Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b Perii
r
Q
b
E d
D
b Rotor
b
1
Modelul se numeşte fizic deoarece poate fi construit şi testat. MOF este
prevăzut cu înfăşurări cu colector cu periile după două axe ortogonale în stator şi
în rotor. În stator sunt două astfel de înfăşurări d şi q, iar în rotor trei – după axa
d - D şi E şi după axa q – Q. Periile tuturor acestor înfăşurări sunt aliniate după
cele două axe ortogonale, solidare mecanic şi rotite cu turaţia oarecare
Pentru o înfăşurare cu colector axa câmpului este după axa periilor. Rezultă că
indiferent de regimul de funcţionare solenaţiile (câmpurile magnetice) sunt în
repaus relativ. Pe de altă parte conductoarele înfăşurărilor statorice sunt în
repaus iar cele rotorice sunt solidare cu rotorul aflat la turaţia
Rezultă că tensiunile induse în stator sunt proporţionale cu iar în rotor
cu proporţionale cu viteza relativă a câmpurilor magnetice şi în raport
cu conductoarele înfăşurărilor respective.
Dacă ataşăm periile părţii maşinii care are poli proeminenţi toate
inductivităţile proprii şi mutuale sunt independente de poziţia rotorului
obţinându-se un sistem de ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi.
Ţinând cont de restricţiile specifice fiecărei maşini, cu ajutorul MOF se
pot obţine performanţele de regim permanent şi tranzitoriu ale acestora.
Dacă proeminenţele sunt în rotor (maşina sincronă), este necesar ca periile
să fie în rotor (solidare cu acesta), deci şi aliniate după axele d şi q
pentru a se obţine inductanţe independente de poziţia rotorului.
Dacă nu avem proeminenţe nici în rotor şi nici în stator (maşina
asincronă), orice valoare a turaţiei periilor conduce la inductanţe
independente de poziţia rotorului.
Dacă proeminenţele sunt statorice (maşina de curent continuu), trebuie ca
(perii fixe) pentru ca toate inductivităţile să fie independente de poziţia
rotorului.
Colectoarele cu perii reprezintă implementare fizică a transformărilor de
coordonate.
Am neglijat armonicele superioare de spaţiu ale solenaţiilor şi câmpurilor
magnetice pentru toate înfăşurările modelului şi în plus am neglijat pierderile în
fier.
2
unde :
şi
- t.e.m. indusă prin pulsaţie ;
- t.e.m. indusă prin rotaţie.
În MOF se consideră numai fundamentala repartiţiei spaţiale a solenaţiei
şi câmpului magnetic după cele două axe ortogonale :
r
UQ Axa d
RE
iE
- UE -
+
3
fluxul unei înfăşurări fictive plasate în axa d pe
rotor, identică cu Q.
dinamice .
Făcând balanţa puterilor electromagnetice în rotor rezultă cuplul
electromagnetic,
4
Ecuaţiile modelului ortogonal fizic (MOF)
iQ
+
r
UQ
-
b
Axa d
iD iE id
- UD + - UE + - Ud +
5
- CEQ, CDQ şi CQDE - coeficienţi neunitari care ţin cont că înfăşurările
rotorice nu sunt în general identice.
Dacă considerăm că avem o alimentare ca motor prin stator, făcând
balanţa puterilor momentane avem :
cuplul electromagnetic.
6
Cuprins: - Fenomenul de saturaţie
- Ecuaţiile saturaţiei magnetice
- Efectul pelicular
- Modelul de câmp.
iQ
+
r
Q LQ
-
LED LS
b
Md LE LD
d
iD iE id
E D d
Mq
7
şi respectiv q. Inductivitatea este inductivitatea cuplajului magnetic de
dispersie dintre înfăşurările rotorice D şi E. Toate înfăşurările rotorice sunt
reduse la stator.
Fenomenul de saturaţie
B B
d i
d = tgd
i = tgi
n = tgn
n
0 0
N N
8
a) b)
unde :
* *dm
dm
*
qm
*qm
q
d
im
9
cu şi inductivităţile de magnetizare (sincrone) cu considerarea
saturaţiei magnetice a căilor principale de flux.
