Traian Golea, Cine atacă Mișcarea Legionară – Romanian Historical Studies, 1992, 252 p.

Refugiat în anul 1949 în Exil, Traian Golea a continuat în refugiu lupta începută în
ţară împotriva regimului marxist, acesta s-a afirmat prin curajul şi capacitatea sa de sacrificiu.

Traian Golea a luptat împotriva regimului de ocupaţie comunistă din România. El a

inițiat colecţia şi editura "Omul Nou" cu sediul la Salzburg în anul 1950, al editurii "Studii
istorice românești" (Romanian Historical Studies) în cadrul cărora au apărut sute de titluri de
cărţi documentare în limba română şi în cele de circulaţie mondială, Traian Golea a colaborat
și la revistele şi gazetele legionare din refugiu cu note, studii istorice şi articole diverse,
reușind să scoată la iveală atrocităţile autorităţilor comuniste asupra populaţiei româneşti
lipsită de orice apărare.

Dacă majoritatea cititorilor preferă cărțile în care comunitatea evreiască este

compătimită iar Mișcarea Legionară denigrată, eu am ales să fiu oaia neagră și să prezint o
carte cu viziuni total opuse. Nu e relevant să asociezi evreul cu suferința, unde este gândirea
rațională? Să fim serioși, nu este singurul popor din lume care a suferit, în schimb, este
singurul popor care a reușit să însceneze antisemitismul.

Alte lucrări cu tematică asemănătoare ce aparțin lui Traian Golea, ar fi “Mișcarea

Legionară în lumina unor întâmplări și depoziții” dar și “Cum se regizează condamnarea unui
popor”. Ambele sunt relevante și în strânsă legătură cu cea prezentată de mine acum.

Prefața cărții a fost gândită în așa fel încât cititorul să se familiarizeze cu subiectele și
temele cărții dar și să fie cuprins de curiozitate și sete de cunoaștere, așadar să nu lase cartea
din mână prea curand. Iar aici vorbesc în cazul meu, desigur, pentru că până nu am terminat-
o, nu am lăsat-o din mână, și consider că ăsta e și scopul cărților, să te atragă, să vrei mai mult
și implicit să-ți deschidă ochii pentru a vedea realitatea.

După părerea mea, cartea de față se adresează publicului larg, aceasta având un limbaj
accesibil. Poate fi chiar una introductivă pentru cei care nu sunt deloc familiarizați cu
subiectul. Autorul nu se pierde în detalii, este concis și știe cum să capteze atenția cititorilor.
Iar scopul acestei lucrări, după cum spune și autorul, „este să servească mai degrabă ca
material informativ și documentar, mai ales prin numeroasele citate și anexe, pentru cei care
sunt frământați de grija pentru soarta noastră ca neam, pentru viitorul nostru”.

Mișcarea Legionară a tot fost și este acuzată de antisemitism, dar cum pot fi aceste
acuzații adevărate când antisemitismul în România nu are la bază argumente și dovezi reale.
Numărul lor este insignifiant, raportat la locuitorii țării noastre, așadar o minoritate care
teoretic nu ar putea constitui o problemă națională. Nu pot să nu-l citez pe evreul Bernard
Lazare, care scrie în lucrarea sa „Antisemitismul” despre această problemă: “Dacă această
dușmănie, această repulsie față de evrei s-ar fi arătat numai într-o singură țară și la o anumită
epocă, s-ar putea ușor conta pe cauze locale ale acestui sentiment. Dar această rasă a fost
obiectul urii tuturor națiunilor în mijlocul cărora s-a așezat. Din moment ce inamicii evreilor
aparțin la rase diferite, care sunt așezate departe una de alta, guvernate de legi diferite și de
principii opuse, trebuie să fie o cauză generală a antisemitismului care sălăsluiește în ei înșiși,
în evrei, și nu în cealaltă parte a antagonismului”.

Autorul este pe cât se poate de obiectiv, iar asta reiese din faptul că citează din
numeroși alți autori cum ar fi Edgar Faure, Maurice Samuel, Benjamin Disraeli dar și alții.
Însă el nu se oprește aici și include mari personalități creștine precum Otto von Bismark,
Benjamin Franklin, Franz Liszt și nu în ultimul rând, Martin Luther.