1.TSS Suport de Curs

SC PROFESIONAL SECURITY DIVISION SRL
Programul de formare profesionala
TEHNICIAN PENTRU SISTEME DE DETECTIE,

SUPRAVEGHERE VIDEO, CONTROL ACCES
Suport de curs
PROFESIONAL GROUP –CENTRU DE CALIFICARE –SPECIALIZARE –PERFECTIONARE
TEHNICIAN PENTRU SISTEME DE DETECTIE, SUPRAVEGHERE VIDEO, CONTROL

ACCES
INTRODUCERE:
 Ocupatia “Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces” este
practicata în cadrul societatilor specializate de paza si protectie/companiilor de securitate care Page |
instaleaza sisteme de securitate si asigura mentenanta acestora. 2
 Societatile specializate de paza si protectie/companiile de securitate sunt societati comerciale

private care se constituie si functioneaza potrivit legislatiei comerciale si prevederilor legislatiei
specifice, avand ca obiect de activitate servicii de paza/securitate a obiectivelor, bunurilor sau
valorilor, servicii de paza/ securitate a transporturilor de bunuri si valori si protectia persoanelor,
dar si servicii de dispecerizare centru de alarma.
 Prin servicii de dispecerizare centru de alarma se intelege organizarea si asigurarea permanenta

a pazei/securitatii unui obiectiv prin intermediul sistemelor tehnice de detectie semnalizare si
avertizare a efractiei sau incendiului.
CUPRINS:
1. Prezentare generala;
2. Standardul utilizat in elaborarea programei-cadru;
3. Durata cursului;
4. Conditii de acces;
5. Obiective generale;
6. Precizari privind programa-cadru;
7. Programa-cadru.
1. PREZENTARE GENERALA:
 Programa-cadru “Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces” a

fost elaborata în scopul asigurarii suportului thematic unitar pentru organizarea cursurilor de
specializare de catre furnizorii de formare profesionala care dorec sa dezvolte un program de
formare profesionala, având la baza standardul ocupational în vigoare.
 Continutul programei-cadru este în strânsa corelatie cu cerintele standardului ocupational

“Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video si de monitorizare,, control acces si
comunicatii” si cele metodologice de elaborare a unei programe de pregatire, în formarea
profesionala a adultilor.
 La elaborarea programei-cadru s-a avut in vedere:

 corelarea competentelor prevazute de standardul ocupational cu prevederile legale in materie
si solicitarile societatilor de paza si protectie, precum si cele ale beneficiarilor serviciilor de
securitate;
 structurarea pregatirii profesionale astfel incat sa raspunda cerintelor reale existente;
 cerintele standardului ocupational „Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video
si de monitorizare, control acces si comunicatii” aprobat în data de 23.09.2009.
ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE
IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

 Avand in vedere Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia
persoanelor, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr. 301/2012
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor si ale standardului ocupational
mentionat, a rezultat ca tehnicianul pentru sisteme de detective, supraveghere video si de
monitorizare, control acces si comunicatii, trebuie sa posede urmatoarele competente:
Page |
A. UNITATI DE COMPETENTA CHEIE: 3
Unitatea 1: Comunicare in limba oficiala;
Unitatea 2: Comunicare in limbi straine;
Unitatea 3: Competente de baza in matematica, tehnico-stiintifice, electrotehnica;
Unitatea 4: Competente informatice;
Unitatea 5: Competenta de a invata;
Unitatea 6: Competente sociale si civice;
B. UNITATI DE COMPETENTA GENERALE

Unitatea 1: Aplicarea normelor de sanatate si securitate in munca;
Unitatea 2: Aplicarea normelor de protectia mediului;
Unitatea 3: Mentinerea unor relatii de munca eficace;
C. UNITATI DE COMPETENTA SPECIFICA:

Unitatea 1: Pregatirea lucrarilor de instalare a sistemelor de securitate;
Unitatea 2: Montarea tubulaturii pentru sistemele tehnice de securitate;
Unitatea 3: Realizarea cablajului necesar sistemelor tehnice de securitate;
Unitatea 4: Instalarea sistemelor tehnice de detective, efractie si control al accesului
Unitatea 5: Instalarea sistemelor de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu;
Unitatea 6: Instalarea sistemelor tehnice de televiziune cu circuit inchis (TVCI)
Unitatea 7: Instalarea sistemelor tehnice de monitorizare;
Unitatea 8: Punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de detective, efractie
si control acces;
Unitatea 9: Punerea in functiune a sistemelor de detectare, semnalizare si alarmare la
incendiu;
Unitatea 10: Punerea in functiunwe a echipamentelor si sistemelor tehnice de televiziune cu
circuit inchis TVCI;
Unitatea 11: Punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de monitorizare;
Unitatea 12: Asigurarea mentenantei si service-ului pentru sistemele de detective, antiefractie
si control acces;
Unitatea 13: Asigurarea mentenantei si service-ului pentru sistemele de detectare,
semnalizare si alarmare la incendiu;
Unitatea 14: Asigurarea mentenantei si service-ului pentru sistemele de televiziune cu circuit
inchis (TVCI);
Unitatea 15: Asigurarea mentenantei si service-ului pentru sistemele de monitorizare
 Cursul se va desfasura conform prevederilor normative specifice formarii profesionale a

adultilor si a programei-cadru.
 Tipul programului este de specializare.

 Absolventul cursului de specializare trebuie sa aiba abilitatile de comunicare folosind

terminologia de specialitate, sa identifice sarcinile de efectuat si sa planifice activitatile curente
pentru incadrarea in cerintele postului.
 Cursul se va desfasura pe sase module.
 Evaluarea cursantilor in comisia de examinare se va efectua la finalul cursului. Page |

4
2. STANDARDUL UTILIZAT
In elaborarea programei-cadru s-a utilizat standardul ocupational: „Tehnician pentru sisteme

de detective, supraveghere video si de monitorizare, control acces si comunicatii”,aprobat la data de
23.09.2009, initiat de catre Comitetul Sectorial Administratie si Servicii Publice.
3. DURATA CURSULUI
Durata totala a cursului este de 120 de ore, din care:
 pregatire teoretica: 40 de ore;
 pregatire practica (activitati practice in dispecerat): 80 de ore.
 Activitatile practice sunt destinate fundamentarii unor concepte, intocmirii unor algoritmi si
metode de lucru, mentinerii unor bune relatii de munca, protectiei mediului, pregatirii si
realizarii sistemelor de securitate, monitorizarii sistemelor de alarmare, instalarii sistemelor de
detectare, semnalizare si alarmare la incendiu, instalarii sistemelor tehnice de detectie a efractiei
si control acces, instalarii sistemelor de televiziune cu circuit inchis si cooperarii cu autoritatile.
 Bugetul de timp alocat evaluarilor periodice si evaluarii finale nu se include in durata totala a
cursului.
4.CONDITII DE ACCES:
 persoane cu cetatenia romana sau a unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
 minim studii liceale;
 certificat medical din care sa rezulte ca persoana este clinic sanatoasa din punct de vedere
psihic;
 sa nu aiba antecedente penale pentru infractiuni savarsite cu intentie.
5. OBIECTIVE GENERALE:
 La finalul cursului absolventii trebuie sa dobandeasca cunostintele, deprinderile si abilitatile

