Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chiar dacă descoperirile actuale sugerează că există informații solide despre contribuțiile comune
genetice și de mediu în asocierea dintre ADHD și demență, oamenii de știință precizează faptul că
sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele care stau la bază.
Studiul examinează peste două milioane de suedezi născuți între 1980 și 2001, dintre care
aproximativ 3.2% diagnosticați cu ADHD. Cercetătorii au folosit registrele naționale pentru a face
legăturile biologice între aceștia și rudele lor, inclusiv părinți, bunici, unchi și mătuși.
După verificări, au descoperit că părinții persoanelor cu ADHD aveau un risc cu 34% mai mare de
demență decât părinții persoanelor fără ADHD. Riscul de a avea Alzheimer, cel mai frecvent tip de
demență, a fost cu 55% mai mare la părinții persoanelor cu ADHD.
Ce este ADHD?
Asocierea fost scăzută în cazul rudelor de gradul doi ale persoanelor cu ADHD, adică bunici, unchi
și mătuși. De exemplu, bunicii persoanelor cu ADHD au avut un risc cu 10% mai mare de dementă
în comparație cu bunicii persoanelor fără ADHD.
Deși studiul nu poate determina o relație cauză-efect, cercetătorii oferă mai multe variante
potențiale. Ei speculează că variantele genetice nedescoperite care contribuie la ambele trăsături sau
la factorii de risc de mediu la nivel de familie, cum ar fi statuul socioeconomic, pot avea impact
asupra asocierii. O altă explicație este că ADHD crește riscul de afecțiuni fizice, ceea ce duce la
rândul său la un risc crescut de demență.
"Cauzele demenței nu sunt încă pe deplin înțelese, iar îngrijorarea pe baza unor date incomplete nu
este de ajutor. Orice facem pentru a ne menține creierul sănătos este întotdeauna o idee bună.", a
spus Găyani DeSilva, medic psihiatru.
"Numărul de noi diagnostice ADHD a crescut dramatic în ultimele decenii pe fondul creșterii
gradului de conștientizare și cunoștințe despre această tulburare. Cu toate acestea, deoarece
diagnosticul este în relativ nou, a existat doar un număr limitat de studii mici pe baza dezvoltării
demenței la persoanele cu ADHD, adesea cu rezultate contradictorii.", spune Leela R. Magavi,
medic psihiatru.
Dr. Magavi evaluează foarte mulți copii, adolescenți și adulți care au ADHD, dar nu au antecedente
familiare de demență sau tulburări asociate. "Ave nevoie de mai multe cercetări pentru a determina
dacă ADHD are vreo legătură cu demența", spune ea. Ea încurajează pe oricine este îngrijorat de
riscul de demență să acorde prioritate planului alimentar și exercițiilor fixice. "Am descoperit că
diverse afecțiuni, cum ar fi diabetul, pot fi legate de demență.", explică ea.
"Multe simptome ale ADHD sunt aceleași ca atunci când un copil este anxios sau deprimat (sau
suferă traume continue, cum ar fi violența domestică, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul
emoțional). Înțelegerea acestei conexiuni între dezoltarea creierului, starea de spirit, traumă,
anxietatea și atenție ne poate ajuta să dezvoltăm tratamente și intervenții preventive pentru a
promova sănătatea și bunăstarea copiilor noștri.", spune deSilva.
Scurtă recapitulare
Deși multe cauze ale demenței sunt genetice, poți face o grămadă de lucruri pentru a-ți menține o
sântătatea mentală cognitivă bună. Experții recomandă să nu fumezi și să nu consumi în exces
alcool, să mănânci sănătos și echilibrat, să faci exercții fizice în mod regulat și să gestionezi corect
hipertensiunea arterială și diabetul.