SISTEMUL DE ANALIZĂ A INFORMAŢIILOR

1. Noțiuni introductive
1.1. Definiţii
Înainte de a putea discuta şi explora domeniul analizei informaţiilor, deopotrivă din punct
de vedere teoretic şi practic, trebuie să avem o înţelegere comună asupra sensului unor termeni
cheie, astfel:

Informaţie:
 Definiţie DEX: INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune
pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru;
totalitate a materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre
elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a
unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.).
◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale
canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în
sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze
secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din
fr. information, lat. informatio.
 Dată brută de orice tip

Intelligence (Informaţie cu valoare):

 Informaţie a cărei semnificaţie poate fi înţeleasă
 Informaţie căreia i s-a adăugat valoare
 Informaţie a cărei provenienţă şi credibilitate a fost evaluată
Analiză:
 Descompunerea informaţiei în părţile ei componente
 Extragerea şi structurarea sensului sau semnificaţiei părţilor componente ale informaţiei
 Reasamblarea explicaţiei acestor sensuri într-un mod ce poate fi înţeles şi pus în
practică
Înţelegerea diferenţei dintre aceşti termeni şi a modului în care interacţionează ei este
importantă, aceste definiţii indicând diferenţele esenţiale: informaţia este o dată brută de orice
fel, în timp ce, intelligence reprezintă o dată asupra căreia s-a intervenit, adăugându-i-se valoare
sau semnificaţie.
În cel mai pur sens, informaţia cu valoare (intelligence) este produsul final al unui proces
analitic ce evaluează informaţiile colectate din diferite surse, integrează datele relevante într-un
raţionament logic şi emite o concluzie, estimare sau predicţie despre un fenomen criminal prin
utilizarea unei abordări ştiinţifice de rezolvare a problemei (analiză).
Astfel, informaţia cu valoare (intelligence) este un produs sinergic ce are scopul de a
furniza factorilor de decizie din domeniul aplicării legii cunoaştere ce poate fi complet înţeleasă
şi aplicată în practică despre fenomene criminale complexe, antreprize criminale, activităţi
extremiste şi terorism.
Tipuri de informații:
 Înregistrări ale abaterilor la regimul circulaţiei
 Cazierul judiciar

1
  Declaraţii ale martorilor, suspecţilor
 Rapoarte informative de la informatori
 Date de înregistrare ale motoarelor, ambarcaţiuni şi aeronave
 Detalii referitoare la conducători auto şi licenţe profesionale de orice fel
 Observaţii ale poliţiştilor, sau cetăţenilor cu privire la comportamentul unor oameni sau
producerea unor evenimente
 Detalii referitoare la investiţii bancare, rapoarte de credit şi alte tranzacţii financiare
 Descrierea unor trasee, inclusiv numele persoanei care l-a efectuat, itinerariul, metode
utilizate, date, timp, locaţii etc.
 Declaraţii ideologice, credinţe religioase sau practici.
 Raport al unui analist care formulează concluzii despre activităţile criminale ale unei
persoane pe baza analizei efectuate ce utilizează informaţiile colectate de poliţiştii investigatori
 O analiză a tendinţelor în domeniul crimei organizate sau terorismului, care conţine
concluzii referitoare la caracteristicile infractorilor, posibile trăsături ale infracţiunii şi modului
de intervenţiei pentru prevenirea unor viitoare asemenea infracţiuni
 O prognoză a victimizării potenţiale în domeniul criminalităţii sau terorismului pe baza
evaluării unor informaţii succinte, când analistul utilizează experienţa trecută ca şi context
pentru emiterea unei concluzii
 Estimarea venitului unei persoane implicate într-o antrepriză criminală, pe baza unor
analize ale pieţei şi a traficului ilegal a unor bunuri.

