Sappho

ELABORAT DE ELEVA CLASEI A X-A ,,B”

MOGA NATALIA
 SAPPHO
Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul
secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. .
Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești.
Перетащите или вставьте свое изображение Sappho (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a
născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A
fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu.
Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii,
a plecat la Siracuza, în Sicilia; dar acest exil n-a durat mult și ea s-a
întors la insula Lesbos, unde a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei
pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la 
Leucada sunt pure legende.
 La unii biografi antici se arată ca loc de naştere al
poetei, în mod greşit, oraşul Eresos din insula
Lesbos, făcându-se confuzie cu localitatea natală a
mamei sale. Astăzi este bine stabilit că Sappho şi
fraţii săi s-au născut la Mytilene, principalul oraş al
insulei Lesbos, unde familia se stabilise de mulţi
ani. Ovidiu pretinde că Sappho a rămas orfană de
tată la vârsta de şase ani. Numele de Cleis este
acordat mamei sale de toate categoriile
Перетащите илиde izvoare.
вставьте свое изображение
 Tematica poeziilor sale este pur feminină, axată pe învățătura muzicii și a
dansului. Cântecele compuse de Sappho și de elevele ei sunt monodii,
acompaniate de liră (vezi imagine dreapta). Ea a compus însă și imnuri corale
precum și poeme de largă respirație, după câte rezultă dintr-un fragment de
epithalam în care cânta nunta lui Hector cu Andromaca. Valoroase sunt
prelucrările ei din lirica populară din Lesbos, adevărate bijuterii ale genului,
cântece de nuntă îndeosebi. Iubirea, strălucirea frumuseții tinere, farmecul
 personal, luxul, vraja nopții luminate de lună se desprind din fiecare rând
scris de poetă, în puternic contrast cu oroarea de aspectele degadante ale
vieții. Sappho a fost o artistă desăvârșită Перетащите
a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-
или вставьте свое изображение
l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea
Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în
9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii
alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai
izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident,
Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de
expresie în creația ei, o îmbinare unică de simplitate și forță, este remarcabilă. 
Invocaţie către zeiţa Afrodita -
Sappho
,,Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.
Перетащите или вставьте свое изображение

Zeiţa: "Cine te supără?

Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va
urmări,
şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."
 Iată prima strofă: "Afrodita, fiica lui Zeus,
vicleană/Tu din tronul tău scăpărând
lumină,/Nu mă frânge în chinuri, te rog,
stăpână/Nici în aleanuri" Zeița, care auzindu-i
sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară
lin peste pământu negru și îi adresează poetei
următoarele cuvinte: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În
curând cea care fuge acum de tineПеретащите
te va или вставьте свое изображение
urmării, și, dacă nu te iubește, te va iubii." Oda
se încheie cu o nouă invocație către zeiță,
poeta cerându-i să fie dezlegată de
neastâmpărul care o roade, să i se
îndeplinească dorințele inimii.
Această lucrare aparține genului liric.
 În text putem vedea discuția
dintre zeița Afrodita și eul
liric. Acesta se roagă să nu
fie răpus de chinurile și
durerea dragostei. Subiectul
ar fi iubirea, însă nu se știe
cu certitudine despre
Перетащите или вставьте свое изображение
dragostea față de cine
merge vorba.
 Sappho a încercat să scrie și poezie
epico-narativă. Principala ei compoziție,
în acest domeniu, este destinată nunții lui
Hector și Andromaca, dar autentificarea
poemului este contestată. În poemele
lipsite de destăinuiri asupra
simțămintelor personale, Sappho se
Перетащите или вставьте свое изображение
dovedește aceeași mare poetă. Principala
sursă de inspirație ce o folosește este
cântecul popular de nuntă, modelat cu
măiestrie.
Ritmurile în care se exprimă
Sappho sunt grațioase și
variate. Strofa ei preferată a
primit numele de "safică"; în
cântecele de nuntă,
caracterizate prin refrenuri
scurte, săltărețe, apar vădite
influențe de ritmică populară
sub forma unor strigături.
Influența poeziei safice s-a resimțit în
lirica latină. Catul a tradus liber unele
poeme, imitând-o în expresia
pasională a versurilor de iubire pe
care le-a compus pentru Lesbia. El a
fost primul poet latin care a folosit
strofa safică. Horațiu a scris, la rândul
lui ode în metrul safic, dar era prea
departe de temperamentul liric al
poetei pentru a se putea apropia de
tonul vibrant al poemelor ei, așa cum
a făcut Catul.
Inspiraţia poemelor lirice ale lui Sappho par să
fi fost legendele greceşti, dar şi opere culte
precum Iliada şi Odiseea.   Modul în care
Sappho a murit nu este cunoscut. Presupusa
sinucidere a poetei, printr-un salt în mare de pe
stâncile Leucadelor, din cauza iubirii
neîmpărtăşite pentru Phaon, unПеретащите
tânăr grec, este
или вставьте свое изображение

pură legendă, dar adaugă un plus de mister

acestei extraordinare femei a Antichităţii.