● Mircea Eliade- istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și

profesor de origine română la Universitatea din Chicago, autor a 30

de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în
18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată,
s-a născut la 28 februarie, 1907, la Bucureşti, fiind al doilea fiu al
căpitanului Gheorghe Ieremia, care din admiraţie pentru Heliade
Rădulescu îşi va schimba numele în Eliade.
● În adolescență devine interesat de științele naturii și de chimie, ca
și de ocultism și a scris piese scurte pe subiecte entomologice de la
vârsta de 14 ani.
● În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în
pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune.Unul dintre
autorii preferați este Honoré de Balzac.
● Acest mediu de proveniență în care pasiunea îi era pusă sub lăcată,
apare o râvnă și mai mare pentru lectură, ca mai apoi, reieșind din
aceste circumstanțe, Mircea Eliade va scrie unul dintre celebrele
sale lucrări „Tentațiile unui tânăr miop”. Acest roman cuprinde
informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu
viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea
să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând
talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o
slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt
împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit
tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
● Dacă ar fi să abordăm poziția posterității față de Mircea Eliade
atunci Andrei Oişteanu, istoric al religiilor afirma că „Dacă e să
vorbim în termenii lui Mendeleev, care a avut un tabel cu căsuţe
pentru fiecare element, Eliade a făcut şi el o tipologie a religiilor.
A încercat să identifice coordonatele fiecărei religii şi să o aşeze
 într-un pătrăţel. Asta este marele spectacol pe care l-a făcut
Eliade: a tipologizat, a analizat şi a introdus o ordine acolo unde
lumea credea că e o perfectă dezordine” .De asemenea, Alexandru
Ștefănescu afirma că „Proza lui Eliade arată o mare rezonanţă
afectivă cu tradiţiile româneşti. Toate aceste irizaţii ale spiritului
românesc, din folcor, din credinţe, din obiceiuri sunt foarte bine
cunoscute şi iubite de Mircea Eliade. În fond, în asta constă
noutatea prozei sale fantastice: că valorifică ceea ce este misterios,
ocult în gândirea populară românească”
● Prin rigoare și erudiție, prin capacitatea de a pune în valoare
esențialul din cercetarea unor documente din cele mai variate
domenii, opera științifică a lui Eliade s-a impus atât atenției
cercetătorilor, cât și publicului larg.
● În mod firesc, în romane și nuvele se revarsă varietatea de subiecte
insolite, de la problemele de orientalistica la Eros, moarte, moda,
mitologie, totul bazat pe o trăire autentică. Autorul pledează pentru
o literatura a autenticității, generata de experiența trăită, pentru o
literatură scrisă într-un stil direct, neînflorit, amintind oarecum
atitudinile estetice ale lui Camil Petrescu.
● Cât despre cercul de prieteni, Alexandru Stoicescu afirma că
„Mircea a avut întotdeauna enorm de mulţi prieteni. Sute şi sute cu
care îşi scria scrisori interminabile. Şi era un du-te-vino la el
acasă. Trio dintre Emil Cioran, Eugen Ionescu.și Mircea Eliade
erau de nedespărțit. Nepotul lui Mircea Eliade afirma că „Ei trei
erau foarte diferiţi ca fel de a fi. Mă uitam la ei ca la o piesă de
teatru când se întâlneau şi vorbeau. De pildă, Cioran avea un
umor fantastic.Ionesco era mai echilibrat, parcă era împărţit între
tristeţe şi voie bună. Aşa era şi în cărţile lui, mai melancolic.
Eliade, însă, era mai rezervat şi doar zâmbea prietenos, în timp ce
 pufăia din pipa lui. Vorbeau despre politică, despre literatură şi
depănau multe amintiri. Dintre ei, doar Ionesco era mai interesat
de politica franceză, el scria şi comentarii în cotidiene, ceilalţi
scriitori nu. ”
● Așadar, în literatura română, Mircea Eliade are meritul de a fi
creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai
reprezentativ autor de literatura fantastică. Actualitatea scrierilor
lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din
scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul
tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și
fronda specifică tânărului Eliade a redeșteptat interesul pentru
opera și viața autorului.
● La ora 9.15 pe data de 22 aprilie, Eliade adoarme definitiv pe patul
de spital cu o carte în mână.