Secţiunea a III-a

Oprirea liberalităţilor care încalcă rezerva succesorală

§1. Rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă

10. Consideraţii preliminare. Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile care
alcătuiesc patrimoniul său, astfel încât patrimoniul lăsat la moarte poate fi, valoric, cu totul neînsemnat;
nimeni nu este obligat să lase o moştenire, chiar dacă are rude apropiate sau soţ supravieţuitor. Dar dreptul
de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut, poate fi exercitat numai în limitele şi cu modificările determinate de
lege (art. 44 alin. 1 din Constituţie, art. 555-556 C.civ.).
Astfel de limitări - cele mai importante ale dreptului de dispoziţie în materia analizată - sunt prevăzute
în favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenţi şi părinţi) şi în favoarea soţului supravieţuitor,
care au calitatea de moştenitori rezervatari. Aceste limitări vizează însă numai liberalităţile făcute prin acte
inter vivos (donaţii) şi mortis causa (legate), precum şi dezmoştenirile (exheredările) făcute prin testament.
Asemenea acte de dispoziţie, fără a fi interzise, trebuie să se încadreze în anumite limite prevăzute de lege
în favoarea moştenitorilor rezervatari.
11. Noţiunea de rezervă succesorală şi de cotitate disponibilă. Noul Cod civil defineşte atât rezerva
succesorală, cât şi cotitatea disponibilă.
Potrivit art. 1.086 C.civ. „Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori
dezmoşteniri”.
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care
defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi (art. 1.089 C.civ.).
Prin urmare, dacă defunctul are moştenitori rezervatari şi dacă a dispus de patrimoniul său prin donaţii
şi/sau legate, masa succesorală - la care se adaugă, după cum vom vedea, donaţiile făcute în timpul vieţii -
se divide în două părţi: rezerva succesorală, destinată a fi moştenită de moştenitorii rezervatari chiar şi
împotriva voinţei liberale a defunctului, şi cotitatea disponibilă, în privinţa căreia voinţa defunctului este
suverană, discreţionară.
Pe de altă parte, rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva liberalităţilor excesive
făcute în favoarea unor persoane străine, dar şi împotriva liberalităţilor făcute în favoarea unor moştenitori
legali, chiar comoştenitori rezervatari. De exemplu, dacă defunctul are mai mulţi copii, nu poate gratifica
pe unul dintre ei decât cu respectarea rezervei celorlalţi.

§2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale

12. Rezerva este o parte din bunurile moştenirii (pars hereditatis), deci are caracter succesoral, ce se
atribuie moştenitorilor rezervatari împotriva voinţei defunctului (art. 1.086 C.civ.). Ca moştenire, a cărei
parte este, se are în vedere nu numai patrimoniul defunctului la data morţii, dar şi donaţiile pe care le-a
făcut în timpul vieţii şi care - după cum vom vedea - se adaugă la activul net al patrimoniului succesoral
pentru calcularea rezervei.
13. Caracterul imperativ (de ordine publică) al rezervei. Cercul moştenitorilor rezervatari şi cuantumul
rezervei sunt stabilite imperativ de lege, neputând fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea, nici
chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) moştenitori rezervatari care ar consimţi, de exemplu, la
micşorarea cuantumului rezervei. Sancţiunea specifică aplicabilă în cazul încălcării dreptului la rezervă este
reducţiunea liberalităţilor excesive, iar nu nulitatea unor astfel de acte.
14. Caracterul propriu al dreptului la rezervă. Dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în
persoana moştenitorilor rezervatari la data deschiderii moştenirii, iar nu dobândit de la defunct prin
succesiune. În privinţa dreptului la rezervă, descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor nu sunt succesori în
drepturi (habentes causam) faţă de actele încheiate de defunct şi prin care se aduce atingere acestui drept,
ci au calitatea de terţi şi, ca atare, aceste acte nu le sunt opozabile.

1
 15. Dreptul la rezervă în natură. Întrucât rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă sunt determinate ca
părţi din bunurile moştenirii, moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă, în principiu, în natură, iar nu
sub forma echivalentului în bani. Ei îşi valorifică dreptul la rezervă nu în calitate de creditori ai unei
creanţe, ci în calitate de proprietari (coproprietari în indiviziune) de bunuri. Dacă prin actele liberale ale
defunctului s-a adus atingere rezervei, ea trebuie să fie reîntregită în natură, iar nu prin echivalent (art.
1.097 alin. 2 C.civ. care prevede că „Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură”).
Numai în mod excepţional, în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege, rezerva poate fi atribuită
sau întregită sub forma unui echivalent în bani. De exemplu, dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar
înainte de deschiderea moştenirii (art. 1.097 alin. 3 C.civ.).
16. Caracterul individual al rezervei. Deşi rezerva se atribuie în indiviziune moştenitorilor rezervatari
care pot şi vor să moştenească, ea se calculează în funcţie de fiecare moştenitor rezervatar care culege
moştenirea. Astfel, potrivit art. 1.088 C.civ. „Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de
jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal.” Rezultă că pentru determinarea rezervei succesorale a fiecărui moştenitor rezervatar
trebuie să se verifice care ar fi fost cota succesorală a rezervatarului dacă ar fi cules moştenirea ca
moştenitor legal, iar rezerva este de jumătate din această cotă succesorală. De exemplu, dacă de cuius-ul
are ca moştenitori rezervatari pe soţul S, pe copilul C1 şi pe copilul C2, iar prin testament l-a instituit
legatar universal pe un prieten, pentru calculul rezervei succesorale a moştenitorilor rezervatari se va
proceda astfel: mai întâi, se va stabili că în absenţa testamentului S ar fi primit 1/4 din moştenire, C1 ar fi
primit 3/8 din moştenire, iar C2 ar fi primit 3/8 din moştenire; apoi, se vor stabili rezervele celor trei
moştenitori rezervatari, S având o rezervă de 1/8 din moştenire, iar C1 şi C2 având rezerve de 3/16 din
moştenire fiecare (adică jumătate din cota succesorală care li s-ar fi cuvenit ca moştenitori legali); în fine,
se va stabili că întreaga cotitate disponibilă de 1/2 din moştenire va reveni legatarului universal, al cărui
legat se va reduce la jumătate, în limitele cotităţii disponibile.
§3. Moştenitorii rezervatari
17. Precizări prealabile. Potrivit noului Cod civil (art. 1.087), sunt moştenitori rezervatari soţul
supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. Ascendenţii ordinari şi rudele
colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiază de
rezervă succesorală. De exemplu, colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor),
deşi fac parte din aceeaşi clasă de moştenitori legali ca şi părinţii (respectiv din clasa a II-a), nu sunt
moştenitori rezervatari.
Art. 1.088 C.civ. prevede că „Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din
cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal”.
Rezerva astfel determinată este la adăpost de liberalităţile excesive ale defunctului, indiferent de
beneficiarul liberalităţii, persoană străină sau moştenitor legal, chiar rezervatar. De exemplu, dacă
defunctul are 2 copii şi doreşte să favorizeze pe unul dintre ei, o poate face numai în limitele cotităţii
disponibile, rezerva celuilalt neputând fi atinsă, sub sancţiunea reducţiunii liberalităţii excesive. Evident,
copilul gratificat poate să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea sa din rezervă. Bunăoară, dacă de cuius-
ul îi lasă prin testament copilului C1 un bun care reprezintă valoric 3/4 din patrimoniul succesoral, legatul
va fi executat pentru că se încadrează în cuantumul cumulat al cotităţii disponibile (de 1/2) şi al rezervei lui
C1 (de 1/4) şi nu aduce atingere rezervei de 1/4 a copilului C2. În schimb, dacă valoarea bunului ar
reprezenta 4/5 din moştenire, la cererea lui C2, legatul va fi redus de la 4/5 la 3/4, rezerva de 1/4 a lui C2
fiind astfel asigurată.

