Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMESTRUL I
2021-2022
TITULAR CURS,
CONF. UNIV. DR. MIHAELA PĂIȘI LĂZĂRESCU
PITEȘTI
Vârsta copilariei mijlocii
A doua copilărie 3-6/7 ani
Caracterizare psihodinamica
Varsta simbolica, varsta de aur a copilariei, varsta micului faur, toate acestea sunt
etichete sugestive, atasate in literatura de specialitate perioadei de varsta prescolara. Este
varsta unor achizitii psiho-comportamentale fundamentale a caror calitate va influenta in mare
masura nivelul de adaptare si integrare a copilului in fazele urmatoare ale evolutiei si
dezvoltarii lui.
Pentru a descrie o imagine generala a varstei de 3-6/7, cateva trasaturi sunt foarte
relevante. Varsta prescolara este o perioada a descoperirii. Depasind poate pentru prima data
spatiul restrans, familiar, al casei, copilul invata ca exista o lume interesanta dincolo de
acesta, doreste sa se implice in cunoasterea si transformarea ei, se descopera pe sine ca o
persoana care are abilitatea de a face sa se intample anumite lucruri, castiga autonomie in
cunoastere si initiativa. Este perioada conturarii primelor elemente ale constiintei de sine si a
socializarii. Procesul devenirii ca persoana unica, independenta si perfect functionala isi are
radacinile in copilaria timpurie. Largirea campului relational si diversificarea tipurilor de
relatii cu co-varstnicii, rudele, alti adulti ii permit copilului descoperirea de sine, cunoasterea
propriilor capacitati si limite, conturarea unor capacitati de reflectie intrapersonala,
dezvoltarea unui comportament social care sa respecte cerintele impuse din exterior, dar si
nevoile si caracteristicile individuale. Este timpul in care sunt invatate pentru prima data
rolurile sociale si pattern-urile interactionale. Este perioada aparitiei competentelor, si
acestea tin de implicarea in explorarea, explicarea, procesarea realitatii, dar si de actiunea
asupra ei. Acest proces complex de dezvoltare presupune, pe de-o parte, parcurgerea mai
multor stadii, fiecare avand o serie de caracteristici specifice si, pe de alta parte, obtinerea
unor achizitii in cadrul diferitelor laturi ale personalitatii (cognitiva, afectiv-motivationala,
atirudinala, relationala). Desi c;;is(cnla acestor faze ale dezvoltarii este o rea! itate, iar
capacitatea copilului de a depasi structurile unui stadiu anterior si de a progresa este
demonstiata, trebuie evitate schemele rigide in descrierea specificului varstei deoarece nici un
tablou sau profil de dezvoltare nu va epuiza posibilitatile copilului. De aceea, cunoasterea
specificul ui perioadei prescolare trebuie inteleasa in dublu sens. Pe dc-o parte, cei implicati
in formarea copiilor prescolari trebuie sa cunoasca modelul normal, ideal aldezvoltarii
psihocoraportamentale, respectiv care sunt ..pietrele de incercare", momentele cheie ale
dezvoltarii la diverse sub-etape ale varstei, iar pe de alta parte, care sunt posibilitatile de
investigare si testare care sa suiprinda profilul real de dezvoltare al fiecarui copil in parte.
Considerarea ambelor aspecte ale cunoasterii va asigura adaptarea ca atare a interventiei
educationale si diferentierea sau individualizarea practicilor de instruire si formare. Acest
efori de cunoastere trebuie rea! izat in primul rand de educatori si alti specialisti interesati de
prescolaritate, dar este in egala masura util parintilor care opereaza adesea cu imagini
distorsionate ale varstei (ex.: copiii sunt. adulti in miniatura, copiii simt cu totul nepriceputi si
neajutorati etc).
Toate achizitiile in plan socio-afectiv, specifice acestei varste constituie pasi spre
maturizarea afectiva si spre conturarea inteligentei sociale si emotionale. De aceea este
important ca parintii si cadrele didactice din gradinita sa inteleaga si sa intampine nevoile
emotionale si sociale pe care prescolarul le resimte in aceasta varsta de crestere: nevoia de
securitate afectiva, nevoia de a se simti util si de a avea constiinta propriei valori, nevoia
de a intelege sensul propriei existente si al mediului in care traieste. implinirea acestor
nevoi ii asigura copilului climatul de siguranta in care acesta isi va gasi forta de explorare si
curajul independentei.
Dezvoltarea motricitatii si repere ale cresterii copilului prescolar
Ca si pentru celelalte domenii ale dezvoltarii, literatura de specialitate ofera variate
modele ale dezvoltarii stadiale a capacitatilor psihomotorii. Vom lua ca reper pentru
descrierea dezvoltarii copilului in aceasta arie scala descrisa de D. Gallahue (1982), care
identifica patru stadii de dezvoltare a psihomotricitatii, de la nastere la maturitate: stadiul
miscarilor reflexe (0-4 luni), stadiul motricitatii rudimentare (4 luni - 2 ani), stadiul miscarilor
fundamentale (2-7 ani), stadiul abilitatilor sportive (7 ani - varsta maturitatii).
