2. Introducere text- titlul inițial- in care se regăsește numele persoanjului feminin principal, in strânsă legătură cu motivul paternității- Părinții Otiliei( dubla protecție pe care Otilia o primeste din partea lui Costache Giurgiuveanu, tatăl adoptiv și din parte lui Pascalopol care o iubește sincer, amestecând sentiemntele paterne cu cele pasionale) - Titlul final reface destinul acestui personaj, inscriindu-l in sfera misterului, o prezență feminină unică in liteartura română, redată rprin tehnica reflectării poliedriec, a pluriperspectivismului - Persoanjul este creat după un model real, al unei verișoare a autorrului, pe care o cunoaste in casa mătușilor sale și care îi lasă o puternică impresie, desși petrece în compania sa doar câteva ore - Metoda flaubertiană în construcția personajului( Gustave Flaubert: Madame Bovary c’est moi)- mai târziu Călinescu face aceeasi afirmație, in contextul in care persoanjul Otilia Mărculescu este o reflectarea a propriilor aspirații a idealurilor, a frământărilor sufetesti, o oglindă in care se reflectă toate celelalte personaje - Existența a două fire narative, unul principal care conține și destinul pers eponim, unul secundar care vizează istoria mostenirii lui Simion Tulea, cele două planuri intersectându-se in principal prin ambițiile lui Stănică Rațiu, personaj ubicuu, care urmărește una dintre moșteniri, dar și intrigile romantice 3. – pers eponim, definit prin substantivul enigmă, ca expresie a personalitatii sale aproape de nepătruns pentru Felix, celelalte persoanje, dar și pentru cititor Otlia Mărculescu- social, moral, psihologic Social- fiica adoptivă a lui moș Costache, mai târziu soția lui Pascalopol de care se va despărți, devenind soția unui conte exotic din Argentina - In afmilie are un statut ingrat, considerată de Aglae Tulea o rivală directă la mostenirea fratelui său - În viziunea Aglaei este o dezmățată, o destrăbălată - Este invidiată de Aurica pentru succesul pe care îl are, fiind admirată de bărbații din jurul său - Moș Costache o iubeste sincer, vrea să o protejeze, este fe-fetița lui - Același sentiment de protecție manifestă și Pascalopol, care, mai presusu de acesta, o ințelege si o acceptă asa cum este ea: Otilia e un temperament de artistă, care simte nevoia luxului, a schimbării. A o inchide acum intr-o căsătorie însemană să-i deformezi caracterul, să- stingi avântul, grația. E ca o rândunică: închisă în colivie, moare. Moral: Tânăra are un singur principiu existențial, cel al libertății, al exprimării necenzurate a spiritului, de aceea respinge inițial căsătoria cu Felix, considerând că nu poate fi constantă, stabilă în sentimentele sale, deoarece își dorește să călătorească, să cunoască lumea - De asemenea, firea sa capricioasă, atrasă de lux motivează în bună parte comporatmentul oscilant care îi definește profilul psihologic - Schimbătoare în atitudine, temperamentală, spontană, dezordonată, aceasta îl fascinează pe Felix, dar îi dă și sentimentul neseriozității, al unui dezechilibru pe care nu îl înțelege, devenind la un moment dat și gelos pe Pascalopol care îi poate satisface capriciile Stănică Rațiu afirmă, in incercarea sa de ail consola pe Felix pentru pierederea acestei iubiri: Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. Nostimă fată, delicioasă, de acord, dar ușuratică, cheltuitoare, e femeia care te ruinează. 4. Ipostaza personajului cu referire la conflict, imaginea inițială și cea finală - Conflictul exterior generat de moștenirea lui moș Costache se întâlnește tangențial cu destinul Otiliei, doar în măsura în care ea este considerată o rivală, un adevărat pericol dpdv al familiei Tulea, in soecial al Aglaei, care nu concepe ca Otilia să obțină averea lui Giurgiuveanu - Otilia îl are ca protector pe Pascalopol care îi satisface capriciile de natură materială, motiv pentru care respinge cererea în căsătorie a alui Felix, considerând că nu ar putea să îl susțină în mod corespunzător în viitoarea sa carieră - Conflictul de natură interioară redat din perspectiva personajului Felix Sima care se indrăgostește de Otilia nu reflectă în mod direct acest persoanj feminin, dar descrie tulburarea tânărului, frământarea sa, dorința de își face un viitor alături de Otilia, care îl respinge, in cele din urmă căsătorindu-se cu Pascalopol - Fiind un persoanj redat prin viziunea celorlate caractere, Otilia rămâne o prezență misterioasă, subtilă, fără a fi definită prin conflict interior - Ipostaza inițială a persoanjului care apare în incipit îi definete statutul și conține elemente de portret fizic: fată subțirică, părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani, fața măslinie, nasul mic și ochii foarte albaștri, trupul subțiratic cu oase delicate de ogar, de un stil perfect - În ciuda trăsăturilor adolescentine, ea dovedește o stăpânire desăvârșită de femeie, care îl impresionează pe Felix, îl atrage, fata dovedind dezinvoltură, sinceritate și sponataneitate în gesturi și mișcări: îi întinse cu franchețe un braț gol. - Camera Otiliei în care Felix ajunge pentru a petrece prima noapte în casa unchiului său îl impresionează și este o emblemă a personalității complexe a acestei fete- caracterizată prin dezordine, sertare trase, cutii de pudră, rochii, pălării, lenjerie, jurnale de modă franțuzești, dar și un morman de cărți , toate evidențiind preocupările fetei și stilul balzacian al descrierii, care se realizează prin tehnica detaliului semnificativ - Finalul oferă o perspectivă opusă asupra fetei devenite între timp soția unui conte exotic din Argentina- fotografia pe acre i-o arată Pascalopol- aerul de paltituidine, o femeie gen actriță întreținută, cu un aer de platitudine- Pentru mine a fost o enigmă.- Pascalopol 5. Acțiune+2 scene semnificative - Un paragraf de 10 rânduri in care surprindeți parcursul personajului care marchează planul principal ala acțiunii care se desfasoară cronologic din momentul in carea Felix ajunge in Bucuresti și până când acesta, intre timp realizat personal și profesional, se intoarce in strada Antim găsind- o la fel, dar casa e pustie, deși ecoul vorbelor lui mos Costaxhe ii sună in auz- Aici nu stă nimeni. - Cap VI- VIZITA LA MOSIA LUI PASCALOPOL- 10 RÂNDURI- relevă imaginea reală a Otilei, caracterul ei boem, spontaneitate, trăirea sinceră, ea se bucură de fiecare clipă, este copilăroasă etc - ( pentru eseul mare , această scenă este relevantă pt a sugera diferenta dintre autenticitatea spatiului rural, traditional și decrepitudinea celui urban, decăzut)- elelmente romantice - Cap VIII- Felix ii mărturiseste Otiliei că o iubeste- 10 rânduri - Autocaracterizare, caracterizarea indirectă prin limbaj - Exemple elocvente comentate - P.125,126, 127 pdf 6. Încheiere