Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

2016

Poliția Română

- Strategia de comunicare -

Masterand: Andrada Gherman și Cristina Moldovan

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Habil. Ioan Hosu

 CAPITOLUL I
Managementul comunicării – factor determinant în funcţionarea eficientă a Poliţiei
Române

Comunicarea şi limbajul reprezintă lăstarul prin intermediul căruia comportamentul și

personalitatea umană se dezvoltă şi se exprimă, marcând valenţele acestora şi nivelul
expectaţiilor individului în sistemul de integrare în comunitate, prin care se urmăreşte
maximalizarea potenţialului socio-cultural. Acest proces începe de la naştere şi evoluează în
funcţie de zestrea nativă, dar mai ales în funcție de condiţiile de mediu favorabile sau mai
puțin favorabile. Așadar, comunicarea şi limbajul introduc note diferenţiatoare între diferitele
persoane şi contribuie la definirea, în ansamblu, a profilului psihologic al omului. Pietrele de
temelie pentru construcția personalitătii umane sunt puse încă din copilările, de a primele
manifestări ale acestui fenomen, iar evoluția este treptată, graduală fiind diferită în calitate și
cantitate și semnificativ inflențată de factorii de mediu.1

Comunicarea are o bogație și o complexitate foarte mare cadrele teoretice care incearca
definirea acesteia fiind foarte vaste. Pentru utilizarea facilă a acesteia ca și instrument de
comunicare este necesară cunoașterea mecanismelor, a modului de funcționare, a utilității a
punctelor forte dar și a celor slabe deoarece aceasta reprezintă elementul indispensabil, liantul
pentru funcţionarea optimă a unei colectivităţi umane.

Definirea conceptuală clară și plurivalentă a termenului este dificilă datorită diversității

direcțiilor din care aceasta poate fi privită și analizată, astefl definițiile sunt multiple. J.
Gordon precizează că ,,[…]percepţia, atribuirea, motivaţia, precum şi personalitatea şi
dezvoltarea fiecaruia dintre comunicatori influentează modul în care o persoană receptează
informaţia transmisă de către alta“2. Acesta propune de fapt un alt tip de definire a
comunicării prin variabilele pe care aceasta le implică, perspectiva utilă dacă intenţionam să
întreprindem o analiză comprehensivă asupra fenomenului.

1
Verza Emil, Tratat de logopedie vol II, Edit. SEMNE, București, 2009, pp. 50 – 52.S
2
Gordon J., Behavior in Organization, Edit. Arlyn and Bacon Inc., New York, 1983, p. 223.
Robert și Hunt defininesc comunicarea ca fiind ,,dobândirea, transmiterea și atașarea unui
înțeles informației“3. De asemenea comunicarea poate fi definită ca: ,,procesul prin care o
persoană (sau un grup) transmite un conţinut conceptual (o atitudine, o stare emoţională, o
dorinţă etc.) unei alte persoane sau unui alt grup” ,,arta transmiterii informaţiilor, ideilor şi
atitudinilor de la o persoană la alta” ,,trecerea unei informaţii de la un emiţător la un
receptor” ,,comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a fiinţei umane şi exprimă
universalul, spre deosebire de comunicaţie, care se referă la instrumentele, la tehnicile şi
tehnologiile ce înlesnesc şi amplifică procesul de comunicare între indivizi şi între
colectivităţi, conferindu- le, în anumite cazuri, un caracter de masă” ,,a face cunoscut, a da
de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune”.

Comunicarea a fost considerată un element important, chiar esențial încă din Antichitate,
insăși etimologia cuvantului insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul
„comunicare” sugerând lucrul acesta. Cuvântul Comunicare provine din limba latină
„communis” care înseamnă „a pune de acord, a fi în legătură cu cu ,sau a fi in relație, deși
termenul circula iîn vocabularul anticilor cu sensul de a transmite și celorlalti, a împartăși
ceva celorlați”4.

Astazi datorită evoluției tehnologiilor și a diverselor domenii de activitate , nevoia de

informare a devenit una esențială procesul de comunicare fiind considerat atât de natural și
indispensabil încât comunicarea nu mai este percepută ca o activitate distinctă.

Forme ale comunicării în Poliţia Română

În funcție de criteriul față de care ne raportăm se pot distinge mai multe tipuri de comunicare.
Dacă analizăm comunicarea din perspectiva tehnicii de transmitere a mesajelor putem
identifica următoarele tipuri de comunicare: comunicarea directă, atunci când mesajul este
transmis folosindu­se cuvântul, gestul şi mimica ca mijloace primare și comunicarea indirectă
utilizându-se pentru aceasta scrierea, tiparirea, semnalele transmise prin diverse forme. În
cadrul comunicarii indirecte distingem mai multe tipuri de comunicarecum ar fi: comunicarea
imprimată, comunicarea înregistrată (film, disc, banda magnetică); comunicarea prin fir

3
Roberts K.H., D. Hunt, Organizational Behavior, Edit. PWS Kent, Boston, 1991, p. 221.
4
Monica Voicu, Costache Rusu, ABC-ul comunicării manageriale, Edit. Danubius, Brăila, 1998, pag. 11.
(telefon, telegraf, comunicarea prin cablu, fibra optică) și comunicarea radiofonică avînd ca
suport undele hertziene.

Modul în care indivizii participă la procesul de comunicare poate reprezenta de asemenea un

criteriu pentru clasificarea comunicării care poate fi: intrapersonală interpersonală și de masă.

Comunicarea formală la nivelul Poliţiei Române presupune interrelaţionarea dintre toate

structurile sale. Comunicarea este verbală, şi în mare masură indirectă (scrisă), întrucât aşa
este mai uşor ca mesajul să ajungă la destinatar-cetățeni.

