UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ Ș I FARMACIE “CAROL 201

DAVILA” BUCUREȘ TI 7

Cromozomul Philadelphia
Leucemia mieloidă cronică

Studenti  :
Florea Nicoleta-Roxana
Grigire Andreea
Zbarnea Mihaela Bianca
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ Ș I FARMACIE “CAROL 201
DAVILA” BUCUREȘ TI 7

Cromozomul Philadelphia
Leucemia mieloidă cronică
Leucemia mieloidă cronică (LMC) aparține grupului sindroamelor mieloproliferative și reprezintă o
proliferare monoclonală , datorată unei mutații survenite la nivelul unei celule stem pluripotente. Analiza
citogenetică a bolii, a pus în evidență prezența unei aceleiași anomalii cromozomale, cromozomul Philadelphia,
atâ t la nivelul liniei granulocitare, câ t si al celei monocitare, eritrocitare și megacariocitare.
Am ales sa dezbatem această temă deoarece leucemia mieloidă cronică (LMC) este prima boală
neoplazică umană în care s-a descris o anomalie cromozomală constantă .Este o formă cu care pacienții pot tră i

CROMOZOMUL PHILADELPHIA
Cromozomul Philadelphia a fost descoperit în anul
1960 , denumindu-se astfel după numele orașului
din S.U.A unde a fost identificat pentru prima
dată .
Cromozomul Philadelphia corespunde
cromozomului 22 remaniat prin translocație
reciprocă cu cromozomul 9, t (9;22). Punctele de
fractură sunt situate în q34 pe cromozomul 9 și în
q11 pe cromozomul 22.Studiile de biologie
moleculară au demonstrat că punctul de fractură
de pe cromozomul 9 se situează la nivelul genei C-
ABL. Polipeptidul C-ABL codat de această genă
aparține familiei de proteine cu activitate tirozin-
kinazică și are rol în proliferarea celulară. Pe
cromozomul 22, punctul de fractură se situează la nivelul genei BCR. Aceasta regiune se uneste cu partea 3' a
genei ABL. Rezultă o genă de fuziune, alterată , a carei transcripție duce la sinteza unei proteine anormale, p
210.
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ Ș I FARMACIE “CAROL 201
DAVILA” BUCUREȘ TI 7

Cromozomul Philadelphia este un marker al LMC, dar nu este si patognomonic pentru boala. Prezența
lui este detectată frecvent în leucemia acută limfoblastică (LML), mai ales la adult. Cromozomul este pus în
evidentă prin analiza citogenetică la aproximativ 90% din pacienții cu leucemia mieloidă cronică (LMC)

LMC reprezintă 15-20% din cazurile de leucemie la adult și 2-3% din cazurile de leucemie la
copil .Factorii cauzali ramâ n necunoscuți în majoritatea cazurilor. Au fost sugerate ca fiind implicate expunerea
la benzen și fumatul, dar studiile extensive nu au reușit să confirme.
In scopul diagnostică rii leucemiei mieloide cronice(LMC) se utilizează mai multe proceduri : Examenul
fizic care constă în examinarea ganglionilor limfatici, a splinei și a abdomenului ; Reacția de polimerizare in lanț
(PCR) prin care se poate detecta prezența genei anormale BCR-ABL (testul se realizează pe o monstră de maduvă
sau sâ nge); Tehnica Fish care constă în hibridizarea in situ cu markeri fluorescenți și care pune în evidența
anomaliile cromozomiale printre care si Cromozomul Philadelphia.

Evoluția spontană a bolii, în absența tratamentului, este

progresivă , cu o mediană de supraviețuire de 3-5 ani.Evoluția
bolii cuprinde adesea două faze, uneori trei: faza cronică  se
caracterizează prin hiperleucocitoză cu un procent important de
polinucleare cu funcția conservată . Aceasta fază este, în general,
controlată de terapia convențională . În timp, eficacitatea
terapeutică diminuă , astfel că după un interval de 2 pâ na la 6 ani
evoluează spre faza de accelerare, care se caracterizează prin
semne de insuficiență medulară si este rezistentă la tratamentul
convențional. Această fază nu e obligatorie, fiind urmată, relativ
rapid, în 6-18 luni, de faza de acutizare  sau transformare
blastică , caracterizată prin semne de insuficiență medulară si
semne de sindrom tumoral, cu evoluție letala în 3-6 luni.
Tratamentul leucemiei mieloide cronice(LMC) este sistematic și foarte agresiv. Progresia celulelor
canceroase poate fi intarziată cu ajutorul unui tratament medicamentos. In mod inevitabil,acest tip de leucemie
se transformă intr-o leucemie acută. Singurul tratament considerat curativ este transplantul de celule stem, dar
această procedură prezintă numeroase riscuri și un numă r mare de complicații, de aceea este recomandat doar
atunci cand celelalte terapii au eșuat. Posibilitațile de tratament sunt chimioterapia, terapia biologica și
medicamente citotoxice.
William Phelps, biolog, specializat in biologie moleculară la America Cancer Society in Atlanta – Georgia,
spune că proteina Ikaros, probabil nu va deveni o tinta pentru noile medicamente, deorece este un factor
transcriptor, iar asemenea proteine nu au situsuri de legare pentru eventuale blocante. Dar alte gene sau
proteine a caror activitate Ikaros o regleaza, ar putea constitui tinte favorabile pentru medicamente. 
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ Ș I FARMACIE “CAROL 201
DAVILA” BUCUREȘ TI 7

SURSE BIBLIOGRAFICE:

1. www.sciencemag.org 
2. European Working Group for adult Acute Lymphoblastic Leukemia 
3. Gabriela Bordeianu, Ionela Moanta, Florina Raicu, Pompilia Aapostol, L. Popa, D. Cimponeriu,
L. Gavrila - Terapia genica in leucemia mieloida cronica,
4. http://www.medicalstudent.ro; Autor Cristian Munteanu, 22 mai 2008
5. JABBOUR E., CORTES J.E., GHANEM H. et al., Targeted Therapy in Chronic Myeloid Leukemia
6. GOLDMAN J.M., How I treat chronic myeloid leukemia in the imatinib era. Blood, Oct. 2007,
vol. 110
7. JABBOUR E., CORTES J.E., KANTARJIAN H.M., Molecular monitoring in chronic myeloid
leukemia: response to tyrosine kinase inhibitors and prognostic implications.Cancer, May
2008 15; 112(10):2112–8. Review
8. Baccarani M., Saglio G., Goldman J. et al., Evolving concepts in the management of chronic
myeloid leukemia: recommendations from an expert panel on behalf of the European
LeukemiaNet. Blood, 2006; 108 (6):1809 – 1820.
9. Chronic myeloid leukemia: wintrobe's clinical hematology: tenth edition
10. Corcimaru I., Leucemia granulocitară cronică . In: Corcimaru I., “Hematologie”. Chişină u:
Centrul Editorial – Poligrafic Medicina, 2007: 178 – 189.