UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE

SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ,
ANUL II, GR. 521D
Student: Margutoiu Alexandru . Data: 18.01.2022

Tinitus (tiuitul in urechi)

Tinitus sau acufena reprezintă o percepție auditivă nedorită, de origine internă, in absenta unui sunet
acustic. Acesta poate fi descries de catre pacient ca un suierat, zbarnait, tiuit, putand fi foarte
complex, percepția acestui sunet nefiind legată de nicio sursă externă.

Epidemiologie

Acufena este un simptom comun, predominând la grupa de vârstă cuprinsă între 40 și 70 de ani. Se
estimează că 10-15% din populația lumii suferă de acufene. Prevalența sa crește odată cu vârsta,
însă frecvența tinitusului în populația pediatrică este destul de ridicată (13%).

În majoritatea cazurilor tinitusul apare ca urmare a expunerii la zgomote foarte puternice (foc de
armă, participarea la un concert cu amplificare foarte mare a sunetului), fiind extrem de supărător în
primele ore după expunerea la zgomot dar se remite în câteva ore sau zile. Boala care asociază cel
mai frecvent acufenele este hipoacuzia neurosenzorială de percepție. Alte tipuri de tinitus sunt:
tinitusul asociat cu vertij, tinitusul pulsatil, tinitusul fluctuant și tinitusul unilateral.

Clasificarea tinitusului

Există două mari categorii de tinitus: obiectiv (sunetul pe care îl aude pacientul poate fi auzit și de
către examinator, precum fluxul sangvin turbulent din artera carotida sau din tumori puternic
vascularizate, precum si din malformatii arterio-venoase) și subiectiv (numai pacientul aude sunetul
respectiv), care poate aparea in aproape orice afectiune a urechi.

Diagnostic

Datorită numeroaselor entități patologice asociate cu acest simptom, fiecare pacient trebuie supus
unei anamneze și examinări fizice amănunțite. Examenul clinic al capului, gatului cuprinzand si
auscultatia pentru a putea exclude o etiologie vasculara. Se efectueaza deasemenea teste de auz,
precum si teste imagistice ca ecografia Doppler sau RMN/CT, in special in tinitusul unilateral.

Factori de risc
● Expunerea la zgomote puternice-trauma sonora
● Salicilatii in doze mari
● Varsta. Se reduce numarul fibrelor nervoase de la nivelul urechilor, determinand probleme de auz
asociate frecvent cu tinitusul.
● Genul. Barbatii sunt mai predispusi la a dezvolta tinitus.
● Fumatul. Fumatorii prezinta risc mai crescut de a suferi de tinitus.
● Probleme cardiovasculare, precum hipertensiunea arteriala sau ateroscleroza.

Tratamentul chirurgical

Este folosit în cazul tinitusului obiectiv de cauză precisă precum malformațiile vasculare, tumorile
glomice, diverticulii de sinus sigmoid și hipoacuzia de transmisie.
Tinitusul se remite imediat ce are loc extirparea chirurgicală a tumorii.

Tumorile acustice precum neurinoamele sunt de asemenea surse de tinitus, însă doar în cazul a 50%
din pacienți tinitusul se remite după extirparea tumorii, restul suferind lezarea ireversibilă a nervului
auditiv de către neurinomul care se dezvoltă progresiv fiind mult timp asimptomatic.

Tratamentul pentru boala Meniere include șuntul limfatic, secțiunea nervului, labirintectomia și
injecția de antibiotice ototoxice la nivelul labirintului, dar au efect la 40-80% din pacienți.

Tratamentul medical

Reevaluarea medicatiei pacientului pentru alte afectiuni, deoarece aceasta poate fi una dintre
cauzele tinitusului, deasemenea tratarea afectiuniilor vasculare, indepartarea dopului de cerumen
daca exista, utilizarea de dispositive anti-zgomot si corectarea hipoacuziei prin folosirea unui
aparat auditiv.
Deoarece 80% dintre pacienții cu tinitus au simptome depresive și insomnie, terapia farmacologica
include si medicatia antidepresiva sau antianxiolitica, care in unele cazuri amelioreaza tinitusul,
sugerand ca acesta a avut o componenta psihologica.