Dezvoltarea rurală durabilă

Cunoaşterea, cercetarea, ameliorarea şi dezvoltarea spaţiului rural sunt activităţi de

importanţă vitală pentru o ţară, atât prin dimensiunea spaţiului rural, exprimată prin
suprafaţa deţinută, cât şi prin ponderea populaţiei ocupate în activităţi productive, de
servicii social-culturale, de habitat şi de turism. În Raportul asupra Cartei europene a
spaţiului rural, Comisia de agricultură şi dezvoltare rurală a Consiliului Europei, apreciază că
spaţiul rural al Europei reprezintă 85% din suprafaţa sa totală şi afectează, direct sau
indirect, mai mult de jumătate din populaţia europeană.

Spaţiul rural românesc cuprinde, de asemenea, majoritatea suprafeţei României, având,

conform datelor statistice, ponderea de 93,7%. Cu toată urbanizarea rapidă, ca urmare a
industrializării fără precedent în a doua parte a secolului al XX-lea, în condiţiile reducerii
populaţiei ocupate în agricultură, silvicultură şi piscicultură (fără a se reduce însă şi populaţia
rurală) şi a diminuării ponderii relative a agriculturii în produsul intern brut, importanţa
spaţiului rural nu se reduce, ci, dimpotrivă, este din ce în ce mai atent studiată, cercetată şi
supusă unui proces complex de dezvoltare.

Ponderea populaţiei rurale şi a suprafeţei ocupate de spaţiul rural, precum şi importanţa

vieţii rurale pentru o ţară, fac ca problema dezvoltării şi amenajării rurale să capete
dimensiuni şi importanţă naţională şi internaţională. Tot mai multe ţări, Consiliul Europei şi
Uniunea Europeană au ridicat problema spaţiului rural la nivel de politică europeană şi
comunitară. Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea
1296/1996 cu privire la Carta europeana a spaţiului rural, documentul-cadru, politic şi juridic
al dezvoltării şi amenajării rurale în Europa.

În ideile prezentate în Carta Europeana a Zonelor Rurale, programele de dezvoltare

trebuie să se bazeze pe avantajele locale si pe factorii regionali, să susţină initiativa privata şi
să promoveze prin orice mijloace dezvoltarea bazata pe forte proprii.

Problema dezvoltării şi amenajării rurale este una dintre cele mai complexe teme ale
contemporaneităţii, datorită faptului că, în esenţa sa, presupune realizarea unui echilibru
între cerinţa de conservare a spaţiului rural economic, ecologic şi social-cultural ale ţării, pe
de o parte, şi tendinţa de modernizare a vieţii rurale, pe de altă parte.
 În acelaşi timp, dezvoltarea şi amenajarea rurală se află la confluenţa dintre tendinţa de
expansiune a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spaţiului rural şi cerinţa
de a menţine, pe cât este posibil, ruralul la dimensiunile sale actuale.

În fine, dezvoltarea şi amenajarea rurală, care tinde să se modernizeze, să se

europenizeze ca arie de cuprindere, la nivelul fiecărei ţări, are ca principal obiectiv
menţinerea şi conservarea caracterului naţional al spaţiului şi culturii rurale, iar acolo unde s-
au produs grave distrugeri (fizice sau socio-culturale) locale, regionale sau naţionale (cum
este cazul ţărilor foste comuniste şi în unele zone superindustrializate în Europa occidentală)
se propunea soluţia reconstrucţiei sau, eventual, restaurării acestor zone, în sensul
readucerii lor la standardele de ruralitate.

Un moment important pentru cercetarea ştiinţifică în domeniul dezvoltării rurale l-a

reprezentat Conferinţa Internaţională de la Cork intitulată Europa rurală – perspective de
viitor, care a avut ca obiectiv stabilirea orientărilor fundamentale ale politicilor rurale ale
Europei comunitare după anul 2000.

Dezvoltarea rurală durabilă este definită în coordonate foarte precise: stabilizarea

populaţiei în spaţiul rural, prin eliminarea sau diminuarea exodului rural, eradicarea
(combaterea) sărăciei prin stimularea şi sporirea ocupării forţei de muncă, promovând
egalitatea de şanse pentru toţi locuitorii rurali, sporirea calităţii vieţii şi a bunăstării generale,
prin conservarea, protejarea şi ameliorarea calităţii mediului şi peisajului rural.

