PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

ANALIZA UNEI PERSOANE CUNOSCUTE, INTR-O PAGINĂ, DIN PERSPECTIVA TEORIEI ERIKSONIENE

D-na M este o prietena familiei noastre de peste 40 de ani. Într-un fel suntem rude, o
rudenie nu foarte apropiată, ci mai mult datorită unor alianțe prin căsătorie, dar faptul că este
prezentă la aproape toate evenimentele de familie, mai mult sau mai puțin importante
(căsătorii, botezuri, onomastici, zile de crăciun, paște) face ca apariția ei să fie necesară
pentru tabloul familiei noastre.
D-na M este o apariție discretă, cu silueta ei fragilă, parcă exagerat de slabă. Are în
jur de 60 de ani, dar atunci când îi auzi vocea fără să o vezi, ai sentimentul că este o persoană
foarte tânără, chiar adolescentă. D-na M locuiește singură, dar este foarte dependentă
emoțional de părinții ei care sunt foarte în vârstă, pe care îi frecventează destul de des și
cărora caută să le ofere toată atenția ei. Nu a fost căsătorită niciodată, se pare că a avut în
tinerețe o legătură sentimentală deoarece când și când amintește de ”valurile iubirii care te
împresoară și te orbesc atunci când ești tânăr și fără minte”, dar se pare că D-na M ”a avut
minte” și s-a supus directivelor familiei care a conchis că legătura ei de iubire nu era potrivită
cu statutul pe care aceasta îl fixase pentru viitorul ei.
Astfel că D-na M a rămas celibatară, iar eu nu știu dacă a iubit un bărbat, sau o
femeie, rolul ei de gen fiind incert, deoarece prietena noastră afișează aspecte vestimentare
foarte masculine, dar are ezitări și emotivități de domnișoară, cu o sensibilitate aproape
explozivă, în crize de râs isteric, sau plâns nervos, uneori fără legătură cu situația exterioară.
La prima vedere, D-na M pare o persoană stăpânită de un acut sentiment de
inferioritate, ia foarte greu cuvântul în societate, evită să iasă în evidență în vreun fel, pare a
fi o persoană introvertită. Uneori însă manifestă bruște schimbări de dispoziție, devenind
foarte vocală și destul de acidă și vindicativă dacă se întâmplă ca cineva să pună în discuție,
la modul general, dar dezaprobator celibatul și lipsa nașterii unui copil.
Am aflat de la o mătușă căreia D-na M i-a făcut confidențe, că D-na M a avut o
copilărie lipsită de dragoste părintească. Unică la părinți, cu un tată sever, greu de mulțumit,
mai mult absent, cu dese plecări în delegații cu serviciul, iar mama necompensând în nici un
fel lipsa figurii paterne. Ba din contră, a avut pretenția de la fiica ei ca ea să fie prima la
învățătură, cea mai cuminte din cartier, să nu aibă decât prietenii pe care îi agrea ea, mama,
comparând-o permanent cu alți copii care excelau într-un domeniu sau altul. Copil fiind, D-
na M era terorizată de faptul că nu va face față exigențelor familiei. Ca adolescentă nu și-a
pus niciodată în valoare feminitatea, ba chiar și-a negat-o, ca și când ar fi considerat-o o
frivolitate și nu ar fi vrut să-și supere părinții cu astfel de purtări.
A făcut studii superioare, dar nu a profesat niciodată în domeniul în care s-a pregătit. Are un
serviciu pe care îl detestă, o plajă de interese foarte limitată și uneori are crize de depresie.
D-na M este o persoană ușor superstițioasă, crede în vrăji și practică ghicitul în cafea, în cărți
de tarot, crede în miracolul a tot felul de terapii alternative, florale, Theta heling, toate
acestea, eu le interpretez ca fiind datorate existenței singuratice pe care a dus-o întreaga
maturitate, de la vârsta de 20 de ani, când a plecat din familia părintească și până în prezent,
probabil pentru a compensa lipsa unei familii formată din soț și copii.