Undele seismice 

sunt unde elastice care pot

traversa un mediu fără a se modifica. Impulsul dat la
plecare taie particulele elementare prezente în acel
mediu care vor împinge alte particule înainte să-și
reia locul, se produce după o reacție în lanț.
Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile.
Se disting două tipuri de unde, undele de volum care
traversează Pământul și undele de suprafață care
se propagă la suprafața Pământului. Pe înregistrările
seismografelor, ele se succed sau se suprapun.
Viteza lor de propagare și amplitudinea lor sunt
modificate de către structurile geologice pe care ele
le traversează de aceea, semnalele înregistrate sunt
combinația de efecte legate la sursă, la mijloacele
traversate și la instrumente de măsură.
Undele de volum
Ele se propagă în interiorul globului pământesc.
Viteza lor de propagare depinde de materialul pe
care acestea îl traversează, și, de o cauza generală,
aceasta din urmă crește odată cu profunzimea, căci
materia traversată devine mai densă.
Distingem:
Undele P sau undele primare numite și unde de
compresie sau unde longitudinale. Deplasarea
pământului care acompaniază trecerea lor se face
prin dilatații și compresii succesive. Ele se
deplasează paralel cu direcția de propagare a undei.
Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s aproape de
suprafață) și sunt primele înregistrate de
seismografe. Ele sunt responsabile de zgomotul pe
care îl putem auzi la începutul unui cutremur.
Undele S sau undele secundare numite și undele de
tăiere sau undele transversale. La trecerea lor,
mișcările solului se efectuează perpendicular pe
sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se
propagă în medii lichide, ele sunt de obicei oprite de
nucleul extern al Pământului. Viteza lor este de 4,06
km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.
Diferența de timp dintre venirea undelor P și S e
mare, cunoscând viteza lor se pot da indicații despre
îndepărtarea seismului. Așa putem localiza
epicentrul cu ajutorul a trei seismografe.
Undele de volum se propagă asemănător cu razele
de lumină: ele pot fi reflectate sau refractate, adică
deviate la fiecare schimbare a mediului. Ele pot
urma trasee foarte complexe în interiorul
Pământului. Timpul lor de parcurgere depinde de
acest traseu, ele nu ajung toate în același timp sau
în același loc.
Undele de suprafață
Acestea sunt undele ghidate de suprafața
pământului. Efectul lor se poate compara cu
încrețiturile la suprafața unui lac. Ele sunt mai puțin
rapide ca undele de volum dar amplitudinea lor este
de obicei mai mare.

Se pot distinge:
Unda lui Love: un englez care a descoperit existența
ei în 1911. Mișcarea ei se poate compara cu cea a
undelor S fără mișcarea verticală. Undele lui Love
provoacă o clătinare orizontală care este cauza
numeroaselor pagube ale fundației unui edificiu care
nu este o construcție paraseismică. Undele lui Love
se propagă cu viteza de aprox. 4km/s.
Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperită de John
William Strutt Rayleigh în 1885. Mișcarea ei este
complexă, asemănătoare cu cea a unei pulbere
purtată de un val, constituind o mișcare verticală și
una orizontală.