Conform acestei stadialitati, varstei prescolare ii corespunde stadiul miscarilor
fundamentale, pe care autorul acestui model il imparte in trei etape: initiala, elementara si a
maturizarii, etape ce pot fi atribuite celor trei substadii ale varstei prescolare: mica, mijlocie si
mare.
Stadiul miscarilor fundamentale este o perioada de activare si exersare a capacitatilor de
miscare, dar si de achizitie a unor noi deprinderi, pe baza celor deja acumulate si considerate
fundamentale: mersul, alergarea, aruncarea, manipularea obiectelor. Totusi, cel putin in prima
subetapa a stadiului, deprinderile raman in forme initiale si nu pot fi integrate in scheme
motrice complexe, cum sunt cele cerute de activitatea sportiva. In aceasta prima subetapa (2-
4 ani) sunt exersate si performate cu succes deprinderi motorii simple: urcatul si coboratul
scarilor, saritura de pe un picior pe altul si peste un obstacul mic, aruncarea mingii la tinte
apropiate si largi, prinderea mingii, lovirea mingii si rostogolirea acesteia, mersul pe varfuri,
alergarea si mersul pe tricicleta. Tot acum incepe achizitia unor elemente primare de stil al
miscarii, caracteristic feminin sau masculin. Deprinderile complexe, cum sunt cele legate de
inot, raman inca inaccesibile. Totusi, este pentru prima data cand copiii sunt capabili sa-si
formuleze finalitati ale unor miscari si sa actioneze pentru indeplinirea lor. Actiunile
complexe intreprinse in acest sens sunt inca necoordonate, fara un ritm sau structurare anume.
Substadiul urmator, elementar, (4-5 ani) se caracterizeaza prin achizitii
suplimentare, in special in privinta coordonarii ritmice si a controlului miscarilor. Copilul de
4-5 ani achizitioneaza noi deprinderi care presupun aceasta mai buna coordonare: rostogolirea
peste cap (de obicei, doar inainte si pe suprafete largi), saritura intr-un picior, lovirea unei
mingi aflate in miscare, mersul pe patine cu rotile, mersul cu bicicleta, manuirea foarfecelor,
utilizarea corecta a instrumentelor de scris, desenarea unor figuri geometrice dupa model
(dreptunghi, triunghi si patrat). Este o etapa de fundamentare a miscarilor complexe. Acum
este momentul inceperii practicarii unor sporturi precum gimnastica sau a unor activitati de
dans si balet.
Calitatea achizitiilor acestei subetape tine de nivelul maturizarii generale a psihicului,
depasirea ei presupunand adesea o instruire speciala, exercitiu si motivare suplimentara. Este
poate surprinzator, dar fara aceste elemente multi adulti nu reusesc sa depaseasca niciodata
aceasta subetapa.
A treia subetapa de dezvoltare a motricitatii generale si fine (5-7 ani) este etapa
maturizarii achizitiilor fundamentale in toate domeniile activitatii motorii: a) manipularea
obiectelor (motricitate generala si fina), b) stabilitatea si echilibrul corporal (in miscare si
repaus), c) deplasarea (in mers si alergare).
Miscarile castiga in agilitate, eleganta, precizie (mai ales in miscarile muschilor mici ai
mainii), complexitate (legarea spontana si facila a miscarilor). Echilibrul corporal se
imbunatateste.
In ceea ce priveste cresterea corporala, in perioada prescolara diferentele dintre fete si
baieti sunt minime. Copiii castiga in medie 6 cm pe an in inaltime si 2 kg in greutate. La fel ca
in celelalte domenii ale dezvoltarii psihofizice, un rol esential pentru calitatea achizitiilor
motorii il are medierea lor de catre adulti si context. Sprijinul, incurajarea, cultivarea
increderii in fortele proprii, crearea de spatii si oportunitati de miscare si exersare a
deprinderilor motorii sunt elemente ce vor stimula dezvoltarea psihomotorie si motivarea
pentru miscare.
In literatura de specialitate sunt numeroase teorii care incearca sa surprinda geneza unor
structuri psihice si totodata sa diferentieze stadiile parcurse de copil in perioada de crestere si
maturizare. Intelegerea cat mai corecta a prescolaritatii este posibila numai in cazul in care ea
este integrata in intreg ansamblul de stadii ale dezvoltarii ale caror caracteristici specifice
constituie tendinte centrale care lasa loc pentru evolutii individuale care sa devanseze media.
Din acest motiv am prezentat nivelele dezvoltarii morale, descrise de L. Kohlberg (1976),
stadialitatea dezvoltarii psihosociale a lui E. Erikson (1963) si etapizarea dezvoltarii
motricitatii oferita de D. Gallahue(1982).
BIBLIOGRAFIE