MODELUL SUGARSCAPE

Modelul Sugarscape (SSM) constă dintr-un mediu, un peisaj cu o distribuţie particulară

a diferitelor resurse (de exemplu zahăr) de care agentul are nevoie pentru a supravieţui.
Unele regiuni sunt bogate în zahăr, altele sărace. Agenţii au anumite caracteristici cum ar
fi viziunea (cât de departe pot ei vedea), sau metabolismul(cât de repede pot ei consuma
resurse). Agenţii pot „simţi” mediul lor înconjurător (local) pentru a decide în ce direcţie
să se deplaseze şi pot „mânca” zahărul pe care îl găsesc în drumul lor. La fiecare mişcare,
agentul arde o cantitate particulară de zahăr, egală cu rata metabolismului său. Agenţii
sunt consideraţi morţiodată ce ei au ars întreaga cantitate de zahăr. Un număr remarcabil
de fenomene emerg din interacţiunea dintre aceşti agenţi simpli.
Scenariul Sugarscape poate fi făcut în mod arbitrar complex prin introducerea, de
exemplu, a unor restricţii legate de anotimpuri, poluare, repreducere, resurse adiţionale,
comerţ, marketing, legislaţie (de exemplu moştenirea), credite (luarea şi darea cu
împrumut), boli etc. În acest mod, se poate realiza un adevărat laborator pentru economie.
Noi tipuri de întrebări şi vechile întrebări se pun în mod diferit.
Să descriem câteva exemple mai în detaliu. Sugarscape este o lume de tip grid. Figura 1a
arată distribuţia zahărului în acestă lume iar figura 1b arată distribuţia iniţială a agenţilor
consideraţi.

Figura 1a: Distribuţia zahărului Figura 1b: Distribuţia iniţială a agenţilor

Reguli
Există două feluri de reguli, pentru mediul înconjurător şi pentru agenţi.
Regulile mediului înconjurător:
- grid 2-dimensional (lattice) (50x50)
- Specificat pentru fiecare locaţie (x,y):
o nivelul current al zahărului
o capacitatea (de ex. Cantitatea maximă posibilă de zahăr în locaţia
respectivă)
o distribuţia: vârfuri Nord-Est şi Sud-Vest – terase

1
 o nivelele de zahăr: de la 0 la 4
Regula refacerii resursei Gα: În fiecare poziţie din lattice, zahărul se reface cu o rată de α
unităţi pe unitatea de timp până la capacitatea corespunzătoare acelei poziţii. Dacă
zahărul creşte instantaneu, regula este numită G .
Regulile agenţilor:
Agenţii sunt caracterizaţi de o mulţime de reguli fixe şi variabile.
Fixe: Metabolismul (cantitatea de zahăr per unitatea de timp), câmpul vederii.
Variabile: Cantitatea de zahăr. Agenţii au o anumită cantitate de zahăr drept înzestrare,
pe care o transport cu ei în timp ce se deplasează în Sugarscape. Zahărul, care este
colectat, dar nu metabolizat, este adăugat la cantitatea de zahăr deţinută. Nu există o
limită a cantităţii de zahăr pe care un agent individual o poate acumula.
Figura 2 ilustrează câmpul vederii pentru un agent. El poate să privească doar în direcţiile
arătate de săgeţi, dar nu poate vedea în zonele care sunt umbrite.

Figura 2: Viziunea agentului. În acest exemplu, agentul poate să vadă doar nord, est, sud
şi vest, dar nu poate să vadă spre nord est, etc.

Agenţii se deplasează conform „regulii de deplasare a agentului”:

Regula de deplasare a agentului M:
- Priveşte cât mai departe în cele patru direcţii principale ale laticei şi identifică
locurile neocupate având cel mai mult zahăr;
- Dacă cea mai mare cantitate de zahăr apare în mai multe locuri atunci
selectează cea mai apropiată locaţie;
- Deplasează-te în acel loc (agentul se poate deplasa doar în cele patru direcţii:
Nord, Est, Sud şi Vest dar nu în Nord-Est, Nord-Vest etc.)
- Colectează tot zahărul din această nouă poziţie.
Nivelul de zahăr deţinut de agent este crescut cu cantitatea de zahăr disponibilă în acel
punt nou din grid şî descreşte cu rata metabolismului.
Figura 3a arată evoluţia modelului cu regula ({G } {M}) şi figura 3b arată evoluţia
modelului cu regula ({G1} {M}).

2
Figure 3a: Evoluţia cu regula ({G∞} {M}). Se vede clar cum agenţii încep să formeze
paternuri regulate, deci ei se distribuie de-a lungul limitelor teraselor.

3
Figure 3b: Dezvoltarea cu regula de refacere a resursei G1 care spune că în orice locaţie
cantitatea de zahăr se reface după un moment de timp

Două comunităţi relative separate se formează, fiecare aşezată pe un vârf al Sugarscape.

