Autonomii locale 

și instituții centrale
(sec. IX-XVIII)

1. Întemeierea statelor medievale românești

Deși perioada cuprinsă între retragerea aureliană (271) și Începutul Evului Mediu
(900) este aproape ignorată de manualele de istorie, această perioadă a fost una a
migrațiilor în spațiul danubiano-pontic.

Lista de migratori este lungă și voi aminti doar câteva grupuri mai semnificative:
pecenegi, geipizi, uzi, cumani, tătari, etc...

Dintre toate populațiile migratoare, cel mai mare impact asupra etnogenezei
poporului român l-au avut: Slavii, care după anul 600 migrează din actualul teritoriu
al Ucrainei, la sud de Dunăre.

Context
După retragerea romanilor din provincia Dacia, structurile statele existente sunt
puțin cunoscute.
Există totuși mențiuni cu privire la structuri politice de tip statal, specifice Evului
Mediu, în spațiul românesc, atestate odată cu secolele IX-X. 
Este vorba de niște comunități românești construite în obști sătești, de tip rural,
moștenite încă din timpul dacilor.
În cadrul acestor obști, membrii se ocupau cel mai probabil cu agricultura,
creșterea animalelor sau exploatarea resurselor naturale (sare, lemn).
Din nevoia de apărare, prin gruparea mai multor obști sătești vor lua naștere
cnezatele, aflate în conducerea unui cneaz.
Formațiunea politică care a reunit mai multe cnezate de pe un anumit teritoriu a
fost denumită voievodat, în fruntea căruia se afla, desigur un voievod.

Apariția acestor primi formațiuni prestatale a fost determinată de mai mulți

factori:

 presiuni politice sau militare externe asupra teritoriului, exercitate fie de

ultimele valuri de migratori, cum a fost cazul pecenegilor, uzilor, cumanilor
sau tătarilor
 politica expansionistă a Regatului Ungariei, Imperiului Bizantin sau Hoardei
de Aur
 Transilvania

Formațiunile prestalale amintite în sursele maghiare pentru această perioadă

sunt:

 Voievodatul lui Menumorut, Gelu, Glad (Sec. IX-X)-menționate în Sursa

istorica-Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela-Gesta Hungarorum
 Voievodatul lui Gyla, Ahtum (Sec XI)-menționate în Legenda Sfantului Gerard

Începând cu anul 1000 Transilvania va fi organizată și administrată de Regatul

Ungariei

Voiveodat autonom:

 dispune de organizare politica-administrativ-teritorială proprie

 condusa de un Voievod (Leustachius-comite Dabâca primul voievod)

Instituțiile centrale

 Voievodatul (1000-1541)
 Adunarea Nobiliară

Voievodul Transilvaniei

 Atributii: administrative, judiciare, militare

 Cancelarie proprie
 Secondat de un vicevoievod
 Autoritate asupra celor 7 comitate ale Transilvaniei
 Adunarea nobiliară
 caracter reprezentativ de tip medieval
 Din 1366 este conditionata calitatea de nobil la apartenentța la
confesiunea catolică
 Românii ortodoxi devin treptat excluși
 Atributii: judecatoresti, fiscale, administrative

Unio Trium Natiorum-recunoasterea privilegilor politice ale maghiarilor, sașilor și

secuilor.

Au fost colonizati:

•     Sașii-dezvoltarea economiei și a oraselor-Bula de Aur-Andreanum 1224

•     Secuii-rol de aparare

1541-Transilvania devine principat autonom sub suzeranitatea otomană

Organizarea administrativă a Transilvaniei:

• 7 comitate, subordonate voievodului (Bihor, Crasna, Dabâca, Cluj,

Alba, Satu-Mare, Arad)
• Scaune-unități administrativ-teritoriale ale sașilor și secuilor
•  Teritorii autonome locuite de români-religie ortodoxă, conduse de juzi,
cnezi sau voievozi- T. Maramureșului, Hațegului, Loviștei)

Din anul 1541 până în 1699, Trasilvania va deveni principat autonom sub
suzeranitate otomană, drept consecință a înfrângerii regatului maghiar în lupta de la
Mohacs.

În această perioadă, deși în fruntea principatului va fi ales un principe de către Dietă,

acesta era în fond confirmat de sultan.

Dominația habsburgică (1699-1867)

Context:
S-a stabilit prin Diploma Leopoldina (sf. De sec. XVII) în urma încheierii păcii de
la Karlowitz (1699)- care a confirmat pierderea controlului asupra Transilvaniei de
către Imperiul Otoman
Pentru românii din Transilvania a fost un moment de mare bucurie, fiind mari
admiratori ai împăratului de la Viena.
 Deși au sperat că situația politică a lor se va îmbunătății în timpul conducerii
austriece, lucrurile au fost pe departe așa.

 Forma de organizare: Principat autonom

 Instituțiile existente: Principatul și Dieta provincială
 Se mențin Privilegile celor 3 natiuni (maghiari, sași, secui) românii fiind
o națiune ,,tolerată".