Comunicarea verbală directă este operațională la toate palierele ierarhice şi în toate sensurile
şi conduce la mărirea vitezei de transmitere a mesajului.

Comunicarea organizațională:

Comunicarea organizaţională poate fi definită ca fiind:

comunicarea interpersonală directă sau mediată dintre membrii unei organizații: angajaţi,
manageri, specialişti, colaboratori;

comunicarea dintre structurile organizaţionale: între departamentele organizației , divizii,

filiale, direcţii, compartimente;

maniera prin care respectiva organizație comunică prin transmitere de semnificaţii către
proprii angajaţi, către clienţi şi către alte organizaţii: prin politici de personal, marketing
intern, publicitate, comunicare publică, politici de piaţă;

Cel mai fervent comunicarea organizațională este divizată în: comunicare formală (oficială) şi
informală; comunicare orizontală ( comunicarea realizată între persoanele aflate la acelaşi
nivel ierarhic), ascendentă (comunicarea care pornește de la subordonaţi la superiori) sau
descendentă (comunicarea care pornește de la superiori spre păturile ierarhice inferioare ale
organizației, comunicare internă (în interioarul organizației organizaţie) și comunicare
externă externă (cu parteneri, clienţi, colaboratori, furnizori, etc)5. Comunicarea trebuie
realizată în așa fel încât să permită atât coordonarea ca și proces ce are în vedere atingerea
unui obiectiv prestabilit, necesar pentru realizarea scopului final al organizaţiei cât și
armonizarea, activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun.

5
Doina Mihaela Popa, Comunicare & Comunicare Organizaţională, Edit. Performantica, Iaşi, 2008, p. 78-84.
Atunci când informațiile sunt transmise pe canale prestabilite putem vorbi despre cmunicare
formal, iar în momentul în care mesajele, informșiile se transmit prin canele care nu se află în
sfera relațiilor de subordonare avem dea face cu comunicarea informală.

Când structura ierarhică a organizației este respectată prin stabilirea unui sistem formal de
responsabilități vorbim despre canale de comunicare formale create în mod deliberat.
Direcţiile formale de comunicare respectă cu fidelitate relaţiile stabilite în organizaţie,
comunicarea desfăşurându­se în general, pe trei direcţii principale: de sus în jos, de jos în sus,
pe orizontală.

Comunicarea care se desfășoară în afara canalelor de comunicare oficiale este cea informală.

Pentru o funcționare optimă comunicarea organizaţională trebuie să acopere atât registrul

formal, cât şi pe cel informal. Dacă informalul este încurajat, el poate deveni sursă de inovaţie
pentru formal, lucru foarte profitabil mai ales în momente de restructurare a organizaţiei.
Invers, promovarea exclusivă a comunicării formale va avea ca efect dezordinea,
dezorganizarea, imposibilitatea formulării de obiective pe termen lung. În aceste condiţii,
trebuie în primul rând create cadre formale de comunicare, suficient de solide pentru a putea
permite fluxurile informale purtătoare de feedback şi de noutate.

În managementul modern comunicarea organizaţională a dobândit o dimensiune suplimentară

datorită tehnologiei informatice care a creat mutaţii serioase în utilizarea conceptului. De
exemplu, interacţiunea este fundamentală în definirea comunicării, dar se pune din ce în ce
mai mult accent pe canalul de comunicare (electronic, wireless), pe procesarea informaţiilor,
codarea şi decodarea lor în procesul comunicaţional. Se dezvoltă concepte noi cum ar fi:
comunicarea în reţea sau echipe virtuale. Transformări radicale de tip: business reengineering
sunt efectul firesc al acestor mutaţii în paradigma comunicării organizaţionale.

Calitatea comunicării organizaţionale, atât formale cât şi informale reprezintă factorul

determinant în formarea a ceea ce numim cultură organizaţională.6

Importanța comunicării într-o organizație

Comunicare este procesul cel mai important care stă la baza desfășurării tuturor activitptilor
dintr-o organizație. Activitatea managerială este foarte strans legată de procesul de

6
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comunicare/deprinderi-de-comunicare-942.html (accesat la data de
29.08.2016)
comunicare deoarece este de neconceput reușita fără o comunicare perfectă între membrii
echipei manageriale şi între aceştia şi restul angajaţilor. Managementul constă, mai presus de
orice, în realizarea, cu ajutorul comunicării, a unui proces de influenţare interpersonală
exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective. A
conduce înseamnă a comunica, înseamnă, înainte de toate, a transmite idei, sentimente, decizii
subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor.7

În cadrul unei organizaţii, procesul de comunicare trebuie să urmărească :

 asigurarea unui climat optim, necesar pentru buna desfăşurare a muncii;

 elaborarea de tehnici pentru punerea în practică a strategiei schimbării şi pentru
creşterea performanţei;
 emiterea unei imagini pozitive a organizaţiei în faţa partenerilor şi clienţilor;

Imaginea organizaţiei este dependentă de imaginea pe care oamenii din interiorul acesteia o
alcătuiesc.depinde. Experienţa a arătat că cele mai bine văzute organizaţii sunt cele în care
personalul este motivat, informat, poate să răspundă la critici şi să explice dificultăţile, să
difuzeze succesul şi să-şi vândă meritele.

Comunicarea este inevitabilă și indispensabilă datorită faptului că reprezintă singura soluție

pentru soluționarea tuturor problemelor apărute în cadrul unei organizații.