A. Rezerva descendenţilor
18. Noţiunea de descendenţi. În această materie, ca şi în materia devoluţiunii legale a moştenirii, prin
descendenţi trebuie să înţelegem copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit (art. 975 alin.
1 C.civ.), indiferent dacă sunt din căsătorie (aceeaşi sau căsătorii diferite) sau din afara căsătoriei - asimilaţi
cu cei din căsătorie (dacă filiaţia a fost stabilită potrivit legii) ori din filiaţia stabilită prin adopţie şi
indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare succesorală (în cazul descendenţilor
de gradul al doilea sau următoarele).

2
 19. Cuantumul rezervei descendenţilor. Potrivit noului Cod civil rezerva succesorală a fiecărui
descendent este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi
cuvenit ca moştenitor legal. Aceasta înseamnă că dacă, de exemplu, de cuius-ul are un copil şi l-a instituit
legatar universal pe un prieten, rezerva descendentului va fi de 1/2 din moştenire (pentru că în absenţa
legatului copilul ar fi cules întreaga moştenire), iar cotitatea disponibilă va fi de 1/2 din moştenire şi va
reveni legatarului (al cărui legat se va reduce în limitele cotităţii disponibile). În aceeaşi situaţie de fapt,
însă cu modificarea în sensul că de cuius-ul are doi copii, rezerva fiecărui copil va fi de 1/4 din moştenire,
dacă de cuius-ul are trei copii, rezerva fiecărui copil va fi de 1/6 din moştenire ş.a.m.d. Cotitatea
disponibilă va fi în toate cazurile de 1/2 din moştenire şi va reveni, în exemplul de mai sus, prietenului
defunctului, instituit legatar universal.
20. Problema descendenţilor decedaţi la data deschiderii moştenirii sau care sunt nedemni ori
renunţători. Se pune întrebarea dacă urmează să luăm în calcul descendenţii care nu mai există la data
deschiderii moştenirii sau care sunt nedemni ori renunţă la moştenire.
20.1. Descendenţii decedaţi. Dacă defunctul a avut unul sau mai mulţi descendenţi care nu mai există la
data deschiderii moştenirii (predecedaţi sau codecedaţi), la stabilirea rezervei nu sunt luaţi în considerare,
deoarece - neavând capacitate succesorală - nu au calitatea de moştenitori legali şi, cu atât mai puţin, de
moştenitori rezervatari.
Dacă însă descendentul, de exemplu, copilul care nu există la data deschiderii moştenirii a lăsat unul sau
mai mulţi urmaşi, care pot şi vor să vină la moştenire, la stabilirea rezervei se va lua în calcul şi
descendentul decedat, indiferent de numărul urmaşilor lui, dacă aceştia vor culege moştenirea (rezerva)
prin reprezentare succesorală. De exemplu, de cuius-ul are ca moştenitori rezervatari pe copilul C1, precum
şi pe nepoţii N1 şi N2 (copiii lui C2, predecedat), iar prietenul P a fost instituit legatar universal. Dacă nu ar
fi existat legatul (aşadar, aplicând regulile ce guvernează moştenirea legală), C1 ar fi primit 1/2 din
moştenire, iar N1 şi N2 ar fi primit câte 1/4 din moştenire, aceştia din urmă venind la moştenire prin
reprezentarea părintelui lor C2 pentru a moşteni cota ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar mai fi fost în viaţă
(aşadar, partajul moştenirii s-ar fi făcut pe tulpină, socotind ca tulpină pe C1 şi pe C2). Înseamnă că în
exemplul avut în vedere, rezerva lui C1 va fi de 1/4 din moştenire, rezerva lui N1 va fi de 1/8 din
moştenire, rezerva lui N2 va fi tot de 1/8 din moştenire (pentru că rezerva ce i s-ar fi cuvenit lui C2 ar fi
fost de 1/4 din moştenire), iar cotitatea disponibilă va fi de 1/2 din moştenire şi va reveni prietenului P.
20.2. Descendenţii nedemni sau renunţători. Se pune problema dacă la stabilirea rezervei se va ţine
seama de descendenţii care sunt renunţători sau nedemni.
Se impune a se face distincţia între descendenţii renunţători şi cei nedemni.
a) În privinţa descendenţilor renunţători, potrivit art. 1.091 alin. 5 C.civ. la stabilirea rezervei nu se ţine
seama de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport, potrivit art. 1.147 alin.
(2)1. Soluţia este logică pentru că potrivit art. 1.121 alin. 1 C.civ. „Succesibilul care renunţă este considerat
că nu a fost niciodată moştenitor”.
De exemplu, de cuius-ul a avut doi copii, C1 şi C2, iar C1 a avut un copil (N1) şi C2 a avut trei copii
(N2, N3 şi N3); dacă C1 şi C2 vor renunţa la moştenire, N1, N2, N3 şi N4 vor veni la moştenirea
defunctului în nume propriu (deoarece condiţiile reprezentării nu sunt îndeplinite, renunţătorul neputând fi
reprezentat), primind fiecare în calitate de moştenitor legal câte 1/4 din moştenire. În ipoteza în care
prietenul P ar fi fost instituit legatar universal, la stabilirea rezervei descendenţilor nu se va ţine seama de
renunţătorii C1 şi C2 (care prin renunţare au pierdut şi dreptul la rezervă), ci doar de nepoţii N1, N2, N3 şi
N4 (care vor primi o rezervă de 1/8 fiecare), legatarului universal P revenindu-i cotitatea disponibilă de 1/2
din moştenire.
b) În privinţa descendenţilor nedemni, la stabilirea rezervei nu se va ţine seama nici de aceştia deoarece
nedemnitatea are ca efect înlăturarea nedemnului de la moştenirea legală, ceea ce înseamnă că nedemnul va
pierde şi dreptul la rezerva succesorală. De exemplu, dacă de cuius-ul a lăsat soţ supravieţuitor şi doi copii-
C1 şi C2- (C2 fiind nedemn), iar prin testamentul întocmit l-a instituit legatar universal pe prietenul P,
1
Potrivit art. 1.147 alin. (2) C.civ. „Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la
raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la moştenire numai valoarea
bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal”. De
această chestiune ne vom ocupa la materia raportului donaţiilor (a se vedea infra nr. 236.2).