Figura 4 arată dezvoltarea populaţiei în timp cu regula ({G1} {M}). Ea converge către o
valoare asimptotică în jur de 200. Această valoare este denumită capacitatea de susţinere,
deci numărul de indivizi pe care acel mediul particular îl poate susţine. Deoarece agenţii
pot vedea mai departe, ei sunt, într-un sens, mai adaptaţi pentru a supravieţui.

4
 Figura 4: Dezvoltarea populaţiei în timp.

Figura 5 reprezintă capacitatea de supravieţuire ca o funcţie de viziunea medie pentru trei

valori diferite de metabolism (m=1, 2, 3). Pentru metabolism redus capacitatea de
supravieţuire este mai mare. Există o uşoară creştere a capacităţii de supravieţuire pe
măură ce viziunea creşte.

Figura 5: Capacităţile de supravieţuire ca funcţii de media viziunii agenţilor pentru trei

vcalori diferite de metabolism

Distribuţia averii:
În continuare, să presupunem că avem un timp de viaţă nedefinit pentru agenţi, atât timp
cât ei au o ofertă de zahăr suficientă. Dacă limităm durata de viaţă a agenţilor, trebuie să
definim o “regulă de înlocuire a agentului” R[a, b]:
Regula de înlocuire a agentului R[a, b]: Când un agent moare, el este înlocuit cu un
agent de vârstă 0 având attribute genetice alkeatoarem o poziţie aleatoare în Sugarscape,
înzestrare iniţială aleatoare şi o vârstă maximă selectată din intervalul [a, b].
Figura 6 descrie dezvoltarea avuţiei în timp utilizând regula de înlocuire a agenţilor R[60,
100].

5
 Figure 6: Histograma avuţiei sub regula ({G1}, {M, R[60,100]}) pentru o distribuţie iniţială
aleatoare a agenţilor.

O distribuţie a avuţiei emerge de la regulile locale definite mai devreme: O mică parte a
populaţiei deţine cea mai mare parte a avuţiei disponibile. Acesta este un exemplu de
comportament macroscopic apărând din interacţiunile locale ale agenţilor. Termenul de
auto-organizare este de asemenea utilizat pentru acest tip de fenomen. Ceea ce evoluează
este de fapt o societate cu inegalitate economică

Migraţia.

Dacă începem cu o distribuţie a agenţilor într-un colţ, cum se arată în figura 7, obţinem
unde ale propagării prin peisaj. Interesant de notat este faptul că undele se propagă de la
stânga jos către dreapta sus într-o manieră diagoinală chiar dacă indivizii se pot deplasa
doar în cele patru direcţii, nord, est, sud şi vest. Mişcarea pe diagonală nu este disponibilă
agenţilor individuali. Undele diagonale emerg din regulile locale.
Dacă se introduc şi anotimpurile, forma de migraţie se modifică. Anotimpurile pot fi
simulate prin introducera unor rate diferite de refacere a zahărului.

6
Figure 7: Unde diagonale emergente ale migraţiei sub Regula Rules ({G1}, {M}) cu o
distribuţie iniţială a agenţilor într-un colţ dreapta jos.

Poluarea.

Poluarea poate fi introdusă prin: (a) o regulă de formare a poluării, (b) o regulă de
răspândire a poluării, şi (c) o regulă de mişcare modificată de poluare.
Regula de formare a poluării Pαβ: Când cantitatea de zahăr adunată din Sugarscape, o
anumită cantitate de poluare, poluarea de colectare, este produsă, anume αs. Când
cantitatea de zahăr m este consumată (metabolizată), se produce din nou poluare, numită
poluarea de consum, βm.
Poluarea totală într-un anumit punct al gridului la momentul t, p t , este suma poluării
existente în acel punct la momentul anterior plus poluarea rezultând din activităţile de
producţie şi consum, aşadar:

7
 (1)

Regula de mişcare a agentului modificată pentru poluare

- Priveşte cât de departe poţi în cele patru direcţii principale ale laticei şi
identifică locaţia(ile) neocupate având cantitatea maximă de zahăr pe rata
poluării.
- Dacă zahărul maxim pe rata poluării apare în mai multe locaţii atunci
selectează pe cel mai apropiat.
- Mută-te în acea locaţie.
- Colectează tot zahărul de la această nouă poziţie.