Sisteme de comunicare

Sistemul de comunicare organizațională ia naștere odată cu oragnizația și presupune existența

unui set de regului, principii, norme atât formale cât și informale cum ar fi reglementări
legale, regulamente interne, proceduri. La acestea se adaugă reţele de comunicare, mijloace şi
tehnici de comunicare, roluri comunicaţionale îndeplinite de actorii procesului (indivizii şi
compartimentele), responsabilităţi.8

Există un set de principia care caracterizează un system de comunicare organizațională reușit.

Dintre acestea amintim:

7
Mileu Zlate, Leadership și management, Edit. Polirom, București, 2004, p. 87.
8
Radu Emilian, Olimpia State, Gabriela Tigu, Claudia Tuclea, Conducerea resurselor umane, Edit. Expert,
Bucuresti, 1999, p. 87.
 Eficienţa: documentele trebuie să răspundă nevoilor de comunicare rezultate din activitatea
practică a organizaţiei; ele trebuie concepute într-o formă simplă şi clară (acurateţe), trebuie
să fie complete şi întocmite / procesate la timp. Reţelele de comunicare trebuie, la rândul lor,
să fie explicit stabilite ca structură şi direcţie de circulaţie a informaţiei. Procedurile de
procesare trebuie să cuprindă termene şi responsabilităţi de procesare.

Transparenţă: toţi participanţii la sistemul de comunicare scrisă trebuie să cunoască

conţinutul şi forma documentelor standardizate, conţinutul şi forma orientative ale celor
nestandardizate, reţelele (circuitul) şi procedurile de procesare pentru fiecare document cu
care lucrează.

Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare organizaţională trebuie să

fie conştient de importanţa asumării responsabilităţii pentru emiterea, recepţia şi procesarea
documentelor legate de sarcinile sale de serviciu. Stabilirea unor proceduri standard de
participare la sistemul de comunicare organizaţională fixează în mod clar responsabilităţile şi
previne orice ambiguitate şi pasare a responsabilităţii.9

Instituția Poliției Române

Inspectoratul General al Poliției Române reprezintă unitatea centrală a poliției cu personalitate

juridică și competență teritorială generală. Principala misiune a Poliției Române este aceea de
a asigura respectarea drepturilor, a ordinii publice și a siguranței cetățenilor, aceasta
colaborând deopotrivă cu asociațiile și organizațiile neguvernamentale și cu persoanele fizice
și juridice.

Domeniul de activitate

Activitatea Poliției Române se desfpsoară exclusiv pe baza și în limitele legale, care constituie
punctul de plecare și de raportare deoarece toate activitățile realizate sunt în interesul
cetățenilor, al comunității și în sprijinul institutului statului român. Instituției îi revine sarcina
de a controla activitatea tuturor unităților de poliție, de a le conduce și îndruma de asemenea
sunt desfășurate diverse activități cu scopul investigării și cercetării infracțiunilor grave și

9
ibidem.
deosebit de grave care periclitează ordinea, liniștea publică sau siguranța cetățenilor,
infracțiuni circummscrise crimelor organizate, criminalității economico-financiare sau
bancare și a infracțiunilor care fac obiectul unor cauze penale și se află sub supravegherea
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și de asemenea se ocupă cu toate
atribuțiile care revin in competența sa prin lege.

Istoricul organizației

Primele atestări referitoare la Politia Romană datează din vremea lui Neagoe Basarab
sau a lui Mihai Viteazu (crearea institutiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Sutzu
(organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului
armelor) iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de
POLIȚIE.

În anul 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe şi impozite celor insărcinati
să mentină ordinea publică şi să apere proprietatea cetătenilor, iar in 1831, prin regulamentele
organice, atributiile politiei sunt extinse. In timpul Revolutiei de la 1848 are loc reorganizarea
politiei, prin aparitia institutiei şefului politiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia
municipală.

În data de 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin
care, , erau reglementate in 158 de articole sarcinile “inaltei poliții” şi "obişnuitei poliții”.
Acela a reprezentat momentul creării primei structuri centrale cu atribuții in organizarea şi
coordonarea activitătilor politieneşti. Ulterior prin emiterea unor legi cum ar fi Legea de
Organizare a Poliției emisă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în data de 4 noiembrie anul
1860, legea lui Vasile Lascăr in anul 1903 și Legea pentru organizarea poliției generale a
statului din anul 1929 , există un cadru legal bine conturat care reglementeză raporturile
instituției cu celelalte instituții ale statului și de asemenea sunt extinse competențele organelor
de poliție.

În luna ianuarie, anul 1949 se înființează Miliția prin decretul nr 25, apoi, prin
Decretul - Lege nr. 2/27 din decembrie anul 1989 se reînființează Politia Română ale cărei
competențe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218
din 23 aprilie 2002.
 Începând cu anul 1990 Poliția Romană a cunoscut mai multe etape de transformări
menite să asigure siguranța persoanelor, a colectivităților, drepturilor legitime ale cetățenilor,
precum şi a altor drepturi prevăzute în documentele internationale semnate de țara noastră.10

Obiectivele organizației

La fel ca orice organizație sau instituție , Poliția Română are stabilite o serie de
obiective care trebuie atinse în vederea oferirii unui serviciu public calitativ și a îndeplinirii
sarcinilor care îi revin prin lege. Dintre acestea amintim :

1. Combaterea infracționalității și a criminalității, combaterea traficului de droguri și

de persoane, sporireaa gradului de protecție civică

2. Creşterea încrederii și a autorității structurilor de poliție, consolidarea activității de

ordine publică prin realizarea unui sistem integrat cu participarea instituțiilor abilitate; Pentru
realizarea acestui deziderat instituția s-a axat pe implementarea și respectarea unor principia
cum ar fi :

-consolidarea capacității operaționale;

-dezvoltarea conducerii pe bază de informații;

-dezvoltarea unui sistem comunicațional și relațional;

-dezvoltarea relațiilor de cooperare internașionale vizate să combată criminalitatea;