1.2. Colectarea informaţiilor

Colectarea informaţiilor este activitatea concentrată de strângere de informaţii în mod
direct sau acoperit, din toate sursele posibile, inclusiv de la persoane implicate sau neimplicate în
activitatea de justiţie penală.
Toţi ofiţerii de informaţii trebuie să cunoască şi să respecte Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi Legea nr. 677/21.11.2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi a modului în
care aceste acte normative influenţează procesul de colectare a informaţiilor.
În procesul de colectare a informaţiilor trebuie avute în vedere:
 Unităţile economice, personalul, proprietatea, potenţialele victime
 Potenţiali suspecţi, reputaţia şi imaginea lor
 Informatorii şi sursele de informaţii
 Opinia publică
 Organizaţia
 Toate persoanele care lucrează la caz
 Orice altă instituţie care ar putea fi implicată
Informaţiile referitoare la o persoană în viaţă trebuie protejate, conform Legii 677/2001.
Art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prevede că fiecare persoană are
dreptul la un proces echitabil, iar art. 8 stipulează că fiecare persoană are dreptul la viaţă
privată şi o viaţă de familie. Toate acţiunile informative sunt o invazie a vieţii private (poliţişti
sub acoperire, tehnică de supraveghere), de aceea trebuie să existe proporţionalitate între
operaţiunile desfăşurate şi gravitatea faptei, iar informaţiile înregistrate trebuie utilizate conform
legislaţiei în vigoare.
Procesul informaţional se bazează pe abilitatea de a obţine şi utiliza informaţii. Prima
problemă cu care ne vom confrunta va fi culegerea şi stocarea acestor date care vor fi disponibile

2
în multe forme de la cea electronică, până la suport de hârtie. Trebuie avute în vedere atât
supraîncărcarea cu informaţii, cât şi ignorarea unor date considerate irelevante la un moment dat,
situaţii ce pot provoca probleme mai târziu.
Planul de colectare a informaţiilor defineşte nevoile organizaţiei privind culegerea de
informaţii şi modalităţile de obţinere a lor.
Surse de informaţii:
a) Surse deschise – informaţii disponibile publicului larg. O subcategorie importantă a
acestui gen de surse de informaţii este aşa numita literatură gri. Din această categorie fac parte
rapoarte de cercetare, tehnice, economice, carta alba, documentaţii ale conferinţelor, teze şi
disertaţii, minute ale unor întâlniri etc. Principala dificultate în ceea ce priveşte lucrul cu
informaţii din acest gen de surse este evaluarea, întrucât informaţiile disponibile din domeniul
public pot fi adesea tendenţioase, incorecte sau urmăresc senzaţionalul.
b) Surse închise –informaţii culese pentru un scop anume cu disponibilitate şi acces
limitat pentru publicul larg. Informaţii din surse închise sunt adesea întâlnite sub forma bazelor
structurate de date. În domeniul analizei informaţiilor aceste baze de date vor include adesea date
personale, date despre persoane condamnate, date de înregistrare a vehiculelor, permise de port-
arm etc.
c) Surse clasificate – informaţii culese prin activităţi informative ale poliţiei ce includ
utilizarea de resurse umane şi tehnice (supraveghere şi urmărire informativă). Utilizarea surselor
clasificate de informaţii poate creşte calitatea unui produs analitic, având cel mai adesea acurateţe
mare; totodată poate reduce semnificativ accesul la un produs analitic, ca urmare a restricţiilor de
diseminare impuse de prezenţa acestui gen de informaţii.
Un analist de informaţii trebuie să-şi selecteze sursele de informaţii după relevanţa pentru
proiect şi nu după disponibilitatea şi facilitatea accesului la ele. Totodată este recomandat să
evitate să devină victima conceptului tradiţional care considera că doar informaţiile din surse
închise şi clasificate sunt utile şi conţin informaţii corecte şi relevante. Utilizarea surselor
deschise oferă uneori credibilitate suplimentară produsului final al muncii analistului sau iniţiază
colectarea unor informaţii viitoare închise sau clasificate.
Utilizarea surselor de date deschise poate oferi beneficii şi în ceea ce priveşte eficienţa
costurilor. În locul desfăşurării unor activităţi acoperite costisitoare, utilizarea unor surse
deschise poate reduce considerabil bugetul activităţii de colectare, sau poate permite culegerea
unei cantităţi mai mari de informaţii într-un buget limitat. Totodată poate ajuta la protejarea sau
conservarea unor surse închise sau clasificate de informaţii.
Obiectivul ultim al unui analist de informaţii este să sprijine arestarea infractorilor aflaţi în
investigarea poliţiei şi destructurarea grupurilor de infractori. Prin urmare, dezvoltarea celor mai
utile surse de informaţii şi colectarea informaţiilor cu probabilitate crescută de valorificare cu
succes ar trebui să fie un scop. Un punct de plecare ar fi identificarea persoanelor asociate unui
infractor şi rolul acestora în antrepriza criminală.