Pentru regimuri tranzitorii sunt necesare şi derivatele în timp ale fluxurilor
magnetice principale
unde :
;
Putem trage câteva concluzii :
- fluxul principal de-a lungul celor două axe ortogonale este influenţat de
curenţii de magnetizare şi după ambele axe atât în regimuri permanente
cât şi în regimuri tranzitorii;
- în regimuri tranzitorii datorită saturaţiei apare un cuplaj magnetic între
cele două axe;
- inductivităţile de cuplaj prin saturaţie şi sunt nenule numai în
prezenţa ambelor componente ale curentului de magnetizare şi ;
- inductivităţile proprii de magnetizare tranzitorii şi variază în
prezenţa saturaţiei atât prin inductivităţile sincrone de magnetizare şi ,
cât şi prin cele diferenţiale şi (se referă la permeabilităţile diferenţiale
în rotor şi stator).
Pentru situaţiile când apare premagnetizare în curent continuu şi
perturbaţii mici, în locul inductivităţilor diferenţiale şi trebuie
utilizate inductivităţile incrementale.
10
corespunzătoare permeabilităţii incrementale .
Efectul pelicular
100 F [Hz]
Modelul de câmp
11
în formă integrală
proprietăţile de material
12
Cuprins : - Echivalenţa dintre MOF şi maşinile de c.a.
- Modelul fazorilor spaţiali.
- Maşina sincronă. Regimuri tranzitorii.
- Inductivităţile maşinii sincrone trifazate.
Cu excepţia maşinilor electrice de construcţie specială (cu magneţi
permanenţi, cu întrefier axial supraconductoare) sau a zonei capetelor de bobină,
rezultatele obţinute prin tratarea bidimensională a câmpului electromagnetic sunt
satisfăcătoare.
În coordonate carteziene ecuaţia anterioară devine
13
. Pentru perturbaţiile mici problema devine liniară ea putând fi
rezolvată în complex.
b d
b
B
S
14
C A
Presupunem că
Echivalenţa rotorică
15
Rezultă că rezolvând ecuaţiile MOF se poate obţine comportarea maşinii
reale.
16
Rezultă că fazorul spaţial al curenţilor trifazaţi simetrici are o amplitudine
constantă şi poziţia sa se mişcă cu viteza unghiulară electrică fiind în axa
fazei A la t = 0.
Aceiaşi afirmaţie este valabilă pentru solenaţie şi fluxul statoric.
Deci, fazorul spaţial al fluxului statoric, în regim permanent este
proporţional cu amplitudinea câmpului învârtitor în maşină şi defineşte poziţia
acestuia în orice moment. Fazorul spaţial reprezintă cele trei mărimi în orice
regim, permanent sau tranzitoriu. Trebuie menţinute doar ipotezele repartiţiei
sinusoidale a înfăşurărilor şi absenţa componentei de succesiune nulă.
Faţă de MOF numărul ecuaţiilor s-a redus de la două la una, avantaj care
poate fi fructificat la simulări pe calculator.
La implementarea reglării automate, lucrându-se cu mărimi reale este
necesar modelul ortogonal.
d
A
D
Q C
B
q
17
Admitem că repartiţia înfăşurărilor în stator este sinusoidală. Rezultă că
inductivitatea proprie a fazei A poate fi scrisă
18
Ecuaţiile în coordonatele fazelor se utilizează numai pentru simularea
unor procese tranzitorii speciale în condiţii de nesimetrie a înfăşurărilor sau de
dezechilibru a sarcinii.
Relaţia MOF – maşina sincronă trifazată
Pe baza ecuaţiilor MOF şi a transformării Park.
unde :
Relaţia scrisă pentru curenţi (1) este valabilă pentru tensiuni şi fluxuri :
19
Comparând aceste relaţii cu cele obţinute la MOF
20
În regim permanent, curenţii şi tensiunile statorice la MOF al maşinii
sincrone sunt mărimi continue.
cu în regim permanent.
q l d l1 l dm
l q l1 l qm
r
r1 i S
US
1 0
j1 S
S
iq I q iq q0
iS /2 + 0
l d id
d
id d0
l dm i E
- pentru motor
- pentru generator.