necesare pentru a asigura indeplinirea urmatoarelor obiective generale:
a) sa asigure conditiile corespunzatoare de lucru;
b) sa asigure verificarea conformitatii lucrarilor effectuate de colaboratori;
c) sa asigure elaborarea documentelor specifice;
d) sa asigure aplicarea normelor de sanatate si securitate in munca;
e) sa asigure aplicarea normelor de protective a mediului;
f) sa asigure mentinerea unor bune relatii de munca;
g) sa asigure pregatirea lucrarilor de instalare a sistemelor de securitate;
h) sa asigure montarea tubulaturii pentru sistemele tehnice de securitate;
i) sa asigure realizarea cablajului necesar sistemelor tehnice de securitate;

j) sa asigure instalarea sistemelor tehnice de detective, efractie si control al accesului;

k) sa asigure instalarea sistemelor de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu;
l) sa asigure instalarea sistemelor tehnice de televiziune cu circuit inchis (TVCI);
m) sa asigure instalarea sistemelor tehnice de monitorizare;
n) sa asigure punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de detective,
efractie si control acces;
o) sa asigure punerea in functiune a sistemelor de detecatre, semnalizare si alarmare la Page |
incendiu; 5
p) sa asigure punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de televiziune cu
circuit inchis TVCI;
q) sa asigure punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de monitoirzare;
r) sa asigure mentenanta si service-ul pentru sistemele de detectie antiefractie si control
acces;
s) sa asigure mentenanta si service-ul pentru sistemele de detectare, semnalizare si alarmare
la incendiu;
t) sa asigure mentenanta si service-ul pentru sistemele de televiziune cu circuit inchis TVCI;
u) sa asigure mentenanta si service-ul pentru sistemele de monitorizare.
6. PRECIZARI PRIVIND PROGRAMA-CADRU
 Furnizorii de formare profesionala au obligatia respectarii in totalitate a programei-cadru, iar

demersurile de autorizare a programelor nu necesita avizul prealabil al politiei pe programa de
pregatire, verificarea respectarii acesteia fiind in sarcina specialistilor desemnati de comisia de
autorizare.
 Numarul de ore alocat fiecarui modul si fiecarei unitati de competenta, pentru realizarea
obiectivelor generale, se va repartiza pe teme de catre furnizorul de formare profesionala, in
raport cu elementele de competenta si criteriile de performanta.
 Aplicarea prezentei programe-cadru se va face in conformitate cu prevederile normative

specifice formarii profesionale a adultilor.
7. PROGRAMA-CADRU
T1- LEGISLATIA APLICABILA SI STANDARDE DE SANATATE SI SECURITATE A

MUNCII.
LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în munca.
 SCOP- instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în

munca a lucrătorilor.
 Legea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia

sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea,

consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor

lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
 Domeniu de aplicare: în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.
 Prevederile legii se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

 Fac excepţie cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din Page |
serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, 6
inundatii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradictie cu prezenta
lege.
Termeni şi expresii:
- lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca,
cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
- angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
- prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele
procesului de munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
- accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta
profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi
care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;
- boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum
şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca;
- echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
-echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;
-loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în
cadrul desfăşurării activităţii;
-accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3
zile;
-boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanţi sunt de natura profesională.
-accident care produce incapacitate temporarăde muncă(ITM) - accident care produce
incapacitate temporarăde muncăde cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmatăprin
certificat medical sau, dupăcaz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
-accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate
confirmatăprin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisăde organele medicale în drept;
-accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau dupăun interval de timp, în baza unui act medico-legal;

-accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp
şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
-invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
-intoxicaţie acută profesională- stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
Page |
 Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele 7
legate de munca.
 Angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de
protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, denumiţi lucrători desemnaţi.
 Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori

persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi se stabileşte prin
contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.
 Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.
 Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea

acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.
INSTRUIREA LUCRĂTORILOR
 Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire

suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de
informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
 Fiecare lucrator trebuie sa isi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea

sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la
pericol de accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane
care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
 Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor

accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile
calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi
din aceeaşi cauza.

Bolile profesionale
T.2 ECHIPAMENTE DE PROTECTIE, DE LUCRU SI MATERIALE IGIENICO-

SANITARE. Page |
8
Echipamente individuale de protectie
 Definitie: Prin echipament individual de protectie se intelege orice echipament destinat sa fie
utilizat de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea
sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop.
 Din categoria echipamentelor de protectie, fac parte:

 imbracaminte de protectie: salopete, bluzoane, tricouri, cominezoane, sorturi, etc.
 incaltaminte de protectie: bocanci, pantofi cu bombeu intarit, etc.
 ochelari de protectie: ochelari de soare, ochelari de protectie, etc.
 manusi de protectie si palmare;
 masti de protectie pentru sudura, calota de protectie si geamuri;
 viziere si calote de protectie;
 casti de protectie simple si complexe, sepci de protectie, etc.
 Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de angajator.
Materiale igienico-sanitare
 Definitie: Materialele igienico-sanitare sunt mijloace de igiena individuala utilizate pentru

prevenirea bolilor profesionale.
 Se acorda:
 - gratuit de catre angajatori;
 - categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca
si pe baza caracteristicilor sanitare ale locurilor de munca.
Caracteristicile locurilor de munca pentru care se acorda materiale igienico-sanitare:

a) procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu unele substante toxice care nu au
actiune iritanta cutanata, dar pot patrunde in organism prin piele;
b) manipularea si prelucrarea materiilor infectate;
c) procese de munca ce se desfasoara in conditii de contact cu praf;
d) locuri de munca in care sunt prezente noxe chimice sau pulberi care pot patrunde in organism
pe cale respiratorie.
e) procese de productie care necesita un regim sanitar special:
 legate de fabricarea si manipularea produselor alimentare;
 de productia materialelor sterile.

f) procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu unele substante iritante asupra
pielii:contact direct cu alte substante iritante cutanate (coloranti, crom, uleiuri minerale).
 Alimentatia de protectie se acorda persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun

acest lucru;
 Noxele chimice sunt factori de natura chimica, ce pot constitui surse generatoare de accidente de Page |
munca sau imbolnaviri profesionale (gaze, vapori, aerosoli toxici/caustici, pulberi in suspensie in 9
aer, gaze, vapori inflamabili, vapori explozivi, etc).
 Substante pentru care s-au stabilit indicative ce accentueaza periculozitatea lor:

 Substantele cu indicativul pC – potential cancerigene si /sau mutagene
 Substantele cu indicativul C – au actiune cancerigena si /sau mutagena.
T3 - PROCEDURI DE URGENTA SI EVACUARE.
 Evacuarea se executa in baza planurilor intocmite in conditiile prevazute de norme.
 In caz de situatii de urgenta actiunea de evacuare incepe imediat dupa identificarea

pericolului ori dupa producerea acestuia.
 Desfasurarea acestei activitati impune interventia echipelor specializate pentru evitarea

panicii, aglomeratiei si blocajelor pe caile de comunicatii, precum si a dezordinii.
 Organizarea, conducerea si asigurarea actiunilor de evacuare se stabilesc prin planuri de

evacuare.
Organizarea evacuarii
 Personalul si bunurile materiale care se evacueaza, gradul de urgenta si ordinea in care se

executa evacuarea, fortele si mijloacele destinate evacuarii in cazul situatiilor de urgenta se
stabilesc pentru fiecare situatie de personalul cu atributii in domeniu.
 Organizarea actiunilor de evacuare cuprinde, in principiu, urmatoarele activitati:

 intrunirea;
 analiza situatiei de urgenta;
 prognozarea evolutiei situatiei;
 determinarea efectelor asupra personalului si bunurilor materiale;
 stabilirea masurilor de prima urgenta;
 recunoasterea zonelor in care se executa evacuarea;
 actualizarea planului de evacuare;
 Planurile de evacuare se elaboreaza din timp, in starea de normalitate, in functie de riscurile

inventariate, de personalul avut la dispozitie si se actualizeaza ori de cate ori apar modificari.