Colectarea informaţiilor poate fi:

a) De rutină (prin rapoartele pe care le întocmesc poliţiştii privind infracţiunile comise,
prin formularele pentru permis auto, de port armă etc, bauze de date)
b) Pe bază de voluntariat (comunicarea cu comunitatea; strategia media a instituţiei prin
care publicul este încurajat să contribuie la elucidarea unor cazuri şi la asigurarea ordinii şi
siguranţei publice prin furnizarea poliţiei de informaţii – schimbarea atitudinii cetăţenilor faţă de
poliţie şi adoptarea unei atitudini proactive).

3
 c) De însărcinare/de atribuţii (colectare direcţionată de informaţii de la surse umane de
informaţii recrutate pe bază de voluntariat şi surse ocazionale, conform priorităţilor identificate
de colectivul de conducere şi pentru documentarea cazurilor aflate în investigare).

1.3. Evaluarea informaţiilor

Valabilitatea raţionamentelor dezvoltate pe baza informaţiilor este în directă legătură cu
calitatea datelor aflate în spatele acestora (actualitate, corectitudine, relevanţă). Informaţiile
trebuie tratate ca nişte fiinţe vii, este important să cunoaştem unde s-a născut, pe unde a călătorit
şi cine este cunoscătorul unei informaţii. Provenienţa şi autenticitatea acesteia sunt esenţiale.
Evaluarea informaţiilor este elementul cheie al fluxului informaţiilor. Aceasta trebuie făcută
imediat sau cât mai repede posibil după obţinerea informaţiei pentru a fi siguri că evaluarea este
realizată în contextul în care a fost obţinută.
Evaluarea necesită estimarea separată a credibilităţii sursei şi corectitudinii informaţiei.
Practic, sursa şi informaţia sunt evaluate independent una de cealaltă. Următorul pas se referă la
evaluarea clasificării informaţiilor, determinată de principul nevoi de a cunoaşte. Odată
informaţia integrată într-un proces analitic poate fi dificil să izolezi elementele care au un grad
mare de clasificare şi să restricţionezi diseminarea acelor elemente la un grup restrâns. Motivul
principal al clasificării informaţiilor este protejarea surselor şi a circumstanţelor prin care
informaţiile au fost obţinute.

2. Rolul analizei informaţiilor

Rolul analizei informaţiilor este de a sprijini procesul de luare a deciziilor prin utilizarea
informaţiilor cu valoare, obţinute în urma aplicării procesului analitic informaţiilor brute culese.
Luarea deciziilor presupune punerea în practică a abilităţii noastre naturale de a analiza
informaţiile, proces ce poate fi descompus într-o serie de paşi şi întrebări pe care ni le adresăm
singuri.

3. Scurt istoric
Conceptul de colectare şi utilizare a informaţiilor pentru a susţine procesul de luare a
deciziilor nu este unul nou. Pentru a obţine avantaje în faţa unui adversar este imperativ să
posedăm date de actualitate, informaţii corecte referitoare la intenţiile şi capabilităţile acestuia.
Această regulă se aplică în orice domeniu, fie el, politică, afaceri, strategie militară sau
investigarea criminalităţii. Totodată este un proces care a fost şi este într-o continuă dezvoltare şi
evoluţie, în răspuns la schimbările sociale, ale factorilor culturali, tehnologiei, nevoilor
organizaţionale şi a noilor nivele ale aptitudinilor analitice.
Studierea modului în care a apărut analiza informaţilor ne ajută să înţelegem deopotrivă
unde ne aflăm astăzi, cum şi de ce am ajuns în acest punct. Totodată ne ajută să conştientizăm că
domeniul analizei informaţiilor se află într-o continuă schimbare, aplicabilitatea lui practică
evoluează, în mod constant fiind necesară o abordare mereu nouă, flexibilă, idei noi, aptitudini şi
tehnici de actualitate. Singura constantă în munca unui analist de informaţii este faptul că nu
există două sarcini sau proiecte absolut identice, fiecare lucrare nouă necesită cel mai adesea o
abordare diferită.
Există numeroase exemple în istorie când diverşi lideri (militari, religioşi sau ai
comunităţii) au utilizat persoane pentru a culege informaţii şi ulterior şi-au bazat deciziile pe
datele obţinute de aceştia. Probabil prima documentare istorică a unor activităţi de culegere şi
valorificare a informaţiilor se găsesc în lucrarea Arta războiului, arta strategiei scrisă în secolul 5