-cooperarea mai bună și mai eficientă cu instituțiile statului;

--implementarea conceptelor moderne de abordare a fenomenului infractional, bazate pe

analize strategice şi operationale;

- asumarea unui rol proactiv în realizarea sistemului de ordine şi siguranță publică la nivel
național;

-realizarea de acțiuni commune cu statele member ale Uniunii Europene

-dezvoltarea și modernizarea managementului instituțional

- pregătirea anti-victimală şi anti-infracţională a populaţiei;

10
https://www.politiaromana.ro/ro/informatii-generale/scurt-istoric
 3. Asigurarea unui climat de legalitate în mediul de afaceri și în același timp
reducerea impactului criminalității organizate şi transfrontaliere;

4. Aderarea la Spațiul Schengen şi armonizarea, pe segmentul ordinii şi siguranței

publice, cu Strategia U.E. de securitate internă.11

Publicul organizației

În vederea realizării unei bune comunicări atât interne cât și externe și a exercitării rolului
prevăzut în lege, este necesară cunoașterea și raportarea la publicul țintă cu care se realizează
transferul de informații care poate fi împărțit în două mari categorii: publicul intern care este
format din toți angajații care îşi desfaşoară activitatea în cadrul M.A.I., I.G.P.R, I.P.J și până
la cea mai mică subunitate sau post de poliție sau jandarmerie. Persoanele vizate sunt fie
angajați, manageri, personal civil, personal contractual, conducători etc.

În ceea ce privește publicul extern acesta poate fi divizat în mai multe subcategorii:

1. Comunitatea reprezentată de toti cetățenii din societate, de cei care viețuiesc într-o
anumită zonă și sunt sau nu afectați de modul în care poliția își desfășăară activitatea;
comunitatea este reprezentată de cetățeanul de rând, de contribuabilul obișnuit de toate
organizațiile comunitare cum ar fi : școli, bănci, biserici etc.

2. Publicul special este alcătuit din persoanele cae au sau au avut o problemă de încălcare a
legii, rudele, prietenii şi adepti ai acestora, dar şi partile vătămate. Deși se încadreaza în
categoria numită ,,comunitate”, aceştia au facut şi fac o categorie special d asemenea,
deosebită atat pentru organelle de poliție cât și pentru cetățeni

3. Mass-media, presa locală şi natională, scrisă şi audiovizuală, de nișă sau generalistă, etc.

11
https://www.politiaromana.ro/ro/structura-politiei-romane/unitati-centrale/institutul-de-cercetare-si-
prevenire-a-criminalitatii/obiective
4. Instituțiile şi organismele puterii de stat şi ale administrației de stat (preşedintie, parlament,
guvern, prefecturi, primarie, administratie financiară, garda financiară şi alte organisme care
administrează treburi publice şi impun respectarea de acte normative;

5. Partidele politice şi orice alte grupari de interese politice şi civice, care au un mod special
de a se exprima în functie de interesele pe care le au;

6. Asociația Internațională a Politiştilor Secția Română.12

Analiza modului în care se realizează comunicarea externă-pornind de la organele

abilitate către publicul larg, către comunitate

Comunicarea Poliției Române cu cetățenii reprezintă un factor esențial pentru colaborarea și

atingerea obiectivelor instituției de aceea modul în care aceasta se realizează și feedback-ul
primit reprezintă modalitățile de evaluare a succesului sau insuccesului acesteia. O
comunicare eficientă se caracterizează prin: transmitere operativă şi nedeformată a
mesajului;,formulare concisă, fluenţă,flexibilitate, care să permită folosirea sistemului de
comunicaţii în funcţie de cerinţele momentului.

Ceea ce se poate observa privitor la comunicarea dintre Poliția Română ți cetățeni este faptul
că aceasta se realizează pe mai multe paliere și în mai multe moduri: comunicarea prin
intermediul mas-mediei, comunicarea prin intermediul afișelor, banerelor, mesajelor
radiofonice din partea instituției dar și comunicarea directă cu cetățenii care se realizează la
prin intermediul site-ului oficiao al Poliției Române și al paginii de Facebook, comunicare
care permite măsurarea efectelor și a succesului transmiterii mesajelor prin cuantificarea
feedbackului.

Se pot observa anumite caracteristici în ceea ce privește comunicarea desfășurată pe site-ul

Poliției Române- https://politiaromana.ro/ și pe pagina de facebook.

Analizând articolele și postările de pe aceste două pagini pentru a putea avea o imagine
privitoare la felul în care se derulează comunicarea se pot observa atât lucruri positive cât și
lucruri negative care ar trebui schimbate.

12
http://www.scritube.com/administratie/legislatie/POLITIA-ROMANA83114321.php
Se poate observa faptul că se încearcă abordarea unei comunicări informale menite să
sensibilizeze, amuze și chiar încânte publicul, cetățenii. Scop précis Se comunică lasănd
impresia unei comunicări directe, a unei adresări directe pentru a spori gradul de familiaritate
și confort. Predoină mesajele care nu au ca și scop precis informarea pe o anumită temă ci
crerea unui climat favorabil, pozitiv, consolidarea unei relații bune cu publicul, cu cetățenii.
Astfel se pot observa o mulțime de mesaje de : Bună dimineața, La mulți ani, Vă dorim o zi
frumoasă, fără evenimente neplăcute!etc. Ceea ce se poate observa referitor la aceste postări,
mesaje este faptul că sunt insoțite de imagini menite să amuze sau să creeze o stare de confort
de apropiere și nu de puține ori sunt utilizate imagini stereotipice cu femei polițiiste, facându-
se astfel uz de imagiea femeii ca și în publicitate.

