Psihologie cognitivă

Chiticaru Ana-Maria, Dospinescu Bianca-Alexandra, Botnari Vladislava

chiticaru.ana@student.unitbv.ro
dospinescu.bianca@student.unitbv.ro
botnari.vladislava@yahoo.com

Universitatea Transilvania din Brașov,

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihologie
anul III

Cuvinte cheie: memorie, stimuli vizuali, proces psihic, informații, stocare.

Abstract
 Memoria vizuală este una dintre cele mai complexe și cercetate tipuri de memorie. Testul
elaborat își propune măsurarea memoriei vizuale de scurtă durată prin expunerea participanților
la stimuli vizuali și solicitarea recunoașterii acestor stimuli după perioada de expunere. Testul a
fost adaptat după Visual Memory Test (Vienna Test System) și se realizează în 4 etape.
Rezultatele participanților la probă se pot încadra în una din cele 5 clase în dependență de
performanța memoriei vizuale. Performanța participanților la test a fost una medie, majoritatea
încadrându-se în clasa 5. Proba elaborată poate fi aplicată pe subiecți între vârsta de 17-85 de ani,
indiferent de nivelul de pregătire sau mediul de proveniență a acestora.

Introducere
Memoria reprezintă procesul psihic cognitiv superior ce constă în întipărirea, păstrarea şi
reactualizarea selectivă a informaţiilor. „Memoria este procesul psihic de reflectare a trecutului,
de persistență a lui ca experiență cognitivă prin întipărirea (memorarea informațiilor), păstrarea
și reactualizarea lor prin recunoaștere și / sau reproducere.” (Radu-Tomșa, p. 68).
Mielu Zlate amintește câteva definiții ale memoriei (p.212-213). „Conceptul de memorie se
referă la „relaţiile funcţionale existente între două grupe de conduite observabile, separate printr-
un interval temporar de durată variabilă... Primele conduite aparţin fazei de achiziţie. Conduitele
ulterioare aparţin fazei de actualizare.” (Flores, 1974)” „O definiţie asemănătoare propun şi alţi
autori. Memoria cuprinde „mecanismele prin care o achiziţie oarecare rămâne disponibilă,
putând fi reamintită şi utilizată” (Reuchlin, 1988).” Iar psihofiziologul rus I.M.Secenov
consideră memoria ca „piatra unghiulară a vieţii psihice”.

Memoria este capacitatea unui sistem de tratare natural sau artificial de a encoda
informaţia extrasă din experienţa sa cu mediul, de a o stoca într-o formă apropriată şi apoi de a
o recupera şi utiliza în acţiunile sau operaţiile pe care le efectuează.(Lecocq, Leonte şi De
Schoen, în Zlate, 2004.)

Memoria de scurtă durată (MSD), are o structură complexă, eterogenă din punct de
vedere informaţional, cuprinzând date despre evenimente şi fenomene variate, într-o ordine
determinată sau aleatorie. Ea nu este o imagine fidelă a conţinutului memoriei imediate

2
(senzoriale), ci rezultatul prelucrării şi interpretării acestuia.Trăsătura sa esenţială o constituie
limitarea în timp a conservării conţinuturilor recepţionate de subiect într-o situaţie obiectivă dată.

Memoria de scurtă durată (MSD) se referă la o memorie cu o capacitate limitată care

