MOARA LUI CǍLIFAR- POVESTIRE FANTASTICǍ ( Gala Galaction )

A scris povestiri ,nuvele  și romane iar,în colaborare cu preotul Vasile Radu, a realizat cea mai frumoasa
traducere a Bibliei în limba noastra (1938).Literatura sa vorbeste despre consecintele dramatice ale pasiunilor
omenești,a setei de îmbogățire.
Moara lui Călifar este o nuvelă fantastică , prima povestire scrisa de Gala Galaction și a fost publicată in
1902 în revista Literatură și artă română semnată cu numele său real Grigore Pișculescu.
Povestirea tratează pactul cu diavolul si deșertaciunea dorințelor omenești, blestemul acestea fiind
temele surprinse in nuvela.
Astfel, la inceputul nuvelei este descrisă moara lui Călifar, care se află în preajma unei "păduri străvechi" si
învecinată cu "un pământ pietros, scorburos si plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazda cu
coarnele". Moara este văzuta ca un loc infricosător,un loc în care stăpân este un demon. In acest spatiu,un tânăr
pe nume Stoicea va trai o experienta neobisnuita.
Torcătoarele povesteau, la sezători,despre morar că,in serile de iarnă, "isi vânduse sufletul satanei pentru nu
stiu cate veacuri de viata" .Se mai spunea că, ciudatul morar îi procopsea cu bogații cu care Diavolul a ispitit pe
Domnul Hristos, pe cei care veneau la el sa le ceara, dar ulterior, smintiti de bucurie, acestia isi gaseau sfarsitul
in oglinda neclintita a iazului morii.
Cum nimeni dintre cei aflati in viata nu vazuse moara "in umblet",adică să o vadă mișcându-se, oamenii
credeau ca este folosita pentru nevoile Satanei: "Morarul măcina numai pentru stapanu-său - Nichipercea -și
cine stie pe ce vreme".
Stoicea, un voinic ca un "stejar in port cu otel in brat" și "istet cât vrei", este un copil orfan care traiește
din mila bisericii, păzind vitele gospodarilor din Alăutesti, pe vremea când era foarte mic. El a fost crescut
si tinut de preotul Radu aproape șase ani, iar după moartea acestuia "crescuse pe la pragurile tuturor".
Sărac și singur, după ce crește și ajunge la vârsta tinereții, a pornit spre moara lui Călifar, un loc din
mijlocul padurii despre care oamenii din imprejurimi credeau ca este blestemat. Stoicea avea dorința de a se
căpătui și de aceea nu se teme să-și asume orice risc.
Intr-o dimineață, după ce și-a slobozit cireada in luncă, Stoicea a pornit spre miazanoapte, traversând
padurea. Obosit și "uns la inima" de parfumul unor flori, feciorul se culcă intr-o poiană, urmând primul
său vis, care pare real.
Morarul este chiar o ființă blestemată, care de trei sute de ani slujeste diavolilor si care nu se poate elibera
din mreaja lor decat daca va fi ucis.
Astfel se facea că, Stoicea intra in moară si-i cere lui Călifar să-l procopseasca prin puterea sa de vraci.
Acesta îl refuză la inceput, dar apoi il invitaă la masă si ii spune să se spele in iaz. După ce se răcorește cu
apa diabolizată, personajul cade intr-un somn greu, al doilea vis mai profund, unde trăieste o viată de
om: se insoara cu Tecla, fiica boierului Rovin,dupa ce o salveaza din ghearele unei ursoaice.Aceasta se
indragosteste de Stoicea si boierul este nevoit să i-o dea de soție.De acum viața fostului văcar pare a fi
senină,era fericit cu o soție și trei copii frumoși " Si zilele lui Stoicea treceau voioase, pline, limpezi, dar
repezi ca unda pârâului de munte și ca visul" ,insâ treceau prea repede,semn ca visul avea să se termine.
El se imbogățeste, capătă rang boieresc, însă o întâmplare năpraznică are loc la casa lui,venirea
tătarilor,fapt ce distruge fericirea. In momentul in care totul pare sfârsit pentru el si pentru familia lui,
un vânt il azvârle inapoi, in moara lui Călifar. Stoicea se trezește dar nu realizează că a fost un vis, ci este
sigur că a trăit cu adevarat și că toată fericirea i-a fost spulberată. Când îl vede pe mos Călifar care
recunoaște blestemul de trei sute de ani și râde in hohote de efectul pe care apa din iazul morii il avusese
asupra lui Stoicea,acesta se înfurie și
il ucide pe morar cu ciomagul, împlinind blestemul.După uciderea morarului, câștigat de lumea Iadului,
Stoicea se aruncă în iazul podit cu schelete umane, așa cum facuseră si alți căutători de bogăție.
Mesajul textului -ispita bogatiei te duce la pierzanie
 
 Mos Călifar este un personaj demonic si care i se daruise Infernului cu trei sute de ani in urma.
El a fost răsplătit cu viață fără de moarte si rămăsese neschimbat din vremea când bătrânii Alăuteștilor erau
flăcăi.
Momindu-i pe cei dornici de "procopseală necurată", Călifar ii trimite direct in Iad.
Semnificatii
Stoicea este un copil orfan- este o fiinta izolata, fara legaturi de sange si prin aceasta e investit cu daruri
magice, de medium sau mistagog. Stoicea este un orfan gasit in usa bisericii, destinat, asadar, sa traiasca o
experienta exceptionala.
Aventura lui incepe de asemenea simbolic, cu drumul spre, moara care trece printr-o padure, proba
care se inscrie in tema labirintului pregatitor pentru experienta exceptionala - intrarea in moara vrajita.
Drumul spre Califar are semnificatia simbolica a imersarii unei lumi necunoscute,

Afirmatia - Prin padure nu erau poteci-, care avertizeaza in legatura cu spatiul lipsit de repere, , labirintul
este un loc de initiere, de confruntare cu numeroase probe si semne

Calea este multa si anevoioasa, peisajul, personificat, ia parte la incercarea eroului (un stejar lasa bratele

noduroase si batrane peste un norod de deditei), iar Stoicea este mai intai ostenit, apoi sedus de noul
univers (uns la inima de aleanul florilor) si in cele din urma inviorat. 
Prezenta figurilor de stil,epitetele amplifica impresia de joc al ratacirii si puncteaza fiecare etapa a drumului; .
Expresia uns la inima de aleanul florilor pregateste, de pilda, intrarea in somnul ritualic, iar imaginea
capata persuasiune in special prin secventa idiomatica (uns la inima), plasticizanta, particularizatoare si unanim
cunoscuta, aflata insa intr-o antiteza subtila cu alta metafora populara, prin care naratorul se sustrage unei
motivatii clare a episodului care cuprinde somnul din padure: Stoicea dormi un pui de somn.

Timpul povestirii intra de aici sub imperiul ambiguitatii camuflate de falsul argument narativ; povestitorul
delimiteaza clar perioada de somn, dar printr-o expresie uzuala, pe cat de imprecisa, pe atat de inadecvata
pentru universul intunecat al padurii: eroul doarme cat se taraste umbra de un stat de om.

Portretul lui Califar este realizat din doua perspective: cea mitica (a mosnegilor din Alautesti) si a naratorului
care povesteste experienta lui Stoicea. Acesta este surprins de infatisarea inofensiva a morarului si de
bunavointa acestuia:
Pe pod, morarul freca piatra: barba siva, sprancene de muschi uscat, nasul -cioc de cucuvaie. - Mai bun lucru,
mos Califare!