Muzica vocalã a

Renaşterii
1400 -1600
Madrigalul, Motetul şi Missa

 
Madrigalul este un gen muzical ce a avut un rol deosebit în
dezvoltarea muzicii laice, aparând în Italia secolului al XIV-lea.
De la început, într-o forma monodica si cu textul în limba italiana
acest gen a fost repede îndragit de melomani.
Evolutia de la o singura linie melodica spre scriitura polifonica la
trei, patru, cinci voci dovedeste ca madrigalul a cunoscut o larga
raspândire si apreciere, care depaseste cu mult semnificatia cu
cântec laic cu text italian.
Madrigalul s-a dezvoltat ca un gen opus muzicii religioase având
o tematica foarte larga, reflectând aspecte de la nelipsitele
subiecte de dragoste la imagini din viata cotidiana.
Datorita marilor creatori ai secolului, Giovanni
Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, apoi Luca
Marernzio, Gesualdo da Venosa si Claudio
Monteverdi, madrigalul cunoaste o îmbogatire de
substante si structura cu implicatii în evolutia sa;
devine poem vocal la patru sau cinci voci, cu o forma
libera, alcatuita din una sau mai multe setiuni.
În acelasi timp se poate vorbi de o îmbogatire a
expresiei, de trecerea spre o muzica încarcata de
emotie, mai variata si contrastanta ca exprimare.
Motetul este o lucrare vocal polifonică religioasă ce are la
bază versete din Biblie sau din Psalmi, scrise în limba latină.
 
Motetul îsi face aparitia într-o maniera originala, întrucât
coexista în aceiasi piesa doua texte diferite în continut - unul
laic si unul religios - si, în acelasi timp, se cânta în doua limbi
diferite: textul laic în limba franceza, iar cel religios în limba
latina.
Având un text laic cu subiecte de dragoste, intonatii specifice
cântecelor si dansurilor populare, relatând întâmplari si
preocupari cotidiene, se presupune ca motetul a fost primul
gen polifonic laic scris.
În secolul XX, interesul pentru acest gen si în special pentru
motetul concertant scade. Compozitorii prefera genurile
vocal-simfonice, care le ofera mai multe si variate posibilitati
de expresie, ca: oratoriul, cantata etc.
Missa este o compoziţie vocală polifonică amplă,
alcătuită din şase părţi, folosită în serviciul liturgic al
Bisericii Romano-Catolice:
1. Kyrie eleison (Doamne, miluieşte)
2. Gloria (Slavă lui Dumnezeu)
3. Credo (Cred)
4. Sanctus (Sfânt)
5. Benedictus (Binecuvântat)
6. Agnus Dei (Mielul lui Dumnezeu)
 
Missa de înmormântare se numeşte Requiem iar Missa
Brevis (Missa scurtă) se cântă la Biserica Luterană şi are
numai două părţi: Kyrie şi Gloria.
„