Reprezentanțele diplomatice ale României în ani 30.

Corpul diplomatic al
României: Savel Rădulescu

Savel Ioan Rădulescu s-a născut la 19 octombrie 1895, la Focșani, în familia

profesorului Ioan Rădulescu și a Ecaterinei. Cursurile le-a absolvit la Școala Primară de Băieți
nr 2 din Focșani, acolo unde a învățat tatăl său. Au urmat cursurile liceale pe care Savel
Rădulescu le-a absolvit la cea mai prestigioasă instituție de profil din orașul natal, Liceul
Unirea.

Aflat mai mult de un deceniu în imediata apropiere a lui Nicolae Titulescu, prin solida
sa pregătire profesională în drept și economie, deomeniile esențiale ale acțiunii diplomatice,
ca atare, Savel Rădulescu a devenit și s-a dovedit a fi cel mai de seamă și util colaborator al
marelui diplomat român din prima jumătate a sec. al XX-lea.

Și-a început activitatea diplomatică sub atenta îndrumare a lui Nicolae Titulescu și și-a
încheiat-o în august 1936, alaturi de acesta.

L-a însoțit pe ministrul Nicolae Titulescu în Statele Unite pentru soluționarea

problemei datoriilor de război,apoi a devenit consilier financiar al Legației române din
Londra.

A fost alături de mentorul său în toată perioada activității lui Titulescu la Societatea
Națiunilor, contribuind cu întreaga-i pricepere și putere de muncă, la conceperea, elaborarea și
susținerea propunerilor și acțiunilor diplomatice românești, ca expert, delegat supleant,
delegat în diferite consilii ale Societății.

Impunându-se ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii economice și

militare europene și mondiale i s-a oferit responsabilul rol de președinte al Comisiei pentru
cheltuielile necesare apărării naționale, calitate care-i conferea și un loc în Biroul Adunării
Generale a Societății Națiunilor.

A participat la Conferințele ce au avut loc la Haga și Paris în problema reparațiilor de

război (1925-1930, la Conferința de la Stresa(1932), la Conferința mondială economică de la
Londra (1933), precum și la Conferința Strâmtorilor de la Montreux (1936).

Firesc, funcția de director al Diviziei Economice din Ministerul Regal al Afacerilor

Străine nu putea să fie atribuită decât specialistului Savel Rădulescu.
 Ministru plenipotențiar (1930-1932) și apoi subsecretar de Stat la Ministerul
Afacerilor Străine (1932-1936), Savel Rădulescu s-a dovedit a fi printr-o totală dăruire, o
muncă asiduă, o loialitate rar întâlnită, unul dintre stâlpii principali ai intregii politici externe
a României din perioada titulesciană.

Nicolae Titulescu a apreciat încă de la început calitățile intelectuale și umane ale lui
Savel Rădulescu, întrevăzând un viitor frumos pentru acesta. Remarcat, apreciat și sprijinit de
Vintilă Brătianu și Nicolae Titulescu , Savel R. Începuse să-și clădească, cu răbdare, cariera
diplomatică pentru care avea reale calități. Era perioada anilor când România, mai ales pe
plan extern, se confrunta cu serioase probleme economico-financiare legate de aplicarea
Tratatelor de Pace. Savel Rădulescu se va implica direct în rezolvarea unora din acestea, în
măsura în care superiorii săi considerau că se puteau baza pe sprijinul și experiența lui.

În februarie 1930, Savel Rădulescu a participat alături de Nicolae Titulescu, la

lucrările Comitetelor Tehnice ce s-au desfășurat la Paris. Ca o recunoaștere a activității
diplomatice desfășurate în apărarea intereselor României, dar și a calităților sale, a priceperii
și seriozității pe care le manifestase în tot ceea ce întreprinsese până atunci, acesta a fost
numit Ministru plenipotențiar cl. aIIa.

Liberalii au declanșat o virulentă campanie de presă împotriva lui Titulescu căreia i-a
căzut victimă Savel Rădulescu. Ziarul Viitorul din 22 martie 1930 scria: Aflăm că D. Savel.
R. A fost numit ministru plenipotențiar. Este un adevărat scandal. Nu se poate ajunge ministru
plenipotențiar la câțiva ani după ieșirea din universitate, fără alte merite și alt titlu.

În prima jumătate a anului 1931, Savel Rădulescu a desfășurat o activitate notabilă în

cadrul Institutului Social. Acordurile de la Haga au constituit subiectul conferinței pe care
tânărul ministru a susținut-o la 18 ianuarie 1931. Aceeași conferință o va ține și la Sibiu, unde
a avut plăcerea să-l revadă pe fostul lui căpitan de la Școala de Artilerie.

Savel Rădulescu va fi preocupat, în lunile octombrie-decembrie 1931 de două

probleme, punerea în vigoare a Tratatului comercial româno-german si participarea la
lucrările Comisiei Căilor Ferate Particulare. În Aceeași perioada s-a implicat în discutiile
interminabile si sterile privind preluarea șefiei PNȚ de către Titulescu.