intermediază informaţia între memoria senzorială (MS) şi memoria de lungă durată (MLD). Un
alt termen pentru memoia de scurtă durată este memorie de lucru, deoarece ea reprezintă acea
parte a memoriei care este activată la un moment dat în vederea rezolvării unei probleme.
Înainte de a fi fixată şi depozitată, informaţia este stocată pentru o scurtă perioadă de timp în
memoria de scurtă durată unde au loc o serie de procese cum ar fi: repetiţia, codarea,
reactualizarea şi luarea deciziilor, iar apoi trece în memoria de lungă durată unde este stocată pe
termen lung.
Iniţial s-a considerat că între MSD și MLD ar exista diferenţe structurale, dar s-a constatat
că de fapt cele două sunt stări diferite ale aceluiaşi sistem.
Diferenţele între memoria de scurtă durată şi cea de lungă durată se fac la nivelul
conţinutului, capacităţii de stocare, duratei, tipului de codare al informaţiei, actualizării şi bazei
neurofiziologice.
Un prim criteriu de diferenţiere îl constituie conţinutul celor două tipuri de memorie. Astfel
MLD păstrează mai ales informaţiile trecute, pe când MSD permite operarea cu informaţii
imediate şi recente.
Capacitatea celor două tipuri de memorie reprezintă un alt criteriu distinctiv. Capacitatea
MLD este practic nelimitată, în timp ce MSD are o capacitate limitată. Cercetătorul George
Miller (1956), în articolul său despre ˝Cifra magică 7˝, arată că MSD are o capacitate medie
optimă de 7 itemi, foarte puţini subiecţi reuşind să-şi amintească 8 sau 9. Capacitatea MSD ar
putea creşte considerabil dacă am grupa unităţile informaţionale în funcţie de criteriul
semnificaţiei, adică în ceea ce G.A Miller a numit chunks-uri.
Cu alte cuvinte limita MSD nu se referă la cantitatea de informaţie ci la unităţile de
seminificaţie pe care le poate stoca. Realizarea acestor unităţi de informaţii, denumite chunks, se
realizează prin procesări descendente, adică este influenţată de baza noastră de cunoştinţe.
Memoria de scurtă durată nu este independentă de MLD ci este parte activată a acesteia.
Volumul MSD pentru aceeaşi categorie de stimuli este variabil. Experimentele au demonstrat că

3
dacă se prezintă aceloraşi subiecţi serii succesive dintr-o anumită categorie de stimuli şi apoi li se
cere reproducerea lor, iniţial performanţele subiecţilor sunt ridicate, după care rata reproducerilor
se deteriorează semnificativ. Iar dacă după prezentarea acestor secvenţe de stimuli din aceeaţi
categorie, subiecţilor li se expune o nouă secvenţă, dar cu stimuli dintr-o altă categorie, rata
reproducerii creşte semnificativ.
˝ Efectul von Restorff˝ pune în evidenţă faptul că atunci când într-o serie de stimuli dintr-o
anumită categorie este inserată o cifră, subiecţii vor reactualiza cel mai rapid acea cifră.
Durata celor două tipuri de memorie le diferenţiază mult una de alta. În urma experimentelor s-a
dovedit că MSD are o durată de maximum 15-20 de secunde. În primele 6 secunde uităm peste
50% din materialul memorat, iar după 15 secunde uităm aproape 90 %. Spre deosebire de MSD,
durata MLD este nelimitată, se întinde de-a lungul vieţii individului.
La nivelul celor trei procese ale memoriei, apar diferenţe semnificative între MSD şi MLD:
 Codarea MSD este de tip fonologic, pe când codarea în MLD este de tip semantic;
 Stocarea în MSD se face prin autorepetare sau prin gruparea itemilor, pe când la
nivelul MLD, stocarea se face prin repetiţie elaborativă;
 Reactualizarea din MSD se datorează procesării de tip serial a informaţiilor, pe
când procesarea din MLD este de tip paralel, simultan;
 Uitarea în MSD este în special datorată degradării traseelor mnezice, deoarece
informaţia nu a fost utilizată sau repetată. La MLD, uitarea se declanşează datorită
amestecării informaţiilor, acestea având efecte negative unele asupra altora.

Memorie Vizuala
Memoria vizuală este acel tip de memorie care pastrează informația venită din stimuli
procesați de sistemul vizual. Aceasta se împarte în memorie de scurtă durată- reținerea și
reproducerea imaginilor cu care se interacționează momentan și memorie de lungă durată-
reproducerea imaginilor care au fost reținute în trecut. Cercetările făcute pe memoria de scurtă
durată în ceea ce privește reținerea și manipularea informației vizuale ne arată că memoria de
lucru are o capacitate extrem de limitată. Un studiu care a testat capacitatea indivizilor de a
detecta schimbările care au loc într-un șir de obiecte colorate, a arătat că indivizii sunt capabili să
rețină aproximativ 3-4 elemente, perfomanța acestora devenind mai scăzută atunci când au fost
expuși la un număr mai mare de 4 elemente. Luck and Vogel (1997) Un alt studiu care susține

