TIPURI DE COMUNICARE

1 CRITERII DE CLASIFICARE

Activitatea de comunicare cunoaste o mare varietate sub raportul continutului, rolului, formei de
realizare. Indiferent de natura activitatilor de comunicare, de omogenitatea sau eterogenitatea
tehnicilor pe care le presupune, de actiunea lor in timp, de efectele economice, sociale pe care le
antreneaza in institutiile publice si nu numai, trebuie avut mereu in vedere caracterul lor
complementar.

Play
Unmute
Loaded: 1.16%
Fullscreen

Comunicarea se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

A.In functie de natura activitatilor de comunicare in sistemul comunicational al institutiilor publice ,

acestea se pot structura in :

- publicitate

- promovarea serviciilor oferite de catre institutiile publice

- relatii publice

- manifestari promotionale

B.Din punct de vedere al relatiilor ce se stabilesc intre administratie si cetateni, exista mai
multe tipuri de comunicare:

a)      comunicare verbala ( orala)

b)      comunicare in scris

c)      comunicare non verbala

a)  Comunicarea verbala (orala) - este principalul mijloc prin care se deruleaza relatiile cu publicul.

In    comparatie cu alte tipuri de comunicare, aceasta are numeroase avantaje :

da posibilitate emitatorului sa-si exprime ideile noi, rapid si mai usor;

exista posibilitatea controlului prin feed-back;

se pot folosi tehnici persuasive, dar si gesturi sau mimica;

exista posibilitatea controlarii fluxului informational pe toata durata derularii comunicarii;

Factorii care influenteaza eficienta comunicarii verbale sunt: volumul sau taria vocii, frecventa sau
debitul verbal, tonul

b) Comunicarea in scris: potrivit art.1 din Legea 544/2001[2], privind liberul acces la informatiile de
interes public, accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatie de interes public, constituie
unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu
Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

c) Comunicarea non verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii realizata de un

individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbala. Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului si este cel
caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare. Acest tip de comunicare poate sa
intareasca sau    sa contrazica mesajul verbal. Este mai credibila decat restul tipurilor de comunicare,
deoarece este mai spontana. Specialistii considera ca intr-o comunicare orala, aproximativ 55% din
informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului nonverbal. Comunicarea non verbala
se caracterizeaza prin aceea ca este spontana, emotionala, sincera, imediata, complexa, intentionata
sau neintentionata.

Dupa alte criterii, comunicarea cunoaste si alte tipologii, dupa cum urmeaza:

C.Dupa aria de cuprindere

o       Comunicare cu caracter general, de indrumare si orientare

o       Comunicare cu caracter specific, pe domenii

D.Dupa subiectul declansator

o       Comunicare aparuta la initiativa publicului

o       Comunicarea la initiativa functionarului public

In functie de situatiile prin care se realizeaza comunicarea interpersonala, comunicarea poate fi:

o       comunicarea fata in fata,

o       dinamica de grup,

o       sedintele de lucru,

o       vorbitul in public,

o       comunicarea publica,

o       comunicarea interna

Dinamica de grup

Vorbim de grup atunci cand se reuneste un ansamblu de persoane in jurul unui anumit scop.  Grupul
este un ansamblu de persoane care se reunesc pentru un scop comun si care isi bazeaza propriul
comportament pe sisteme de norme prestabilite. Se poate vorbi si de un grup atunci cand nu exista
un scop precis, dar exista placerea de a fi impreuna.

Sedinta de lucru

Necesitatea de a tine o sedinta de lucru poate deriva din doua motive: unul, legat mai mult de
chestiuni de structura, se refera la sedintele prevazute din timp, care sunt destinate sa marcheze
anumite fapte definite din viata organizatiei (planificare, programare, comitete etc.); celalalt, mai
legat de probleme concrete si imediate.

Vorbitul in public
A sti sa vorbesti in public inseamna sa fii in stare sa obtii participarea, sa convingi propriul public, sa
transmiti in mod eficient propriile idei unui grup de persoane. Exista anumite abilitati utile pentru a
obtine o participare mai mare.

Comunicarea trebuie sa tina seama nu numai de continut, ci si de caracteristicile mesajului, de

vizualizarea lui, de componenta publicului.