UNIVERSITATEA 

DE  STAT  DIN  MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI,

SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Lucru individual la:

,,Conflictologie,,
Analiza unei situații de conflict

1. Descrierea situației conflictuale:

Cînd eram la școală prin clasa a V-a, eram destul de conştiincioasă,
învaţam la toate orele şi aveam întodeauna temele rezolvate. Într-una
din zile m-am simțit rău şi am venit la şcoală cu temele nerezolvate.
Reacţiile nu au întârziat să apară, unii colegi adresându-mi expresii
jignitoare: tocilară, eşti dusă cu capul. Dezarmată de reacţia colegilor,
m-am apărat reproşându-le că se folosesc de mine, apoi am pleacat
acasă cu riscul de a suporta consecințele: de a avea absenţe și de a le
motiva în fața dirigintei.
2. Determinarea frontierelor conflictului:
a. Temporale (perioada în care a avut loc):
A avut loc cam prin luna octombrie, anul 2000

b.Teritoriale (locul în care a avut loc):

în gimnaziul din Pănășești,raionul Strășeni.
3. Determinarea participanților la conflict:
Eu și colegii mei de clasă.
4. Determinarea tipului de conflict conform mai multor criterii:

Din punct de vedere al duratei și evoluției :

A fost un conflict spontan a aparut brusc, din diferite motive,
întâmplătoare, a fost de scurtă durată și s-a manifestat la nivel
interpersonal.

În funcție de durată și intensitate:

A fost un conflict puternic, dar trecător,a aparut, în baza

particularităților individuale psihologice ale personalităților, s-a
caracterizat prin agresivitate și ostilitatea părților.

În funcție de persoanele implicate:

intergrup: a aparut între o persoană și grup.

În dependență de urmările sociale:

Din păcate fost unul distructiv : a avut cauze subiective: atunci când una
din părți a insistat dur asupra propriei opinii și nu a dorit să țină cont de
părerea mea și când oponenții au recurs la aplicarea metodelor de luptă
psihologică,și m-au reprimat prin diverse metode , am fost umilită și
discreditată.

5. Determinarea cauzelor conflictului:

VI. Cauze ale conflictelor ce țin de elevi:
 Deosebirile şi incompatibilităţile dintre elevii;
 Unele trăsături individuale accentuate de personalitate la elevi;
 Nevoile şi interesele individuale şi colective ale elevilor;
 Atitudinile, gusturile şi preferinţele elevilor;
 Comunicarea inadecvată sau defectuoasă cu semenii, cu colegii;
 Valorile şi opiniile împărtăşite de elevi;
 Nerespectarea normelor şcolare şi colective explicite sau implicite;
 Comportamente neadecvate, provocatoare;
 Antipatia, repulsia, ura, duşmănia;
 Agresivitatea,violenţa;
  Existența grupurilor, prietenilor;
 O sarcină grea, inedită;
 Resurse limitate (spațiu, logistică, materiale);
 Încălcarea nevoilor fundamentale ale altor elevilor: libertatea,
afirmarea, succesul, cunoașterea, acțiunea;
 Interese și percepții diferite;
Alterarea nevoilor psihologice: respectul de sine, liniștea sufletească,
afecțiunea, fericirea – care pot genera conflicte între elevi;
 Relaţiile dintre elevi: competiţia din clasă, rolul grupurilor
informale, manifestări agresive şi de intimidare între elevi.
6. Analiza structurii conflictului:
Pentru a înţelege şi a manageria mai bine un conflict, trebuie să
analizăm etapele lui:
 
1. Debutul – faza în care un conflict iese din starea de latenţă şi
devine manifest prin simple neînţelegeri. Pot apărea divergenţe
minore care necontrolate la timp pot degenera în conflicte reale.La
început cînd doar am intrat în clasă colegii nu bănuiau că nu am
temele făcute,și erau toți binevoitori,se salutau,răspunde-au la
salut.
2. Confruntarea – faza în care tensiunea interacţiunii este crescută.
Acest moment este foarte important deoarece apare nevoia unei
soluţii raţionale. Modul de gestionare a acestei etape îşi va pune
amprenta asupra evoluţiei conflictului. Creşterea, escaladarea
conflictului sau rezolvarea lui se hotărăşte în această etapă.Deja
când vecinii de bancă au aflat că nu mi-am făcut temele,și nu vor
avea de unde copia,s-au început discuțiile între ei.
3. Creşterea – are loc atunci când părţile îşi intensifică acţiunile de
urmărire a scopurilor lor. Creşterea poate fi văzută în
forme diferite, însă de obicei implică anumite acţiuni ostile
îndreptate către o altă parte. În această etapă se ajunge la
escaladarea agresivităţii argumentelor, indivizii tind să înlocuiască
acţiunile raţionale cu acţiuni iraţionale, chiar violente.
 4. Au început unii să își demostreze nemulțumirea față de mine,prin
cuvinte jignitoare,gesturi necuviincioase.
5. Polarizarea - are loc atunci când toate aspectele relaţiilor dintre
părţi încep să se destrame. Dacă se ajunge în această etapă
înseamnă că acel conflict este distructiv, contactul dintre
părţi descreşte, iar comunicarea devine încordată. De obicei
această situaţie este însoţită şi de creşterea numărului de rezultate
problematice.Acum unii se apropiau și îmi spuneau direct că sunt
iresponsabilă,nesimțită,etc
6. Lărgirea – este o fază în care părţile încep să-şi găsească suport în
aliaţi şi protectori, conducând la creşterea numărului de părţi
implicate în rezultatele conflictului.Aici s-au împărțit colegii în
două tabere cei care mă condamnau și cei care mă apărau.
7. Antrenarea - În ultimele stagii ale conflictelor, părţile
sunt deseori  prinse în cursul acţiunii generând o continuare sau
intensificare a conflictului, fără nici o şansă de retragere onorabilă
sau sigură. Frica de a pierde influenţa şi poziţia, neacceptarea
admiterii unei greşeli costisitoare, şi dorinţa de revanşă sau
recuperare a pierderilor, toate astea contribuie la continuarea
implicării în conflict în ciuda pierderilor uriaşe.Acum deja cei care
mă jigneau nu mai puteau fi opriți ți eu am hotărît pur și simplu să
plec acasă ca să nu aud ce jigniri sau acțiuni mai pot spune sau
face colegii mei de clasă.
8. Descreşterea - Are loc atunci când părţile, uneori cu ajutorul unei
terţe părţi intermediare, acţionează într-un mod prin care indică că
au de gând să înceteze cu comportamentul advers, fie unilateral fie
condiţionat.După ce am plecat,ei încet,încet sau liniștit,și discutau
deja calm,despre situația ce s-a petrecut.
9. Rezolvarea - este etapa în care părţile ajung să reducă, să rezolve
sau să termine conflictul. Se obţine o situaţie de calm şi cooperare.
Rezolvarea prin crearea unui echilibru instabil nu este o soluţie
constructivă, acesta, la cel mai mic semn de tensiune va reacţiona
distructiv asupra părţilor, putând genera un nou conflict.La această
etapă deja ei se gândeau ca de fiecare dată eu îi ajutam.Iar acum
doar o singură dată s-a întâmplat o situație ieșită din comun.Și
am avut un motiv serios pentru asta,și la urma urmei nici nu eram
datoare să îi ajut cu temele pe acasă.