Organizarea administrativă a Transilvaniei nu va suferi schimbări semnificative în

următoarele secole, rămânând în fond organizată sub aceleași principii.

Totuși, în ciuda formării Imperiului Austro-Ungar din anul 1867, situația românilor
din Transilvania nu se va îmbunătății, aceștia păstrând același statut de ,,tolerați".

Formarea Bisericii Greco-Catolice precum și apariția mișcării culturale ,,Școala

Ardeleană" nu vor face decât să anime și mai mult dorința de emancipare a
românilor.

Situația politică acestora, se va soluționa doar în anul 1918, când, în urma

destrămării imperiului și a eșuării negocierii cu guvernul de la Budapesta, românii
din Transilvania vor vota la data de 1 decembrie unirea condiționată cu Regatul
României.

Țara Românească

Context: Spre deosebire de regiunea învecinată  de la nord de Carpați, tradiția

istorică vorbește despre existența unui ,,descălecat" în Țara Românească.

Conform acestei legende, statul întemeiat în zona cuprinsă între Dunăre și

Carpați a beneficiat de aportul populației din Transilvania, venite din zona Țării
Făgărașului.
Întemeierea propriu-zisă a avut loc în timpul lui Basarab I (?1310-1352), care
și-a luat de altfel titlul de ,,mare voievod".
Inițial, acesta a avut o relație avantajoasă cu regele maghiar Carol Robert de
Anjou, care în schimbul asigurării liniștii la sud de Carpați și recunoașterii
suzeranității regelui maghiar a primit în stăpânire Banatul de Severin (aflat anterior
sub administrație maghiară).
Emilinarea suzeranității maghiare a avut loc în urma bătăliei de la Posada din
anul 1330, o locație neidentificată exact de istorici, (posadă înseamnând trecătoare,
probabil undeva în Munții Carpați).

Urmașii lui Basarab vor fi:

 Nicole Alexandru (1352-1364), cel care a întemeiat în anul 1359 o primă

Mitropolie Ortodoxă a Țării Românești, cu sediul la Argeș, capitala țării.
  Vladislav Vlaicu (1364-1377) va întemeia la Severin în anul 1370 o a doua
mitropolie ortodoxă și va emite primele monede ale statului de la sud de
Carpați.

Moldova
Context: Întemeierea statului are o mare legătură
cu politia externă a regatului maghiar, care a finanțat
înființarea unei mărci de apărare cu centrul la Baia(în
nordul Moldovei) împotriva tătarilor.

- voievodul român Dragoș va accepta suzeranitatea

maghiară a regelui Ludovic de Anjou, ,decălectaul "
său având loc undeva în jurul anului 1350.

-Ulterior, voievodul Bogdan, venit tot din

Maramureș, se va răscula împotriva aceluiași rege
maghiar, trecând în Moldova undeva în anul 1360.

,,Descălecatul" lui Bogdan și alungarea

descendenților lui Dragoș au contribuit la formarea
statului medieval moldovenesc.

Constituirea statului va aduce cu sine și necesitatea

implementării unor politici interne cu privire la
consolidarea statului moldovean, care vor fi realizate
succesiv de succesorii săi.

Petru Mușat (1375-1391)

 a pus bazele dinastiei moldovenești a

Mușatinilor, din care se va naște și viitorul
domnitor Ștefan cel Mare.
 a construit o politică externă a statului,
căutând alianțe politice cu regele Poloniei,
Valdislav Jagello. (În secolul XIV Polonia era
extinsă până la granița cu Moldova).
 întemeierea în 1387 a Primei
Mitropolii  Ortodoxe a Moldovei cu capitala la
Suceava.
 bate primele monede moldovenești
 Roman I (1381-1394)

 a avut o domnie relativ scurtă

 va reuși să unifice teritoriile moldovenești,
statul având o extindere mare. 
 domnitorul își va lua titlul de Domn ,,de la
munte până la mare".

2. Instituțiile medievale din Țara Românească și Moldova

În cazul provinciilor extracarpatice, modelul de organizare internă medievală

era inspirat de cel bizantin. Astfel, s-au remarcat două instituții puternice și
interconectate în această perioadă:

 Domnia, instituția politică și Biserica, instituția religioasă.

Pentru a reține mult mai bine această relație ți-am făcut o formulă magică:

Domnia+Biserica = Love

sau

D+B= ❤️

Cea de a doua instituție prezentă în statele medievale românești este Biserica.

 legăturile dintre cele două instituții erau extrem de strânse.

 domnitorul susținea și sprijinea instituția ecleziastică prin donații și lăcașuri
de cult
 Atât în Țara Românească cât și în Moldova,  biserica era organizată sub
forma Mitropoliei Ortodoxe, dependente de Patriarhia de la Constantinopol
 Mitropolitul, sau conducătorul Bisericii ortodoxe din Țara Românească sau
Moldova era un important demnitar al statului, fiind considerat cel mai
important sfetnic al domnitorului.