O serie de direcţii importante în acest sens sunt reprezentate de stimularea fermelor

care practică pluriactivitatea şi diversificarea producţiei agricole de la care se obţin produse
agricole cu desfacere asigurată, măsuri de protejare a mediului şi de asigurare a bunăstării
animalelor, dezvoltarea şi îmbunătăţirea echipării tehnice a localităţilor şi teritoriului rural,
conservării, renovării şi modernizării localităţilor rurale, cu respectarea tradiţiilor şi
arhitecturii specifice, prin folosirea de materiale locale, extinderea serviciilor de toate felurile
pentru grupurile de producători agricoli.

Preocuparea permanentă trebuie să o reprezinte consolidarea modelului agricol

european în cadrul unei politici din ce în ce mai orientate către piaţă, pentru a evidenţia
simultan trei funcţii importante ale agriculturii (care se împletesc şi cu economia rurală
neagricolă) - economică, de amenajare a teritoriului(rural-peisagistică) şi de mediu(ecologică
).

Dinamica economică şi socială din toate ţările a demonstrat faptul că apar în

permanenţă mutaţii importante în ceea ce priveşte structura economică a regiunilor.
Modificările structurale determinate de viaţa economică reală, de piaţă ridică probleme
referitoare la: dezvoltarea regională şi locală (zonale);· strategii de integrare în programe de
dezvoltare regională şi transfrontalieră; · reconversia economică a regiunilor şi a forţei de
muncă(Acad. Păun Ion Otiman)
 Pentru România, dinamica restructurărilor sectoriale, regionale, zonale şi locale este mult
mai accentuată. Programele de reconversie-restructurare au unele caracteristici determinate
de trecerea de la un tip ocupaţional la altul, de la o ramură la alta (sau altele), trecerea de la
o activitate relativ specializată la activităţi multiple, de la o activitate concentrată la altele
disparate teritorial etc. De asemenea, programele de reconversie-restructurare sunt
programe pe termen mediu şi lung, cu durate de 3-15 ani.

TURISMUL RURAL- MOTIVAŢII, BENEFICII SOCIALE ŞI ECONOMICE

Când vorbim despre "Turism rural", în Europa, trebuie să fim conştienţi de faptul că acest
termen este supus la foarte diferite - şi uneori, contradictorii - interpretări. Trei concepte de
bază sunt utilizate cel mai frecvent:

-  Turismul rural este privit ca o activitate direct legată de o fermă agricolă şi termenul de obicei folosit
pentru a descrie acest lucru este "Agro-Turism".

- Turismul rural reprezintă o activitate bazată pe resursele şi activele din zonele rurale, cu accent pe
integrarea în structurile şi tradiţiile economice, sociale şi culturale.

- Turismul în spaţiul rural este înţeles ca orice activitate de turism desfăşurată în zonele rurale, care profită
de resursele şi caracteristicile locale şi este acceptat, fără a ţine cont de integrarea socială sau culturală
ca elemente esenţiale ale produsului turistic. Această interpretare îşi găseşte limitele sale în criteriile de
durabilitate, sau în cazul în care activitatea de turism pune în pericol existenţa şi conservarea resurselor
care constituie activele care atrag vizitatorii.

Discuţiile dintre cei care apără oricare din conceptele de mai sus, cum ar fi agricultorii,
profesioniştii din domeniul turismului, sau reprezentanţii autorităţilor locale sunt uneori
contradictorii, acordul majorităţii pare să existe în favoarea celui de-al doilea concept, iar tendinţele
cererii turistice şi oportunităţile aferente pentru afaceri profitabile par să favorizeze a treia clasificare.

Turismul rural ofera beneficiile mediului rural pentru turişti, permiţând experienţe ce
combina natura, cultura şi modul de viata al comunitatii.. Se presupune că un vizitator/turist
se va bucura de experienţe autentice şi de revenirea la rădăcini, ceea ce reprezintă, în esenţă,
stilul de viaţă rural. Acesta se bazează pe principiile de durabilitate care conţin elemente ale
mediului rural, resursele naturale , precum şi ospitalitatea şi valorile traditionale ale
populaţiei locale .