Unghiul de decalaj spaţial între fazorii spaţiali ai tensiunii şi curentului
, şi MOF, este tocmai unghiul de defazaj temporal între tensiunea şi curentul
de fază la maşina trifazată.
21
Maşina este rotită la sincronism cu statorul în gol.
22
Pe baza ecuaţiilor se obţin schemele echivalente generale, valabile în
regimuri tranzitorii sau permanente, dar cu saturaţia magnetică neglijată la
cuplajul între cele două axe.
pl ED pl1 pl1
rq rd
10 10 r1 iq r1 10 iQ
id
pl E idm iqm
rQ
10 pl D
10 p dmp d p qp qm pl qm
pl dm Ud Uq
10
r
10 10 10 10
10
E
pl Q
rD
10
iE
idm = iD + iE + id iqm = iQ + iq
a. b.
În aceste scheme există cuplaj între axe prin tensiunile induse prin
rotaţie
(-rq în axa d şi rd în axa q). S-au neglijat de asemenea pierderile în fier
sau efectul pelicular.
În unităţi relative ecuaţiile saturaţiei sunt :
23
Convertoarele statice introduc armonici superioare cu frecvenţe de sute de
Hz în curenţi şi deci considerarea efectului pelicular pentru modelarea realistă a
maşinii este necesară.
În cele mai multe aplicaţii se lucrează cu schemele distincte după cele
două axe.
rq id iq rd
pL EDpL1 pL 1
r1 r1
10 10 10
Ud
iE iD1 iD2 idm iqm iQ3 iQ2 iQ1
pL E pL D pL 2
p d
10 10 10 pL Q 3 pL Q 2 pL Q1
10
10 10 10
UEx
pL qdm pL dqm
i qm i dm
10 10
24
Cuprins - Inductivităţile operaţionale
- Fenomene tranzitorii electromagnetice (rapide)
- Scurtcircuitul brusc trifazat
- Fenomene tranzitorii la flux controlat
operatorul Laplace
inductivităţile operaţionale după axa d şi q
g(p) - inductivitatea operaţională de cuplaj între excitaţie şi axa d
- constante de timp.
25
- constanta de timp a excitaţiei, este de ordinul secundelor.
- sunt de ordinul zecimilor de
secundă.
- au ordinul zecilor de milisecunde.
- are valori de milisecunde.
Constantele de timp sunt mărimi de catalog ale maşinii sincrone. Variaţia
acestora într-un spectru atât de larg conduce la o rezolvare prin metode numerice
care au paşii de integrare mai mici decât cea mai mică constantă de timp dacă se
doreşte evidenţierea tuturor fenomenelor în condiţii de convergenţă a metodei
numerice.
În practică s-au impus valorile limită iniţiale şi finale ale inductivităţilor
operaţionale. Astfel după axa d se defineşte inductivitatea supratranzitorie
longitudinală :
26
În studiul maşinii se disting două aproximaţii esenţiale care se referă la
fenomene tranzitorii mecanice (lente) în care din punct de vedere
electromagnetic, maşina trece prin regimuri permanente succesive, şi fenomene
tranzitorii rapide în care turaţia se poate considera constantă.
27
Deoarece are valori mici, termenul cu poate fi neglijat. Notând
rezultă :
28
Funcţionarea în regim de flux magnetic controlat este tipică acţionărilor
electrice cu turaţie reglabilă performante la care frecvenţa se modifică în tact cu
turaţia pe baza informaţiei unui traductor de poziţie.
