Casa mea se află într-un cartier frumos şi liniştit din oraş.

Ea este mare şi mie

îmi place să îi spun castel. Casa are o sufragerie, două dormitoare, două băi, o
bucătărie şi un garaj. Mansarda este locul meu preferat. Acolo citesc în linişte. Am
amenajat o bibliotecă adevărată, unde am foarte mult spaţiu.
Peste tot este plin de flori, la geamuri, pe balcon şi în curte. Prietenii care mă vizitează
parcurg până la casa mea o alee plină de flori şi verdeaţă. Anul trecut am renovat totul:
culoarea casei, mobilierul, geamurile şi uşa de la intrare. Înainte, casa era verde. Acum,
este bej. Mult mai deschis. Singurul animal din casa mea este Lord. L-am primit cadou
de la nişte prieteni. Vă invit şi pe voi în vizită!
Casa părinţilor mei este la ţară. Îmi place să merg acolo pentru că este mereu linişte.
Casa este destul de mică, dar foarte drăguţă. Ea are două camere, o bucătărie, baie şi
un pridvor lung, unde ne place să luăm masa vara. Nu are mansadră şi garaj, cum are
casa mea din oraş. În curte, părinţii mei au nişte pomi foarte mari, doi câini, o pisică şi
nişte porumbei. Casa de la sat are o grădină foarte mare. Aici părinţii mei cultivă fructe
şi legume. Casa de la ţară este mai veche decât cea de la oraş. Părinţii mei nu au
renovat-o încă. Geamurile sunt mai mici, mobilierul nu este mo dern. Are culoarea alb şi
gri. Îmi place să îmi petrec vacanţele în casa de la ţară!

Familia noastră este foarte frumoasă. Eu sunt cel mai mic membru.
Pentru mine, cei mai importanţi din familie sunt mama şi tata. Mama este o femeie
scundă, brunetă, are părul lung şi este foarte serioasă. Ea lucrează la spital. Iubeşte
foarte mult oamenii şi îi face bine. Tata este înalt, are părul blond, ochii albaştri şi este
foarte vesel. Eu semăn cu el. Am părul şi ochii ca ai lui, râd foarte mult.
Dar vreau să mă fac doctor, ca mama. Tata lucrează la o firmă. Este contabil. Uneori,
lucrează peste program. Când părinţii mei lucrează, eu merg la bunici. Bunica are părul
alb şi ochii căprui. Îi este tot timpul frică să nu păţesc ceva. Bunicul este năzdrăvan ca
un copil. Cu el mă joc cel mai mult. Are părul alb, barba albă şi poartă mereu pălărie.
Când ne întâlnim toţi, este cel mai frumos. Tata cu bunicul spun glume şi râd, mama cu
bunica ne prepară mâncăruri şi prăjituri delicioase.

La muzeul Peleș
Ali și Jonathan sunt la castelul Peleș.
Ali: Ce frumos este holul de la intrare!
Jonathan: Da, foarte frumos. Și știai că are un plafon mobil din sticlă care se îndepărta
și era o
adevărată surpriză pentru oaspeții regelui, care puteau admira cerul.
Ali: Nu ştiam asta! Am citit însă undeva că Peleşul avea dotări foarte moderne pentru
vremea la care
a fost construit, ca de exemplu încălzirea centrală.
Jonathan: Aşa este! În plus, Peleşul a fost primul castel din Europa iluminat electric.
Frumuseţea şi
bogăţia lui l-a uimit până şi pe Franz Joseph, regele Austro-Ungariei.
Ali: Foarte interesant! Și uite ce colecție de arme!
Jonathan: Are peste 4000 de piese europene și orienale din secolele XIV-XVII și o
armură pentru
cavaler și cal, unică în România.
Ali: Abia aștept să vedem muzeul în întregime!