4
î.e.n. de Sun Tzu, un comandant militar chinez, cunoscut pentru organizarea unor campanii
militare de succes şi care îşi susţinea deciziile militare pe activităţi de culegere a informaţiilor.
Această lucrare este considerată şi în zilele noastre esenţială pentru strategii militari şi ai
corporaţiilor, precum şi pentru specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
informaţiilor.
Această metodă prezintă câteva caracteristici, astfel:
 Logistica precară (nu exista o tehnologie reală pentru transport sau comunicaţii)
provoca întârzieri mari între momentul însărcinării celor cu atribuţii în culegerea informaţiilor,
obţinerea acestora şi livrarea lor către utilizatorul final;
 Folosirea unor persoane care să culeagă informaţii direct de la faţa locului, prin
vizitarea unor locaţii şi prin perceperea prin propriile simţuri sau prin cele ale unor intermediari
limita calitatea informaţiilor culese la simţurile acestora şi la capacitatea lor de a-şi aminti cu
acurateţe ceea ce au văzut; asemenea informaţii aveau grad ridicat de subiectivism şi aveau
tendinţa de a se baza mai degrabă pe opinie decât pe fapte.
 Volumul informaţiilor culese raportat la resursele investite şi timpul alocat era extrem
de mic.
Fiecare investigaţie generează o cantitate vastă de informaţii. Cu cât este o investigaţie
este mai amplă, cu atât mai mare va fi cantitatea de informaţii cu care vor lucra
investigatorii/beneficiarii. Problema principală cu care se confruntă investigatorii/beneficiarii
este că, oricât de performant ar fi sistemul de stocare a informaţiilor există totdeauna limitarea
propriei capacităţi de a privi informaţiile ca pe un întreg, de a le percepe ca un tot, în acelaşi
timp.
Înţelegerea tuturor informaţiilor ca un întreg este esenţială în procesul de luare a
deciziilor. Înţelegerea completă a unei părţi mici a informaţiilor disponibile înseamnă că, de fapt,
beneficiarul/investigatorul înţelege parţial întreaga situaţie.
Metodele de culegere a informaţiilor s-au schimbat în mică măsură de-a lungul istoriei
până către sfârşitul secolului trecut. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei care a început atunci şi
continuă şi astăzi a adus schimbări majore în metodele de culegere a informaţiilor care, la rândul
lor, au condus la cerinţe noi de abordare a informaţiei şi analizei informaţiilor.
Acest proces a început la sfârşitul secolului al-XIX-lea odată cu apariţia şi dezvoltarea
telegrafiei şi telefoniei, tehnologii ce au permis trimiterea de mesaje aproape instantaneu la
distanţe din ce în ce mai mari. Astfel problemele resurselor şi a timpului cu care se confruntau
vechile metode au fost înlăturate, apărând o serie de beneficii noi.
Rolul analistului poate fi sumarizat astfel:
 Adună informaţii pentru a le înţelege sensul şi relevanţa sau relaţiile fiecăreia cu
cealaltă
 Dezvoltă obiectiv această informaţie pentru a ajunge la înţelegerea întregului
 Comunică această înţelegere către alţii ca aceştia să pună în aplicare informaţiile cu
valoare

4. Procesul integral de prelucrare a informaţiei

În domeniul aplicării legii informaţiile cu valoare au în principal două utilizări:
4.1. Activitatea de prevenire a criminalităţii – presupune culegerea sau dezvoltarea
informaţiilor referitoare la ameninţările teroriste sau criminale, utilizarea lor în depistarea şi
tragerea la răspundere a celor care încalcă legea, protejarea persoanei şi a proprietăţii şi utilizează

5
strategii care să elimine sau cel puţin să diminueze aceste ameninţări. Două tipuri de informaţii
cu valoare sunt utilizate în prevenire:
 Tactice. Informaţii cu valoare în baza cărora se pot dezvolta şi implementa planuri de
acţiune pentru prevenirea şi/sau diminuarea ameninţărilor iminente sau pe termen scurt
 Operaţionale. Informaţii cu valoare în baza cărora se pot dezvolta şi implementa reacţii
preventive la ameninţări pe termen lung. În mod obişnuit acest gen de intelligence este utilizat în
anchetele de lungă durată, în investigarea posibilelor antreprize criminale şi criminalitatea
complexă cu jurisdicţii multiple.