În fazori spaţiali
În regimuri tranzitorii şi
29
Variaţia curentului statoric iq este însoţită de variaţia curentului coliviei
Q. Variaţia lui iq este necesară la variaţia cuplului electromagnetic.
Studiind variaţia faţă de situaţia iniţială, i D = 0, rezultă expresia
operaţională a cuplului electromagnetic.
i *E Ldm
+ do + Me
X P1
+
i *do Ld
-
L qm
L q R Q pL1 L Q
L q
R Q pL Q L qm
i *q
30
Cuprins – Estimarea fluxului şi cuplului.
- Estimarea parametrilor maşinii sincrone.
- Maşina asincronă. Regimuri tranzitorii.
- Ecuaţiile în fazori spaţiali.
axa q
Uso
Condiţia ca factorul de putere să fie unitar ( coliniar cu ) asigură
ortogonalitatea spaţială între fazorul spaţial al fluxului statoric şi cel al
R 1 i so statoric
curentului .
so jL q i qo j qo
j r so j i qs
i so L d i do 31
axa d
i do d L dm i Eo
Pentru menţinerea constantă a fazorului fluxului statoric şi a
ortogonalităţii cu fazorul curentului presupune modificarea continuă a curentului
de excitaţie odată cu modificarea cuplului (prin curentul statoric iso).
În regimuri permanente acest fenomen este uşor realizabil, în regimuri
tranzitorii apar întârzieri în modificarea curentului datorită constantei de timp
echivalente relativ mari a circuitului de excitaţie.
Există procedee de reglare care compensează mare parte din această
întârziere. În regimuri tranzitorii, pe lângă ecuaţiile anterioare avem :
id
+ 1 pL D / R D dm
L dm X
+ 1 pL D L dm / R D
iE iq
+ Me
P1
-
iq 1 pL / R
Q Q qm
L qm
1 pL L / R
Q qm Q
X
32
Coliviile rotorice introduc şi ele întârzieri de la curenţi la fluxuri şi deci
întârzieri în variaţia cuplului.
Diagrama sugerează posibilitatea calculului cuplului instantaneu pe baza
măsurării curenţilor id, iq şi iE (de fapt curenţii statorici trifazaţi) iar prin
transformare Park, pe baza unui traductor de poziţie care măsoară unghiul , se
obţin curenţii id şi iq.
Din ecuaţia lui apare posibilitatea modificării, rapide a curentului i s
(şi deci a cuplului) prin modificarea tensiunii statorice.
(măsurat)
iA 2 2 2 id
id i cos i cos i cos
3 3
A B C
iB 3
iq
2 2 2
iC iq i A sin i B sin i C sin
r 3 3 3
i E r
iE
iE K E i E
33
id
iq + id
L1
+ 1 pL D / R D +
L dm X
+ 1 pL D L dm / R D dm
d
iE
+ Me s
2 2
P1 s d q
-
iq 1 pL / R
Q Q qm q
L qm
1 pL L / R
Q qm Q
X
id
+ iq
L1
+
d
ss 2 2
d cos r sin r 34
q
q sin r cos r
Estimatorul în tensiuni şi curenţi include numai rezistenţa statorică, a
cărei influenţă la turaţii mari este mică.
Combinaţia celor două estimatoare rezolvă problema pentru întreg
domeniul de turaţie. Estimatoarele pot fi realizate analogic sau digital.
35
Există numeroase metode de estimare a parametrilor, din care amintim
metoda răspunsului la tensiune treaptă şi metoda răspunsului în frecvenţă cu
maşina de repaus.
Răspunsul la tensiune treaptă în stator, cu rotorul în repaus , se realizează
în axa d şi q pentru estimarea celor două curbe de magnetizare şi
.
Scopul probelor de răspuns în frecvenţă în repaus, sau în gol îl constituie
estimarea rezistenţelor şi inductivităţilor de dispersie ale multicircuitelor rotorice
care simulează influenţa efectului pelicular în colivia rotorică sau (şi) în rotorul
masiv.
36
b Axa q
iq
+
Uq
-
iQ
+
UQ r
-
b
Axa d
iD Id
- UD + - Ud +
37
Într-un sistem de coordonate care se roteşte cu turaţia vom avea :
38
unde Lm este inductivitatea ciclică de magnetizare.