4
că memoria de lucru vizuală este limitată la un anumit număr de elemente a descoperit că
fidelitatea cu care participanții raportează caracteristicile unor obiecte scade odată ce crește
numărul de obiecte la care aceștia sunt expuși.Wilken and Ma’s (2004)
Un alt aspect care trebuie luat în considerare în studiul și testarea memoriei vizuale este
modul în care are loc reținerea informației vizuale. Mai multe studii arată că, per general,
obiectele sunt percepute de sistemul nostru vizual ca un tot întreg. Caracteristicile specifice ale
obiectelor precum culoarea, dimensiunea, orientarea, nu sunt memorate ca niște caracteristici
separate, ci sunt reținute odată cu memorarea întregului obiect. Studiul realizat de Luck and
Vogel (1997) a arătat că participanții sunt capabili să reproducă cu fidelitate caracteristicile unui
obiect, chiar dacă acesta este unul complex, pe când fidelitatea scade atunci când crește numărul
de obiecte care trebuie memorate. Totuși, există studii care arată că memoria vizuală de scurtă
durată s-ar putea să nu proceseze mereu obiectul ca pe un întreg, având de suferit fidelitatea
anumitor trăsături care sunt memorate.
Testele de memorie cuprind sarcini care presupun fie reproducerea unor imagini/elemente
vizuale, fie recunoașterea acestora. Sarcinile de recunoaștere presupun identificarea elementului
corect dintr-o listă, pe când reproducerea este mai dificilă decât recunoașterea și presupune
expunerea prin scris/desen/verbal a acelor elemente care au fost reținute.

Studiile arată că diferențele individuale în ceea ce privește capacitatea memoriei de lucru

vizuală este asociată cu inteligența fluidă și rezultatele academice. (Alloway & Alloway, 2010;
Daneman & Carpenter, 1980; Fukuda, Vogel, Mayr & Awh, 2010; Kane, Bleckly, Conway &
Engle, 2001) Acest lucru ne indică asupra faptului că memoria vizuală ar putea face legătură cu
procesarea informațiilor din întreaga sferă cognitivă. Memoria vizuală este și un indicator pentru
anumite dificultăți cognitive pe care le pot avea copii, ca de exemplu cititul, înțelegerea unor
instrucțiuni vizuale sau formarea imaginilor mentale. Impactul memoriei vizuale poate fi apreciat
și dincolo de reușita academică, în viața de zi cu zi memoria vizuală este implicată în abilitatea
de a oferi direcții în spațiu, de a reține amplasarea unor obiecte în spațiu, memorarea fețelor sau a
unor elemente specifice din mediu.

CONSTRUCȚIA PROBEI
Scopul probei: măsurarea memoriei vizuale și memoriei de scurtă durată.

5
Populație țintă: studenți, adulți.
Timp limită: 15 minute
Condiții de testare: participantul trebuie să fie odihnit, participantul va primi toate materialele
necesare de la examinator, în încăpere este necesară o lumină naturală/albă.
Condiții în care nu se va aplica proba: în cazul în care participantul dă semne vizibile de
oboseală, lipsă de concentrare, stare de rău, probleme oftalmologice (sensibilitate, daltonism,
etc).
Instructaj:
 Timpul de rezolvare a testului este de 10 minute
 Testul este construit din 4 etape, (etapa I –20 secunde expunere la imagine, 2 min și 30
sec timp de rezolvare, 2 min și 50 secunde total; etapa II –20 secunde expunere la imagine, 2 min
și 30 sec timp de rezolvare, 2 min și 50 secunde total; etapa III –20 secunde expunere la imagine,
2 min și 30 sec timp de rezolvare, 2 min și 50 secunde total; etapa IV- 20 secunde expunere la
imagine, 2 min și 30 sec timp de rezolvare, 2 min și 50 secunde total)
 Participantul va primi de la examinator materialele necesare probei (foi A4 hărți
forme geometrice, steaguri de hârtie în miniatură de culoare alb-roșu, lipici)
 Testul este construit din 4 etape și sunt în total 18 itemi. (etapa I – 2 itemi, etapa II – 4
itemi, etapa III – 5 itemi, etapa IV – 7 itemi
 Pentru fiecare itemi identificat și reprodus corect din punct de vedere al poziționării
steagurilor pe harta formată din figuri geometrice participantul primește câte un punct)
Scorare: pentru scorare avem 5 clase:
• Clasa 1 – 1-3 puncte
• Clasa 2 – 3-6 puncte
• Clasa 3 – 7-10 puncte
• Clasa 4 – 11-14 puncte
• Clasa 5 – 15-18 puncte
Feedback participanți
În urma aplicării testului am ajuns la concluzia că acesta este valid în ceea ce privește
măsurarea memoriei vizuale și celei de scurtă durată. Am ajuns la concluzia ca testul poate fi
aplicat pe un eșantion variat.
Testul nu este dificil și în urma unei instruiri corespunzătoare poate fi aplicat cu ușurință.