3
rezerva soţului supravieţuitor va fi de 1/8 din moştenire, rezerva lui C1 va fi de 3/8 din moştenire, C2 nu va
moşteni (din cauza nedemnităţii el pierde şi dreptul la rezerva succesorală la care ar fi fost îndreptăţit dacă
nu ar fi fost nedemn), iar cotitatea disponibilă de 1/2 din moştenire va reveni legatarului universal (al cărui
legat se va reduce astfel la jumătate).
Prin excepţie, dacă descendenţii nedemnului vor veni la moştenire prin reprezentare succesorală, la
stabilirea rezervei se va lua în calcul şi descendentul nedemn. De exemplu, de cuius-ul are ca moştenitori
rezervatari pe copilul C1, precum şi pe nepoţii N1, N2 şi N3 (copiii lui C2, nedemn), iar prietenul P a fost
instituit legatar universal. Dacă nu ar fi existat legatul (aşadar, aplicând regulile ce guvernează moştenirea
legală), C1 ar fi primit 1/2 din moştenire, iar N1, N2 şi N3 ar fi primit câte 1/6 din moştenire, aceştia din
urmă venind la moştenire prin reprezentarea părintelui lor C2 pentru a moşteni cota ce i s-ar fi cuvenit
acestuia dacă nu ar fi fost nedemn (aşadar, partajul moştenirii s-ar fi făcut pe tulpină, socotind ca tulpină pe
C1 şi pe C2). Înseamnă că în exemplul avut în vedere rezerva lui C1 va fi de 1/4 din moştenire, rezerva lui
N1 va fi de 1/12 din moştenire, rezerva lui N2 va fi de 1/12 din moştenire, rezerva lui N3 va fi tot de 1/12
din moştenire (pentru că rezerva autorului lor C2 ar fi fost de 1/4 din moştenire), iar cotitatea disponibilă va
fi de 1/2 din moştenire şi va reveni prietenului P (al cărui legat universal se va reduce astfel la jumătate).
B. Rezerva ascendenţilor privilegiaţi (părinţilor)
21. Noţiunea de părinţi (ascendenţi privilegiaţi). Dacă defunctul nu are descendenţi ca moştenitori legali
rezervatari sau cei existenţi nu pot (din cauza nedemnităţii) ori nu vor să vină la moştenirea legală
(renunţând la beneficiul ei), legea recunoaşte dreptul la rezervă succesorală părinţilor defunctului care, în
calitate de ascendenţi privilegiaţi, fac parte din clasa a II-a de moştenitori legali. Colateralii privilegiaţi
(fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor până la gradul IV inclusiv), deşi fac parte tot din clasa a II-a
de moştenitori legali, nu beneficiază de rezervă succesorală; ei pot fi dezmoşteniţi prin liberalităţile făcute
de către defunct sau în mod direct.
Prin părinţi ca moştenitori rezervatari legea are în vedere pe tatăl şi mama defunctului, din căsătorie, din
afara căsătoriei sau din adopţie, ca şi în materia devoluţiunii legale a moştenirii.
22. Cuantumul rezervei părinţilor. Potrivit noului Cod civil rezerva succesorală a fiecărui părinte este de
jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal. Aceasta înseamnă că în fiecare caz în parte trebuie să stabilim cota succesorală pe care ar
fi primit-o părintele ca moştenitor legal, în funcţie de concursul cu alţi eventuali moştenitori, şi apoi să
stabilim rezerva ca fiind jumătate din această cotă legală. De exemplu, dacă există un singur părinte şi
defunctul l-a instituit legatar universal pe prietenul P, rezerva părintelui va fi de 1/2 din moştenire (dacă
există doi părinţi, rezerva fiecărui părinte va fi de 1/4 din moştenire). Dacă există un părinte şi soţ
supravieţuitor, iar defunctul l-a instituit legatar universal pe fratele F, atunci rezerva soţului supravieţuitor
va fi de 1/6 (jumătate din cota legală de 1/3), rezerva părintelui va fi de 1/12 (jumătate din cota legală de
1/6), rezerva globală va fi de 1/4, iar cotitatea disponibilă va fi de 3/4 şi va fi culeasă de către fratele F. La
fel se va proceda şi în situaţia în care există un părinte T, un frate F şi soţul supravieţuitor S, iar defunctul l-
a instituit legatar universal pe prietenul P. Ca moştenitori legali, S ar fi primit 1/3, T ar fi primit 1/6, iar F ar
fi primit 1/2. Întrucât există legatul universal, S va primi rezerva de 1/6, T va primi rezerva de 1/12, F nu
va primi nimic (fiind dezmoştenit indirect), iar P va primi cotitatea disponibilă de 3/4.
Se mai pune problema de a şti cum trebuie procedat în ipoteza în care defunctul a dispus de bunurile
sale prin liberalităţi care nu epuizează moştenirea, iar ca potenţiali moştenitori legali sunt ascendenţi
privilegiaţi şi colaterali privilegiaţi. De exemplu, de cuius-ul a gratificat un prieten cu un legat cu titlu
universal al cărui cuantum este de 2/3 din moştenire, iar moştenitori legali acceptanţi sunt, părinţii M şi T şi
fratele F.
În situaţia în care legatul cu titlu universal este de 2/3 din moştenire, trebuie să verificăm dacă acest
legat încalcă rezerva succesorală globală a moştenitorilor rezervatari M şi T. Pentru aceasta, într-o primă
fază, trebuie să stabilim cotele ce li s-ar fi cuvenit lui M, T şi F în calitate de moştenitori legali. Astfel, M
ar avea o cotă de 1/4, T ar avea o cotă de 1/4, iar F ar avea o cotă de 1/2. Apoi, trebuie să calculăm
rezervele moştenitorilor rezervatari M şi T, rezerva lui M fiind de 1/8, iar rezerva lui T fiind de 1/8.
Rezerva globală este de 1/4, iar cotitatea disponibilă este de 3/4. După cum se observă, legatul de 2/3 este
mai mic decât cotitatea disponibilă de 3/4, ceea ce înseamnă că legatul nu trebuie redus. În consecinţă, se
atribuie legatul de 2/3, iar diferenţa de 1/3 dintre moştenire (1/1) şi legatul cu titlu universal (2/3) se va