Conducerea actiunilor de evacuare
 Actiunea de evacuare este condusa de personal cu atributii in domeniu.
 Principalele atributii linia evacuarii sunt urmatoarele:

 intocmirea si actualizarea planurilor de evacuare a salariatilor si a bunurilor materiale;
 asigurarea instiintarii si alarmarii personalului; Page |
 asigurarea punerii in aplicare, a masurilor prevazute in planurile de evacuare; 10
 realizarea masurilor de asigurare a evacuarii: siguranta, paza si ordinea, asigurarea
medicala, etc.;
 instruieea personalului cu privire la modul de actiune in caz de evacuare;
 intocmirea situatiilor privind modul de utilizare a mijloacelor de transport avute la
dispozitie, carburantilor, spatiilor de depozitare, etc.
Executarea actiunilor de evacuare
 Trecerea la executarea evacuarii se face la ordin.
 In functie de amploarea actiunilor de evacuare si de conditiile specifice, punctele de adunare se

incadreaza cu personal in numar variabil, de regula, in urmatoarea structura:
 seful punctului de adunare;
 inlocuitorul sefului punctului de adunare;
 grupa pentru constituirea esaloanelor/indicativelor de evacuare, evidenta populatiei si
a bunurilor care se evacueaza;
 personal pentru indrumarea si fluidizarea circulatiei;
 grupa medicala;
 personal pentru ordine si siguranta publica;
 grupa logistica.
 Documentele pentru evacuare se intocmesc si se actualizeaza periodic.
T4. CADRUL LEGISLATIV SI DE PROTECTIE A MEDIULUI. CONSERVAREA

CALITATII FACTORILOR DE MEDIU. PROTECTIA RESURSELOR NATURALE SI
CONSERVAREA BIODIVERSITATII.
Legea 137/1995, republicata, legea protectiei mediului.

 Obiectul legii il constituie reglementarea protectiei mediului.
 Termeni utilizati
 arie protejată - o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat,
desemnată sau reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de
conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei,
monumente ale naturii şi altele;
 atmosferă - masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul de ozon;

 biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi

terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde
diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor,
dintre specii şi între ecosisteme;
 deşeuri - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot
fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
 deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, corosive, Page |
radioactive sau altele, care, introduse sau menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, plantelor, 11
animalelor sau omului;
 echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale
unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă
a acestuia;
 ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi micoorganisme şi mediul
lor lipsit de viaţă, care interacţionează într-o unitate funcţională;
 habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural;
 mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul,
toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii,
sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale şi spirituale;
 monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi,
formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
 poluant - orice substanţă solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori ori formă de
energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în
mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune
bunurilor materiale;
 substanţe periculoase - orice substanţă sau produs care, folosit în cantităţi, concentraţii sau
condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru
bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante,
mutagene, radioactive;
 Principiile si elementele strategice ce stau la baza legii, sunt:

 principiul precautiei in luarea deciziei;
 principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
 principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
 principul "poluatorul plateste";
 inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea
oamenilor;
 crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
 utilizarea durabila;
 mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;
 crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la
elaborarea si aplicarea deciziilor;
 dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.
 Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si

locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

 Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:

 sa tina evidenta stricta a substantelor si deseurilor periculoase;
 sa solicite acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind
substantele si deseurile periculoase;
 sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pentru identificarea si prevenirea
riscurilor,
 sa tina evidenta rezultatelor Page |
 sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, 12
autoritatilor competente.
 Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

 Protectia apelor de suprafata si subterane are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului,
sanatatii umane si bunurilor materiale.
 Persoanele fizice si juridice au in principal urmatoarele obligatii:

 sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute de lege;
 sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor;
 sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri
de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte
substante periculoase;
 sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in continut uleiuri,
combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;
 sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale;
 Protectia atmosferei
 Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii

acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a
bunurilor materiale.
 Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:

 sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice de
retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
 sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa
asigure corecta lor functionare;
 sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor;
 sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau
incetarea activitatii generatoare de poluare;
 sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor
generatoare de zgomot si vibratii si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc
pragul fonic admis.
 Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre

 Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de

gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti
detinatorii, indiferent cu ce titlu.
 Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului, au
urmatoarele obligatii:
 sa ceara acord si/sau autorizatie de mediu, potrivit legii, si sa respecte prevederile Page |
acestora; 13
 sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau
la un nou ecosistem functional;
 sa anunte autoritatile competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun
in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru refacerea acestuia.
 Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si

comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea,
detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice,
provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul
imputernicit in acest scop de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de catre
ofiterii si subofiterii de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei publice
judetene si locale si de personalul Ministerului Apararii Nationale imputernicit in domeniile
sale de activitate, potrivit competentelor legale.
 Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc daca acestea au fost de
natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
 arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe
terenurile supuse refacerii ecologice;
 defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier, situata pe terenuri cu pante
foarte mari sau la limita superioara a vegetatiei forestiere;
 provocarea de poluare accidentala, datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi,
functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare,
mentionate in prevederile acordului si/sau autorizatiei de mediu;
 provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol, a unor
deseuri sau substante periculoase.
T5- MANIPULAREA SI GESTIUNEA DESEURILOR.
 Activitatea privind manipularea si gestionare a deseurilor, este reglementata de Ordonanta

de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor.
Norme de Securitate si Sanatatea muncii si PSI in cadrul gestionariiunii deseurilor.
 Toate activitatile legate de gestiunea deseurilor se executa in baza prevederilor legale

referitoare la protectia muncii si prevenirea incendiilor.

 Prin aplicarea legilatiei in vigoare se elaboreaza proceduri de prevenire a efectelor negative

ce pot fi generate de manuirea, transportul, depozitarea deseurilor.
 Prima etapa conform legislatiei o constituie evaluarea factorilor de risc.
 Unul din scopurile managementului deseurilor si in special a celor periculoase este de a se

asigura ca sunt evaluati toti factorii de risc, existenti sau potentiali si ca tot personalul Page |
implicat este informat asupra acestor factori de risc. 14
 Depozitarea se realizeaza in spatii special amenajate, in asa fel incat sa se pastreze caile de
acces libere, sa nu se blocheze accesul la hidrantii interiori si stingatoarele din dotare, iar
ambalajele combustibile sa nu vina in contact direct cu surse de caldura.
 Ambalajele, deseurile si reziduurile combustibile rezultate din procesul de productie, se

colecteaza ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului de lucru si se depun in locul
special destinat depozitarii lor.
 Toate persoanele care desfasoara o activitate care presupune contactul cu deseuri trebuie sa
fie instruite corespunzator in ceea ce priveste prevenirea incendiilor si protectia muncii.
 Instruirea trebuie sa se realizeze pentru urmatoarele aspecte:

 drepturile, obligatiile si responsabilitatile personalului in ceea ce priveste protectia
muncii si prevenirea incendiilor pentru fiecare loc de munca in parte;
 cerintele de protectia muncii si prevenirea incendiilor atat pentru conditii normala cat
si pentru accidente sau cazuri de urgenta;
 echipamentul de protectie necesar;
 amplasarea mijloacelor de combatere a incendiilor;
 masurile de prim-ajutor;
 alte cerinte specifice fiecarui loc de munca.
Norme de securitate si sanatate a muncii
 Reglementarile privind activitatile de gestionare a deseurilor are ca scop principal protectia

mediului, sistemele de securitate a muncii nefiind foarte riguros implementate. Totusi in
activitatea de manipulare a deseurilor si in special a celor periculoase se tine cont de
reglementarile legislatiei din domeniul sanatatii si securitatii in munca existenta.
 Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca indeplineste rolul de lege

fundamentala in domeniu si stabileste cadrul general, principiile si regulile de baza pentru
promovarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.
 Obligatiile angajatorului sunt:

 asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca;
 ia masurile necesare pentru asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
 ia masuri pentru instruirea lucratorilor;
 asigura cadrul organizatoric si a mijloacele necesare securitatii si sanatatii in munca;

 urmareste adoptarea masurilor in functie de modificarea conditiilor si asigura

imbunatatirea situatiilor existente prin implementarea masurilor necesare pe baza
principiilor generale de prevenire, pentru:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om; Page |
e) adaptarea la progresul tehnic; 15
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai putin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente;
h) adoptarea, in mod prioritar a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de
protectie individuala;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
 Principalele posibile riscuri privind securitatea lucratorilor implicati in activitatile de

manipulare a deseurilor industriale in particular sunt generate de:
 contactul cu substantele chimice periculoase continute de deseuri, cu deseuri ce
contin azbest, cu agenti mutageni;
 manevrarea maselor (manevrarea manuala a recipientilor care contin deseurile ce vor
fi stocate);
 Procesul de evaluare a riscului reprezinta o buna practica ce permite implementarea de

masuri eficiente in vederea protejarii sanatatii lucratorilor si consta in:
 identificarea pericolelor care pot aparea;
 identificarea grupelor de personal (angajati, contractori, public) care pot fi afectate;
 estimarea potentialului grad de afectare a personalului;
 identificarea modalitatilor de eliminare, respectiv reducere a respectivelor pericole;
 identificarea masurilor de protectie a personalului;
 implementarea si revizuirea masurilor de protectie a personalului;
 Etichetele pentru semnalizarea locurilor de munca sunt panouri de avertizare, afisate la

locurile de munca, pe rezervoare, conducte, utilaje.
 Sunt triunghiulare cu o pictograma neagra pe fond galben si bordura neagra.
 Depozitarea mai multor substante si preparate periculoase poate fi indicata prin panouri de
avertizare "pericol general"; acestea trebuie insotite dupa caz de un panou suplimentar care
sa expliciteze pericolul specific, determinat de caracteristicile substantelor.

 Deseurile periculoase contin substante chimice provoaca leziuni pe patru cai:

 prin forta (explozii);
 toxicitate (otravire);
 distrugerea tesutului (arsurile acide);
 contaminarea aerului,
Page |
iar gravitatea efectelor depinde de trei factori: 16
 dozajul,
 timpul
 frecventa expunerii,
 calea prin care substanta patrunde in corp;
In general, cu cat doza este mai mare, cu atat leziunea va fi mai puternica.
 Un alt factor important este modul in care ataca substantele chimice; anumite substante
chimice sunt extrem de periculoase si pot provoca efecte printr-o singura expunere, altele
prezinta factori de risc cronic care provoaca efecte dupa expuneri repetate - acestea sunt
cele mai greu de depistat deoarece simptomele apar foarte tarziu.
 Aceste substante chimice patrund in organism prin diferite cai, cele mai frecvente sunt
prin ingurgitare si respiratie.
 Prin inspiratie, particulele daunatoare de praf , fum, vapori sau gaze patrund direct in
sange si provoaca efecte daunatoare rapide.
 O alta cale de contaminare o constituie ochii, care datorita concentratiei ridicate de vase
de sange usureaza circulatia substantelor chimice prin fluidul globului ocular si apoi mai
departe in organism;
 Alte cai de contaminare importante pot fi ranile deschise, porii si gura.
 Corpul reactioneaza in urma expunerii la substantele chimice in diferite moduri;

simptomele pot aparea imediat sau mai tarziu; simptomele cronice pot aparea la foarte
mult timp dupa expunerea initiala sau dupa expuneri repetate la doze mai mici;
 Imbracamintea si echipamentul de protectie, precum manusile, mastile pentru fata,

ochelarii de protectie, sunt bariere impotriva substantelor chimice daunatoare, atunci
cand sunt purtate corespunzator si calitatea lor este buna; acestea sunt eficiente in
prevenirea contaminarii.
Norme generale de prevenire si stingere a incendiilor; Legea 307/2006.
 In functie de natura deseului se vor lua masuri pentru prevenirea producerii unui
incendiu.
 Astfel, deseurile combustibile (folii din plastic, hartie, carton etc.) rezultate in urma
activitatilor desfasurate, se depoziteaza separat, cu accesul limitat al personalului.

 Deseurile cu risc mare de incendiu se depoziteaza in incinte speciale, fata de restul

constructiei.
 De asemeni se are grija sa se depoziteze compartimentat deseurile care dau reactii

periculoase la incendiu.
Page |
 Trebuie sa se cunoasca reactia pe care o pot avea deseurile cu substantele stingatoare. 17
 Toate spatiile amenajate pentru depozitarea deseurilor trebuie sa fie utilate cu

echipamente de protectie impotriva incendiilor – stingatoare portabile, echipamente de
protectie individuala (masti, manusi etc.) si prevazute surse de alimentare cu apa.
 In vederea respectarii legislatiei in vigoare este necesar sa se intocmeasca planuri de

evacuare a persoanelor, precum si planuri de depozitare si de evacuare a deseurilor.
 In Planul de evacuare a persoanelor se indica locul mijloacelor tehnice de aparare

impotriva incendiilor, posibilitatile de refugiu precum si interdictia de folosire a lifturilor
in asemenea situatii.
 Planurile de depozitare si de evacuare a deseurilor clasificate ca fiind periculoase - se

intocmesc pentru locul de depozitare a acestor deseuri:
 la amplasarea deseurilor periculoase in spatiile de depozitare trebuie sa se tina seama
de comportarea lor specifica in caz de incendiu, atat ca posibilitati de reactie
reciproca, cat si de compatibilitatea fata de produsele de stingere;
 planurile de depozitare si de evacuare a deseurilor periculoase se intocmesc pe baza
schitelor incaperilor respective, pe care se marcheaza zonele cu deseuri periculoase si
se mentioneaza clasele substantelor periculoase continute, cantitatile si codurile de
identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate;
 traseele de evacuare a deseurilor si ordinea prioritatilor se marcheaza cu culoare
verde.
Planul de interventie
 Pentru reusita actiunilor de raspuns in situatie de urgenta (deversare material periculos)

este necesara realizarea unui plan de interventie si a procedurilor concrete de actiune in
fiecare etapa a planului.
 In cazul incidentelor, se actioneaza de obicei in mod neasteptat (neprevazut), reactia fiind

automata; pentru a realiza un raspuns la o situatie de urgenta este necesar:
a) sa fie anticipata o deversare, locul si cantitatea deversata;
b) sa fie stabilit cine va fi responsabil pentru coordonarea acestor actiuni, pentru
remedierea deversarii;
c) sa fie intocmita lista materialelor absorbante si stabilit locul de pastrare a acestor
materiale;
d) identificarea canalizarilor, conductelor, raurilor, lacurilor din zona si planificarea
masurilor de prevenire a contaminarii;
e) intocmirea unei liste cu numerele de telefon utile in astfel de cazuri;

f) stabilirea procedurii de lucru in astfel de cazuri;

g) exista/stabiliti o procedura de raportare/informare in caz de incident (ce informatii
sunt necesare, pe cine trebuie sa contactezi);
h) desemnarea persoanei cu rolul de coordonator al actiunilor in caz de urgenta;
i) zonele predispuse acestor incidente trebuie sa fie prevazute cu echipament si
recipienti de rezerva.
Page |
18
TEMA 6. COMUNICAREA INTERPERSONALA LA LOCUL DE MUNCA SI