Având în vedere faptul că de multe ori identitatea este înteleasă prin prisma aspectului fizic
(imaginea conceptul de frumusete stereotipa cu imaginea femeii este utilizat și de Polița
română nu de puține ori pentru a propaga imaginea de ,,frumos".

Bună dimineața! Pregătiți pentru provocările unei noi zile!

#PolițiaRomână

„Zâmbetul este ca stergătorul de parbriz: nu oprește ploaia, dar îți permite să îți vezi de
drum.”

Curăţaţi farurile, blocurile de semnalizare, luneta, parbrizul și geamurile laterale ale

autoturismului pentru a avea vizibilitate bună, când circulați prin zone unde plouă.

#ConduPrudent #AlegeViața
Politia Romana - www.politiaromana.ro

Bună dimineața!
Vă dorim o săptămână excelentă, cu mult spor!

#PolițiaRomână

De asemenea sunt foarte multe postări pe site-urile lor care conțin imaginii stereotipe din
publicitate fapt care arată ca unul dintre scopurile majore ale comunicării pe care aceștia o
dezvoltă și realizează este ensibilizarea, creearea unui imagini favorabile, apropierea de
public. Pe langă imagnile stereotipice cu femei prin care este folosită imaginea femeii,
frumusețea pentru a crea o legătură cu comunitatea, pentru a primi aprecieri sunt utilizate și
imagini cu copii și animale cu același scop. De asemenea mesajele transmise prin intermediul
acestor imagini lasă impresia unei comunicări, adresări directe, a unei apropieri prietenești
față de cetățeni.13

Politia Romana - www.politiaromana.ro

Ni s-a sugerat că fotografiile cu pisicuțe iau mai multe like-uri pe Facebook. Oare?14

13
https://politiaromana.ro/ro/
14

https://www.facebook.com/PolitiaRomanawww.politiaromana.ro/photos/a.561513930626512.1073741828.56
1241820653723/980889932022241/?type=3&theater
Politia Romana - www.politiaromana.ro

Bună dimineața! Să aveți o zi frumoasă!

#PolițiaRomână

Site-ul Poliției Române este structurat în jurul a 9 teme majore :Poliția Română, Informații
generale, Știri și media, Prevenire, Utile, Informații publice, Carieră, Proiecte, Contact și de
asemenea există rubric pentru Persoane urmărite, Copii dispăruți, Autovehicole furate,
Obiecte furate, Petiții online, Revista Poliția Română. Una dintre problemele care apar este
faptul că informațiile nu sunt actualizate corespunzător, astfel pentru rubricile Persoane
urmărite, Copii dispăruți, Autovehicole furate nu există nu continuitatea deoarece cetățenii nu
au informația referitoare la ce s-a întâmplat după publicarea fotografiilor, dacă persoanele
respective au fost găsite, infractorii capturați etc.

În ceea ce privește reacțiile oamenilor referitoare la mesajele transmise de Poliția Română,

așadar feedbackul, acesta variază de la aprobare, aprecire până la critici dure. Sunt mulți cei
ce semnaleză faptul că pagina oficială de Facebook sau site-ul official al instituției nu
reprezintă o pagină de modă sau de publicitate și că ar trebui ca informațiile respective
postările să fie mai atent selectate
CAPITOLUL AL II-LEA: STRATEGIA DE COMUNICARE

Pentru a căpăta încrederea cetățenilor, orice instituție publică trebuie să fie atentă la anumite
aspecte în ceea ce privește modul în care „apare” în fața lor. Așa cum oamenii își aleg cu grijă
hainele pe care le îmbracă, instituțiile vor acorda atenție imaginii lor.

Întrucât Poliția Română este unul din pilonii statului, presiunea și responsabilitatea întocmirii
unui plan de comunicare interpersonală eficient crește semnificativ.

1. Obiectivele strategiei de comunicare

În paginile ce vor urma, vă prezentăm detaliat obiectivele pe care le considerăm a fi potrivite

pentru ca strategia de comunicare a instituției Poliției Române să fie una de succes.

 Creșterea procentajului de încredere din partea populației la peste 55% în decurs

de cel mult 2 ani de la implementarea prezentei strategii de comunicare.

Încrederea în Poliția Română se află oricum la momentul actual pe o pantă

ascendentă (de la 48,9% la finele anului 2015 la 50,2% în primăvara acestui an15),
considerăm că acest obiectiv poate fi atins în timpul dat luând exemplul altor
instituții publice care au căpătat votul de încredere a mai mult de două procente
din cetățeni în jumătate de an.16

 Creșterea know-how-ului în materie de comunicare interpersonală în rândul

angajaților Poliției Române.

O strategie de comunicare, oricât de bine documentată și aplicată ar fi, va fi

incompletă sau chiar inutilă dacă nu va fi prezentată în primul rând angajaților care
interacționează direct cu publicul. Intenționăm să introducem o serie de workshop-
uri și trening-uri de dezvoltare profesională cu situații practice, în care angajații să
afle cum să reacționeze în situații dificile, conform legii, dar și în respectul și
serviciul cetățeanului, fără a leza imaginea instituției pe care o reprezintă.

 Implicarea constantă în campanii sociale și umanitare, nu doar pe plan național, ci

și în plan local.

15
APRILIE 2016 – ÎNCREDEREA ÎN INSTITUȚII, http://www.inscop.ro/aprilie-2016-increderea-in-institutii/,
accesat la 20.08.2016.
16
ibidem
 Prin această acțiune, instituția își va consolida latura solidară și va fi mai
umanizată. Campaniile sociale în plan local vor avea ca scop crearea unei
conexiuni strânse între agenții de poliție și cetățenii din localitate. Spre deosebire
de campaniile naționale, de care se află prin mass-media și din mediul online,
campaniile umanitare în plan local și regional au avantajul de a putea fi realizate
față în față cu cetățenii, astfel încât vor putea atrage și încrederea persoanelor mai
în vârstă care nu folosesc internetul ca sursă de informare.