4
împărţi între M, T şi F potrivit regulilor moştenirii legale, toţi cei 3 moştenitori legali suportând o
diminuare a cotelor lor legale ca urmare a existenţei legatului cu titlu universal. Procedând astfel, s-ar
ajunge ca M să primească 1/12 (1/4x1/3), T să primească 1/12 (1/4x1/3), iar F să primească 1/6 (1/2x1/3).
Numai că M şi T ar primi mai puţin decât rezervele ce li se cuvin în mod imperativ. De aceea, M îşi va
primi rezerva de 1/8, T îşi va primi rezerva de 1/8, iar diferenţa dintre 1/3 şi rezerva globală de 1/4,
adică 1/12, va reveni lui F. După cum se observă, cel “sacrificat” este F pentru că el nu are calitatea de
moştenitor rezervatar şi trebuie să se mulţumească doar cu ceea ce rămâne după ce se execută legatul şi se
asigură rezervele moştenitorilor rezervatari. În astfel de situaţii se observă diferenţa de statut juridic dintre
ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi, care - deşi ca moştenitori legali sunt plasaţi în aceeaşi
clasă de moştenitori – se diferenţiază în mod fundamental atunci când se pune problema dreptului la
rezervă, în sensul că numai ascendenţii privilegiaţi au un astfel de drept.

C. Rezerva soţului supravieţuitor

23. Cuantumul rezervei soţului supravieţuitor. Şi în cazul soţului supravieţuitor rezerva succesorală este
de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal. După cum este cunoscut, această cotă-parte de moştenire legală a soţului supravieţuitor
variază în funcţie de clasa (subclasa) de moştenitori cu care vine în concurs, iar în lipsa rudelor din cele
patru clase el are dreptul la întreaga avere a defunctului. Rezultă că în rezolvarea problemelor care se pun
în legătură cu drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor trebuie, în toate cazurile, să se determine cu
exactitate, pe bază de probe, calitatea moştenitorilor cu care el ar fi venit în concurs ca moştenitor legal
(rude ale defunctului făcând parte dintr-o anume clasă de moştenitori legali sau legatari care nu fac parte
din clasele de moştenitori legali), întrucât cota legală, şi deci şi rezerva soţului supravieţuitor depinde de
calitatea moştenitorilor cu care ar fi venit în concurs2.
În lumina celor arătate rezerva soţului supravieţuitor va fi:
a) 1/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de moştenitori),
indiferent de numărul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul (copii, nepoţi etc.), deci 1/2 din cota
legală de 1/4. De exemplu, dacă prin testamentul întocmit de către de cuius copilul a fost instituit legatar
universal, soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8 din moştenire (ca moştenitor legal), iar copilul va
primi restul de 7/8 din moştenire (ca legatar universal al cărui legat a fost redus, la cererea soţului
supravieţuitor, de la 1/1 la 7/8 din moştenire). Tot astfel, dacă prin testamentul întocmit de cuius-ul a
dispus dezmoştenirea directă şi totală a soţului supravieţuitor, acesta va primi rezerva de 1/8 din moştenire
(ca moştenitor legal), iar copilul va primi restul de 7/8 din moştenire (tot ca moştenitor legal).
b) 1/6 din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, şi cu
colateralii privilegiaţi, de asemenea indiferent de numărul lor, deci 1/2 din cota legală de 1/3.
De exemplu, dacă de cuius-ul a făcut un testament prin care a fost instituit legatar universal un prieten al
defunctului, calitatea de moştenitori legali o au atât soţul supravieţuitor, cât şi ascendenţii privilegiaţi şi
colateralii privilegiaţi şi, în plus, niciunul dintre aceştia nu este nici nedemn şi nici renunţător. În acest caz,
rezerva soţului supravieţuitor va fi de 1/6 din moştenire, rezerva părinţilor va fi de 1/6 din moştenire,
colateralii privilegiaţi vor fi înlăturaţi de la moştenire, iar terţul gratificat va primi întreaga cotitate
disponibilă de 2/3 din moştenire, ca legatar universal, al cărui legat s-a redus, la cererea moştenitorilor
rezervatari, de la 1/1 la 2/3 din moştenire. În schimb, în cazul în care colateralii privilegiaţi ar fi fost
nedemni sau renunţători (ceea ce ar fi însemnat că nu ar fi primit nimic ca moştenitori legali), rezerva
soţului supravieţuitor ar fi fost de 1/4 din moştenire, rezerva părinţilor ar fi fost de 1/4 din moştenire
(fiecare părinte având dreptul la o rezervă de 1/8 din moştenire), iar cotitatea disponibilă de 1/2 din
moştenire ar fi revenit prietenului instituit legatar universal.
c) 1/4 din moştenire, dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii
privilegiaţi, în ambele cazuri indiferent de numărul lor, deci 1/2 din cota legală de 1/2.
De exemplu, dacă soţul supravieţuitor a fost dezmoştenit direct şi total prin testamentul făcut de către de
cuius, iar la moştenire mai vin fie ascendenţii privilegiaţi, fie colateralii privilegiaţi, soţul supravieţuitor va
primi rezerva de 1/4 din moştenire, iar ascendenţii privilegiaţi sau, după caz, colateralii privilegiaţi vor