În ianuarie 1932 Savel Rădulescu era desemnat să facă parte din delegația română la
Conferința Dezarmării ce urma să înceapă la Geneva în luna următoare. El a plecat la 25
ianuarie pentru a participa mai intai la ședințele Consiliului de Administratie a Casei
Pensiilor, fiind reales vicepreședinte.

La Geneva, Savel Rădulescu și-a folosit din plin marea sa putere de muncă și
experiența dobândită în anii cît a lucrat nemijlocit cu Titulescu. Deși tânăr, avea 37 de ani,
oboseala începea să-și spună cuvântul, - 2 ședințe pe zi si mereu să inventezi formule sau
texte devine obositor-.

Începând cu 4 septembrie 1932, Savel Rădulescu a făcut parte din delegația României
la Conferința Blocului agrar de la Stresa (4-12 septembrie 1932). Delegația era condusă de
Virgil Madgearu, ministrul Industriei și Comerțului.

Despre activitatea sa de aproape 1 an de zile desfăsurata la Geneva, Savel Rădulescu

scria: Am avut ocazia, ca presedinte al uneia din cele 6 comisii ale Conferintei de dezarmare,
să urmăresc diferitele planuri ce s-au propus cu această ocazie și controversele ce s-au ridicat,
in general, cele mai multe au lăsat să se vadă mai mult dorinta de a reduce armamentul
celorlalți, păstrându-și propriul nivel de înarmare , sau chiar o politică de înarmare cerută în
numele egalității de tratament. Toate acestea au dus Conferința dezarmării la un impas și au
construit una din cele mai grave nereușite ale Societății Națiunilor.

La 3 august 1934, La Paris lui Savel R. i s a conferit Ordinul de Malta. În afara țării,
omul și diplomatul Savel R era perceput ca atare, strădaniile sale găsindu-și măcar o
recunoaștere onorifică.

În ultima decadă a lunii august 1934, Savel R. era așteptat în țară pentru întocmirea
unui tablou general al situației în diplomație pentru a se putea face mișcarea necesară de
înființare a Legației de la Moscova.

Reluarea relațiilor diplomatice normale dintre România și URSS a devenit un fapt

împlinit la 9 iulie 1934, în urma schimbului de scrisori ce a avut loc, în numele celor două
guverne, între Nicolae Titulescu și Maxim Litvinov.

La 12 decembrie 1934, Savel Rădulescu a semnat, împreună cu ministrul nipon,

Tratatul de comerț și navigație între România și Japonia. În aceeași zi, generalul Ion
Antonescu, locțiitorul șefului Marelui Stat Major, a fost înlocuit cu generalul Nicolae
Samsonovici. Una din cauze se afla în conflictul dintre el și generalul Paul Angelescu,
ministrul Apărării Naționale, în legătură cu planul de reorganizare și înzestrare a armatei.
( numit de Savel R. a fi un păcat grav)
 Savel Rădulescu a fost cel care a gestionat în țară toate problemele pendinte de
Ministrul Afacerilor Străine. Titulescu a revenit la București la 7 noiembrie 1935. Savel R.
rezolva, cu răbdare și competență, chestiunile profesionale, fără a-și menaja sănătatea și fără a
avea mulțumiri sufletești: Trist, plictisit, agasat, nu stiu ce sa fac să pot termina ce am de lucru
într-o zi.

Între 17-20 ianuarie 1936 s-au desfășurat la București lucrările Conferinței Economice
a Înțelegerii Balcanice. Savel R. a rostit discursul de deschidere și a însoțit delegațiile la
dejunurile date în onoarea lor.

La 30 august 1936, întors la Cap Martin, Savel Rădulescu a aflat vestea neplăcută a
scoaterii din guvern atat pe Titulescu, cât și a sa, pe motivul, opina el ( pueril al omogenizării
guvernului). Înlocuirea lui Nicolae Titulescu și Savel Rădulescu de la conducerea
Ministerului Regal al Afacerilor Străine ale României a surprins cercurile diplomatice
occidentale, schimbarea fiind regretată mai mult la Londra, decât la Paris.

Actul din 29 august 1936 a fost un eșec al păcii globale, dar și al insucceselor suferite
până atunci de Anglia și Franța, în politica internațională. Privită în ansamblul raporturilor
internaționale din epocă demiterea lui N Titulescu și Savel R. a avut și semnificația adaptării
României la noile condiții: căutarea de mijloace noi pe plan diplomatic și politic, a
independenței sale naționale ce decurgeau din eșuarea securității colective, ca urmare a
afirmării deschise a revizionismului și revanșismului german, a politicii de conciliere
promovată de (democrațiile occidentale), a izolaționismului practicat de Departamentul de
Stat al SUA.

Bibliografie

 Diplomatul Savel Rădulescu- Dumitrescu Horia, Editura Pallas, Focșani, 2003.

 Cronica Vrancei vol 5 si 8.