PREVENIREA DECLANSARII CONFLICTELOR IN CADRUL COLECTIVULUI.
Fundamentari teoretice ale conceptului de comunicare
 A comunica inseamna a pune ceva in comun, a pune in relatie, a impartasi cuiva.
 Intre oameni, a comunica inseamna a pune in comun senzatii, emotii, sentimente, idei,
opinii si fapte.
 Aceasta inseamna mai mult decat “ a face cunoscut, a da de stire, a informa, a instiinta, a
spune” sau “a vorbi cu, a se pune in contact cu, a fi in legatura cu”.
 A comunica inseamna a emite si receptiona mesaje, a trimite stimuli si colectiona

raspunsuri.
Tipuri de comunicare
 In functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre ei, exista cinci tipuri de
comunicare:
1. Comunicarea intrapersonala - este consilierea individului uman cu sine insusi, atunci
cand asculta “vocea interioara”. Astfel, se cunoaste si se judeca pe sine.
2. Comunicarea interpersonala- presupune cel putin doi participanti si ocupa un loc

aparte in ierarhic tipurilor de comunicare, deoarece prezinta, mai mult decat oricare
dintre acestea, calitatea de a influenta opiniile, atitudinile si credintele oamenilor.
3. Comunicarea de grup - este o alta ipostaza a comunicarii interpersonale, ce

presupune mai mult de doi participanti. Limita superioara variaza de la caz la caz,
dar, in general, sunt considerate tipice pentru aceasta forma de comunicare grupurile
zise “mici”, cu cel mult zece participanti, in care legatura interpersonala a fiecaruia cu
fiecare nu este grevata de nici un fel de ingradiri.

4. Comunicarea publica- implica prezenta unui emitator unic si a unei multitudini de

receptori.
Obiectivul principal nu este transmiterea cu maxima acuratete si obiectivitate a unei
informatii corecte dintr-un domeniu dat, ci castigarea publicului pentru o teza, poate nu
intotdeauna ireprosabila sub raportul valorii ei de adevar.
Page |
5. Comunicarea de masa- presupune prezenta obligatorie a unui “producator 19
institutionalizat” de mesaje adresate unor destinatari necunoscuti. Desi imbraca forme
dintre cele mai variate (productie de carte, presa scrisa, transmisii de radio sau televiziune)
acest tip de comunicare se caracterizeaza in toate cazurile
printr-o slaba prezenta a feed-back-ului, incomplet si mult intarziat comparativ cu cel din
domeniile comunicarii interpersonale sau publice.
Componentele procesului de comunicare:
 emitentul, aflat in ipostaza de manager sau executant, este persoana care initiaza comunicatia. El
formuleaza mesajul, alege limbajul, receptorul si mijlocul de comunicare. Desi are un rol
preponderent in initierea comunicarii, nu poate controla pe deplin ansamblul procesului;
 receptorul, executant sau manager care primeste mesajul informational. Rolul lui nu este cu
nimic maimic decat cel al emitentului. Multi manageri, neintelegand pe deplin acest rol
considera ca sarcina lor este de a transmite si nu de a primi ;
 mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitator receptorului. In
realitate, insa,el este mult mai complicat decat aceasta simpla definitie. Specialistii vorbesc de
textul adica partea deschisa, vizibila a mesajului concretizata in cuvinte si muzica, partea
invizibila continuta in orice mesaj ;
 contextul, mediul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult calitatea
comunicarii. El se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele zgomotelor, temperaturilor,
imaginilor vizuale care pot distrage atentia, provoaca intreruperi, confuzii. (Un mesaj rostit de
aceeasi persoana, va capata alta semnificatie in functie de locul unde a fost rostit; de exemplu,
seful, in biroul sau – importanta oficiala, in biroul subordonatului – simplu repros, pe strada –
lipsit de importanta, ori la domiciliu – atentie, prietenie) ;
 canalele de comunicare sunt traseele pe care circula mesajele. Dupa gradul de formalizare
pot fi formale sau oficiale, suprapuse relatiilor organizationale. Sunt proiectate si functioneaza in
cadrul structurii astfel incat sa vehiculeze informatii intre posturi, compartimente si niveluri
ierarhice diferite. Modul de functionare a acestor canale da eficienta comunicarii ;
 mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului. Principalele mijloace de

comunicare in masa sunt: discutia de la om la om, rapoarte interne, sedinte si prezentari orale,
scrisori, telefonul (clasic, mobil si robotul telefonic), telexul si telefaxul, combinarea aparatului
video si audio pentru teleconferinte, retele de computere, video si TV prin circuit inchis,
avizierul,
ziare/lucrari/ diagrame).

Conflictul
 Conflictul este caracterizat drept opozitie deschisa, lupta intre indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale,
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale. In esenta,
conflictul este o neintelegere, ciocnire de interese, dezacord (un antagonism, o cearta, diferend
sau o discutie violenta), iar modelul sau de dezvoltare si stingere presupune cinci etape relativ
distincte: Page |
 dezacordul; 20
 confruntarea;
 escaladarea;
 de-escaladarea;
 rezolvarea.
In general conflictul evolueaza trecand prin urmatoarele cinci etape care se intrepatrund:
 aparitia sursei generatoare de conflict si conturarea conflictului latent;
 perceperea pe cai diferite si in diferite moduri a conflictului (etapa conflictului perceput
– "ceva nu este in regula");
 exteriorizarea clara a unor semne caracteristice starii de conflict (conflictul
devine simtit – "seful nu m-a anuntat ca trebuie sa vin la sedinta");
 manifestarea unor actiuni deschise menite sa solutioneze in vreun fel conflictul
(etapa conflictului manifest – "in repetate randuri seful nu m-a anuntat ca trebuie sa vin
la sedinta");
 aparitia consecintelor conflictului si ale actiunilor intreprinse (seful nu doreste sa
particip la luarea unor decizii, deci voi sabota implementarea acestora).
Fazele conflictului
 Conflictul latent este o prima faza a conflictului in care, sub influenta sursei de conflict, se
genereaza un anumit set de atitudini si sentimente. Conflictul latent poate ramane in aceasta
stare fara a evolua, dar se si poate transforma intr-o situatie iremediabil deteriorata.
 Conflictul perceput poate imbraca urmatoarele forme:

• conflict latent, dar neperceput;
• conflict latent existent dar neperceput;
• conflictul latent inexistent, dar perceput ca existent; situatia poate imbraca forma
conflictului perceput fara ca, de fapt, sa fi existat vreun conflict latent.
 Etapa conflictului perceput este caracterizata de aparitia unei componente emotionale, in

sensul ca cei implicati pot sa inceapa sa se simta ostili, tensionati, anxiosi sau, din contra, in
cazul conflictului pozitiv, entuziasti, mai ambitiosi, gata de a porni la actiune.
Managementul abordarii conflictului

1. Retragerea combina preocuparea slaba atat pentru succesul organizatiei cat si pentru
relatiile cu subordonatii. Managerul care foloseste aceasta strategie vede conflictul fara speranta de
solutionare, incearca sa evite frustrarea si stresul care il insotesc in mod inevitabil, se retrage din
conflict sau pretinde ca nu exista.
Dezavantajul acestei abordari este ca ignora chiar conditiile care au generat conflictul.

