Seminarul 4 – ANALIZĂ FINANCIARĂ, CIG 2021-2022

Metodologia analizei stării interne a entităţilor economice

În cadrul acestei grupe, procedeele se clasifică după următoarele criterii:

➢ tipul de legătură care există între fenomenul analizat și factorii de influență (legătura deterministă,
certă sau funcțională și legătura nedeterministă, incertă sau statistică),
➢ tipul de relație dintre fenomen și factorii de influență (relație de produs, raport sumă și diferență)
➢ mărimile în care se cuantifică influențele factorilor (mărimi absolute, mărimi relative).

Procedee aplicabile în cazul legăturii deterministe (certe, funcționale)

Procedee de cuantificare a influențelor în mărimi absolute

În cadrul acestei grupe se aplică următoarele procedee în vederea cuantificării influențelor factorilor:
- în cazul relațiilor de produs și de raport
▪ procedeul determinării izolate a influenței factorilor (cazul teoretico-matematic)
▪ procedeul substituțiilor înlănțuite (cazul aplicativ-economic)
▪ procedeul coeficienților de repartiție
▪ procedeul calculului matriceal
- în cazul relațiilor de sumă și diferență
▪ procedeul balanțier

Aplicarea procedeelor în cazul relației de produs

Fie următoarele date privind analiza Cheltuielilor cu materia primă ”a” la nivelul unui sortiment”A”:

INDICATORI U.M. P (0) P (1)

Cheltuieli cu materia primă (Cm) lei 4400 4576
Cantitatea sortimentului (q) buc 200 220
Consum specific (cs) kg/buc 1,00 0,80
Costul unitar de achiziție al materiei prime (ca) lei/kg 22 26

Modelul de analiză al fenomenului Cheltuieli cu materia primă ”a” la nivelul unui sortiment ”A” este:
C m = q  c s  ca

Cuantificarea influențelor factorilor se poate efectua prin următoarele procedee:

1. Procedeul determinării izolate a influenței factorilor (cazul teoretico-matematic)

Premise de aplicare:
✓ Procedeul se aplică în cazul relaţiilor de produs și raport;
✓ Determinarea legăturii certe dintre fenomen şi factorii săi de influenţă. Procedeul nu ţine cont de
ordinea de analiză.
✓ Modificarea absolută a fenomenului se descompune în influenţele izolate a fiecărui factor de influenţă
şi în influenţele comune a câte doi, trei,....n factori;
 ✓ Stabilirea influenţelor parţiale a fiecărui factor presupune determinarea mărimii acestuia faţă de starea
de bază, restul factorilor rămânând la starea iniţială. În relația următoare de analiză, factorul analizat revine
la starea inițială (0);
✓ Influenţele comune înseamnă, în cazul relaţiilor de produs, variaţia concomitentă a câte doi, trei,... n
factori, restul factorilor rămânând la starea iniţială. Influențele comune reprezintă interacțiuni între factorii de
influență și ar trebui să se repartizeze asupra influențelor parțiale ale factorilor în mod proporțional cu
influența parțială a acestora.

Etape de aplicare:
I. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Cm = Cm1 − Cm 0 = 4576 − 4400 = +176 lei

Interpretare: cheltuielile cu materia primă ”a” au crescut în perioada curentă față de perioada precedentă cu
176 lei, aspectul poate fi considerat fie favorabil, fie nefavorabil în funcție de influența factorilor și de
justificarea creșterii sau scăderii acestor cheltuieli);

II. Determinarea influențelor parțiale (izolate) ale factorilor

𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) = 𝑐𝑠1 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 = 𝛥𝑐𝑠 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 = (0,8 − 1) ⋅ 200 ⋅ 22 = −880 𝑙𝑒𝑖

Interpretare: cheltuielile cu materia primă ”a” au scăzut în perioada curentă față de perioada precedentă cu
880 lei. Aspectul poate fi considerat favorabil dacă prin reducerea consumului specific de la 1 kg/buc la 0,8
kg/buc s-au eliminat pierderile, fie prin utilizarea unor tehnologii de producție mai performante, fie prin
creșterea calificării personalului, fie ambele. În schimb, aspectul poate fi considerat nefavorabil dacă reducerea
consumului specific afectează calitatea sortimentului ”A”;

𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑎 ) = 𝑐𝑎1 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 − 𝑐𝑎0 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 = 𝛥𝑐𝑎 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 = (26 − 22) ⋅ 200 ⋅ 1 = +800 𝑙𝑒𝑖

Interpretare: cheltuielile cu materia primă ”a” au crescut în perioada curentă față de perioada precedentă cu
800 lei. Aspectul poate fi considerat favorabil dacă entitatea economică a achiziționat materia primă ”a” la un
nivel calitativ superior față de anul precedent, obținând astfel sortimentul ”A” la un nivel calitativ superior. De
asemenea, creșterea se poate datora și creșterii inflației, entitatea economică putându-se proteja parțial prin
aprovizionări peste necesar și în devans. În schimb, creșterea cheltuielilor poate fi considerată nefavorabilă
dacă scade nivelul calitativ al materiei prime achiziționate la un cost mai ridicat, sau dacă entitatea economică
nu și-a plătit la timp furnizorul de materie primă și a fost nevoită să se orienteze rapid pe piață, achiziționând
o materie primă mai scumpă la același nivel calitativ, sau poate la un nivel calitativ mai scăzut, caz în care
efectul nefavorabil este mai mare ca și consecințe asupra cheltuielilor cu materia primă;

𝛥𝐶𝑚 (𝑞) = 𝑞1 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑞0 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 = 𝛥𝑞 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 = (220 − 200) ⋅ 1 ⋅ 22 = +440 𝑙𝑒𝑖
Interpretare: cheltuielile cu materia primă ”a” au crescut în perioada curentă față de perioada precedentă cu
440 lei datorită fabricării unei cantități mai mari din sortimentul ”A” (cu 20 bucăți mai mult). Aspectul poate
fi considerat favorabil și creșterea cheltuielilor cu materia primă ”a” se justifică dacă entitatea economică vinde
cantitatea fabricată din sortimentul ”A” la un preț care să justifice creșterea cheltuielilor cu materia primă ”a”
și, de asemenea, să permită recuperarea integrală a acestor cheltuieli. Acest lucru se realizează prin obținerea
unui sortiment ”A” de calitate superioară, astfel încât ritmul de creștere al vânzărilor să fie superior ritmului
de creștere a cheltuielilor cu materia primă. În schimb, creșterea cheltuielilor cu materia primă ”a” datorată
creșterii cantității fabricate, poate fi considerată nejustificată în situația în care entitatea economică rămâne cu
sortimentul pe stoc, fie din cauza lipsei cererii pe piață, fie datorită nivelului calitativ mai slab al sortimentului
”A” în perioada curentă față de perioada precedentă;
Se observă faptul că abaterea fenomenului nu este egală cu suma celor trei influențe parțiale
( Cm  Cm ( cs ) + Cm ( ca ) + Cm ( q), adică + 176  −880 + 800 + 440),
deoarece factorul analizat revine la starea inițială (0) în relația următoare de analiză, motiv pentru care apar
influențele comune care sunt interacțiuni între factorii de influență.

III. Determinarea influențelor comune

Numărul influențelor comune se determină cu relația:
N = 2 n − n − 1 ,unde:
N - reprezintă numărul influențelor comune,
n-reprezintă numărul factorilor de influență.

Această relație de calcul arată suma combinațiilor posibile de câte 2, 3,…n factori.

