Situația internă ( Ion Antonescu- Conducător al

României; ,,Rebeliunea Legionară”)

Andreas Hillgruber spune despre Corneliu Zelea Codreanu că era un om dominat de un
fanatism politico-religios. La întâlnirile din mediul rural el impresiona mai mult prin figura sa
și prin privirea sa deschisă decât prin tezele sale politice. Pe lângă multe idei comune –în
primul rând ura neîmpăcată împotriva bolșevismului – între mișcarea legionară și național-
socialismul din Germania, cu care era comparată, existau deosebiri profunde. Este vorba în
primul rând de caracterul net creștin al mișcării din România. Antisemitismul ei era religios și
național și nu rasist.
De îndată ce Arbitrajul de la Viena a devenit cunoscut în România , populația a fost cuprinsă
de indignare. În primul rând, împotriva statelor participante la arbitraj și anume nu atât
împotriva Germaniei cât mai mult împotriva Italiei, considerată ca fiind cea care a încurajat
pretențiile ungare. Tulburările care continuau în țară l-au determinat la 4 septembrie pe
Regele Carol să-ș demită pe primul ministru Gigurtu, care părea că nu poate face față situației
încordate. Acesta s-a hotărât să-l numească în funcția de prim-ministru pe generalul Ion
Antonescu