Conflictul nu dispare de la sine, ci va ramane in stare latenta. Una din consecintele ignorarii
conflictului este blocarea comunicarii atat de jos in sus, cat si de sus in jos, ceea ce inrautateste si
mai mult lucrurile. Aceasta abordare a conflictului poate fi insa avantajoasa daca situatia conflictuala
nu are importanta.
2.Aplanarea se caracterizeaza prin aceea ca managerul incearca sa abordeze conflictul, Page |

multumindu-i pe toti. Supraevalueaza valoarea mentinerii relatiilor cu sobordonatii si subevalueaza 21
importanta atingerii obiectivelor. Deoarece managerul doreste aprobarea si acceptarea celor din jur,
va percepe orice confruntare ca fiind distructiva si va ceda cand intra in conflict cu ceea ce doresc cei
din jur.
Aplanarea se realizeaza, de exemplu, prin folosirea umorului sau schimbarea subiectului, prin
chemarea la o cafea cand tensiunea creste. Managerul incearca sa explice si sa-i faca pe ceilalti sa
inteleaga.
3. Fortarea este o abordare a conflictului folosita de managerul care incearca sa realizeze cu

orice pret obiectivele legate de productivitate, fara a lua in considerare parerea sau acordul celorlalti,
nevoile si sentimentele lor. El va apela la actiuni de constrangere, folosind diferite mijloace
financiare, intelectuale, de etica, pe baza puterii si autoritatii acordate de pozitie.
4. Compromisul se afla undeva intre abordarea prin "fortare" si prin "aplanare" si consta in
rezolvarea problemelor conflictuale prin concesii reciproce, ambele parti obtinand oarecare
satisfactie. Se foloseste adeseori in negocieri.
5. Confruntarea este o abordare constructiva a conflictului, deoarece, luand in considerare

atat nevoia de productivitate, cat si aceea de relatii de cooperare, este singura care poate conduce la
rezolvarea lui definitiva.
6. Stresul - este un factor neproductiv al climatului organizational deoarece afecteaza

performanta angajatilor, atmosfera de lucru, calitatea deciziilor, sanatatea fizica si psihica a
angajatilor.
Stresul presupune deprimare, frustrare, nervozitate, senzatia ca cineva ne saboteaza

actiunile, oboseala, anxietate etc. Modul in care managerul reactioneaza la stres ii va
determina eficacitatea, capacitatea de a lua decizii bune si la timp, de a actiona in conditii de
incertitudine sau ambiguitate, de schimbare a mediului intern si extern al organizatiei, precum si in
situatii complexe sau dificile.
T7 -DESFASURAREA ACTIVITATII IN ECHIPA.
 Constructia echipelor este un proces indelungat, laborios si, adesea, dificil.
 Fiecare echipa va trece prin fazele descrise mai sus cu o consecinta evidenta: nu putem cere
echipei respectiv, de la inceput, performante deosebite, acestea aparand dupa un timp (care
poate fi mai lung sau mai scurt).

 Din experienta, echipele incep sa functioneze eficient numai dupa ce au lucrat impreuna cel
putin o saptamana (avand o distributie optima a rolurilor).
 O alta conditie pentru ca o echipa sa functioneze este intrunirea ei regulata: daca trece prea
mult timp intre activitati, echipa poate regresa in faze anterioare de dezvoltare - sunt re-create
norme si chiar sunt actualizate conflicte. Page |
 De aceea, primul lucru de care un director trebuie sa fie constient il reprezinta caracteristicile 22
unei echipe de inalta performanta - pentru a o putea recunoaste, atunci cand exista.
 Acestea sunt:
 scop comun, strategii clare si roluri bine stabilite, care sa duca la rezultatele asteptate in
intervalul de timp determinat.
 resurse specifice- umane, materiale, de informatie, de timp, de autoritate si putere.
 metodologie structurata de identificare si rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor si
de imbunatatire a propriei activitati.
 sentimentul fortei, incredere in propriile capacitati.
 relatii deschise, ascultare activa, comunicare multilaterala, intelegere reciproca si
rezolvarea rapidaa conflictelor.
 flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.
 performante superioare.
 recunoasterea si aprecierea realizarilor individuale si de grup.
 moral excelent, satisfactie si "sentimentul proprietatii"(cuvinte cum ar fi "noi" si "al
nostru" sunt des folosite).
 In constructia propriu-zisa a echipelor este esentiala satisfacerea nevoilor sarcinii de lucru,

ale indivizilor si ale grupului/echipei:
 nevoile sarcinii prin: stabilirea unui scop valoros si clar; acordul echipei in legatura cu
scopul respectiv; elaborarea unui plan de actiune pentru atingerea scopului; stabilirea
modalitatilor de monitorizare si evaluare a atingerii scopului.
 nevoile indivizilor - prin: statut clar pentru fiecare;libertate si putere; apartenenta la echipa
si dependenta (poate coexista cu nevoia de liberate si putere); recunoasterea problemelor
speciale si personale; contributia la actiunile echipei.
 nevoile proprii ale echipei - prin: cooperare; imbunatatirea intelegerii; sustinerea reciproca-
chiar in situatii de dezacord; claritatea optiunilor.
Participarea la activitati in echipa persupune:
1 Identificarea sarcinilor in cadrul echipei

 mesajele de instiintare sunt identificate in conformitate cu activitatea desfasurata.
mesajele de verificare sunt identificate in functie de actiunile ce se desfasoara la un moment
dat si categoriile de mesaje anterior stabilite;
 evenimentele vor fi identificate in conformitate cu tipurile de evenimente dinainte
stabilite;
 sarcinile in cadrul echipei sunt identificate functie de mesajele primite si evenimentele
petrecute.

