Tema 8: Organizarea producţiei în secţiile auxiliare a entităţii

8.1 Organizarea transportului intern în entitate;

8.2 Organizarea energiei şi necesarul de piese de schimb în entitate.

8.1Organizarea transportului intern în entitate

Organizarea activităţii de transport în condiţiile economiei de piaţă se face în
dependenţă de tipul de producţie. Entităţile organizate pe principiile producţiei
individuale sau de serie mică, în care fluxurile de transport au un caracter variabil,
transportul intern se face pe bază de planuri zilnice sau la cerere.
Entităţile industriale organizate pe principiile producţiei de masă şi de serie mare
transportul intern se face pe bază de grafic, pe marşuturi constante. Transporturile
regulate în raport cu traseul pe care se efectuează pot fi de două tipuri:
1) pendulare;
2) inelare.
1) Sistemul pendular are loc atunci când se face deplasarea materialelor sau
produselor cu ajutorul mijloacelor de transport între două puncte constante. Ea poate
fi efectuată în trei variante:
a) Sistemul pendular unilateral – mijlocul de transport se deplasează cu
încărcătură într-o singură direcţie şi se întoarce fără încărcătură la punctul iniţial. (De
exemplu, la depozitul de materii prime mijlocul de transport se încarcă, transportă
încărcătura până la secţia consumatoare şi se întoarce fără încărcătură).
Mişcare cu încărcătură
A B Mişcare fără încărcătură

b)Sistemul pendular bilateral, când mijloacele de transport se deplasează cu

încărcătură în ambele direcţii.
A B

c) Sistemul pendular în evantai – când mijlocul de transport asigură deplasarea

unor încărcături dintr-un singur punct în mai multe puncte sau invers, din mai multe
puncte într-un singur punct (de exemplu transportul materiilor prime de la depozitul
central la mai multe secţii consumatoare).
 A

B C D

2) În sistemul inelar deplasarea mijlocului de transport se face într-un circuit

închis, prin transmiterea sau preluarea succesivă a încărcăturii la mai multe puncte şi
întoarcerea obligatorie la punctul de plecare. În acest sistem organizarea transportului
de asemenea se face în trei variante:
a) Sistemul inelar cu flux aproximativ constant – când mijlocul de transport
pleacă cu încărcătura dintr-un punct iniţial la mai multe puncte, unde descarcă şi
încarcă cantităţi de materiale şi produse, astfel încât circulă în permanenţă cu o
cantitate de încărcătură aproximativ constantă.
B
A C

b) Sistemul inelar cu flux crescător când mijlocul de transport pleacă fără

încărcătură dintr – un punct şi ia cantităţi mici de încărcătură la diferite puncte pentru
a le transporta la punctul de plecare.
B
A C

c)Sistemul inelar cu flux descărcător – când mijloacele de transport pleacă cu

încărcătură dintr-un punct iniţial şi o distribuie la diferite puncte, după care se
întoarce fără încărcătură la punctul de plecare.
B
A C

Entităţile industriale care sunt organizate pe principiul producției de serie mică,

trebuie să determine:
1 Durata unui ciclu de transport, ce se stabileşte prin relaţia:
D c .t .=t 1 +t 2+t 3 +t 4 +t 5
unde Dc.t. – durata unui ciclu de transport ;
 t1 – timpul de încărcare;
t2 – timpul de descărcare;
t3 – timpul pierdut cu staţionarea pe parcurs;
t4 – timpul de parcurs la dus;
t5 – timpul de parcurs la întoarcere.
2 Numărul de curse într – un schimb, care se determină prin relația:
T s . −T g .
N c .=
D c. t .
unde Nc. – numărul de curse într – un schim;
Ts. – timpul unui schimb;
Tg. – timpul intrării şi ieşirii din garaj.
3 Numărul mijloacelor de transport date în exploatare de entitate, se
calculează conform relației:
Pr .
N m . exp .=
K 1 ∙ T s ∙ N c ∙Q

unde Nm.exp. – numărul mijloacelor de transport date în exploatare de entitate;

Pr. – cantitatea de produse ce trebuie transportată în perioada Tz (dată în
zile);
Q – capacitatea de transport a vehicolului dat;
K1 – coeficientul de utilizare a capacităţii.
4 Parcul inventar de mijloace de transport necesar entităţii industriale, se
determină conform relației:
Pi .m . t . =N c ∙ k 2
unde Pi.m.t. – parcul inventar de mijloace de transport;
K2 – coeficient de majorare a parcului pentru asigurarea cu mijloace de
transport de rezervă (K2=1,2+1,3).
8.2 Organizarea gospodăriei energetice
Organizarea unei entităţi moderne în economia de piaţă, necesită asigurarea
consumului curent cu diferite tipuri de energie: energia electrică, aburul, gazele, aerul
comprimat ş.a. Pentru a satisface această cerinţă, în cadrul întreprinderii se prevede
un ansamblu de unităţi energetice ce se unesc într-o gospodărie energetică.
Organizarea optimă a gospodăriei energetice prezintă o deosebită importanţă
economică, deoarece, pe de o parte entitatea industrială contemporană este o mare
consumatoare de energie, pe de altă parte, criza din sectorul energetic necesită o
raţionalizare a consumului de energie.
În condiţiile actuale există tendinţa ca o bună parte din necesarul de energie al
entităţilor industriale să fie furnizată de entităţile economice specializate în
producerea diferitelor tipuri de energie.
Sectorul energetic din cadrul entităţilor are o serie de sarcini, dintre care mai
importante sunt:
1 Asigurarea alimentarii la timp şi în cantităţile necesare cu toate tipurile de
energie, în toate sectoarele entităţii;
2 Utilizarea raţională şi economică a energiei;
3 Asigurarea exploatării raţionale a instalaţiilor din secţiile direct productive;
4 Ridicarea randamentului de consum a energiei, prin reducerea pierderilor la
instalaţiile automatizate.
În sistemul actual de organizare, sectorul energetic din cadrul entităţii se
compune din:

 instalaţii producătoare de energie (generatoare de aburi şi apă caldă,

generatoare electrice ş,a.);
 instalaţii de acumulare şi transformare a energiei (acumulatoare de abur,
instalaţii de redresare a curentului electric etc);
 instalaţii de transport şi distribuţie a energiei (reţele de abur şi apă caldă,
reţele de curenţi slabi pentru telefoane etc);
 instalaţii consumatoare de energie în afara secţiilor de producţie şi legate de
procesele tehnologice (cuptoare industriale, instalaţii de uscare, răcire etc);
 instalaţii consumatoare de energie, nelegate de procesele tehnologice ale
producţiei specifice (instalaţii de iluminat ş. a.).
Entităţile economice în economia de piaţă pentru a produce au nevoie de energie
electrică, pentru a funcționa eficient entitatea trebuie să detemine următorii indicatori:
necesarul de energie utilizată în scopuri tehnologice, necesarul de energie utilizată ca
forţă motrică , necesarul de energie utilizată pentru iluminare, necesarul total de
energie utilizată în perioada planificată.
 1 Necesarul de energie utilizată în scopuri tehnologice, se calculează prin
relația:
n
N e .t .=∑ n .c . e . ∙ Pr . pl .i .
i =1

unde Ne.t. – necesarul de energie utilizată în scopuri tehnologice, kW·h;

Pr.pl.i. – cantitatea de produse planificată pentru fiecare produs ,,i";
n.c.e. – norma de consum a energiei pentru funcţionarea utilajului,
kW·h /produs.
2 Necesarul de energie utilizată ca forţă motrică, se calculează prin relația:
N u . ∙T f .u . ∙ n .c . e . ∙ K s .
N e .f .m . =
K p.∙ R
unde Ne.f.m.– necesarul de energie utilizată ca forţă motrică ;
Nu– numărul utilajelor de acelaşi tip, care urmează a fi puse în acţiune;
T f . u .– timpul mediu de funcţionare a unui utilaj în perioada planificată;

n.c.e. – norma de consum a energiei pentru funcţionarea utilajului

(kW·h)
Ks – coeficientul de simultanietate a utilizării utilajelor de acelaş tip;
Kp – coeficientul de corecţie în dependenţă de pierderile de energie în
reţea;
R – randamentul utilajelor.
3 Necesarul de energie utilizată pentru iluminarea entităţii industriale, se
calculează conform relației:
Pb . ∙T ef .il . ∙ K s .
N e .il =
1000
unde Ne.il.–necesarul de energie utilizată pentru iluminarea, kW·h;
Pbi– puterea becurilor instalate;
Tef.il.– timpul iluminării în perioada planificată, h;
Ks. – coeficientul de simultanietate a iluminării.
4 Necesarul total de energie utilizată în perioada planificată, se calculează
conform relației:
N tot .e . =N e .t . + N e .f . m . + N e.il + N e .î nc. + N e .al .

unde Ntot.e. – necesarul total de energie utilizată în perioada planificată;

Ne.înc. – necesarul de energie utilizată pentru încălzitea încăperilor;
Ne.al. – necesarul de energie utilizată în alte scopuri.
 Cheltuielile de energie electrică consumată, pentru proiectarea unui dispozitiv,
se calculează conform relației:
C h .en. el . =( N U 1 ∙ PC 1 ∙ D O 1 + N U 2 ∙ PC 2 ∙ DO 2 +…+ N Un ∙ PCn ∙ DOn ) ∙ T Kw∙ h

unde NU1, NU2, NU3,…NUn – numărul de utilaje cu aceeași putere de consum;

PC1, PC2, PC3,…PCn – puterea de consum a utilajului dat;
DO1, DO2, DO3,… DOn – durata utilă a operației pentru efectuarea unui
produs, norma – ore (experiența proprie de la practicile de producție);
TKw·h – tariful pentru 1kW·h în perioada elaborării proiectului.
Exempu de calcul a cheltuielile de energie electrică, este reprezentat în tabelul 3
Tabelul 3 – Cheltuieli pentru energia consumată
Nr. Denumirea utilajelor Nr.u, PC , DO, Tkw∙h,
Suma, lei
d/o necesare buc. W h lei
2000 0,50
1 Mașină de găurit 1 1,99
80 0,35
2 Ciocan de lipit 1 0,05
1600 0,25
3 Pulverizator 1 0,80
4 Bec 1 100 3,25 1,99 0,64
380 0,05
5 CANON LASER SHOT LBP 1120 1 0,04
270 1,25
6 Calculator 1 0,67
280 1,25
7 Monitor ViewSonic 1 0,69
Total 4,88

Subiecte de autoevaluare
1. Descrieţi activităţile care asigură şi condiţionează buna funcționare a sistemelor
electrice și electronice automatizate;
2. Calculaţi indicatorii pentru determinarea necesarului de mijloace de transport,
energie şi piese de schimb în entitate;
3. Argumentaţi în 4 paşi importanța gestionării eficiente a gospodăriei energetice în
domeniul electronic.