În cazul nostru n = 3 factori, deci N=23-3-1=4 influențe comune, din care:

3!
C32 = = 3 interacțiuni a câte 2 factori;
2!1!
3!
C33 = = 1 interacțiune a câte 3 factori.
3!0!
Cele 3 influențe comune (interacțiuni a câte 2 factori) se calculează astfel:
I ( q, cs ) = q  cs  ca 0 = ( 220 − 200)  (0,8 − 1)  22 = −88 lei
I ( q, ca ) = q  ca  cs 0 = ( 220 − 200)  ( 26 − 22)  1 = +80 lei
I ( cs , ca ) = cs  ca  q0 = (0,8 − 1)  ( 26 − 22)  200 = −160 lei

Influența comună (interacțiunea a câte 3 factori) se calculează astfel:

I ( q, cs , ca ) = q  cs  ca = ( 220 − 200)  (0,8 − 1)  ( 26 − 22) = −16 lei

IV. Stabilirea relației de adevăr

Cm = Cm ( cs ) + Cm ( ca ) + Cm ( q) + I ( q, cs ) + I ( q, ca ) + I ( cs , ca ) + I ( q, cs , ca
+176 = - 880 + 800 +440 - 88 +80 - 160 -16

!!! Dezavantajele aplicării acestui procedeu sunt următoarele:

➢ nerespectarea ordinii de analiză pune în imposibilitate analistul să stabilească toate cauzele finale care
contribuie la modificarea fenomenului analizat;
➢ determinarea unui număr mare de influenţe comune care sunt tratate ca factori agregaţi, al căror conţinut
economic nu poate fi precizat cu exactitate, iar interpretarea lor poate fi uneori eronată sau chiar aberantă din
punct de vedere economic;
➢ obţinerea unor factori fără conţinut economic, din cauza faptului că nu se ţine cont de ordinea de
analiză;
➢ calculul analitic foarte laborios în cazul unui număr mare de factori.

Toate aceste inconveniente pot fi eliminate prin aplicarea altor procedee cum ar fi: procedeul substituţiilor
înlănţuite şi procedeul coeficienţilor de repartiţie.
 2. Procedeul substituțiilor înlănțuite (cazul aplicativ-economic)

Premise de aplicare:
✓ Procedeul se aplică în cazul relaţiilor de produs și raport;
✓ Procedeul ţine cont de ordinea de analiză (prima dată se analizează factorii cantitativi și apoi factorii
calitativi);
✓ În procesul de separare a influenţei factorilor, un factor substituit rămâne în această stare până la
finele procesului de substituţie.

Etape de aplicare:
I. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat
Cm = Cm1 − Cm 0 = 4576 − 4400 = +176 lei

II. Determinarea influențelor factorilor (ținând cont de ordinea de analiză)

- influența factorilor cantitativi:

𝛥𝐶𝑚 (𝑞) = 𝑞1 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑞0 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 = 𝛥𝑞 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 = (220 − 200) ⋅ 1 ⋅ 22 = +440 𝑙𝑒𝑖
∆𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) = 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎0 − 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠0 ∙ 𝑐𝑎0 = 𝑞1 ∙ ∆𝑐𝑠 ∙ 𝑐𝑎0 = 220 ∙ (0,8 − 1) ∙ 22 = −968 𝑙𝑒𝑖

- influența factorului calitativ:

∆𝐶𝑚 (𝑐𝑎 ) = 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎1 − 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎0 = 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝛥𝑐𝑎 = 220 ∙ 0,8 ∙ (26 − 22) = +704 𝑙𝑒𝑖

III. Stabilirea relației de adevăr

∆𝐶𝑚 = ∆𝐶𝑚 (𝑞) + ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) + ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑎 )
+176 lei = + 440 – 968 +704

!!!Avantajele aplicării acestui procedeu sunt următoarele:

- spre deosebire de procedeul determinării izolate a influenței factorilor, procedeul substituției
înlănțuite ține cont de ordinea de analiză (păstrează și conținutul economic al factorilor);
- se reduce substanțial volumul calculelor. Nu se mai calculează influențele comune, ele fiind
înglobate în influențele factorilor 2 și 3 (a se observa valorile diferite ale influențelor factorilor 2 și
3 prin cele două procedee).

!!! Dezavantajele aplicării acestui procedeu sunt următoarele:

- primul factor analizat (factorul cantitativ) are tot o determinare izolată (a se observa valoarea
influenței factorului q prin cele două procedee)
- influențele comune sunt înglobate în influențele factorilor 2 și 3 din modelul de analiză, dar fără a
respecta principiul repartizării lor proporționale, primul factor analizat neavând repartizată nicio
cotă-parte din influențele comune.