2. Participarea la indeplinirea sarcinilor

 solutiile pentru sarcini sunt adoptate conform tipurilor de actiuni si evenimente ce au loc
in sistem;
 evenimentele aparute vor fi tratate in conformitate cu legislatia si procedurile in vigoare.
Page |
23
TEMA 8. MANAGEMENTUL CALITATII ACTIVITATII. ASIGURAREA SATISFACTIEI

BENEFICIARULUI.
 Calitatea nu este exprimata printr-o singura caracteristica, ci printr-un ansamblu de

caracteristici;
 Calitatea nu este de sine statatoare, ea exista numai in relatia cu nevoile clientilor;
 Calitatea este o variabila continua si nu discreta;
 Prin calitate trebuie satisfacute nu numai nevoile exprimate, dar si cele implicite.
 Managementul calitatii reprezinta un ansamblu de activitati avand ca scop realizarea unor

obiective, prin utilizarea optima a resurselor.
 Acest ansamblu cuprinde activitati de:

 planificare,
 coordonare,
 organizare,
 control si asigurare a calitatii.
 Societatea isi propune o serie de "obiective strategice": economice, sociale, tehnice,

comerciale, care se realizeaza prin intermediul unor "obiective operationale". Acestea din
urma ar fi: obtinerea unor produse si servicii de calitate corespunzatoare cerintelor, in
cantitatea solicitata, la termenul convenit si care safie disponibile la locul sau pe piata dorita,
toate acestea, in conditiile unor costuri minime.
 Un bun Sistem de Management al Calitatii trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

 sa fie stabilit in scris;
 sa asigure indeplinirea cerintelor clientilor;
 sa asigure indeplinirea cerintelor organizatiei;
 sa fie aplicabil in toate activitatile organizatiei.
 Avantajele implementarii sistemului de management al calitatii, sunt evidente pentru clienti

dar si pentru organizatia care le furnizeaza:
 cresterea veniturilor si reducerea costurilor;
 credibilitatea (clientii si potentialii clienti prefer sa faca achizitii de la furnizori certificate
stiind ca acestia controleaza in mod riguros toate procesele din cadrul organizatiei
achizitioneaza produse cu costuri minime si de calitate garantata)

 imbunatatirea imaginii organizatiei;

 diferentierea fatade concurenta;
 cresterea satisfactiei clientilor;
 facilitarea participarii la licitatii;
 controlul tuturor proceselor din cadrul organizatiei;
 constientizarea (responsabilizarea) personalului de implicarea sa la realizarea obiectivelor
Page |
organizatiei;
24
 certificatul care atesta functionarea intr-un sistem de management al calitatii este un
valoros instrument de marketing.
Principiile managementului calitatii:
- Orientarea catre client- organizatiile depind de clientii lor si de aceea ar trebui sa inteleaga
necesitatile curente si viitoare ale clientilor, ar trebui sasatisfaca cerintele clientului si ar
trebui sa se preocupe sa depaseasca asteptarile clientului.
- Conducerea - liderii stabilesc unitatea dintre scopul si orientarea organizatiei. Acestia ar

trebui sacreeze si sa mentinamediul intern in care personalul poate deveni pe deplin implicat
in realizarea obiectivelor organizatiei
- Abordarea bazata pe proces- rezultatul dorit este obtinut mai eficient atunci cand activitatile
si resursele aferente sunt conduse ca un proces
- Imbunatatirea continua- imbunatatirea continua a performantei globale a organizatiei ar

trebui sa fie un obiectiv permanent al organizatiei.
TEMA 9. MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE CRIZA.
 Comunicarea exista peste tot in jurul nostru. De multe ori nici nu ne dam seama de ea sau
suntem de-a dreptul nemultumiti de rezultatele pe care le-am obtinut in urma procesului de
comunicare.
 La nivelul individului dar mai ales la nivelul organizatiilor, se observa o crestere exploziva a
interesului pentru comunicare. Fiecare persoana sau organizatie se confrunta cu noi
provocari, este nevoita sa faca fata unor probleme noi, sa ia decizii care fie le asigura
dezvoltarea, fie le precipita declinul.
 Prin structura ei organizatia are nenumarate si diverse preocupari : distributia

produselor/serviciilor, calitatea acestora, profitul, concurenta, temeiul legal al actiunilor,
atmosfera de lucru din interiorul organizatiei, relatiile ei cu angajatii, relatiile dintre angajati,
nemultumirile lor, etc.
 Pentru a-si mobiliza echipa si a o conduce in mod eficient, managerul trebuie sa incurajeze
indivizii sa se exprime, sa faca in asa fel incat informatia sa circule in mod nestingherit, sa se
asigure ca subordonatii inteleg tot ceea ce li se comunica.

Managementul crizelor – Aspecte generale
 Orice organizatie se poate confrunta cu o situatie de criza, in masura sa puna in dificultate

functionarea ei normala.
 Crizele pot fi previzibile si prevenite, insa altele pot interveni cu totul neasteptat si pot aduce Page |
prejudicii grave organizatiilor. 25
 Managementul situatiilor de criza a devenit un domeniu care a cunoscut, in ultimii ani, o

dezvoltare rapida atat in sfera aplicatiilor practice, cat si aceea a cercetarii.
 Experienta a aratat ca, in ciuda tuturor precautiilor, criza poate lua aspecte ce pot scapa de
sub control si poate determina consecinte extrem de grave. Nu exista "retete miracol" pentru
stapanirea unei situatii de criza.
 Managamentul corect al crizei reprezinta " o coletie de masuri, pregatite din timp, care
permit organizatiei sa coordoneze si sa controleze orice urgente"
Definitii si tipologii ale crizei
 Crizele sunt fenomene complexe ce pot afecta viata economica, sistemul politic, relatiile
internationale, sistemele financiar-bancare, structura sociala, institutiile de invatamant,
cultura, etc.
 In lucrarile de specialitate criza este definita ca fiind: “... un eveniment major, impredictibil,
care poate conduce la efecte negative; acestea pot afecta organizatia in ansamblul ei, sau
sectorial, angajatii, produsele, serviciile, starea financiara si reputatia acesteia.”.
 Specialistii francezi au definit criza ca fiind "o stare de urgenta la care se adauga o situatie
destabilizatoare datorata unor evenimente grave de natura a afecta functiile vitale ale unui
sistem social, economic, politic, sau a unui ansamblu de sisteme si care, depasesc prin
periculozitate si amploare, capacitatea obisnuita de interventie".
Tipologia crizelor
 Dupa domeniile in care se manifesta si cauzele care le determina putem identifica crize de
natura: politica, diplomatica, economica, sociala, financiara, militara, informationala,
comunicationala, tehnologica, psihologica, ecologica, etc.
 Dupa spatiul in care se manifesta crizele se pot delimita in: locale, regionale, nationale,
continentale si mondiale.
 Dupa gradul de complexitate crizele pot fi: simple, complexe si combinate.
 Un alt tip de clasificare foloseste o grila de clasificare bazata pe doua axe:

 intern-extern
 intentionat-neintentionat.

 Au foste determinate in acest sens patru tipuri de crize, care se exclud reciproc:
 accidentele, care apar in cadrul activitatilor organizatiei si sunt neintentionate (defectiuni)
de instalatii, accidentari ale lucratorilor, dezastre naturale);
 greselile, care apar ca actiuni neintentionate ale organizatiei pe care un agent extern
incearca sa le transforme intr-o criza (declaratii neatente ale liderilor politici, neglijentele
din institutiile spitalicesti, militare, universitare); Page |
 transgresiunile, ca actiuni intentionate, comise de organizatii care in mod constient 26
incalca reguli de comportament anterior asumate (ascunderea unor informatii de interes
public, distribuirea de produse periculoase, eludarea legilor);
 terorismul, -ca actiuni intentionate, realizate de actori externi, in scopul afectarii in mod
direct a unei organizatii;
 Esentiale raman:
 crizele care afecteaza securitatea nationala
 crizele produse de dezastre care nu afecteaza securitatea nationala decat in cazuri
exceptionale, cu efecte imprevizibile, eventual speculate de anumite categorii sociale.
 Concluzionind, gestiunea crizei nu se poate improviza, dimpotriva ea se intemeiaza pe

evaluarea corecta a circumstantelor si pe stapanirea unor strategii adecvate de raspuns,
strategii ce trebuiesc pregatite si chiar experimentate cu mult timp inainte de izbucnirea
crizei.
Managementul crizelor . Comunicarea de criza.
 Managementul crizelor reprezinta un proces de planificare strategica, in scopul eliminarii

riscurilor si nesigurantei datorate evenimentelor negative si care permite astfel controlul
asupra acestora.
 Controlul unor asemenea evenimente se bazeaza pe elaborarea unui „Plan de Management

al Crizei”
 Un Plan de Management al Crizei contribuie la reducerea timpului de raspuns prin oferirea

informatiilor de context necesare, prin identificarea responsabilitatilor si prin atribuirea de
sarcini specifice unor persoane bine identificate.
 Pe langa factorul viteza, Planul de Management al Crizei creeaza un sistem de raspunsuri

organizate si eficiente.
 In managementul crizei, o componenta esentiala il reprezinta comunicarea de criza, aceasta

fiind astfel proiectata incat poate reduce elementele periculoase care ar putea afecta imaginea
organizatiei.
 Comunicarea de criza implica patru mari tipuri de activitati:

 evaluarea riscurilor,
 planificarea comunicarii de criza,
 raspunsul
 refacerea organizatiei:”

