GENETICA

Genetica (din greacă veche: γενετικός genetikos, genitiv și γένεσις genesis, origine)[1][2][3] este o
ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și ale variabilității organismelor.[4][5] În
ciuda faptului că ereditatea este un concept care a fost observat cu milenii în urmă, savantul Gregor
Mendel a fost primul care a început să o studieze dintr-o perspectivă științifică. Acesta a studiat
modul de transmitere al trăsăturilor și cum acestea afectează fenotiparea progeniturilor, realizând
diverse experimente pe planta de mazăre.
Transmiterea ereditară a caracterelor și mecanismul molecular de transmitere al genelor sunt temele
principale de cercetare ale geneticii în secolul al XXI-lea, însă genetica modernă dorește să studieze
în plus funcția și comportamentul genelor. Structura, funcția, variabilitatea și distribuirea genelor sunt
încă studiate în contextul celulei, al organismului (aspecte legate de dominanță) și la nivel
populațional. Astfel, au fost dezvoltate diverse subramuri ale studiului genetic, precum genetica
moleculară, epigentica și genetica populațiilor. Studiul organismelor din punct de vedere genetic are
aplicabilitate pe toate domeniile de viață, de la virusuri, arhee și bacterii la plante și animale
domestice și apoi la om (în genetica medicală).
Procesele genetice sunt mereu legate de mediul de viață și de experiențele unui organism, acestea
influențând dezvoltare și comportamentul organismului. Mediul intracelular și extracelular al unei
celulei vii sau al unui organism poate induce activarea sau inhibarea anumitor procese de
transcripție.