1/ varianta 4 Sunt de părere că odată cu trecerea timpului, modul de percepție asupra vieții ni se

schimbă, căci dobândim noi cunoștințe și, totodată, noi așteptări.

După cum putem observa și în textul-suport, poezia ” Rondelul lunii”, de Alexandru Macedonski,
omul este supus schimbării, iar eul liric pare șocat de trecerea ireversibilă a timpului, iar natura îi pare
transfigurată, idee sugerată de versurile ” Deși pe cer e aceeași lună/ Dar unde e cea de-altădată?”.

Un exemplu concludent din literatură ar fi opera lui Oscar Wilde, ”Portretul lui Dorian Grey”,
scriere în care personajul principal, odată cu trecerea timpului, ajunge să nu se mai recunoască pe sine
în oglindă, căci a fost supus nenumăratelor schimbări.

În concluzie, timpul trece și lasă amprente puternice asupra fiecăruia dintre noi.

8, varianta 4

Da, sunt de părere că emoția poate fi declanșată de un element din natură, căci omul , din cele mai
vechi timpuri, a fost într-o perfectă rezonanță cu natura.

În primul rând, natura ne este prima casă, căci în natură ne încărcăm bateriile, iar starea de bine pe
care o avem când ne plimbăm în natură este de nedescris. Când admirăm copacii înfloriți sau apusul
lunii, intrăm într-o stare aparte, provocându-ne emoții puternice.

Textul-suport întărește convingerea mea, natura declanșând eului liric trăiri puternice,
predominând sentimentul de melancolie, idee sugerată de versurile: A ei lumină argintată/ Cu roze albe
mă-ncunună,”.