UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de licență: DREPT

REFERAT

DISCIPLINA: CRIMINALISTICĂ

TEMATICA: CERCETAREA LOCULUI FAPTEI ÎN CAZUL ACCIDENTELOR DE

TRAFIC RUTIER

Cadru didactic titular:

Prof. univ. dr. Nicoleta-Elena Hegheș

Studenta:

Văsuian C. Claudia-Raluca

Nr. matricol: 20484

An IV

Forma de învățământ: FR

Grupa 2406

-2022-
 CUPRINS

INTRODUCERE

 Considerații generale
 Noțiuni introductive

CAPITOLUL I

 Accidentele rutiere
 Factorii care stau la baza producerii accidentelor de trafic rutier
 Primele măsuri luate după producerea accidentelor

CAPITOLUL II

 Cercetarea locului faptei în cazul accidentelor de trafic rutier

 Etapele cercetării
 Particularități ale cercetării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

Traficul rutier a crescut în întreaga lume, crescând, totodată, și numărul accidentele rutiere.
Conform statisticilor, autovehiculul este cel mai nesigur mijloc de transport, omul fiind
factorul cauzal cel mai important în producerea accidentelor de circulație.

Accidentul de circulație este definit ca un eveniment produs pe drumurile publice, având ca

urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane sau avarierea a cel puţin unui vehicul
ori alte pagube materiale1.

Accidentele de circulație pot fi clasificate după cum urmează:

- coliziunea mijloacelor de transport;

- răsturnarea și avarierea unor vehicule;
- lovirea unor obiecte fixe aflate pe părțile laterale ale drumului public;
- căderea unui călător, încărcător, însoțitor etc. de pe scară sau din caroseria unui
autovehicul.

Pe lângă conducătorii auto, există și alți factori ai producerii accidentelor rutiere, precum:
pietonii, bicicliștii, defecțiuni tehnice ale mașinii, starea carosabilului ori fenomene naturale.

Potrivit statisticilor, principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt din neatenția pietonilor și
din imprudența conducătorilor auto.

În ceea ce îl privește pe conducătorul auto implicat într-un accident de circulație, acesta este
obligat să anunțe imediat poliția, să nu părăsească locul faptei și să nu modifice ori să șteargă
urmele accidentului.

În urma unui accident rutier se impune realizarea unei cercetări a locului faptei, întrucât este
necesară tragerea la răspundere a celor vinovați. Pentru aceasta, polițistul rutier are un rol
important, fiind conducătorul echipei de cercetare.

Cercetarea unui accident de trafic rutier presupune luarea unor măsuri preliminarii, cercetarea
locului faptei, dar și examinarea detaliată a autovehiculului.

1
A se vedea I. Mircea, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978, pag. 93.
Măsurile preliminarii se referă la identificarea locului faptei, deplasarea la acesta, informarea
cu privire la situația existentă la fața locului, solicitarea intervenției altor unități specializate
(ex. SMURD) și nu numai.

Rezultatul cercetării locului faptei în cazul accidentelor de trafic rutier se fixează printr-un
proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, precum și cu ajutorul
fotografiilor și înregistrărilor video judiciare.

Toate probele și mijloacele de probă rămân în custodia organului de urmărire penală, la

încheierea tuturor activităților specifice cercetării la fața locului a unui accident de trafic
rutier.

CAPITOLUL I

Accidentele rutiere reprezintă o cauză importantă a mortalității la nivel mondial.

Factorii care stau la baza producerii accidentelor de circulație pot fi grupați în două categorii,
și anume: factorii externi și factorii interni.2 Dintre aceștia amintim:

- caracteristicile și starea drumului public;

- condițiile meteorologice și de vizibilitate;
- intensificarea traficului rutier pe artera respectivă;
- starea autovehiculelor angajate în accident;
- starea și comportamentul participanților la accidentul de trafic rutier.

În ceea ce privește starea drumului public, organele de urmărire penală trebuie să se edifice
asupra drumului sau porțiunii de drum unde s-a produs evenimentul rutier, în vederea unei
aprecieri cât mai exacte a împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulație.

Starea și caracteristicile drumului public determină vizibilitatea pe acel sector de drum.

Aceasta mai poate fi influențată și de condițiile atmosferice existente în momentul producerii
accidentului, prezența vegetației pe părțile laterale ale drumului sau circulația pe timp de
noapte.

Cercetarea trebuie să lămurească și intensitatea circulației pe segmentul de drum în momentul

producerii evenimentului, aceasta fiind un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic.
2
A se vedea C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 640.
De asemenea, organele de urmărire penală cercetează și starea autovehiculelor angajate în
accident, pentru a elucida mecanismul producerii coliziunii, în situația în care în accidentul
rutier au fost implicate cel puțin două autovehicule.

Nu în ultimul rând, starea și comportamentul participanților la accidentul de traffic rutier

reprezintă aspecte importante în cercetarea mecanismului producerii accidentului.

Primele măsuri după producerea accidentului sunt luate de organul de politie ajuns la fața
locului, prin:

- acordarea primului ajutor;

- asigurarea pazei locului;
- identificarea celorlalte persoane implicate în accident și a martorilor;
- raportarea evenimentului;
- luarea măsurilor de decongestionare a circulației.

CAPITOLUL II

Cercetarea locului faptei în cazul unui accident de trafic rutier reprezintă activitatea
procedurală al cărei conținut îl constituie examinarea locului de către organul de urmărire
penală.3

Această operațiune reprezintă una dintre cele mai importante acte de urmărire penală, având
caracter necesar și imediat.