Analizele potenţialului pentru dezvoltarea turismului rural relevă că există diferite produse
din portofoliul activităţilor rurale care ar putea fi dezvoltate sub umbrela turismul rural.
Aceste produse pot fi considerate prioritare pentru dezvoltarea locală:

- Turismul cultural(in sensul larg): patrimoniul cultural, etnografic și evenimentele, stilul

de viață rural, gastronomie, vinuri și alte bauturi;
- Natura şi mediul înconjurător: munţi, râuri şi lacuri, eco-turism, agro-turism
- Sport şi aventuri: turismul nautic, aero-turismul, cicloturismul.,turismul montan, drumetiile
etc
 - Turismul de sanatate
- Turismul de familie si educativ concediile /excursiile cu familia, vacanţe, tabere de tineret
şi tabere pentru copii ,viaţa la fermă, cunoaşterea muncilor tradiţionale de la sate,
descoperirea florei si faunei etc
- . Excursii in circuit
- Turismul specializat: pescuit, vânătoare, tabere tematice etc

Activităţile turistice pot avea mai multe beneficii sociale, economice, culturale şi de mediu
pentru localităşi rurale dacă este bine gestionat.
- Ajută la menţinerea activă a zonei , oferind o sursă stabilă de venituri pentru afacerile
locale, oferind oportunităţi de angajare şi de pastrare/dezvoltare a activitatii comertului
şi serviciilor locale
- Sporeşte atractivitatea globală a zonei, în special în cazul în care aceasta se referă la
autenticitate;
- Protejează şi îmbunătăţeşte activele(valorile) locale, cum ar fi locurile istorice,
arhitectura, biodiversitatea, etc
- Promoveaza afacerile locale, comunităţile, grupurile şi alte persoane interesate să se
reunească şi prezintă o viziune unitară a regiunilor .
Provocările cu care se confruntă turismul rural în România se referă la:
a. Lipsa de capital
b. Lipsa unei legislaţii clare privind acordarea unor facilităţi
c. Dezvoltarea competenţelor la nivel scăzut
d.. Lipsa de legături între întreprinderi micro, mici şi mijlocii
e. Lipsa de conştientizare a oportunitatilor de afaceri şi sprijin instituţional financiar
f. Lipsa de angajament de către sectorul public
g.Gestionarea neadecvată a resurselor de către instituţiile-cheie în dezvoltare

Deşi astăzi turismul este, în general, o industrie a sectorului privat, un

sprijin guvernamental si comunitar , în ceea ce priveşte investiţiile, reglementările şi
marketingul , este mai mult decât necesar. În unele ţări turismul rural este deja recunoscut
de către factorii de decizie ca un sector economic important, chiar strategic.

Cu prilejul festivalului Transilvania Fest desfăşurat în anul 2013 la Cluj –Napoca,

Prinţul Charles afirma sugestiv că una dintre principalele atracţii ale României constă în ceea
ce a reuşit să păstreze până acum: peisajul extraordinar conservat, precum şi tradiţiile rurale
care influenţează meşteşugurile, muzica, dansul şi arhitectura.
Populaţia rurală a scăzut cu 15% în ultimii 10 ani, iar vârsta medie a agricultorilor şi
fermierilor este în continuă creştere. Domnia sa sugerează că România ar putea lua exemplul
altor ţări din Europa unde zonele rurale au reuşit să atragă venituri suplimentare din
dezvoltarea agroturismului şi eco-turismului.

„Istoria tradiţiilor ... şi a biodiversităţii rezultate sunt vizibile cu ochiul liber şi face ca
păşunile şi fâneţele, ca si o mare parte din peisaj .., să fie unice şi de neînlocuit dacă se vor
pierde. Din acest punct de vedere trebuie să învăţăm din lecţiile dureroase ale Marii Britanii şi
ale Europei de Vest unde multe locuri de valoare s-au pierdut pe veci în ultimii 60 de ani.
Achiziţionarea de produse locale, de cele mai multe ori produse naturale, fără folosirea
chimicalelor, este bună astăzi pentru consumatori, pentru mediul înconjurător, cât şi pentru
reducerea amprentei de carbon.  
Sunt încântat să aud că asociaţiile de producători bio au negociat posibilitatea de a avea
raioane cu produse bio într-unul dintre marile supermarketuri. Astfel de victorii pot fi obţinute
numai cu ajutorul vostru, al consumatorilor care să crească cererea pentru aşa ceva”.