7. Elaborarea hărții conflictului sau

a. Formularea problemei:
În momentul când colegii mai ,, leneşi” ai mei nu aveau de unde copia
temele, aceştia au dezvoltat un comportament verbal agresiv, de care
eram jignită.
b. Descrierea temerilor și nevoilor fiecărui participant:
Eu mă simțeam frustrată şi folosită de către colegii mei.
Colegii agresivi la rândul lor erau furioşi şi frustraţi de situaţia
respectivă.
c. Determinarea soluțiilor pentru rezolvarea conflictului:
– identificarea problemei;(dorinţa de a fi acceptată în cadrul
grupului/ de a fi lider);
– sesizarea familiei şi stabilirea unor sedinţe de consiliere în comun
cu familia pentru îmbunătăţirea stimei de sine;
– obtinerea susţinerii din partea paărinţilor;
– responsabilizarea colegilor;
– teme diferenţiate în funcţie de nivelul de înţelegere/nivelul de
dezvoltare al elevilor;
– folosirea jocului de rol şi exersarea empatiei în diferte situaţii;
– plan de remediere /recuperare pentru elevii cu rămâneri în urmă la
învăţătură;
– dezvoltarea unor proiecte pe echipe/grupe;
– acordarea de recompense;
– parteneriate cu părinţii care implică participarea acestora la
activităţi didactice.
d. Determinarea posibilităților de implimentare a soluțiilor: Se va face pe
două paliere:
a) Includerea elevei şi a familiei într-un program de consiliere şcolară
pentru îmbunăţăţirea stimei de sine şi a abailităţilor de comunicare în
cadrul unui grup;
b) În cadrul orelor de consiliere/ dirigenţie se stabileşte de exemplu câte
o săptămână tematică: săptamâna prieteniei, a voluntariatului, săptămâna
,, Spune NU... astfel încât ceilalţi să nu se simtă jigniţi ”; săptămâna ,,
Cel mai bun ascultător”, săptămâna ,, Vreau să-ţi exprimi părerea....etc.
În cadrul acestor săptămâni tematice elevii vor învăţa să diferenţieze
comportamentele pasive şi agresive în comunicare, să conştientizeze
dezavantajele asociate acestor comportamente.
8. Elevii sunt rugaţi să analizeze alternative de răspuns şi să ofere alte
soluţii. Elaborarea studiilor de caz trebuie să se facă astfel încât elevii
să fie ajutaţi să exprime ceea ce simt(în special emoţiile negative,
pentru a evita conflictul şi să-i ajute în rezolvarea problemelor.
Deasemenea elevii vor învăţa să cunoască componentele unui refuz
eficient şi să îşi dezvolte abilitatea de a formula în mod eficient un refuz.
9. Recomandări:
– Trebuie să ne apreciem unul pe altul;
– Trebuie să ascultăm interlocutorul, fără a-l întrerupe;
– Trebuie să demonstrăm că înţelegem importanţa altuia;
– Trebuie să aflăm cum celălalt înţelege conflictul, cum se simte el
în această situaţie;
– Trebuie să fie clar subiectul discuţiei;
– Trebuie să analizăm situaţia cînd avem păreri diferite;
– Trebuie să stabilim punctele de vedere comune;
– Trebuie să descriem, de la bun început, conţinutul conflictului;
– Trebuie să căutăm soluţia optimală;
– Trebuie să găsim un compromis.
Fiecare parte trebuie să îşi argumenteze opiniile şi să realizeze
raţionamente legate de obţinerea performanţei şi a unor rezultate
superioare, mai degrabă decât să facă referire la alte aspecte de ordin
personal sau de altă natură. Se va pune în practică imediat a deciziile
luate, evitându-se pornirea unui nou conflict. Trebuie concepute niște
strategii adecvate, care au şanse de a fi acceptate de către părţile
implicate.