2
A se vedea în acest sens şi TS, s.civ., dec.nr.578/1986, în CD, 1986, p.81-82.

5
primi, ca moştenitori legali, restul de 3/4 din moştenire, care se va împărţi între aceştia potrivit regulilor
moştenirii legale.
d) 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a de moştenitori) sau cu
colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri indiferent de numărul lor, deci 1/2 din cota legală de
3/4.
De exemplu, dacă de cuius-ul a făcut un testament în favoarea ascendenţilor ordinari sau, după caz, în
favoarea colateralilor ordinari, iar legatele însumate reprezintă cel puţin 5/8 din moştenire, soţul
supravieţuitor va primi rezerva de 3/8 din moştenire, iar restul de 5/8 din moştenire va reveni ascendenţilor
ordinari sau, după caz, colateralilor ordinari, şi - dacă va fi cazul - va fi împărţit între legatari potrivit
dispoziţiilor din testament.

e) 1/2 din moştenire în lipsa rudelor din cele patru clase de moştenitori legali, deci 1/2 din întreaga
moştenire, deoarece concurează numai cu beneficiarul (beneficiarii) liberalităţii (liberalităţilor), care nu are
(au) calitatea de moştenitor legal, inclusiv ipoteza în care ar fi avut această calitate, dar a renunţat la
moştenirea legală sau este nedemn de a moşteni.
Sintetic, rezerva soţului supravieţuitor se poate exprima prin formula:

Cota legală de 1/4; 1/3; 1/2; 3/4 sau 1

2
24. Imputarea rezervei soţului supravieţuitor asupra moştenirii. Potrivit art. 1.086 C.civ. rezerva
succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii
[…]. Pe cale de consecinţă, toate rezervele moştenitorilor rezervatari se vor imputa asupra moştenirii, în
ansamblul său.
Rezerva soţului supravieţuitor se atribuie cu prioritate din moştenirea lăsată de defunct, privită ca
unitate, urmând ca ulterior să se atribuie cotele (sau, după caz, rezervele) celorlalţi moştenitori. De
exemplu, dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu copilul defunctului şi cu un prieten, care a fost
instituit legatar universal, se va proceda astfel: mai întâi, se atribuie rezerva soţului supravieţuitor, care este
de 1/8 din moştenire; apoi, se atribuie rezerva copilului, care este de 3/8 din moştenire; în continuare, se
însumează cele două rezerve pentru a se obţine rezerva globală (care este în acest caz de 1/2 din moştenire)
şi, pe cale de consecinţă, cotitatea disponibilă (care este de 1/2 din moştenire); în final, se atribuie cotitatea
disponibilă de 1/2 din moştenire legatarului universal.

D. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu descendenţii dintr-o căsătorie

anterioară a defunctului
25. Reglementarea şi justificarea cotităţii disponibile speciale. Una dintre constantele dreptului
succesoral o reprezintă protecţia deosebită a descendenţilor dintr-o căsătorie anterioară a defunctului
împotriva liberalităţilor exagerate pe care părintele lor le-ar face în favoarea soţului dintr-o căsătorie
ulterioară.
Potrivit art. 1.090 C.civ., „(1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la
moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici
partea descendentului care a primit cel mai puţin. (2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de
diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci
această diferenţă revine descendenţilor. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător
atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar
beneficia soţul supravieţuitor”.
Prin urmare, dacă defunctul a fost căsătorit de mai multe ori şi are ca moştenitor unul sau mai mulţi
copii (descendenţi) dintr-o căsătorie anterioară (din afara căsătoriei sau din adopţie), nu poate gratifica pe
soţul din ultima căsătorie (soţul supravieţuitor) în limita cotităţii disponibile ordinare (obişnuite), ci numai

