Determinarea durităţii apei

Duritatea apei este dată de prezenţa în apă a sărurilor solubile de Ca 2+ şi Mg2+ şi

se exprimă în grade de duritate. În România se foloseşte gradul de duritate german care
reprezintă un conţinut de săruri de Ca2+ şi Mg2+ echivalent cu 10 mg CaO la 1 l apă. Apele
sub 90 duritate sunt ape cu duritate mică iar cele care au peste 25 0 duritate sunt ape
foarte dure.
Duritatea datorată prezenţei în apă a carbonaţilor acizi şi a bicarbonaţilor de Ca 2+ şi
Mg2+ reprezintă duritatea temporară a apei (Dt). Duritatea datorată prezenţei sărurilor
solubile ale acizilor tari constituie duritatea permanentă a apei (D p). Duritatea
totală a apei (DT) se compune din duritatea temporară şi duritatea permanentă:

Determinarea durităţii temporare:

Duritatea temporară a apei se determină prin titrarea unui volum măsurat de apă
cu soluţie de HCl 0,1N în prezenţă de metil-oranj drept indicator. La titrare au loc
reacţiile:

Materiale necesare: pahare Erlenmeyer, pipete, biuretă

Substanţe necesare: soluţie de HCl 0,1N, metil-oranj
Mod de lucru:
- se măsoară 100 ml apă de la robinet şi se pune într-un pahar Erlenmeyer, la care se
adaugă câteva picături de metil-oranj
- se titrează cu soluţie de HCl 0,1N până la viraj portocaliu
- se notează volumul de soluţie de HCl 0,1N utilizat la titrare
Duritatea temporară a apei se calculează pe baza ecuaţiei reacţiei chimice:

ţinând seama de volumul de apă luat în lucru (a=100 ml) şi de volumul de HCl folosit la
titrare (b).
2 moli HCl 0,1N _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 56 g CaO
0,1*b moli HCl _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ x g CaO x=2,8*b g CaO
2,8*b g CaO _ _ _ _ _ _ _ _ _ a l apă
y g CaO _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 1 l apă g CaO / 1 l apă
10 german _ _ _ _ _ _ _ _ 10 mg CaO / 1 l apă

Dt _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ mg CaO / 1 l apă

mg CaO / 1 l apă

a=100 ml mg CaO / 1 l apă

Determinarea durităţii totale:
Duritatea totală a apei se determină prin titrare complexometrică. Această metodă
se bazează pe proprietatea ionilor Ca2+ şi Mg2+ existenţi în apă de a forma complecşi cu
diferite substanţe. Titrarea complexometrică se efectuează cu soluţia sării disodice a
acidului etilen diaminotetraacetic în prezenţă de negru eriocrom T, ca indicator.
Materiale necesare: pahare Erlenmeyer, pipete, biuretă
Substanţe necesare: soluţie de sare disodică a acidului etilen diaminotetraacetic 0,01N
(complexon III), negru eriocrom T
Mod de lucru:
- se măsoară 50 ml din proba de apă titrată cu soluţie de HCl 0,1 N şi se pune într-un
pahar Erlenmeyer
- se fierbe conţinutul paharului Erlenmeyer câteva minute pentru a se elimina CO 2
existent în apă
- se răceşte şi se adaugă un vârf de spatulă de negru eriocrom T şi 2 ml soluţie tampon
- se titrează cu soluţie de complexon III până ce culoarea trece de la roşu la albastru
- se notează volumul de soluţie de complexon III utilizat la titrare
Duritatea totală a apei se calculează cu relaţia:

n – volumul (ml) de soluţie de complexon III utilizat la titrare

0,561 – cantitatea în mg CaO care corespunde la 1 ml soluţie de complexon III
Determinarea durităţii permanente:
Duritatea permanentă a apei se determină prin diferenţa dintre duritatea totală şi
duritatea temporară.