Factorul de reducere la stator
39
Schema echivalentă din figură este valabilă atât în regimuri permanente
cât şi în regimuri tranzitorii, ea evidenţiind tensiuni induse prin rotaţie atât în
stator cât şi în rotor deoarece sistemul de referinţă se roteşte cu turaţia b
diferită de zero şi de turaţia rotorului r (b r).
La b = r tensiunile induse în rotor sunt nule. În coordonate statorice
(b=0) tensiunile induse prin rotaţie în stator devin nule.
is R1 pL1
i r 2 i r3
ir2 i r3
j b L1 i s L m i m im
R '2 R 3'
pLmt
Us pL' 2 pL'3
jb r L m i m L'3 i r 3
jb r L m i m L'2 i r 2
Regimul permanent simetric în fazori spaţiali
În coordonate sincrone
.
Rezultă că este o mărime continuă şi la fel şi curenţii is şi ir
40
I so R1 j1L1
I10
R '2
I mo
s
U so
j1Lm
j1 L'2
R 1 I so
U so
I so
j1 so 1
I ro
so
m
I ro Im
m L1 I so
Lm
'
L
'
2 I ro
j R '2 I ro
ro
1 r
41
Decalajul spaţial dintre fazorii spaţiali ai tensiunii şi curentului din
stator şi este egal cu defazajul dintre tensiunea şi curentul de fază,
adică unghiul factorului de putere.
Procesele tranzitorii se caracterizează prin variaţia amplitudinii şi
frecvenţei mărimilor electromagnetice – tensiuni, curenţi, fluxuri şi turaţie.
Procese tranzitorii electromagnetice (rapide)
- tensiunea de bază
- curentul de bază
- impedanţa de bază
- inductivitatea de bază
- fluxul de bază
- puterea aparentă de bază
- cuplul de bază
42
cu:
i r2 i r3
im
10 r2' 10 r3'
p p
s
lm
l '2 l 3'
- inductivitatea supratranzitorie
- inductivitatea tranzitorie
- inductivitatea sincronă
43
Înainte de scurtcircuit, în regimul de gol ideal curentul este :
+
Curentul pe faza A este :
44
O maşină asincronă având un arbore cu inerţie mare poate fi considerat
încă în repaus în primele perioade ale tensiunii după conectare la reţea.
Condiţiile iniţiale sunt : la .
Rezultă :
în coordonate statorice.
În continuare problema se rezolvă ca la scurtcircuitul brusc. Datorită
valorilor mari ale curentului (cuplului) se saturează căile fluxului de dispersie, în
stator şi rotor la maşinile mici şi în rotor la maşini mari. De aceea calculele
teoretice trebuie dublate de experimente în vederea determinării exacte a
vârfului de curent şi cuplul de pornire.
- generator
În numeroase aplicaţii pentru a creşte productivitatea, este necesar un
răspuns rapid în cuplu. Prin modificarea frecvenţei statorice trebuie modificată
şi amplitudinea tensiunii de alimentare pentru a menţine sub control fluxul
principal (saturaţia) şi deci şi pierderile în fier. Este deci necesară modificarea
frecvenţei la flux controlat. Există două strategii : la flux rotoric controlat şi la
flux statoric controlat.
Flux în rotor controlat
La maşinile de curent de curent continuu cu excitaţie separată la flux de
excitaţie constant, curentul din rotor se modifică independent de circuitul de
excitaţie prin forţarea de tensiune.
45
curentul de magnetizare corespunzător fluxului din rotor.
im
2
R '2 Lm
Us Lm '
j1 r s L2
L' 2
r L m i M ct.
1 r
s 46
1
La flux rotoric constant , o variaţie bruscă (ideală) a curentului
rotoric se poate obţine prin modificarea bruscă a frecvenţei în rotor (prin
intermediul frecvenţei în stator ) fără nici o întârziere.