6
în limita unei cotităţi disponibile speciale, egală cu partea descendentului care a luat mai puţin3 (limită
variabilă), cel mult un sfert din moştenire (limită fixă, maximă).
Prin instituirea acestei cotităţi speciale legiuitorul a urmărit ocrotirea copiilor (descendenţilor)
defunctului pe care i-a avut înainte de încheierea ultimei căsătorii, împotriva influenţelor şi presiunilor pe
care soţul din ultima căsătorie (mama sau tatăl vitreg) ar putea să le exercite asupra părintelui recăsătorit,
determinându-l pe acesta din urmă să-i facă liberalităţi în detrimentul copiilor. În practica judecătorească
problema s-a pus relativ frecvent ceea ce dovedeşte utilitatea instituţiei cotităţii disponibile speciale.
26. Noţiunea de „alţi descendenţi decât cei comuni lor” în sensul art. 1.090 C.civ.
Pe de o parte, textul se referă nu numai la copiii (unul sau mai mulţi) dintr-o căsătorie anterioară a
defunctului (chiar declarată nulă sau anulată), dar şi la cei din afara căsătoriei, precum şi la copiii adoptaţi
de către defunct.
Pe de altă parte, textul se referă nu numai la descendenţii de gradul I, ci şi la descendenţii de grade
subsecvente, indiferent că aceştia din urmă vin la moştenire prin reprezentare succesorală sau în nume
propriu.
27. Liberalităţile care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1.090 C.civ. Descendentul defunctului, în
sensul precizat mai sus, poate invoca dispoziţiile art. 1.090 C.civ. în următoarele cazuri:
i) Dacă defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor donaţii în timpul ultimei căsătorii sau chiar
anterior căsătoriei, dacă se dovedeşte că perspectiva acestei căsătorii a fost cauza impulsivă şi determinantă
a liberalităţii.
În toate cazurile, trebuie să fie vorba de donaţii care nu sunt supuse raportului (neraportabile); dacă
donaţia este supusă raportului, urmează să fie readusă, în natură sau prin echivalent, la moştenire şi deci
reprezintă doar un avans asupra moştenirii.
ii) Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor legate, chiar dacă data
testamentului este anterioară încheierii ultimei căsătorii, deoarece se poate presupune menţinerea
dispoziţiilor testamentare favorabile sub influenţa soţului din această căsătorie.
iii) Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a prevăzut dezmoştenirea directă (expresă) a descendenţilor în
cauză, iar de această dezmoştenire urmează să beneficieze soţul supravieţuitor (art. 1.090 alin.3 C.civ.).
28. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile ordinare şi a cotităţii disponibile speciale.
Regimul juridic al diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile. Aplicarea prevederilor art. 1.090 C.civ.
presupune luarea în considerare a unor ipoteze în care soţul din ultima căsătorie, gratificat printr-o
liberalitate neraportabilă, vine la moştenire cu descendenţi ai defunctului, dintre care cel puţin unul este
dintr-o căsătorie anterioară. Vom avea în vedere ipoteza în care soţul supravieţuitor a fost instituit legatar
universal şi vine în concurs cu unul sau mai mulţi copii ai defunctului dintr-o căsătorie anterioară, acesta
fiind cazul cel mai des întâlnit în practică.
În ipoteza în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu un singur copil dintr-o căsătorie anterioară a
defunctului şi soţul supravieţuitor a fost instituit legatar universal, se va proceda astfel:
i) Se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor, care este de 1/8 din moştenire, apoi rezerva copilului, care
este de 3/8 din moştenire, ceea ce înseamnă că rezerva globală este de 1/2 din moştenire, iar cotitatea
disponibilă ordinară (obişnuită) este de 1/2 din moştenire. Dacă soţul supravieţuitor gratificat nu ar fi venit
în concurs cu copilul defunctului dintr-o căsătorie anterioară, întreaga cotitate disponibilă ordinară ar fi
revenit soţului supravieţuitor, ca legatar, ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor ar fi primit 5/8 din
moştenire(1/8 rezerva şi 1/2 cotitatea disponibilă), iar copilul ar fi primit doar rezerva sa de 3/8 din
moştenire. Legiuitorul a considerat că acest mod de a se proceda nu corespunde interesului copilului din
căsătoria anterioară a defunctului şi a decis să permită gratificarea soţului din ultima căsătorie doar în
limitele unei cotităţi disponibile speciale, iar nu în limitele cotităţii disponibile ordinare.
ii) Se calculează cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, care nu poate depăşi un sfert din
moştenire (limita fixă) şi nici partea copilului care a primit cel mai puţin (limită variabilă). Aşadar, pe lângă
rezerva sa de 1/8 din moştenire, soţul din ultima căsătorie mai poate beneficia de cotitatea disponibilă
3
Legea vizează ipoteza în care datorită donaţiilor primite de la defunct cu scutire de raport sau datorită
dispoziţiilor testamentare (legate sau dezmoşteniri directe) unii dintre descendenţi primesc mai mult din moştenire
decât alţii. Întrucât cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi partea descendentului care a primit mai puţin, ea se
raportează la această parte.