Viitorul spatiului rural reprezintă o problema pe care Uniunea Europeana a

constientizat-o de mai bine de zece ani. Problemele create de situatia zonelor rurale
( reducerea veniturilor din agricultura, cxodul rural, pierderea traditiilor ) recomandă
dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale.
Acest tip de turism prezintă o scrie de avantaje: valorifică spaţiile agricole, resursele
naturale, patrimoniul cultural, tradiţiile sătesti, produsele agricole, realizeaza schimburi între
veniturile urbane si cele rurale, crează direct si indirect locuri de munca, îmbunătăţeşte
infrastructura.
Există o serie de motive economice, sociale si culturale care recomandă dezvoltarea
iniţiativelor turistice în zone rurale ca şi stimulator al economiei rurale.

Motive sociale
        criza agriculturii: noile condiţii economice si legislative din Europa determină
tendinţa de dispariţie pe care o manifestă gospodăriile mici si tradiţionale
        abandonarea pamânturilor de cultură, precum şi a sarcinilor cu specific rural

        creşterea somajului în rândul tinerilor, exodul rural

Motive culturale
        creşterea numărului de case din spaţiul rural care nu sunt ocupate sau întreţinute
        slaba folosire a clădirilor tradiţionale
        dispariţia meşteşugurilor
        distrugerea moştenirii de artă locală
        pierderea tradiţiilor
        abandonarea grijii si preocupării faţă de locurile frumoase din natură care sunt
oferite de spaţiul rural

Motive economice
        veniturile foarte mici provenite din agricultură
         dificultăţi în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodăriile ţăraneşti
        evoluţia preţurilor
        surplusul de produse agricole
Însa, motivatiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai
susţinută a turismului rural, remarcându-se:

   Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere

- multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii
- posibilitatea efectuării eşalonate a concediilor de odihnă.
Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata perioadei de transport, costul
sejurului, deficitul de soluţii turistice de scurtă durată, rezultă că perspectivele selectării
mediului rural ca spaţiu de vacanţă sunt tot mai mari, cel puţin pentru perioadele scurte de
timp.

Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii

- Chiar dacă în prezent, în ţara noastra, modul de obţinere a alimentelor este, din
fericire mai putin artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu
este mai puţin adevărat că factorii de stres generaţi de precaritatea economică,
hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor oraşe, afectează tot mai
evident starea de sanatate a populatiei.
- Orientarea tot mai vadită a scopului sejurului spre activităţi de recreere, sportive,
de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească şi se înscrie într-o strategie
mai mult sau mai puţin deliberată de menţinere a sănătăţii .

Autenticitatea

- Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de

produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relaţii colective impersonale,
turistul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească
specifică micilor comunităţi rurale.
Anchetele efectuate de catre Oficiul Britanic de Turism, relevă ca această calitate se
plasează pe locul secund dupa calitatea peisajelor, între motivaţiile care stau la baza opţiunii
pentru sejurul la ţară.
Linistea si confortul psihic

-Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt
deloc surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor.

- Ideea de evadare în natura se regaseste aproape unanim între dorintele citadinului de

azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural.

Afirmarea individualismului pe piată

Teoretic, nu există aşezare rurală care să nu poată oferi cel puţin un produs de marcă
de natură să suscite interesul turistului, la nivelul majorităţii aşezărilor rurale, emblematica
definitorie a acestora este multiplă : calitatea peisajului şi căldura sufletească a locuitorilor,
operele de artă şi de tehnica populară, îndeletnicirile traditionale, portul popular, obiceiurile,
gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia consta în perpetuarea acestei diversitati,
dar si decelarea elementelor care confera un plus de specificitate locala si care pot deveni în
consecinta produse de marca, a caror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul
turistic.