Regula de difuzie a poluării Dα

- După α perioade de timp şi pentru fiecare locaţie, calculează fluxul poluării –
nivelul mediu de poluare pentru toate locaţiile din vecinătatea von Neumann.
- Fiecare flux din locaţie devine noul nivel al poluării.
Rezumând, acest simplu exemplu demonstrează că reguli simple locale produc structure
emergente. Partea interesantă este că regulile sunt locale şi apar ca fiind destul de
îndepărtate de fenomenele collective, sociale întâlnite în realitate. Exemple bune sunt
paternurile de migraţie (undele diagonal) şi distribuţia disproporţionată a avuţiei. Modelul
Sugarscape poate fi utilizat ca un laborator in silico, în care putem să “creştem” structure
sociale fundamentale care ne ajută apoi să învăţăm mai multe despre ce tipuri de
micromecanisme sunt suficiiente pentru generarea macrostructurilor de interes.

Creşterea complexităţii modelului Sugarscape

.
În principiu, modelul Sugarscape poate fi făcut arbitrar de complex. Să dăm în continuare
câteva exemple. Vom introduce mai întâi în model reproducerea sexuală şi vom studia
evoluţia în laborator a noilor agenţi apăruţi prin acest proces. După aceea, vom presupune
că agenţii pot fimoşteniţi de urmaşi şi vom vedea ce implicaţii are o astfel de ipoteză.

Reproducerea sexuală

Pentru aceasta, agenţii trebuie să îndeplinească două condiţii: (1) să fie suficient de
maturi; şi (2) să aibă suficient zahăr pentru a putea să împartă din el cu noii agenţi cărora
le dau naştere. În plus, este necesară o regulă a reproducţiei sociale:
- Selectează aleator un agent învecinat.
- Dacă vecinul este fertil şi de sex opus şi cel puţin unul dintre agenţi are o
locaţie învecinată goală (pentru copil) atunci se naşte un copil.
- Repetă acest lucru pentru toţi vecinii.
Toţi agenţii, inclusiv copiii nou născuţi, utilizează aceeaşi regulă de mişcare M. Sexul
fiecărui copil este determinat aleator. Caracteristicile genetice ale copiilor (metabolism,
viziune, vârsta maximă etc. ) sunt determinate din genetica părinţilor prin regula

8
Mendeliană. Un exemplu simplu de determinare a acestor caracteristici genetice în ce
priveşte viziunea şi metabolismul se prezintă în tabelul 1.
Presupunem că un părinte are (v, m) şi celălalt (V,M):

Un rezultat al acestui experiment este arătat în figura 8, arătând viziunea medie şi

metabolismul mediu.
Figura 8 arată că viziunea medie creşte şi metabolismul mediu descreşte. O interpretare a
acestui rezultat este că fitnessul mediu în societate a crescut. Dar aceşti agenţi (fitter) pot
fi cauza propriei lor dispariţii (de exemplu, prin autoconsum şi reproducere explozivă).
Atunci, chiar dacă ei au o viziune mare, fitnessul general al societăţii va fi scăzut. O co-
evoluţie sustenabilă cu mediul este o condiţie necesară pentru „fitness” Experimente cu
Sugarscape sugerează că fitnessul ar trebui să fie considerat ca o altă proprietate
mergentă, nu ca ceva – cum ar fi viziunea – care poate fi determinat prin inspecţia
indivizilor izolaţi.

Figure 8: Evoluţia viziunii medii şi metabolismului cu mulţimea de reguli ({G1},

{M,S,I}).

Moştenirea

Să introducem în continuare moştenirea în sistemele economice.

Regula demoştenire a agentului I:
Când un agent moare avuţia sa este egal împărţită între copiii în viaţă. Se observă că
presiunea selectivă pentru viziune este potrivită pentru regula de moştenire I!. Cu alte

9
cuvinte, există o interacţiune între regulile sociale (legislaţia) şi originea biologică a unui
individ.
O concluzie a modelului Sugarscape care reprezintă de asemenea o proprietate emergentă
este că inegalitatea socială creşte prin moştenire.

Introducerea unei resurse adiţionale

O altă complicaţie ce poate fi introdusă în modelul Sugarscape este aceea de a considera,

pe lângă zahăr, o altă substanţă, să spunem mirodenii. În fiecare punct al gridului există
acum două valori, una pentru zahăr şi una pentru mirodenii. O distribuţie similară cu cea
pentru zahăr se presupune şi pentru mirodenii: un deal la Nord-vest şi unul la Sud-est.
Fiecare agent are nevoie pentru metabolism atât de zahăr cât şi de mirodenii. Fiecare
agent deţine în proprietate cantităţi diferite din cele două resurse, are două metabolisme
diferite pentru fiecare bun. Agenţii dispar dacă cantităţile lor de zahăr sau de mirodenii
ajung la zero.

Funcţia de bunăstare a agentului

Un agent „raţional” are, să spunem, rate de metabolism identice pentru zahăr şi

mirodenii, dar cu o o acumulare mare a zahărului şi o cantitate de mirodenii mică agentul
ar căuta locaţiile în care se află mai multe mirodenii decât zahăr. O modalitate pentru a
introduce acest lucru în model este aceea de a calcula cât de aprape este agentul de
moarte datorită lipsei de zahăr sau de mirodenii. Să ne imaginăm un agent cu
metoabolismele m1 şi m2 şi acumulările w1 şi w2.

