Ascultarea activă 

este o componentă importantă a procesului de comunicare

în vederea înțelegerii mesajului transmis.
Deseori, într-un dialog, tendința noastră este aceea de a asculta pentru a da
replica și mai puțin pentru a recepta cât mai corect mesajul, cât mai aproape
de ceea ce și-a dorit să transmită cel din fața noastră .

Această tendință derivă din lipsa răbdării într-un dialog, din dorința de a prelua
cât mai repede cuvântul, din convingerea că mesajul ascultătorului este mult
mai plin de substanță decât al celui care deja comunică. Altfel spus,
comunicarea e mai degrabă viciată decât susținută, provocată, menținută de-
a lungul desfășurării acesteia.

Comunicarea include:
 Arta de a vorbi;
 Arta de a scrie;
 Arta de a tăcea;
 Arta de a asculta;
 Arta de a acționa.
În procesul de comunicare Ascultarea deține 45% pe lângă Vorbire care
predomină într-un procent de 30% , Scrisul – 9% și Cititul – 16%.
Se poate remarca ușor necesitatea de a ști să ascultăm atunci când comunicăm.

Ascultarea poate fi:
 Pasivă: persoana vorbește, dar nu știe dacă este ascultată.
 Activă (eficientă): persoana este încurajată constant să vorbească.
Cel mai bun vorbitor este un bun ascultător. (Larry King)