7
specială. Cum copilul din căsătoria anterioară nu poate primi mai puţin decât rezerva sa de 3/8 din
moştenire, rezultă că, în acest caz, cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor va fi de 1/4 din
moştenire (se va raporta la limita fixă, adică aceea ca liberalitatea să nu depăşească 1/4 din moştenire).
iii) Se pune problema de a şti ce se întâmplă în cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică
decât cotitatea disponibilă ordinară. Astfel, în exemplul dat (un singur copil din căsătoria anterioară a
defunctului), cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2, deci mai mare decât cotitatea disponibilă specială,
de maximum 1/4, diferenţa între cele două cotităţi fiind de 1/4 din moştenire. Care va fi regimul juridic al
acestei diferenţe?
Este evident că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea oricui, cu excepţia soţului din
ultima căsătorie. Astfel fiind, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială
(mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), respectiv dispoziţia este ineficace în lumina art.
1.090 C.civ., acea parte din moştenire urmează să fie atribuită copilului defunctului (art. 1.090 alin.2
C.civ.). Aşadar, diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială de 1/4 din moştenire va reveni
copilului.
iv) Stabilirea cotelor finale cuvenite soţului supravieţuitor şi copilului. Astfel, în final, soţul
supravieţuitor va primi 3/8 din moştenire (1/8 rezerva plus 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar copilul va
primi 5/8 din moştenire (3/8 rezerva plus 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea
disponibilă specială).
29. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale. Art. 1.090 C.civ. nu prevede vreo sancţiune
specială pentru încălcarea limitelor în care defunctul putea face donaţii sau dispoziţii testamentare în
favoarea soţului supravieţuitor care concurează cu copiii dintr-o căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei
ori din adopţie. Astfel fiind, se aplică sancţiunea prevăzută pentru depăşirea cotităţii disponibile ordinare:
reducţiunea (reducerea) liberalităţilor excesive în limitele cotităţii disponibile speciale.
§4. Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
30. Precizări prealabile. După ce am analizat dispoziţiile privind cuantumul rezervei succesorale şi al
cotităţii disponibile ordinare şi speciale, urmează să vedem cum se stabileşte în concret, în raport de fiecare
moştenire în parte, masa succesorală, numită masa de calcul, la care se raportează fracţiunile reprezentând
rezerva, respectiv cotitatea disponibilă.
Masa succesorală avută în vedere în acest scop nu este cea lăsată efectiv de defunct; trebuie avute în
vedere şi donaţiile făcute de el în timpul vieţii, căci rezerva îi ocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu
numai împotriva dispoziţiilor testamentare (legate şi dezmoşteniri), dar şi împotriva liberalităţilor făcute
prin acte între vii (donaţii). Înseamnă că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului
defunctului, prin calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii. În
raport de această masă de calcul - denumită sugestiv şi „moştenire închipuită”4 se va putea constata dacă
prin liberalităţile făcute a fost atinsă rezerva moştenitorilor şi deci urmează să se procedeze la reducţiunea
liberalităţilor excesive. Prin urmare, stabilirea masei de calcul este o operaţiune prealabilă reducţiunii
liberalităţilor excesive.
Pentru stabilirea masei de calcul, art. 1.091 C.civ. are în vedere trei elemente, respectiv trei
operaţiuni care se efectuează succesiv:
a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul
succesoral la data deschiderii moştenirii;
b) determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut al
moştenirii;
c) reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de către
cel care lasă moştenirea.
În urma acestor trei operaţiuni se va putea stabili necesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc
a fi excesive, depăşind limitele cotităţii disponibile (§5).
4
M. Eliescu, op.cit., p.352. Precizăm că dacă există soţ supravieţuitor – indiferent că moşteneşte sau nu (este
nedemn, renunţător) – reconstituirea patrimoniului defunctului prin calcul pe hârtie trebuie să fie precedată de
lichidarea comunităţii de bunuri a soţilor, pentru a determina partea cuvenită soţului defunct din această comunitate
şi care intră în masa succesorală, respectiv partea aparţinând soţului supravieţuitor în calitatea sa de codevălmaş şi
care nu formează obiect de moştenire.

8
 În legătură cu donaţiile făcute de către de cuius urmează să analizăm şi (§6) instituţia raportului
donaţiilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să putem stabili (§7) regulile imputării liberalităţilor
asupra cotităţii disponibile şi, în anumite cazuri, asupra rezervei beneficiarului liberalităţii.
31. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul
succesoral la data deschiderii moştenirii, presupune identificarea tuturor bunurilor cu valoare
patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii: drepturi reale, de creanţă (inclusiv
creanţele împotriva moştenitorilor) sau de proprietate intelectuală. Se au în vedere şi bunurile de care
defunctul a dispus prin testament, ele aflându-se în patrimoniul succesoral.
Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente cele lipsite de valoare patrimonială (cum ar fi, hârtiile de
familie, portretele, diplomele etc.) sau care nu pot fi valorificate (creanţa al cărei debitor este de
insolvabilitate notorie).
32. Determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut al
moştenirii. După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral 5 se identifică şi se scade
pasivul succesoral din activul brut al moştenirii. În alcătuirea pasivului moştenirii intră datoriile şi sarcinile
moştenirii.
Prin datoriile moştenirii se înţelege acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care - indiferent de
izvorul lor (contractual, delictual, legal etc.) - există în patrimoniul succesoral la data deschiderii
moştenirii, inclusiv datoriile defunctului faţă de moştenitori.
Prin sarcinile moştenirii se înţelege acele obligaţii care - fără a fi existat în patrimoniul celui care lasă
moştenirea - se nasc în persoana moştenitorului la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de
voinţa defunctului sau din voinţa lui. Astfel sunt: i) cheltuieli de înmormântare (care nu trebuie să fie
excesive), inclusiv cheltuielile efectuate de moştenitori cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorului
lor, la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor 6; ii) cheltuielile pentru administrarea (de sigilare, de
inventariere, de evaluare a bunurilor succesorale, etc.) şi lichidarea moştenirii, inclusiv taxele şi impozitele
pentru bunurile din moştenire7, precum şi cheltuielile necesare pentru desfăşurarea procedurii succesorale
(de exemplu, cheltuielile predării legatelor - art. 1.066 C.civ., nu şi datoriile personale ale comoştenitorilor,
cum ar fi taxele succesorale, onorariile, taxele judiciare de timbru etc.).
Pasivul succesoral urmează să fie scăzut din activul brut, deoarece drepturile moştenitorilor rezervatari
şi ale legatarilor nu pot fi satisfăcute decât după satisfacerea creditorilor.
33. Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de
către cel care lasă moştenirea. Rezerva succesorală îi apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva
dispoziţiilor testamentare, dar şi împotriva liberalităţilor excesive făcute în timpul vieţii. Astfel fiind,
pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, la activul net trebuie să se adauge valoarea bunurilor
donate de către defunct în timpul vieţii.
33.1. Reunire fictivă. Subliniem că această adăugare, reunire, nu este efectivă, ci pur fictivă, doar pentru
calcul, pentru a se vedea dacă liberalităţile inter vivos (şi mortis causa) se încadrează ori nu în limitele
cotităţii disponibile. Numai dacă această cotă a fost depăşită se va pune problema readucerii, în natură sau
prin echivalent, la masa succesorală a bunurilor dăruite. Dar calculul rezervei şi al cotităţii disponibile este
numai o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie (contabil).
Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile făcute de defunct, indiferent de forma de realizare (act
autentic, dar manual, donaţii simulate sau indirecte) şi indiferent de persoana donatarului (moştenitor -
rezervatar sau nerezervatar - sau terţ). Deoarece dispoziţiile legale prin care se asigură rezerva succesorală
au caracter imperativ (de ordine publică) donaţiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictivă prin voinţa
donatorului. Chiar dacă donaţia este scutită de raport, valoarea ei se adaugă la masa de calcul a rezervei.
În cazul donaţiilor cu sarcini, la reunirea fictivă se va ţine seama de valoarea rezultată din diferenţa dintre
valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii. Dacă însă sarcina stipulată în favoarea unui terţ (nu a
donatarului) reprezintă o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă, se va adăuga prin calcul şi valoarea
donaţiei indirecte (de exemplu, dacă donatorul a dăruit donatarului suma de 100.000 de lei, iar potrivit
5
Dacă masa succesorală nu este determinată, instanţa trebuie să anuleze în întregime certificatul de moştenitor,
TS, s. civ., dec.nr.266/1963, în CD, 1963, p.135.
6
CSJ, s. civ., dec.nr.79/1994, în Dreptul nr.12, 1994, p.63.
7
A se vedea TS, s. civ., dec.nr.111/1978, în CD, 1978, p.123-127; idem, dec. nr. 129/1983, în CD, 1983, p.80-82.