Deci componenta de cuplu a curentului statoric:
M *e L'2 i *T i t
* 2 *
i N cos i *T sin
i *A t
A
Cuplu p1 L m *r 3
2 * 2 *
*
2 i B t Spre
i *B t i cos i sin
3 3 *
N T invertor
3
i C t
*
* 1 i
r
Flux Lm
N
i *C t i *A t i *B t
rotoric
i s1
*
* 1*
s1 * T
*
+
Ti
r M r
(măsurat) 1
q r
ji T is
1
iM r
d
47 r
Sistemul de axe de coordonate ortogonale sincrone este ataşat axei a
fluxului rotoric. Curenţii de flux şi cuplu se impun din exterior ca mărimi de
referinţă şi, pe baza lor, se calculează frecvenţa de alunecare de referinţă ,
care se adună cu turaţia pentru a da frecvenţa de rotaţie a fluxului rotoric,
. Cu se obţine unghiul transformării Park cu care se obţin curenţii
de referinţă impuşi fazelor statorice care apoi trebuie
„copiaţi” prin convertorul static.
Cum orice eroare în constanta de timp rotorică
datorată încălzirii rotorului, atrage după sine neatingerea orientării după fluxul
rotoric şi deci pierderea vitezei de răspuns în cuplu.
La tensiune maximă dată, fluxul rotoric se poate menţine constant numai
până la o anumită turaţie. Pentru a lărgi domeniul de turaţii trebuie slăbit fluxul
rotoric .
Procesul tranzitoriu de modificare a fluxului rotoric este însă lent şi nu putem
aştepta un răspuns rapid în cuplu.
La comandă în tensiune, folosind transformarea Park asupra tensiunilor
convertorul static va trebui să „copieze” tensiuni, ceea ce este mai uşor de
realizat (fig.).
M *e L'2 i *T
Cuplu p L * u *d R 1 pL sc i *M 1* L sc i *T
1 m r
Lm *
*r 1 i *N u *q R 1 pL sc i *r 1* r
L2
Flux Lm * u *d u *q
rotoric 2 *
1
u *A t
3
u d cos u *q sin *
uA t
2 * 2
u B t
i s1
* * Spre
u d cos *
t invertor
*
*
3 3 uB
s1
* 1
T
+
* 2
Ti u *q sin
u *C t
r M r
(măsurat) 3
u *C t u *A t u *B t
La comanda directă se determină din mărimi măsurate (tensiuni şi curenţi)
fazorul spaţial al fluxului rotoric în timp real ca poziţie şi amplitudine.
48
Cum parametrii variază sensibil cu saturaţia şi cu încălzirea şi Rs,
metodele sunt afectate de erori însemnate dacă nu se ajustează parametrii în timp
real.
Procedeele de reglaj a cuplului, turaţiei şi poziţiei după fluxul rotoric s-au
generalizat şi constituie baza acţionărilor electrice moderne performante dinamic
şi energetic.
49
Cuprins - Estimarea parametrilor
- Regimuri tranzitorii ale maşinii de curent continuu.
Modelul ortogonal fizic
i 0r
2
p j r L
Us L SC 1
j1 S s LM
1 r
s
1
50
Tensiunile şi curenţii şi în coordonate statorice se
determină din cei de fază cu transformarea Park la .
În regim permanent
M *e+ 1 2
i *A t
-
Reg. de i A t i 0s cos s i Ts sin s
iTS *
i *B t
cuplu 3
Me p1 s Convertor
2 2 2
i *B t i 0s cos s i Ts sin s static
*s + s 1 i0S 3 3
i C t
3 *
-
Ls
i *C t i *A t i *B t
s i A iA
i
i Ps i B
2 2
s iB
i C iC
s tg 1 u A uA
u
u Ps u B
uB
Estimator de
uC
flux şi cuplu u C
i
+ u
X
Me - M.A.