6
Timpul acordat este suficient pentru a completa testul integral. Materialele acordate sunt ușor de
utilizat.
Câteva limite sunt: dificultatea testului deoarece este necesară o atenție deosebită, odihnă, un
mediu propice și materiale potrivite.
Testul este potrivit și pentru vârste mai mici, începând cu vârsta de 5 ani dacă acesta este
adaptat.

Analiza probei
Proba a fost aplicată pe un număr de 30 de studenți, 25 de persoane de gen feminin și 5
persoane de gen masculin, în momentul în care a fost asigurat faptul că aceștia nu prezintă semne
vizibile de oboseală, lipsă de concentrare, stare de rău, probleme oftalmologice (sensibilitate,
daltonism, etc).
În urma rezultatelor obținute, media participanților s-a încadrat la clasa 3, nivelul de
măsurare a memoriei vizuale și memoriei de scurtă durată fiind unul mediu. Sorul majorității
subiecților s-a aflat între 7-10 puncte, maximul fiind de 18 puncte.
În plus, domeniul pentru care este relevantă această probă este cel organizațional, deoarece
permite evaluarea angajaților în ceea ce ține de task-urile care necesită procesare și reproducere a
conținutului vizual. Aceast test este semnificativ și pentru mediul educațional, pentru că permite
evaluarea abilităților elevilor de a opera cu conținut vizual.
Limite
• Limitarea și inaccesibilitatea la tehnologie îngreunează aplicarea testului, deoarece sunt
necesare mai multe resurse materiale (foi, stickere, lipici)
• Nu se poate atinge un principiu absolut al rezultatelor, dată fiind variabilitatea
comportamentală a participanților şi intervenția unor factori secundari, precum: gradul
motivației, condiții de mediu perturbante, oboseala etc.

Avantaje
• Cheltuielile asociate testului sunt accesibile comparativ cu alte teste psihologice de pe
piață
• Acoperire bună pe domeniul cognitiv
• Testul nu necesită o pregătire aparte a personalului ce urmează a le aplica

7
• Instrucțiuni de aplicare foarte clare
• Sistem relativ simplu de scorare
• Uşurință şi rapiditate în administrare (în medie, timpul de aplicare necesar este de 15-20
minute)
• Permite evaluarea angajaților în ceea ce ține de task-urile care necesită procesare și
reproducere a conținutului vizual
• Permite evaluarea abilităților elevilor de a opera cu conținut vizu
Concluzii
Proba elaborată a măsurat capacitatea memoriei vizuale de scurtă durată pe un eșantion de 30
de persoane. Această probă a permis testarea rapidă și eficientă a persoanelor prin solicitarea
capacității acestora de a recunoaște stimulii vizuali la care au fost expuși. În timpul aplicării
probei s-a observat că timpul pus la dispoziție pentru recunoașterea stimulilor vizuali a fost
suficient, iar instrucțiunile probei au fost accesibile tuturor participanților. Testul elaborat nu
necesită o pregătire specială a persoanelor care urmează să-l aplice și poate fi aplicat indiferent
de pregătirea sau mediul de proveniență a participanților, întrucât instrucțiunile sunt foarte clare
și comprehensibile. Rezultatele participanților indică asupra unei performanțe medii a
eșantionului selectat, astfel majoritatea fiind încadrată în clasa 3.
Proba elaborată este capabilă să măsoare eficient capacitatea memoriei vizuale de scurtă
durată, însă sunt necesare mai multe testări pentru a staibli care sunt calitățile psihometrice ale
probei și care este populația pentru care poate fi aplicată proba.

Bibliografie:
1. Cosmovici, A. (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iaş
2. Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generală, Tip. Univ. Bucureşti, vol. I, 1976, vol.
11, 1977.
3. Miclea, M., 1999, Psihologie cognitivă, Iaşi, Polirom;

8
 4. Radu-Tomsa, I. (2010), Fundamentele psihologiei. Procesualitatea psihică, Editura
Argument, Bucureşti
5. Zlate, M., 2004, Psihologia mecanismelor cognitive, Iaşi, Polirom
6. Zlate, M. (2006), Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, Bucureşti
7. Zlate, M., Introducere în psihologie, Editura Şansa, Bucureşti, 1996 (ed. a II-a).