Oceanele

Oceanul este o intindere de apa mai mare decat un continent, care comunica cu
oceanele vecine si care influenteaza climatul uscatului.

Pamantul este invaluit de o masa de apa, hidrosfera, care se prezinta in trei stari:
solida in ghetari, gazoasa (vapori de apa) in atmosfera, lichida in rauri, lacuri si mari.
Oceanele inmagazineaza ele singure 95% din intreaga hidrosfera.

Desi apele oceanice nu reprezinta decat o miime din volumul total al planetei si cinci
miimi din masa ei, ele acopera o suprafata de 361 milioane de km 2, adica aproape de
doua ori si jumatate suprafata continentelor. Terra este deci pe drept numita „planeta
albastra', iar oceanele joaca in viata ei un rol capital.

Oceanul Planetar contine cea mai mare parte a hidrosferei, care echivaleaza cu 1340
mln km3 de apa (97,1 % din volumul hidrosferei), urmeaza apoi ghetarii si yapezile
permanente (1,7%), cea subterana (1,2%).

Daca continentele s-ar scufunda in oceane, apa acestora ar acoperi tot globul cu o
manta de 2400 m.

Pe fundul oceanului, in axele dorsalelor, bazaltul urca si se solidifica, provocand alune-

carea placilor, de unde deriva si deformarea continentelor. Pentru ca toate oceanele
comunica intre ele, nivelul suprafetei lor este acelasi peste tot. Este nivelul zero, cel in
care valurile si mareele scalda tarmurile. Altitudinea medie a acestui nivel este
instabila, variind pe lungi durate. De exemplu, acum 30000 de ani, era cu in jur de 90
m mai joasa ca astazi. Asadar, continentele erau mai inaltate din mare, erau deci mai
vaste, si malurile se situau in fata celor pe care le cunosteam azi. De unde aceste

fluctuatii ale nivelului zero? Trebuie sa cautam explicatia in schimbarile de clima.

Cand este multa vreme rece, ghetarii se intind, retin multa apa, iar nivelul apei lichide
scade. Astazi, el pare sa urce, sa castige parti din maluri, caci iernile se indulcesc,
dureaza mai putin timp, ghetarii pierd mai multa apa, topind vara mai mult decat au
castigat din zapezile iernii. Pe uscat, eroziunea pare sa se incetineasca usor: inaltarea
nivelului zero corespunde, intr-adevar, unei diminuari a altitudinii pamanturilor, si deci
a puterii de sapare a apelor curgatoare.

Apele hidrosferei in ansamblu Apele dulci

Resurse mari Volumul Volumul
mln km 3
mln km3

Oceanul Planetar
 Ghetari
Apa subterana
Apa de suprafata
Apa atmosferica
Apa biologica
Total
Apele subterane indicate aici se raporteaza numai la cele din apropierea nemijlocita a suprafetei
terestre, la ape freatice.

Tabelul 2. Resusele de apa a Terrei

Masele de apa oceanica se incalzesc si se racesc mai incet decat uscatul. Consecintele
sunt foarte importante. Vanturile care vin dinspre ocean sunt racoroase, atunci cand e
cald, si blande, atun-cicand se face rece. Mediul marin asigura astfel o reglare a
temperaturilor locale, dar si o reglare termica a intregii planete. Curenti puternici aduc
la suprafata apele calde de la altitudinile joase (ecuator si tropice) catre regiunile reci
de altitudini inalte, in schimb, apele reci se scurg in adancime catre regiunile calde,
unde temperatura lor va creste. Gulf stream-ul, de pilda este un curent de 80 km
largime si 500 m adancime, care deplaseaza 4 miliarde de tone de apa pe minut! El
antreneaza ape calde din Golful Mexic spre regiunile reci din nordul Scandinaviei, a
carei clima o imblanzeste prin trecerea lui.

Fara aceste mari schimburi de energie in sanul oceanelor, clima terestra ar fi si mai
contrastanta dupa latitudine si anotimpuri. Vanturi violente, viscole si taifunuri ar
rascoli atmosfera. Dar ele n-ar putea regla la fel de bine atmosfera pe cat o fac
oceanele si curentii lor.

Curentii oceanici, antrenand in miscare mase enorme de apa, genereaza devieri, pe arii
destul de intinse, de la repartitia zonala a temperaturii apei. Specificul repartitiei
curentilor calzi si a celor reci cauzeaza miscarea apelor calde in emisfera Nordica spre
tarmurile estice, iar in emisfera Sudica spre tarmurile vestice ale oceanelor.

Explorarea oceanului se face astazi cu mijloace eficiente. Aceste au permis, ele pilda,
regasirea epavei Titanicului, care s-a scufundat in 1912. S-a descoperit la bordul lui
heru vimul de pe scara care ducea la clasa intai. Dar oceanul ramane inca plin de
mistere. Se descopera in el creaturi pana acum necunoscute, pesti ciudati ai
adancurilor. Se mai intalnesc forme de viata pe care nu ni le-am putea inchipui, precum
coloniile de viermi uriasi care-si extrag energia necesara existentei cliu caldura
emanatiilor de gaz si de bazalt prin crusta oceanica.

Oceanele sunt atat puncte de plecare, cat si de sosire a apei. Deasupra lor se formeaza,
prin evaporare, norii. Acestia se varsa pe pamant sub forma de ploaie, apoi cea mai
mare parte a acestor ape se intorc, scurgandu-se, spre oceane Acest ciclu perpetuu
este vital pentru planeta si locuitorii ei, in special pentru ca asigura o reimprospatare a
apelor dulci. De altfel, in unele tari in care acestea din urma lipsesc, precum Israelul,
instalatiile permit astazi desalinizarea apei si irigarea pamantului cu acest pretios lichid.

Oceanele Suprafata (mln km2) Punctul cel mai jos (metri) Adincime medie
Pacific Groapa Marianelor –11033
Atlantic Groapa Puerto – Rico – 3900
Indian Groapa Java – 3800
Arctica Bazinul eurasian - 5450

Tabelul 1. Caracteristici ale celor 4 oceane

In sfarsit, oceanul nu contine numai apa. De mii de ani, oamenii exploateaza sarea lui,
pescuiesc bancurile de pesti. Astazi, de altfel, in anumite regiuni, pescuitul este prea
extins in volum. El pune in primejdie reinnoirea faunei marine, care trebuie atunci
crescuta in mod artificial. Mai recent, au fost explorate si fundurile oceanelor; unele
dintre ele ne ofera o mica parte din zacamintele lor de petrol. Maine, vom cobori acolo
ca sa cautam minerale. Resursele sunt uriase; oceanul este o rezerva pentru viitor.

Gratie acestor mici submarine de explorare foarte mobile, precum Nautilus, care poate
cobori la 6000 m, exista de acum posibilitatea de a explora 97% din fundul oceanelor.

Vase specializate si alte echipamente speciale completeaza studiul oceanografie al

fiecaruia dintre marile reliefuri ascunse sub ape: platformele continentale, cuvetele si
dors-alele, fosele.

Scufundandu-se la marginea Japoniei, Nautilius a permis, de exempu, o mai buna

intelegere a mecanismului cutremurelor de pamant in regiunea Tokio. Dar daca astazi
stim sa desenam harta fundurilor de ocean, suntem inca departe de a Ie fi explorat in
amanuntime. De fapt, oceanografii au trimis doar niste sonde pe acest teren.
Oceanografia este o stiinta tanara, in plina dezvoltare.