 Implicarea în mai multe campanii de conștientizare cu privire la prevenirea

infracțiunilor și la cunoașterea drepturilor fiecăruia.

În prezent, vedem astfel de campanii în principal manifestate prin afișe în

mijloacele de transport în comun. Afișele ce atenționează cu privire la furturile din
buzunare care sunt un exemplu pozitiv deoarece „targetează” publicul afectat cel
mai des de această problemă și spațiul unde are, cu precădere, loc. Vom prezenta
mai pe larg viziunea noastră vizavi de acest obiectiv la capitolul tacticilor de
comunicare.

 Atragerea interesului copiilor cu privire la drepturile lor actuale și de viitor.

Intenționăm să ducem Educația Civică la un alt nivel, în care elevii să înțeleagă

mersul lucrurilor într-un stat democratic, să învețe care sunt drepturile lor și
principalele legi, dar și măsuri de siguranță și prevenție ce le pot salva viața într-o
zi. Acest obiectiv, precum și altele, vor fi detaliate în tactici de comunicare ce vor
alcătui noua identitate a instituției.

 Diminuarea infracțiunilor de corupție la nivel intra-instituțional și între agenți și

cetățeni.

Corupția este principalul vinovat pentru care populația nu are suficientă încredere
în diverse instituții ale statului. Nici un domeniu al Poliției Române nu face
excepție, confruntându-se cu această problemă de conduită și de imagine. Suntem
de părere că îmbunătățirea exclusiv a imaginii din acest punct de vedere nu este
suficientă, deoarece neîncrederea în instituție s-a făcut pe baza unor decenii
întregi. Astfel, suntem conștiente că o strategie de comunicare, oricât de bine
gândită ar fi, nu va avea mari efecte. Totuși, credem că prin pași mici, se poate
căpăta un plus de încredere din partea populației.
 2. Strategii pro-active de acțiune și de comunicare

Instituția se va axa în principal pe strategii pro-active, menite să pună bazele unei comunicări
eficiente atât la nivel intra-instituțional, cât și extern. Astfel, Poliția Română va putea face față
mai ușor eventualelor situații dificile sau de criză.

STRATEGII DE ACȚIUNE:

 Performanța instituției

Înaintea unei comunicări eficiente, instituția trebuie să îndeplinească așteptările

cetățenilor de la ea. Așadar, este necesară respectarea unor piloni precum:

 Integritatea angajaților – agenții de poliție, dar și ceilalți angajați,

trebuie să înțeleagă importanța acestei virtuți. Integritatea va fi vizibilă
pur și simplu prin activitatea fiecărui membru.

 Selectivitatea și exigența – nu suntem de părere că o restructurare la

nivelul resurselor umane este o idee bună, ba din contră, credem că
disponibilizările ar face mai mult rău decât bine. Totuși, o strategie de
viitor ar fi exigența la angajare, astfel că pe lângă aptitudinile fizice,
psihologice și cunoștințele în domeniu, este necesară o selecție atentă
pe bază de integritate.

 Înclinarea spre cetățeni – în special angajații ce au de-a face direct cu

cetățenii trebuie să adopte respectul față de fiecare cetățean. Desigur,
acest pilon al performanței va fi greu de implementat și controlat
tocmai din cauza dimensiunii instituției.

 Recompensarea pentru respectarea acestor virtuți – agenții vor avea

nevoie de un imbold pentru a respecta aceste virtuți. Considerăm că
zilele libere adăugate la zilele anuale de odihnă ar fi o modalitate de
răsplătire, precum și recunoștință publică a meritului. Bineînțeles,
aceste modalități de recompensare vor veni doar în urma rezultatelor
pozitive la locul de muncă.

 Participarea publicului
  „Ride-along” – ne propunem organizarea periodică de programe „ride-
along”, pe modelul instituțiilor de poliție și nu numai din alte state
democratice. Conceptul există și în România, dar se aplică rar, în
orașele mari, doar de Ziua Poliției Române. Dorim să oferim ocazia
curioșilor (în special copiilor) să viziteze orașul din mașinile de poliție
și să vadă modul de lucru al agenților.

 Campanii de conștientizare în școli – vom renunța la deja clasicele

vizite cu prilejul începutului de an școlar în care agenții de poliție țin
discursuri cu privire la siguranța rutieră. Discursurile fără participare
activă din partea publicului au un efect foarte mic, sau chiar un efect
negativ din cauză că pot deveni plictisitoare pentru copii. Aceste
activități trebuie să facă parte din campanii consistente de conștientizare
prin care agenții de poliție să se întâlnească cu elevii în clasă, unde să
aibă loc scurte workshop-uri cu participare din partea copiilor. Astfel,
elevii vor putea avea satisfacția de a participa cu idei și vor putea
înțelege mai bine activitatea poliției.

 Evenimente speciale

 Ziua Poliției Române – va fi o zi din an care să atragă atenția și

participarea activă a cetățenilor la diverse activități distractive și
educaționale organizate de Poliția Română. În rândul activităților, vor
intra și cele de „ride-along”, defilări și prezentări de uniforme. Acest
eveniment are loc și în prezent, însă considerăm că trebuie promovat
mai mult.

 Ziua Porților Deschise – acest eveniment va da ocazia cetățenilor să

vadă cum arată sediile de poliție și cum se desfășoară activitatea
agenților. O idee ar fi ca Ziua Porților Deschise să nu fie doar în sediile
de poliție, ci și în Ministerul de Interne și chiar împreună cu alte
instituții de stat din România. Astfel, se poate realiza un eveniment mai
mare ce va însemna nu doar deschiderea porților sediilor poliției, ci și a
sediilor de pompieri, a penitenciarelor etc.