Obiectivul general al cercetării la fața locului constă în stabilirea împrejurărilor de loc, timp și
mod în care s-a produs accidentul, precum și descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor
formate ca urmare a producerii accidentului de trafic rutier.

Ulterior, organul de cercetare penală formulează, după efectuarea acestei cercetări, primele
versiuni referitoare la accident.

Etapele cercetării sunt următoarele:

- de pregătire;

3
A se vedea C. Lupu, Gh. Diniţă, Cercetarea la faţa locului a accidentelor de circulaţie, I.G.M., Bucureşti,
1970, p. 23.
- de lucru;
- finală.

Cercetarea poate fi făcută prin mai multe procedee tactice:

- concentric (de la periferii spre centru);

- excentric (de la centru la periferii);
- frontal (de-a lungul sectorului cercetat);
- local (se cercetează anumite porțiuni ale locului faptei);
- complex (combinarea procedeelor indicate).

Particularitățile cercetării locului faptei în cazul accidentelor de trafic rutier4 se împart în:

- pregătirea cercetării locului accidentului;

- efectuarea cercetării propriu-zise.

În ceea ce privește pregătirea locului accidentului, aceasta constă în verificarea și completarea

măsurilor luate inițial de lucrătorul de poliție, delimitarea clară a locului faptei, obținerea unor
prime informații, precum și stabilirea sarcinilor și metodelor tehnico-științifice care vor fi
folosite.

Pe de altă parte, efectuarea cercetării propriu-zise a locului faptei în cazul accidentelor de

trafic rutier presupune examinarea și fixarea aspectului de ansamblu a locului accidentului,
stabilirea poziției autovehiculelor, distanța dintre victimă și vehicul, dar și descoperirea unor
urme pe victimă, trecându-se, ulterior, la o examinare mai amănunțită a locului accidentului
prin fixarea, interpretarea și ridicarea urmelor.

Rezultatele cercetării se fixează printr-un proces-verbal, prin fotografiere, schiță, dar și prin
filmare.

Cercetarea locului faptei constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obținere a
probelor în faza inițială. De asemenea, aceasta este un element probator pentru aflarea
adevărului.

În faza de urmărire penală, cercetarea locului faptei se efectuează după începerea urmăririi
penale. Aceasta se poate dispune imediat ori pe parcursul investigării criminalistice și se
4
A se vedea I. Bolocan, I. Stanca, Accidentul de circulație, Editura Militară, Bucureşti, 1977, p. 21.
efectuează în prezența martorilor asistenți, a părților, însă neprezentarea acestora nu reprezintă
un impediment în efectuarea cercetării.

CONCLUZII

Accidentele rutiere reprezintă o cauză importantă a mortalității la nivel mondial.

Cercetarea unui accident de trafic rutier5 presupune luarea unor măsuri preliminarii, cercetarea
locului faptei, dar și examinarea detaliată a autovehiculului.

Cercetarea locului faptei în cazul unui accident de trafic rutier reprezintă o activitatea inițială
a investigării unei infracțiuni și se consemnează printr-un proces-verbal.

Printre regulile tactice specifice cercetării locului faptei în cazul accidentelor de trafic rutier se
numără și:

- acordarea primului ajutor victimelor, chiar și cu riscul modificării locului faptei;

- marcarea aspectului inițial al locului faptei și stabilirea modificărilor survenite;
- înlăturarea unor pericole iminente, precum exploziile;
- protejarea și conservarea urmelor față de condițiile meteorologice;
- identificarea și audierea martorilor oculari;
- paza locului faptei și împiedicarea accesului persoanelor care nu au acest drept (în aer
liber se va bloca un spațiu cât mai larg).

Toate probele și mijloacele de probă rămân în custodia organului de urmărire penală, la

încheierea tuturor activităților specifice cercetării la fața locului a unui accident de trafic
rutier.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României, Ed. C. H. Beck, 2019;

2. Codul penal și Codul de procedură penală, Ed. Universul Juridic, 2021;
3. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;

5
A se vedea L. Coman, Gh. Diniță, Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație, I.G.M., București,
1970, pag. 43.
4. H.G. nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice;
5. Legea de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române nr. 218/2003;
6. Dr. M. Ştefan Constantinescu, Accidentele de circulaţie, Ed. Medicală, Bucureşti,
1969;
7. L. Coman, Gh. Diniță, Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație, I.G.M.,
București, 1970, pag. 43;
8. C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, pag. 640;
9. I. Bolocan, I. Stanca, Accidentul de circulație, Editura Militară, Bucureşti, 1977, pag.
21;
10. I. Mircea, Criminalistică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978, pag. 93;
11. I. Grigorescu, Dicționar de criminalistică, Editura științifică și enciclopedică,
București, 1984, pag. 179;
12. N. Nistor, M. Stoleru, Expertiza tehnică a accidentului de circulaţie, Ed. Militară,
Bucureşti, 1987;
13. E. Stancu, Investigarea ştinţifică a infracţiunilor. Curs de criminalistică, partea a II-a
şi a III-a, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, 1988;
14. D. Sandu, Criminalistică. Note de curs, Univ. Athaeum, vol. II, Bucureşti, 1993;
15. C. Aioniţoaie ş.a.m.d., Curs de criminalistică, vol. I şi II, Acad. De Poliţie “Al. I.
Cuza”, Bucureşti, 1995;
16. www.juridice.ro.