Revoluția pașoptistă (1848)

Context:

         Cunoscută și sub numele de ,,Primăvara Popoarelor”, izbucnește întâi în

Europa și se răspândește de la Paris, spre Berlin, Viena, Bratislava, Budapesta,
orașele italiene.
        Nu este un fenomen specific doar spațiului românesc.

Idei pașoptiste:

•     Înlăturarea stăpânirii străine, a amestecului extern în problemele Țărilor Române

•     Introducerea unui regim politic constituțional

•     Înlăturarea privilegiilor feudale

•     Recunoașterea libertăților cetățenești

•     Soluționarea problemei țărănești prin emancipare și împroprietărirea țăranilor

Consecințe:

Convenția de la Balta Liman din 1848 încheiată între Imperiul țarist și cel
otoman cu privire la Principatele Române pune capăt revoluțiilor pașoptiste.

        În Moldova, datorită programului politic moderat, domnului Mihail Sturdza îi

este foarte uşor să înăbuşe această mişcare, o parte dintre conducători au fost
arestaţi şi trimişi în exil în Imperiu otoman.

Aceștia reuşesc să fugă de sub escortă şi vor participa la evenimentele din celelalte
ţări româneşti.

        În Țara Românească, mulţi fruntaşi ai revoluţiei sunt arestaţi, iar pe 15

septembrie pătrund și trupele ruseşti.

În locul locotenenţei domneşti este pus un caimacam, în persoana marelui

boier Constantin Cantacuzino, şi este restabilită vechea ordine şi Regulamentul
Organic.

     În Transilvania, lucrurile au fost puțin mai complicate. În mai, Dieta de la Cluj a

proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, ceea ce a nemulțumit populația
românească.

Astfel va izbucni un război civil între români și maghiari (și aceștia au avut un 1848 a
lor).

Se formează în Munții Apuseni o armată de voluntari români condusă de avocatul

Avram Iancu.
Aceștia reușesc două victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare.

În ciuda negocierilor intentate de Bălcescu cu guvernul de la Budapesta, revoluția va

fi înfrântă prin intervenția armatelor imperiale austriece și rusești.

Programele politice:

O parte dintre revoluționari pleacă în exil la Paris, unde intră în contact cu cercurile
politice franceze, promovând cauza națională a românilor.

Precum promitea Nicolae Bălcescu, aflat la Paris, ,,data viitoare o vom face la
nivel național”. Și a avut dreptate, dovadă fiind anul 1918.

Următorii ani vor fi decisivi pentru Principatele Române, care, odată cu Războiul
Crimeii, vor intra în atenția Marilor Puteri, punându-se în discuție problema unirii.
 Alexandru Ioan Cuza și formarea statului român modern (1857-1866)

Context:

 Războiul Crimeei (1853-1856)

 activitatea susținută de grupările unioniste din Principate, care au

acționat pentru atragerea atenției auspra situației Principatelor-idealul
național

 Înfrângerea Rusiei în război-Congresul de Pace Paris 1856:  s-a
discutat problema unirii Principatelor.

 Desfințarea protectoratului Rusiei și înlocuirea cu garanția colectivă a
Marilor Puteri

 Revenirea în cadrul Moldovei 3 județe din sudul Basarabiei (Cahul,
Bolgrad, Ismail), retrocedate Rusiei

 Organizarea de către I. Otoman a Adunărilor ad-hoc în fiecare principat-
exprimarea părerii populației în problemele unirii

Adunările Ad-hoc 1857

1. Unirea Principatelor într-un sg. Stat ,,România”

2. conducerea sub un principe străin dintr-o familie dominatoarea europeană
3. stat neutru sub garanția marilor puteri
4. modernizarea statului-reforme

Adunările elective de la Iași și București au decis alegerea lui A. I. Cuza ca:

domn al Moldovei 5ianuarie 1859 și Domn al Țării Românești 24 ianuarie/5
februarie 1859

Unirea Principatelor a fost realizată prin

Tactica faptului împlinit- dubla alegere- Cuza

 Reforme

    Ianuarie 1862-capitala stabilită la București-Parlamentul și Guvernul unic

    Legea secularizării averilor mănăstirești-1863

 
    Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris 1864

    Legea rurală-1864-cea mai importantă reformă

    Legea învățământului 1864

    Codul Civil și Codul Penal-1864

Consecințe:

-se formează o coaliție împotriva sa ,,monstroasa coaliție”

- Pe fondul deteriorării raporturilor dintre Cuza și miniștrii săi, la 17 decembrie 1865,

acesta și-a exprimat dorința de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui prinț
străin.

-A fost silit să abdice la 11 februarie 1866.

-11 februarie 1866 se formează o Locotență domnească

-Asemeni celor ,,7 ani de acasă” din educația unui copil, cei 7 ani de guvernare a lui
Cuza vor constituii pilonii de bază a  întemeierii statului român modern.

Statul român modern se va consolida în următorii ani, de această dată sub o altă
conducere, a unui prinț străin de origine germană, care va deveni, de altfel,  și
primul nostru rege: Corol I.

Mai jos ai o hartă cu România între 1859-1878