4.2. Planificarea şi alocarea resurselor – sunt furnizate factorilor de decizie informaţii

despre evoluţia fenomenelor criminale, caracteristici şi moduri de operare, frecvenţa de apariţie,
toate cu scopul dezvoltării unor strategii de răspuns şi relocarea resurselor conform necesităţilor
pentru a desfăşura activităţi preventive eficiente.
 Acestea sunt cunoscute ca informaţii cu valoare strategică. Ele furnizează echipei
manageriale a unei agenţii de aplicare a legii o analiză a tabloului ameninţărilor pentru a
fundamenta elaborarea unor planuri de acţiune şi alocare a resurselor şi a face faţă tendinţelor
evidenţiate.
Procesul integral de prelucrare a informaţiei (vezi anexa 1)
1. Formularea obiectivelor
2. Colectarea informaţiilor
3. Înregistrarea informaţiilor
4. Clasificarea informaţiilor
5. Stocarea informaţiilor
6. Analiza informaţiilor/evaluarea în sens restrâns
7. Evaluarea informaţiilor/elaborarea concluziilor
8. Reprezentarea rezultatelor
9. Comunicarea rezultatelor
10. Punerea în practică a rezultatelor
11. Evaluare şi feedback

5. Domeniile analizei informaţiilor

Pe plan naţional şi internaţional a fost identificată necesitatea unei diferenţieri a
domeniilor de activitate ale analizei informaţiilor în funcţie de obiectivul urmărit. Se diferenţiază
astfel trei domenii principale de activitate:
 analiza strategică
 analiza tactică
 analiza operaţională
Există state (ex. Germania) unde analiza tactică este o componentă a analizei strategice,
nefiind diferenţiată ca domeniu separat. Această clasificare prezintă importanţă în mod special
pentru determinarea procedurilor de lucru, a naturii şi a volumului datelor care urmează a fi
înregistrate, a selectării metodelor şi a tehnicilor aplicabile, precum şi pentru valorificarea
rezultatelor obţinute.

5.1. Analiza strategică

Analiza strategică, componentă a analizei informaţiilor, răspunde la întrebările privind
evoluţia pe termen mediu şi lung a infracţionalităţii şi analizează efectele posibile ale unor factori

6
criminogeni, dând posibilitatea organelor de conducere să-şi stabilească priorităţile, să realizeze
planificarea pe termen mediu şi lung a resurselor instituţionale şi să-şi fundamenteze deciziile.
Prin prisma aceasta analiza strategică asigură managerului fundamentarea deciziilor ce ţin
de: stabilirea priorităţilor în prevenirea si combaterea criminalităţii, dezvoltarea instituţională pe
termen mediu şi lung, repartizarea resurselor instituţionale (umane, financiare, materiale, sociale
şi culturale), iar ofiţerilor operativi le oferă suport în îmbunătăţirea metodelor, tehnicilor şi
tacticilor poliţieneşti precum şi în stabilirea priorităţilor şi orientarea investigaţiei.
O altă caracteristică tipică a analizei strategice o constituie faptul că nu utilizează
informaţii personale, ci seturi mari de date referitoare la fenomene, procese etc. şi implică studii
ale relaţiilor complexe dintre cantităţi mari de variabile. Analiza strategică include toate
activităţile care nu sunt orientate prioritar către o anchetă concretă şi care urmăresc mai degrabă
examinarea unor subiecte (pe termen lung). Analizele strategice influenţează astfel numai
indirect măsurile operative (de exemplu investigaţiile). Produsele analizei strategice pot prezenta
însă, în accepţiune extinsă, un efect pozitiv asupra activităţii de investigare. Acest demers se
realizează de exemplu sub forma unor instrucţiuni concrete de acţiune, prin stabilirea de priorităţi
şi prin recomandări clare cu rol de prevenire.
Analizele strategice pot fi descriptive, explicative şi predictive.
În cadrul analizei descriptive datele şi informaţiile existente sunt organizate sistematic,
analizate şi prezentate, utilizând tehnici şi metode ştiinţifice cunoscute. Aceste analize oferă o
imagine de ansamblu a tendinţelor criminalităţii sau modelelor infracţiunilor şi doar ocazional
extrapolează date ce pot fi utilizate în viitor. Statisticile sunt cel mai adesea utilizate în acest tip
de analiză şi este probabil cel mai obişnuit mod care conduce la analiza tipurilor de infracţiuni.
Analiza explicativă îmbracă adesea forma unei analize descriptive însă ţelul ei este de a
înţelege cauzele apariţiei şi evoluţiei infracţionalităţii. Sunt luate în calcul un număr mare de
variabile şi înţelesul modului în care acestea se leagă între ele.
Cea mai dificil de realizat este analiza predictivă, ea emite prognoze asupra dezvoltării în
viitor a criminalităţii.
Dintre analizele strategice se disting:
 Analiza modelului infracţional: examinarea naturii, dimensiunii şi dezvoltării
infracţionalităţii sau unui anumit tip de infracţiune, într-o anumită zonă geografică sau într-o
anumită perioadă de timp.
 Analiza profilului general: examinează caracteristicile distinctive ale persoanelor care
comit acelaşi tip de infracţiune
 Rapoarte ale situaţiei: oferă o privire de ansamblu asupra situaţiei curente infracţionale,
moduri de operare etc.
 Analiza de risc: sprijină evaluarea nivelului de risc prezentat de infractori, organizaţii
sau tipuri de infractori pentru potenţialele victime, pentru public în general, pentru agenţiile de
aplicare a legii sau pentru sistemul judiciar
 Analiza tiparelor de infracţionalitate: examinează natura şi amploarea tiparelor
infracţionale existente şi a celor nou-apărute, infracţiunile sau incidentele corelate/legate precum
şi zonele problemă (hot spots) de activitate infracţională
 Analiza tendinţelor demografice şi sociale: examinează natura schimbărilor
demografice şi impactul lor asupra infracţionalităţii, precum şi analiza factorilor sociali ce ar
putea sta la baza schimbărilor sau tendinţelor în activităţile infracţionale sau în comportamentele
antisociale.