STRATEGII DE COMUNICARE:
  Furnizarea informațiilor cu valoare jurnalistică

 Transparența în comunicare

Cele din urmă strategii pro-active de comunicare vin în completarea strategiilor enumerate
mai sus. Succesul acestora se va datora numai în cazul în care instituția va fi mai performantă,
publicul va fi invitat să participe activ și vor fi organizate evenimente speciale. După ce ne
asigurăm că strategiile inițiale au un efect (fie el și unul mic), vom implementa ultimele două
strategii.

Astfel, pentru a asigura o bună comunicare cu exteriorul, vom continua proiectul existent de
mediatizare prin revista „Poliția Română”17. Publicația este disponibilă în format digital pe
site-ul oficial al Poliției Române. Intenționăm să aducem revista în format fizic, printat,
pentru a fi disponibilă la nivel local cetățenilor care nu folosesc internetul ca sursă de
informare. Revista are aproximativ 60-70 de pagini (depinde de număr) și apare trimestrial.
Printre subiectele abortate în publicație până acum putem enumera: evenimente (exemplu:
Ziua Poliției Române), conferințe, meeting-uri, campanii sociale și umanitare în care Poliția
Română se implică, proiecte de viitor, informații utile cetățenilor, informații legate de
admiterea la Academiile de Poliție, aparițiile și activitățile agenților, interviuri etc. Credem că
subiectele abordate în prezent sunt bine alese, prin urmare nu intenționăm să schimbăm
conținutul, ci doar să răspândim accesul la această publicație prin aducerea în format print la
nivel local, gratuit.

De asemenea, o comunicare transparentă înseamnă, pe lângă o publicație proprie care să vină

în întâmpinarea întrebărilor ce pot exista, disponibilitatea permanentă de a păstra o relație
deschisă cu instituțiile mass-media. Astfel, purtătorii de cuvânt (sau reprezentați) ai sediilor
locale și cei la nivel național vor exprima punctele de vedere și vor vorbi în numele sediilor și
al întregii instituții ori de câte ori li se vor pune întrebări. În cazul unor nefericite situații de
criză, instituția se va exprima și nu va lăsa ca absența unui cuvânt oficial să poată fi
interpretată într-un mod negativ.

O altă modalitate prin care transparența în comunicare poate fi asigurată este prin rapoarte
periodice prezentate în întâlniri cu cetățenii. Considerăm că în fiecare localitate este necesar
să se organizeze aceste sesiuni scurte, trimestrial. În aceste întâlniri ce pot avea loc într-un

17
Revista „Poliția Română”, https://www.politiaromana.ro/ro/revista-politia-romana, accesat la 20.08.2016.
spațiu public sau la sediu, reprezentanții vor menționa principalele activități ale secției,
eventualele proiecte de viitor și li se va permite cetățenilor să pună întrebări, să ceară
clarificări sau să își exprime nemulțumirile cu privire la activitățile poliției. Menționăm că
exprimarea liberă a cetățenilor nu se va putea face exclusiv în astfel de întâlniri, ci vom păstra
un caiet fizic la fiecare secție și o secțiune pe site-ul oficial unde cetățenii vor avea
posibilitatea să scrie orice reclamații ar avea. Desigur, secțiunea și caietul vor fi verificate,
astfel încât se va putea acționa sau oferi un răspuns.

3. Tactici de comunicare
 Strângeri de fonduri – considerăm că evenimentele organizate în acest
scop vor atrage atenția. Dacă Poliția Română participă ca instituție la un
astfel de eveniment, se va crea avantajul de a fi vizibili în comunitate și
de a putea atrage simpatia. Totodată, instituția își va arăta latura umană,
ceea ce poate determina, pe termen lung, o schimbare în modul în care
cetățenii văd poliția și agenții de poliție. Costurile necesare organizării
pot varia de la câteva mii până la câteva zeci de mii de lei pe un astfel
de eveniment, dar suma depinde, desigur, atât de locul ales, cât și de
numărul de invitați și participanți.

 Consultări cu cetățenii – credem că în fiecare localitate este necesar să

se organizeze aceste sesiuni scurte, trimestrial. În aceste întâlniri ce pot
avea loc într-un spațiu public sau la sediu, reprezentanții vor menționa
principalele activități ale secției, eventualele proiecte de viitor și li se va
permite cetățenilor să pună întrebări, să ceară clarificări sau să își
exprime nemulțumirile cu privire la activitățile poliției. Costul pentru
întâlnirile public va fi 0 (în cazul în care vor avea loc în sedii și
inspectorate, pe spațiul public).

 „Ride-along” – ne propunem organizarea periodică de programe „ride-

along”, pe modelul instituțiilor de poliție și nu numai din alte state
democratice. Conceptul există și în România, dar se aplică rar, în
orașele mari, doar de Ziua Poliției Române. Dorim să oferim ocazia
curioșilor (în special copiilor) să viziteze orașul din mașinile de poliție
 și să vadă modul de lucru al agenților. Nu există un cost financiar
pentru aceste activități

 Revista „Poliția Română” – publicația este disponibilă în format digital

pe site-ul oficial al Poliției Române. Intenționăm să aducem revista în
format fizic, printat, pentru a fi disponibilă la nivel local cetățenilor care
nu folosesc internetul ca sursă de informare. Revista are aproximativ
60-70 de pagini (depinde de număr) și apare trimestrial. Printre
subiectele abortate în publicație până acum putem enumera: evenimente
(exemplu: Ziua Poliției Române), conferințe, meeting-uri, campanii
sociale și umanitare în care Poliția Română se implică, proiecte de
viitor, informații utile cetățenilor, informații legate de admiterea la
Academiile de Poliție, aparițiile și activitățile agenților, interviuri etc.
Costul va fi de câteva zeci de mii de lei la apariție (trimestrial). Totuși
tirajul va fi influențat de popularitatea revistei, astfel că dacă nu vor fi
împărțite multe exemplare, vom ține cont și vom scădea tirajul pe viitor.