Timpul până la moartea prin înfometare dată de lipsa acestor resurse la agentul respectiv
este dat de:

(2)

Mărimea relativă a acestor două cantităţi este o măsură a importanţei relative a găsirii
zahărului şi mirodeniilor. Funcţia de bunăstare se poate scrie atunci:
(3)

unde
Acestă funcţie este importantă şi poate fi utilizată pentru a decide în care câmp să se
mute.
Regula de deplasare a agentului în condiţiile mai multor bunuri M:
- Priveşte cât de departe permite viziunea în fiecare dintre cele patru direcţii ale
laticei.
- Găseşte cea mai apropiată poziţie care produce cea mai mare bunăstare,
considerând doar poziţiile neocupate ale laticei.
- Mută-te la noua poziţie.
- Colectează toate resursele din acea locaţie.

10
Reguli comerciale
Să presupunem acum că un agent are puţin zahăr dar multe mirodenii şi alt agent are mult
zahăr şi puţine mirodenii. Ei pot abândoi să beneficieze de comerţ. Acest lucru ridică însă
imediat un număr de chestiuni. Când va face comerţ agentul? Cât de mult va comercializa
acesta?
Există o varietate de moduri în care el poate să procedeze, depinzând de teoria economică
pe care acesta o agrează.
In continuare să dăm o caracterizare rezumativă. Pentru detalii se poate studia lucrarea lui
Epstein şi Axtell (1996).
Să introducem regula comercială. Cele două cantităţi principale în această regulă sunt
rata marginal de substituţie (MRS) şi preţul. MRS a unui agent pentru mirodenii fată de
zahăr este cantitatea de mirodenii pe care agentul consideră că o poate da în schimbul
unei unităţi de zahăr, deci valoarea zahărului în unităţi de mirodenii. Se poate arăta că
această MRS pentru funcţia de bunăstare W(w1,w2) considerată mai sus este:

Dacă MRS < 1, de exemplu, atunci gândeşte că el este relative sărac în mirodenii. Dacă
MRSA > MRSB, atunci agentul A consider zahărul ca fiind relative mai valoros decât
agentul B şi deci A este dispus să vândă zahăr mai degrabă decât mirodenii, în timp ce
pentru agentul B acest lucru este invers. Atât timp cât MRS nu sunt aceeaşi există
potenţial pentru comerţ.
Direcţia comerţului este rezumat în următorul tabel:

MRSA > MRSB MRSA < MRSB

Acţiunea A B A B
Cumpără Zahăr Mirodenii Mirodenii Zahăr
Vinde Mirodenii Zagăr Zahăr Mirodenii

Regula de negociere pentru determinarea preţului local este:

Regula comercială a agentului T:

- Agentul şi vecinul său calculează fiecare MRS; dacă există egalitate atunci ei
nu fac comerţ, altfel se continuă.
- Direcţia schimbului este următoarea: mirodeniile merg de la agentul cu un
MRS mai mare la agentul cu MRS mai mic în timp ce zahărul merge în
direcţie inversă.

11
 - Calculează preţul cu relaţia (5).
- Cantităţile tranzacţionate sunt următoarele: dacă p>1 atunci p unităţi de
mirodenii vor fi schimbate pentru o unitate de zahăr; dacă p< 1 atunci 1/p
unităţi de zahăr vor fi schimbate pentru o unitate de mirodenii.
- Dacă acest comerţ va (a) face ambii agenţi mai bogaţi; şi (b) nu va face ca
agenţii să ajungă la comerţ reciproc bilateral atunci comerţul este realiat şi ne
întoarcem la start, altfel end.

În NETLOGO modelul Sugarscape este pe larg prezentat, introducându-se trei variante

ale acestuia:
- Model cu refacere instantanee a resursei:
- Model cu refacere a resursei într-un ritm dat;
- Model cu evidenţierea avuţiei accumulate.
Fiecare dintre aceste trei variante poate genera multiple aplicaţii în sensul celor arătate
ami sus şi pot fi complicate prin introducerea unor noi caracteristici, cum ar fi
reproducerea sexual a agenţilor sau moştenirea.

Concluzii
Modelul Sugarscape ilustrează idea de laborator virtual în care societăţi sau economii
artificial pot fi create şi examinate. Deşi trebuie să fim atenţi în privinţa relaţiei dintre
economiile artificial şi economiile reale, se pot studia efectele acumulării de avuţie, ale
poluării şi migrării indivizilor. Acest tip de economie computaţională a deschis noi căi în
ştiinţă. Un exemplu este cel al relaţiei dintre evoluţia biologică şi factorii sociali, cum ar
fi legislaţia. Remember the effect of inheritance on vision.

12