Pentru a incepe aceasta discutie trebuie sa intelegem ce reprezinta de fapt
poezia. Deci, ce este poezia ? Este o creatie abstracta, pe care oamenii se chinuie sa o defineasca de mii de ani. Dar, pe scurt, noi o definim drept o modalitate a poetului de a-si exprima viziunea asupra lumii si a oamenilor, de a cuprinde sentimentele sale legate de viata sa in simple,dar complexe cuvinte. Poezia este elementul literaturii care ne poate ajuta sa intelegem lumea mai bine, mai cuprinzator. Nu trebuie sa uitam cum poezia are o esenta atat de puternica, strecurata in niste simple linii pe hartie. A scrie o poezie din suflet este de parca ai pune intreaga greutate din viata unui om pe un bat de chibrit. Personal, consider cuvintele drept niste furnici : micute,dar care pot cara foarte mult in raport cu dimensiunea lor. Revenind, aceasta esenta concentrata a poeziei, exprimata prin acest « eu liric » isi capata forma din sufletul autorului. Iar ce este in sufletul autorului este direct legat de evenimentele din viata sa de zi cu zi, nu-i asa ? O zi mai proasta se poate varsa pe hartie in cateva versuri marunte. O saptamana obositoare care a ingreunat creatorul poate fi estompata printr-o micuta poezie. Astfel va intreb: Greutatile vietii vor fi intotdeauna intiparite in sufletul unui om amarat,care se chinuie sa le care sau nu ? Preferata evadare a poetilor a fost intotdeauna poezia. Tot ceea ce ii apasa se regasea in strofele lor, mai la vedere sau mai mascat. Spre exemplu, George Bacovia, marcat de mic copil de o boala crunta, a scris toata viata sa versuri care ar fi facut un om normal sa-si puna intrebari. Si-a gasit scaparea in arta, iar arta a produs. Poeziile sale erau atat de sumbre in ciuda pasiunii sale pentru culoare ; culorile sale erau atat de palide in comparatie cu esenta lor, incat acesta s-a facut remarcat prin unicitatea stilului sau. Consider, astfel, ca biografia unui autor isi pune amprenta apasat pe operele acestuia, legatura dintre creatie si viata fiind una foarte stransa.