 Mesaje de interes public – pe lângă afișe, vom continua promovarea

campaniilor de conștientizare a cetățenilor prin intermediul
televiziunilor. Astfel, vom difuza scurte clipuri cu caracter informativ și
educativ în pauzele publicitare. Conform unei decizii CNA, „anunțul de
interes public asumat de către o instituție sau autoritate publică, în
cadrul unei acțiuni de alertă, avertizare și informare a publicului
derulate în condițiile legii și care nu promovează propria imagine a
instituției”.18 Din articolul dat menționăm că aceste mesaje de interes
public nu au ca scop promovarea instituției, ci atragerea atenției publice
cu privire la probleme sociale și infracțiuni actuale. Faptul că poate
deveni un plus și pentru imaginea instituției este un bonus. Costul
difuzării acestor anunțuri este nul, prin aceeași decizie CNA. Totuși,
costul de producție poate fi de câteva sute de lei sau peste o mie de lei,
depinde de actorii implicați și alți factori.

 Broșuri – flyere și broșuri fără mult conținut ar fi o soluție în

combaterea și semnalarea timpurie a infracțiunilor și problemelor dintre

18
DECIZIE Nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului, art. 141 și art. 142,
http://www.cna.ro/IMG/pdf/DECIZIA_CNA_220_DIN_2011_varianta_2014.pdf, accesat la 22.08.2016.
cetățeni. Suntem de părere că nu toți cetățenii sunt bine informați cu
privire la ce ar trebui să facă în situații dificile. Și în acest caz vor exista
costuri de producție de câteva mii de lei.
CAPITOLUL AL III-LEA: EVALUAREA

 Creșterea procentajului de încredere din partea populației la peste 55% în decurs

de cel mult 2 ani de la implementarea prezentei strategii de comunicare.

Având în vedere că statisticile referitoare la încrederea populației în instituții sunt

un subiect de chestionar foarte ales, credem că peste 2 ani vom găsi, de asemenea,
cel puțin un institut de cercetare care să fi aplicat un astfel de chestionar. Vom
compara rezultatele de atunci cu cele de acum și vom ajunge la o concluzie
obiectivă care ne va spune dacă obiectivul va fi fost îndeplinit.

 Creșterea know-how-ului în materie de comunicare interpersonală în rândul

angajaților Poliției Române.

Evoluția agenților și tuturor angajaților Poliției Române poate fi măsurată precum

orice evoluții în domeniul educațional. Astfel, vom da teste inițiale înainte de
workshop-uri și după, pentru a vedea rezultatul.

 Implicarea constantă în campanii sociale și umanitare, nu doar pe plan național, ci

și în plan local.

Considerăm că bunătatea, latura umană, credibilitatea, sunt calități ce vor reieși

prin implicarea instituției în campanii umanitare. Dacă majoritatea membrilor
instituției aleg să ajute în astfel de inițiative, vor avea de câștigat direct atât laude
din partea colegilor și șefilor de breaslă cât și din partea comunității din care face
parte. Oamenii empatizează ușor cu persoanele simple care nu țintesc ceva anume
în acțiunile lor caritabile.

 Implicarea în mai multe campanii de conștientizare cu privire la prevenirea

infracțiunilor și la cunoașterea drepturilor fiecăruia.

Rapoartele de activitate la nivel local și național ne vor da cifrele exacte cu privire

la realizarea campaniilor.

 Atragerea interesului copiilor cu privire la drepturile lor actuale și de viitor.

 Intenționăm să măsurăm numărul de elevi care participă voluntar la activitățile cu
ocazia Zilei Poliției Române în urma prezenței la clasă. Vom cuantifica prin
numărarea și compararea cu edițiile precedente, dar și cu chestionare scurte.

 Diminuarea infracțiunilor de corupție la nivel intra-instituțional și între agenți și

cetățeni.

Astfel de statistici vor fi publice anual. Ceea ce vom face noi este să comparăm
nivelul infracțiunilor în ani diferiți și să notăm tendința ascendentă sau
descendentă a acestui indicator.
CONCLUZII

Strategia actuală de comunicare a Poliției Române este una mai reușită decât în trecut, însă
mai are nevoie de multe îmbunătățiri. Suntem conștiente de dimensiunea instituției și implicit,
numărul mare al angajaților și al instituților și publicul țintă care este reprezentat de populația
țării. O instituție publică este o structură complex care are nevoie de părerea unor experți, însă
și de opinii sincere din parte cetățenilor și voluntarilor. Credem că o echipă tânără care să
completeze actuala echipă destinată direcției de comunicare a instituției ar adduce un suflu
nou, o schimbare în bine.
BIBLIOGRAFIE

 APRILIE 2016 – ÎNCREDEREA ÎN INSTITUȚII, http://www.inscop.ro/aprilie-2016-

increderea-in-institutii/, accesat la 20.08.2016.
 Revista „Poliția Română”, https://www.politiaromana.ro/ro/revista-politia-romana,
accesat la 20.08.2016.
 DECIZIE Nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului,
art. 141 și art. 142,
http://www.cna.ro/IMG/pdf/DECIZIA_CNA_220_DIN_2011_varianta_2014.pdf,
accesat la 22.08.2016.