BENEFICIILE SOCIALE ŞI ECONOMICE ALE TURISMULUI RURAL

PENTRU SATUL ROMÂNESC

Avantajele care se obtin în urma practicarii turismului rural pot fi de natura

economica si de natura socio-culturala. Dintre acestea putem menţiona:

  Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca

-Aceasta este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale,

confruntate în general cu fenomenul de depopulare, survenit în special ca urmare a absentei
unei perspective materiale certe a locuitorilor

- Aportul de lichidităţi provenite din prestaţii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de
muncă în servicii precum comerţul, cazarea turistică, transportul local, asistenţa medicală. Ele
pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar dacă
conservarea locurilor de munca reprezintă un obiectiv mai putin atrăgător decât crearea de noi
locuri de muncă, ea poate contribui la viabilitatea comunităţilor rurale şi în special a celor de
tip marginal, care nu beneficiază de efectele de polarizare urbană. Studiile efectuate în zonele
rurale au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de munca şi diminuarea
fenomenului de poluare.

Crearea de noi locuri de muncă

În spatiul rural, se creeaza perspective pentru cazarea turistilor la localnici, ceea ce va

duce implicit la amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse alimentare, de
artizanat, transport, valorificarea patrimoniului local etc.

Diversificarea modului de utilizare a forţei de muncă

Marea majoritate a zonelor rurale prezintă o slabă diversitate în modul de utilizare a

forţei de muncă, ocupată aproape în totalitate în sectorul agricol.

Diversificarea activităţilor într-un context turistico-economic favorabil poate atrage

după sine de asemenea stabilizarea populaţiei rurale.

Pluriactivitatea

La nivel individual sau familial, asigurarea existenţei se realizeaza prin prestarea unor
activitati suplimentare (cel putin una), în completarea activitatii de baza. Astfel, un agricultor
poate avea disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administraţia locală prin prestarea
unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de schi s.a.).

Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul

declinului unui tip de activitate, cât si în cel al constrângerilor generate de ritmicitatea
sezoniera a activitatilor agricole.

Promovarea si dezvoltarea serviciilor

- Promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esenţial, cu atât mai mult cu

cât numeroase colectivităţi rurale sunt grevate încă frecvent de absenţa unor
facilităţi de servicii corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse, cauzată de
creşterea numerică a clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite
 expansiunea reţelei comerciale, susţinerea unor lucrări de ameliorare a habitatului
(modemizarea drumurilor, canalizări, electrificări, semnalizări rutiere şi turistice),
dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor poştale şi de comunicaţie .

În special în cazul asezarilor rurale izolate, care nu au disponibilitatea de a asigura si

sustine servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident,
este de presupus ca respectivele asezari sa posede elemente particulare de atractie turistica, iar
fenomenul de circulatie turistica sa fie stimulat si amplificat prin comercializarea adecvata a
ofertei turistice.

Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora în mediile economice si

politice. Numeroase studii efectuate în tari cu traditie în turism rural au evidentiat ca
veniturile medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin
promovarea vizitelor în fermele agricole care poseda diverse funcţii de atracţie (echitaţie,
vinificaţie, legumicultură, apicultură etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodariei sau
satului.

- Promovarea si susţinerea artei populare, a industriei locale de artizanat

Pe lânga dimensionarea economică pe care o implica, aceste preocupari reprezinta

mesaje de excepţională valoare asupra vocaţiilor spirituale ale comunitatilor rurale românesti
si nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile si de stimulare a interesului
turistic.

Festivalurile de arta populara si de productie artizanala sunt mecanisme ideale care

faciliteaza comercialiarea si promovarea creaţiei turistice rurale si conturează atracţia
turistică. Existenţa acestora, dublată de o mediatizare adecvată, poate constitui prima parghie
aptă să asigure înscrierea unei aşezări rurale în sfera activitaţii turistice.

Pe lângă faptul că realizează o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile şi

alte manifestări de acest gen, facilitează accesul în mediul respectiv a altor colectivităţi
artistice, ceea ce contribuie la îmbogăţirea vieţii culturale.

Reabilitarea patrimoniului edilitar

 Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza în conditiile existentei unui flux
turistic, în principal pe doua căi:

- conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau cultural poate fi

obtinuta prin practicarea unor taxe de acces.
- crearea unui potential de cazare implica restaurarea si repunerea în circuit a
imobilelor parasite ca urmare a fenomenului de depopulare.

Sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru

închiriat, executarea unei infrastcturi de recreere (spaţii verzi, amenajări pentru pescuit,
promenade, circuite pentru cicloturism si echitatie etc.), pe termen lung, sunt initiative
benefice pentru comunitatea însasi, ca beneficiara a investitiilor facute.
Toate acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere si pot
contribui la revenirea emigrantilor sau chiar la instalarea de noi locuitori.

Atragerea de noi investitii

Turismul rural prezinta avantajul ca actioneaza în sensul deschiderii de noi

perspective investitionale. Astfel, turismul înlesneste o punere în contact a oamenilor
proveniti din cele mai diverse medii, iar ideile si actiunile, dirijate spre valorificarea
superioara a diverselor resurse locale, survin inerent.Între turistii potentiali ai mediului rural
se pot înscrie si oameni de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele
implantarii de noi activitati si perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi
benefice prin efectele lor pentru comunitatea rurala (locuri de munca, modernizarea
infrastructurii si a serviciilor. patrunderea în circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea
unor amintiri placute despre vacantele rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea
investitiilor în mediul respectiv.
Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv, si turismul rural poate antrena efecte
sinergetice de crestere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare si în strategia
de functionare.

PROGRAMELE EUROPENE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

RURAL ROMÂNESC
Eficienta sociala a dezvoltării regionale si în special a celei rurale este asigurată prin
partenierate si programe, iar eficienta economica prin concentrarea resurselor si cofinantare.
 Primul stadiu, care a durat pâna în anul 2000, a constat în continuarea ajutorului
financiar si cooperarea tehnică cu ţările din Europa Centrală si de Est ( CEEC ) prin
intermediul programului PHARE început în 1989.

România a primit prin acest program 731 milioane ECU în perioada 1990-1996,
principalele sectoare vizate fiind agricultura si turismuI.
Al doilea stadiu începe din anul 2000 si pâna în 2007 , asistenta Comunitatii venind cu
doua programe financiare:   programul PHARE cu noile sale directii de lucru şi   programul
SAPARD .
Programul PHARE - Lien, desfasurat între anii 1994 - 1996, a constat în sprijinirea
materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala care vizau între altele îmbunatatirea
confortului locuintelor sau formarea unor agentii de dezvoltare locala.
Programul PHARE - INTERREG 1995 - 1996, a condus la realizarea unui sistem
unitar de semnalizare turistica în toate cele 14 sate,amenajarea birourilor de informare în
aproximativ 10 sate, organizarea unor cursuri de pregatire a gazdelor, editarea buletinului
informativ SA Turism .
Dar cel mai important a fost programul PHARE - Turism, aplicat la nivelul a 4 zone
pilot.
Programul SAPARD (Special Action Programme for Pre-accesion Aid for Agriculture
and Rural Developement) a acordat un fond de 500 milioane EURO per an pentru agricultură
şi dezvoltare rurală, în cadrul acestui program putându-se conta pe 38.054 milioane EURO
pentru dezvoltarea turismului rural .Al treilea stadiu: implementarea Fondurilor Structurale si
Fondului de Coeziune.
România a participat în programele ECOS-OUVERTURE, YOUTH FOR EUROPE,
LIFE, SAVE, LEADER III, având o importanta deosebita pentru revitalizarea spatiului
rural.
România a participat cu aproape 50 de proiecte în cadrul programului ECOS-
OUVERTURE. Din totalul acestor proiecte, 12 % au avut drept obiectiv turismul rural, de
exemplu:
        Agrinet (parteneri fiind Italia, Finlanda, Ungaria, România)
        Villages Roumains (Belgia, Grecia, Franta, România)
        Tradelink promoter (Ungaria, Irlanda, Belgia, România)
        Recotour (Franta, Albania, Bulgaria, Spania, România)
        Transhumanta (Spania, Italia, România)
 Programele cerute în zonele mentionate au avut un impact deosebit asupra dezvoltarii
locale prin turism rural, soldându-se cu rezultate pozitive acolo unde au beneficiat de întreg
suportul comunităţii şi asociaţiei locale.