+ i
R1
- i
+ u
i Ts X
- i
s R1
i as
s
51
Estimarea parametrilor
iA
iA(t)
şunt
Scurtcircuitor d
UABC 52
Dacă (repaus) avem ecuaţiile :
is R1 pL1
i r 2 i r3
ir2 i r3
im
R '2 R 3'
pLmt
Us pL' 2 pL'3
53
rezistenţa statorică R1 (a cărei valoare se măsoară înainte de fiecare stingere de
curent)
m, Lmt, Lm
m
Lm
Lmt
im
20 montaj, dar se
Proba de răspuns în frecvenţă se realizează cu acelaşi
aplică tensiunea măsurându-se tensiunea, curentul şi defazajul
3 40
dintre cele două mărimi.
Z(j)
54
f
0,01 100 [Hz]
Gama de frecvenţă este de la 0,1 Hz la 100 Hz. La maşinile alimentate
prin convertoare statice domeniul de frecvenţe este de la 0,1 Hz la 1000 Hz.
Pentru alimentare este necesar un convertor static cu undă sinusoidală care să
realizeze valori ale curentului sub 10 % din cel nominal
motor
(generator) q
Ra La 55
i
u
Avem un MOF cu periile în repaus .
Фp ;
n – turaţia; Фp – fluxul polar; N – număr de spire;
a – numărul perechilor de căi de înfăşurare; p – numărul perechilor de
poli.
56
- cuplul electromagnetic
57
Ra +pLa
Procese tranzitorii electromecanice
Dm
58
pentru .
Dacă considerăm B=0 (cuplu de fricţiune nul) şi relaţiile :
- constanta de timp electrică
Mărimile de intrare sunt Uex, U şi Mra iar variabilele iE, i, r, r. Ecuaţiile
în domeniul timp pot fi rezolvate numai numeric.
Variaţia tensiunii excitaţiei are drept rezultat întârzierea răspunsului în
curent şi în turaţie care rămân stabile cu o dinamică aperiodică sau periodic
atenuată ca în cazul fluxului de excitaţie constant.
Pentru mărirea vitezei de răspuns a maşinii pe perioada proceselor tranzitorii se
poate forţa tensiunea de excitaţie (în sus, la valori peste U Exn şi în jos la valori
negative).
Estimarea parametrilor
Estimarea parametrilor este influenţată mult de saturaţia magnetică şi de
efectul pelicular.
59
În general interesează saturaţia după axa d (a excitaţiei), dependentă
exclusiv de curentul de excitaţie iE, la maşina cu magneţi permanenţi dependentă
de curentul rotoric i.
Parametrii maşinii sunt Ra, RE, LE(iE) inductivitatea excitaţiei , LEt
(inductivitatea diferenţială a excitaţiei), LDm(iE) – inductivitatea de cuplaj prin
rotaţie între excitaţie şi rotor, La- inductivitatea indusului (constantă la maşina cu
excitaţie electromagnetică, LDm(i), La(i) şi Lat(t) – la maşina cu magneţi
permanenţi, cu magnetul permanent echivalat cu o excitaţie cu curent constant
iEo.
Inductivităţile se estimează din probele de stingere a curentului în repaus
cu excepţia lui LDm care se poate determina din proba de mers în gol ca
generator.
Considerând şi efectul pelicular trebuie definite în plus înfăşurări
echivalente cu rezistenţe şi inductivităţi de dispersie determinabile din probe de
răspuns în frecvenţă cu maşina în repaus.
Dacă se utilizează convertoare statice avem în regimuri tranzitorii şi
permanente frecvenţe de până la 1 kHz şi trebuie luat în considerare efectul
pelicular.
Rezistenţele se măsoară în curent continuu.
Considerăm montajul din figură cu maşina în repaus şi efectuăm probe de
stingere a curentului de la diferite valori iniţiale iEo ale curentului de excitaţie.
ie(t)
Rad
+
RE
U K LE
LEt
-
=0 =0
i(t)
K
Rad
U
+ -
a. b.
60
Rezistenţa RE se măsoară înainte de stingerea curentului
.
La maşina cu înfăşurare de compensaţie este suficientă o singură stingere
de curent.
La maşina cu magneţi permanenţi proba se realizează la valori
crescătoare ale curentului io, rezultând a(i) cu inductivităţile :
ds
qs
q
61