9
contractului donatarul are obligaţia de a-i plăti terţului taxele de şcolarizare în cuantum de 15.000 de lei -
donatorul gratificându-l astfel în mod indirect pe terţ -, la reunirea fictivă se va adăuga atât donaţia directă
de 85.000 de lei - în limita folosului pur gratuit -, cât şi donaţia indirectă de 15.000 de lei).
33.2. Gratuităţi nesupuse reunirii. Potrivit art. 1.091 alin. 3 C.civ., nu se va ţine seama în stabilirea
rezervei de darurile obişnuite, de donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de
sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a
părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de nuntă.
Aşadar, nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuităţi care sunt făcute în îndeplinirea unor îndatoriri
sociale şi care nu reprezintă liberalităţi ori - chiar dacă sunt calificate donaţii - nu sunt supuse regimului
liberalităţilor, fiind exceptate de lege [art. 1.150 alin.1 lit.c.)] şi de la raportul donaţiilor (deşi donatorul nu
a prevăzut scutirea de raport). Astfel:
a) darurile obişnuite (făcute la aniversări, zile onomastice, botezuri, nunţi etc., cu condiţia de a avea o
valoare obişnuită).
b) donaţiile remuneratorii nu sunt propriu-zis liberalităţi, ci se fac mai mult în executarea unei obligaţii
morale, de recunoştinţă, fiind menite să recompenseze anumite servicii prestate de către cel care este
gratificat (de exemplu, medicul care l-a îngrijit pe pacient, profesorul care l-a meditat pe elev, antrenorul
care a asigurat pregătirea sportivului, salvamarul care l-a salvat pe turistul aflat în pericol de înec etc.).
c) în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru
formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului.
În privinţa obligaţiei de întreţinere (care presupune asigurarea mijloacelor necesare traiului-art. 499
C.civ.) nu are importanţă dacă defunctul avea sau nu avea obligaţia legală de întreţinere faţă de cel în cauză
(de exemplu, cel întreţinut era o rudă mai îndepărtată în grad).
Relativ la cheltuielile pentru formarea profesională, acestea includ cheltuielile de studii (de la
învăţământul preşcolar şi până la cel universitar, indiferent dacă este public sau privat) efectuate în vederea
pregătirii pentru exercitarea unei profesii. În mod concret, cheltuielile vizează plata taxelor de studii,
procurarea manualelor şi a rechizitelor necesare, plata meditaţiilor profesionale (în special pentru învăţarea
unor limbi străine) etc.
În privinţa sumelor cheltuite pentru formarea profesională a părinţilor, s-a avut în vedere în special
efectuarea unor cheltuieli de către copiii acestora pentru reciclarea profesională în cazul pierderii locului de
muncă.
Cheltuielile enumerate mai sus ar putea fi supuse reunirii fictive în cazul în care ar avea un caracter
excesiv: de exemplu, părinţii alocă suma de peste 100.000 de euro pentru ca unul dintre copii să studieze la
o universitate de mare prestigiu din străinătate, privilegiu de care nu se bucură şi celălalt copil.
d) cheltuielile de nuntă. În mod tradiţional, cheltuielile efectuate în special de către părinţi cu ocazia
căsătoriei copilului (copiilor) lor nu sunt considerate donaţii şi nu sunt supuse reunirii fictive deoarece se
apreciază că ele au fost făcute în onoarea părinţilor şi a întregii familii sau spre a îndeplini o îndatorire
consfinţită de obicei8. Aceste cheltuieli includ, de regulă, plata invitaţiilor, plăţile pentru toalete, banchet,
orchestră, deplasări, filmări, fotografii etc.
Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct prin acte cu titlu oneros,
afară numai dacă se dovedeşte că actul - aparent cu titlu oneros - reprezintă în realitate o donaţie deghizată.
Moştenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea prin orice mijloc de probă9, având calitatea de terţi în
materie de simulaţie, pentru că se prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobândit prin moştenire de
la defunct10.

8
D. Alexandresco, Explicaţiunea..., tomul III, partea a II-a, p.622; M.-M. Oprescu, op. cit., p.305.
9
TS, col.civ., dec.nr.1243/1958, în CD, 1958, p.88.
10
A se vedea Fl.A.Baias, Noul Cod civil.Comentariu pe articole, op.cit., p. 1358.

10