pe cand caii visau la o munca mai usoara

si se simtea in aer adierea unor vremi mai simple

in leganari lenese de vant
cu ochii lor mari si plini de dragoste vie
tata
o
saruta
pe
mama
de acolo a inceput tot
dependenti unul de afectiunea celuilalt
ei s-au luat
iarasi de mana
si scutind alte introduceri de prostia acestor randuri
se face ca mai tarziu am aparut eu
pe cand caii visau si dormeau in picioare
eu le faceam viata un chin dragalas
pana am ajuns, din nu stiu ce motive
sa-mi dau seama ca nemiscarea face parte din
sufletul meu
imbratisat strans cu un suras de strop de ploaie