Prin genul literal se intelege totalitatea operelor literare asemanatoare prin

structurarea continutului prin procedure estetice comune si prin modalitatea de

exprimare.
Genul Liric cuprinde operele literale in care autorul isi expima direct,
nemijlocit, gandurile, ideile si sentimentele.
Se intalneste atat in literatura populara cat si in cea culta.
Lirica populara cunoaste mai multe specii: doinele, cantecele, bocetele si
strigaturile.
Genul liric a carui denumire de la cuvantul liră (instrument muzical)
cu care se acompania recitarea unor creatii literare in care autorul isi exprima
direct propriile ganduri, idei si emotii fiind prezentsi eul liric.
Trasaturile lor comune sunt:subiectivitatea,exprimarea directa,nemijlocita
a sentimentelor,forma versificata,dar modalitatile de evidentiere si scopurile
acestora sunt diferite.
Doina este una din creatile literare reprezentative ale poporului,roman,o
creatie specific romaneasca alcatuita in versuri in care sentimentele sunt
exprimate in mod direct,creand o anumita atmosferasi exprimand o anumita stare
de spirit.
Doinele exprima direct,ca orice opera lirica,o diversitate de ganduri, idei,
sentimente, emotii, atitudini, impresi, convingeri si aspiratii.Ele se inspira din
atitudinile omului fata de natura si timp,fata de viata si maorte, exprima stari
afective personale si sentimente intime comunicand direct si reflexile creatorului.
Clasificare :doine de dor,doine de jale,doine de instrainare, doine de cătănie,
doine de haiducie si doine pastoresti.
Doina este o opera populara lirica in versuri specifica folclorului
romanesc,in care se exprima o diversitate de sentimente deosebit de puternice si
care se interpreteaza pe o melodie tipica
 Doina este o specie a folclorului muzical românesc ce apartine genului liric si este bazata
pe improvizatie. Ea exprima trairi sufletesti profunde.

 Doina este unul dintre genurile lirice ample ale creatiei floclorice românesti. Se cânta
solo, oricând, în intimitate, pentru a exprima un sentiment personal si s-a dezvoltat în
perioada de intens pastorit.

 Reprezinta un gen vocal improvizatoric, al carei melodie nu are contur fix. Se cânta liber,
este bogat ornamentata, frazele muzicale sunt ample, cu caracter melancolic. În continutul
melodic întalnim de multe ori si refrene.

 În functie de regiune, doina este cunoscuta sub numele de:

 Hora lunga în Transilvania
 Cântec lung în Oltenia
 De jale, de dor, a frunzii în Moldova
 De codru, de coasa, de duca în Muntenia

 Scarile muzicale cele mai des folosite sunt cele pentatonice, iar dintre modurile populare
folosite, cel mai frecvent este doricul. Din doina vocala, s-a dezvoltat si doina
instrumentala pastoreasca (a oilor, a ciobanului, Sireagul)
 Asemanarile dintre doina si balada:
 Creatorii sunt anonimi, necunoscuti
 Se transmit pe cale orala din generatie în generatie
 Deosebirile dintre doina si balada:
 Apartin unor genuri literare diferite, liric si epic
 Doina exteriorizeaza o gama variata de sentimente ( dor, jale, dragoste, revolta )
 În balada se povestesc fapte si întâmplari semnificative din trecutul neamului
nostru sau din viata unor eroi populari.
 Balada este o specie a genului epic, prin excelenta declamator. Se evoca astfel fapte
istorice sau legendare, întâmplari fantastice.

 În cadrul baladei, cântaretul se acompaniaza singur sau este ajutat de un grup de

instrumentisti. Balada începe cu un preludiu instrumental numit tacsâm. Dupa aceea
urmeaza partea vocala ce alterneaza cu parti declanate si interludii instrumentale. În
general balada se termina cu o urare pentru ascultatori, urmata, prin contrast, de o melodie
instrumentala de joc.

 Din punct de vedere tematic, baladele se grupeaza în:

Fantastice ( “Gerul”, “Scorpia”, “Soarele si Luna”, “Sarpele”)

Voinicesti (“Tatarii si robii”, “Iancu Jianul”, “Toma Alimos”)
Pastoresti (“Miorita”, “Hora oilor”)
De curte (“Mesterul Manole”, “Radu Calomfirescu”)
Familiale (“Logodnicii”, Navasta fugita”, “Blestemul fetei”)
Jurnale orale (“Cordin”, “Ghita Catanuta”)