Pentru rezolvarea acestui neajuns, se aplică procedeul coeficienților de repartiție.

 ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Procedeul determinării izolate a influenței Procedeul substituțiilor înlănțuite (cazul

factorilor (cazul teoretico-matematic) aplicativ-economic)

1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat

Cm = Cm1 − Cm 0 = 4576 − 4400 = +176 lei
2.Determinarea influențelor parțiale (izolate) ale 2.Determinarea influențelor factorilor (ținând
factorilor cont de ordinea de analiză)
-influența factorilor cantitativi:
𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) = 𝑐𝑠1 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 = 𝛥𝐶𝑚 (𝑞) = 𝑞1 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑞0 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0
𝛥𝑐𝑠 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑎0 = (0,8 − 1) ⋅ 200 ⋅ 22 = −880 𝑙𝑒𝑖 = 𝛥𝑞 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0
= (220 − 200) ⋅ 1 ⋅ 22 = +440 𝑙𝑒𝑖
𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑎 ) = 𝑐𝑎1 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 − 𝑐𝑎0 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 =
𝛥𝑐𝑎 ⋅ 𝑞𝑜 ⋅ 𝑐𝑠0 = (26 − 22) ⋅ 200 ⋅ 1 = +800 𝑙𝑒𝑖 ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) = 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎0 − 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠0 ∙ 𝑐𝑎0 =
𝑞1 ∙ ∆𝑐𝑠 ∙ 𝑐𝑎0 = 220 ∙ (0,8 − 1) ∙ 22 = −968 𝑙𝑒𝑖
𝛥𝐶𝑚 (𝑞) = 𝑞1 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 − 𝑞0 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0
= 𝛥𝑞 ⋅ 𝑐𝑠0 ⋅ 𝑐𝑎0 - influența factorului calitativ:
= (220 − 200) ⋅ 1 ⋅ 22 = +440 𝑙𝑒𝑖 ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑎 ) = 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎1 − 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝑐𝑎0
= 𝑞1 ∙ 𝑐𝑠1 ∙ 𝛥𝑐𝑎 = +704 𝑙𝑒𝑖
3.Determinarea influențelor comune

𝐼(𝑞, 𝑐𝑠 ) = 𝛥𝑞 ⋅ 𝛥𝑐𝑠 ⋅ 𝑐𝑎0 = −88 𝑙𝑒𝑖

𝐼(𝑞, 𝑐𝑎 ) = 𝛥𝑞 ⋅ 𝛥𝑐𝑎 ⋅ 𝑐𝑠0 = +80 𝑙𝑒𝑖
𝐼(𝑐𝑠 , 𝑐𝑎 ) = 𝛥𝑐𝑠 ⋅ 𝛥𝑐𝑎 ⋅ 𝑞0 = −160 𝑙𝑒𝑖

𝐼(𝑞, 𝑐𝑠 , 𝑐𝑎 ) = 𝛥𝑞 ⋅ 𝛥𝑐𝑠 ⋅ 𝛥𝑐𝑎 = −16 𝑙𝑒𝑖

4.Stabilirea relației de adevăr 3.Stabilirea relației de adevăr

𝛥𝐶𝑚 = 𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) + 𝛥𝐶𝑚 (𝑐𝑎 ) + 𝛥𝐶𝑚 (𝑞) + 𝐼(𝑞, 𝑐𝑠 ) ∆𝐶𝑚 = ∆𝐶𝑚 (𝑞) + ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑠 ) + ∆𝐶𝑚 (𝑐𝑎 )
+ 𝐼(𝑞, 𝑐𝑎 ) + 𝐼(𝑐𝑠 , 𝑐𝑎 ) + 𝐼(𝑞, 𝑐𝑠 , 𝑐𝑎 +176 lei = + 440 – 968 +704
+176 = - 880 + 800 +440 – 88 +80 - 160 -16