7
  Profilarea pieţei: analizează piaţa infracţională dezvoltată într-o anumită zonă în jurul
unor anumite bunuri (ex. Narcotice clasa A, sau vehicule furate) sau în jurul unor servicii (ex.
Prostituţie)
 Analiza rezultatelor: evaluează eficienţa activităţilor de aplicare a legii

5.2. Analiza tactică

Analiza tactică furnizează informaţii pentru a sprijini operaţiunile poliţiei (patrule şi
poliţişti de investigaţii) în identificarea problemelor specifice şi imediate ale criminalităţii şi
arestarea persoanelor care încalcă legea. Analiza datelor este folosită pentru a promova
un răspuns rapid la situaţiile operative din teren.
Analiza tactică se referă la detectarea tendinţelor criminalităţii specifice, modele şi, în
special serii criminale[4], precum şi combaterea unor astfel de activităţi. Analiza tactică se
caracterizează prin rapiditate şi caracter global – atunci când elaborează o analiză tactică,
analistul nu intră în detalii în cercetarea trecutului şi nici nu îşi propune realizarea unui raport de
analiză foarte elaborat; mult mai important este un raport rapid şi cu grad ridicat de certitudine,
care va alerta poliţiştii cu privire la apariţia unui noi tendinţe, model, sau serie de infracţiuni.
Cele mai dificile analize tactice sunt cele care îşi propun să prevadă în timp şi spaţiu un
eveniment criminal viitor cu intenţia de a preveni apariţia lui sau a surprinde comiterea
infracţiunii în flagrant.
Analiza tactică reprezintă un proces de analiză care oferă informaţii poliţiştilor operativi
(patrule şi poliţişti de investigaţii), în identificarea tendinţelor specifice şi imediate ale
criminalităţii, modele, serii criminale şi hotspot-uri, oferind căi pentru investigaţii şi soluţii
cazurilor aflate în lucru. Analiza include asocierea activităţilor criminale după modul de
operare, timp de comitere, dată, locaţie, suspect, vehicul, şi alte tipuri de informaţii.
Aceste produse se adresează managerilor de nivel 2 şi 3 şi sprijină deciziile acestora pe
termen mediu şi scurt pentru prevenirea deteriorării sau evoluţia negativă a unei situaţii. Totodată
monitorizează progresul acţiunilor în curs de desfăşurare, incluzând profilări ale infractorilor,
investigaţiile seriilor de infracţiuni şi managementul zonelor-problemă, cât şi măsurile de
prevenire.
Anliza tactică cuprinde elemente atât din analiza operaţională, cât şi din analiza strategică.

5.3. Analiza operaţională

Rapoartele de analiză operaţională sunt direcţionate spre realizarea obiectivelor pe termen
scurt, cu impact imediat în organizarea activităţilor operative ale poliţiei.
Se realizează în cazuri concrete aflate în investigarea poliţiei şi se adresează ofiţerilor de
caz. Asemenea analize sunt solicitate unităţilor de analiza informaţiilor în anchete complexe
aflate în investigarea structurilor operative ale poliţiei, pentru a cărui soluţionare este nevoie de
coroborarea unui număr mare de informaţii.
În rapoartele de analiză operaţionale sunt utilizate cel mai adesea informaţii clasificate,
date personale şi informaţii sensibile. Din acest motiv aceste rapoarte au, deseori, nivel de
clasificare ridicat şi sunt accesibile unui public foarte restrâns, de obicei doar echipei de
investigatori care instrumentează cazul (poliţist, procuror etc). Concluziile rapoartelor de analiză
operaţională ghidează investigaţiile viitoare din anchetă şi identifică eventualele goluri de
informaţii.
Dintre tipurile de analize operaţionale cele mai des întâlnite, menţionăm:

8
  Analiza de caz – încearcă reconstituirea cursului unei infracţiuni de la momentul
comiterii până la final, pentru a identifica secvenţialitatea evenimentelor şi a modelelor în
activitate, pentru a obţine indicaţii privind continuarea investigaţiilor şi pentru a identifica
anomaliile în informaţiile obţinute din diverse surse.
 Analiza comparativă de caz – modalitate analitică de abordare a informaţiilor din două
sau mai multe cazuri, în scopul identificării existenţei unor legături între persoane, sau între
persoane şi bunuri, aducând legăturile identificate în prim-planul investigaţiilor şi dirijându-le în
funcţie de aspectele relevate de comparaţia dintre cazuri.
 Analiza grupurilor de autori – Analiza informaţiilor existente despre un anumit grup de
infractori pentru a înţelege structura grupului şi rolul fiecărui individ parte componentă a
grupului.
 Analiza activităţilor – este utilizată pentru a furniza o privire de ansamblu asupra unui
set de acţiuni infracţionale sau modul de operare, pentru a stabili ce acţiuni cheie au fost
efectuate şi pentru a furniza o privire generală asupra infracţiunii. Acest lucru priveşte procesul
unei activităţi şi apoi asamblează componentele necesare ale infracţiunii pentru a explica pur şi
simplu o infracţiune complexă (gravă).
 Analiza legăturilor – se referă la relaţiile dintre indivizi, afaceri, locaţii, grupuri şi alte
entităţi implicate într-o infracţiune şi modul în care aceste relaţii au impact sau sunt influenţate
de activitatea infracţională. Produsele unei analize relaţionale poate include hărţi, profile
biografice, sumare ale hărţilor, concluzii şi recomandări pentru acţiuni viitoare.
 Analiza fluxului bunurilor – arată fluxul bunurilor sau serviciilor între oameni, afaceri şi
locaţii pentru a stabili înţelesul acelei activităţi. Ea poate oferi o privire interioară asupra naturii
conspiraţiei, ierarhiei unui grup sau modul de lucru al unei reţele de distribuţie. Totodată poate
arăta beneficiarul final al acţiunii infracţionale sau locaţia finală a bunurilor achiziţionate în
numele acestuia/acesteia.
 Analiza derulării evenimentelor –întruneşte derularea evenimentului şi orele de
desfăşurare ale acestuia şi se referă la activităţile desfăşurate pe parcursul derulării lui.
 Analiza înregistrărilor convorbirilor telefonice – se referă la date privind convorbirile
telefonice pentru a stabili asocierile precum şi activitatea în sine. Ea poate arăta de asemenea aria
geografică în care acţionează suspectul şi persoanele din anturajul său, poate arăta participanţi
colaterali în activitatea infracţională.

9
 BIBLIOGRAFIE:

1. Criminal Intelligence Training, Manual for Analysts, United Nations Office on

Drugs and Crime
2. Law Enforcement Intelligence: A guide for State, Local, and Tribal Law
Enforcement Agencies, US Department of Justice
3. Bazele muncii de analiza informaţiilor – introducere în analiza informaţiilor,
Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate – Direcţia Operaţiuni Speciale,
Unitatea de Analiza Informaţiilor
4. Manual metodologic pentru analize, Bundeskriminalamt, Germania, 2008
5. Surse web: wikipedia ş.a.

10