Relatia cu presa in situatii de criza
 Orice criza proiecteaza brusc, in actualitatea presei, o organizatie; aceasta se vede aruncata
"in partea din fata a scenei" si descopera ca presa, prin tehnicile ei specifice de a defini
realitatea crizei, proiecteaza o imagine care duce pierderea increderii publicului in fiabilitatea
organizatiei. Page |
27
 Problemele comunicationale ale unei organizatii confruntate cu o criza se desfasoara pe patru
niveluri:
 comunicarea in interiorul fiecarei organizatii;
 comunicarea cu publicul organizatiei;
 comunicarea cu actorii crizei ;
 comunicarea cu presa;
 In relatiile lor cu presa, majoritatea organizatiilor isi construiesc strategii de comunicare

bazate pe un model asimetric: ele transmit informatii presei si urmaresc felul in care aceste
mesaje sunt preluate si prelucrate de institutiile mass-media; uneori, nemultumite de
comportamentul presei, ele transmit noi mesaje, de tip "drept la replica", fara sa efectueze
insa o evaluare interna a propriului sistem de comunicare cu presa si, in general, cu mediul
extern .
 Experienta arata ca organizatiile au tendinta de a invinui factorii externi pentru imaginea lor
negativa si ca ele nu cauta, in urma evaluarilor, sa isi modifice politica de comunicare interna
si externa, sa isi schimbe structura organizatorica ori strategiile manageriale.
 In perioadele normale, o prezentare imperfecta a unei organizatii in presa nu afecteaza in mod

imediat buna functionare a acelei organizatii; intr-o perioada de criza insa, orice distorsionare
a datelor legate de organizatie va accentua acea stare, va duce la pierderea increderii
publicului si, la limita, la prabusirea organizatiei.
 In timpul unei crize, presa "infometata" preia si distribuie orice fel de informatii, asa incat
organizatiile nu mai pot controla mesajele care ajung in mass-media. Rezultatul este o suma
de mesaje contradictorii, care conduc la situatia in care fiecare jurnalist si chiar fiecare
membru al publicului isi construieste propria versiune despre criza respectiva.
 In ultimii ani, dezbaterile intense pe tema gestionarii situatiilor de criza au oferit prilejul unor
studii detaliate, in urma carora au fost identificate diverse metode si strategii comunicationale
si comportamentale, relevante pentru modul de actiune al organizatiilor.
 Toate aceste date ne arata ca mass-media joaca un rol activ in stabilirea traseelor de evolutie
ale unei crize si ca gestiunea optima a acesteia depinde, in mare masura, de modul in care se
realizeaza comunicarea cu aceasta si de atitudinea pe care specialistii in relatii publice din
cadrul organizatiilor o adopta in confruntarile si negocierile specifice acestor activitati.
Consideratii finale
 Informatia a fost si va ramane totdeauna asociata cu puterea.

 Cine detine informatia are toate sansele sa detina si puterea.
 Orice comunicare este o incercare de influentare a celuilalt.
 Comunicarea urmareste intr-adevar sa transmita un sens al unei idei, situatii sau fenomen,
fapt ce nu se poate realiza fara influentare.
Page |
 Pentru a gestiona cu succes o situatie de criza sau o problema, o organizatie nu se poate 28
multumi doar sa difuzeze anume informatii ci sa si pregateasca terenul pe care acestea vor
ateriza.
 Comunicarea nu trebuie sa fie insa doar monologul unui emitator catre unul sau mai multe
publicuri receptoare, asa cum se intampla de cele mai multe ori, ea trebuie sa fie in acelasi
timp un dialog care presupune atat a asculta cat si a raspunde.
 In concluzie, comunicarea inseamna aproape totul in management, atata timp cat de calitatea
comunicarii depinde intelegerea problemelor cu care se confrunta orice angajat, de la
manager pana la functionarul de pe cel mai de jos nivel ierarhic, durabilitatea relatiilor dintre
acestia, capacitatea managerului de a-si motiva si a-si conduce subordonatii, dar si raporturile
cu mediul extern organizatiei din care sunt preluate informatii deosebit de utile pentru buna
functionare a acesteia.
T.10 – ORGANIZAREA SI PREGATIREA LOCULUI DE MUNCA IN VEDEREA

INSTALARII SISTEMELOR TEHNICE DE SECURITATE.
 Cuprinde competentele necesare organizarii si planificarii activitatilor specifice pentru

echipele de service si instalare precum si capacitatea acestora de a estima corect timpul,
resursele, fazele / etapele de realizare a propriei activitati.
 Pentru echipele de service competentele includ si organizarea activitatii de service pentru

situatiile de urgenta.
Identificarea obiectivelor
 Informatiile si datele necesare realizarii activitatilor sunt identificate prin analiza corecta a
documentatiilor specifice.
 Etapele / fazele de realizare a fiecarei operatiuni sunt identificate înfunctie de tipul activitatii
si de caracteristicile tehnice ale sistemelor de alarma si detectie si / sau de structura
amplasamentului.
 Operatiunile în regim de urgentasunt identificate în conformitate cu procedurile interne, acolo

unde este cazul.
Stabilirea si alocarea resurselor

 Resursele materiale sunt stabilite corespunzator în conformitate cucaracteristicile activitatii.
 Personalul implicat este anuntat în timp util asupra operatiunilor pe care le va desfasura.
 Dispozitivele de testare / diagnosticare, trusele de lucru (scule si aparatura de masura si

control) sunt verificate din punct de vedere functional si metrologic. Page |
29
 Echipamentele componente ale sistemului de alarma si detectie sunt verificate sa corespunda
din punct de vedere cantitativ si calitativ cu proiectul sau tipul activitatii, acolo unde este
cazul.
Planificarea activitatilor
 Planificarea succesiunii etapelor / fazelor este facutaîn functie decaracteristicile tehnice,

normele de mentenanta si de particularitatile constructive ale amplasamentului.
 Planificarea tine cont de întelegerile cu abonatul / clientul.
 Planificarea ia în calcul si aparitia de evenimente si situatii neprevazute, pa baza

experientelor anterioare, atât pentru încadrarea întimp cât si pentru alocarea de resurse
suplimentare.
 Planificarea necesarului de materiale pentru fazele / etapele activitatii este realizatapentru

încadrarea în normele de consum.
 Operatiunile care au loc în regim de urgenta vor fi desfasurate conform procedurilor interne si
în timp util, acolo unde este cazul.
Se va urmari în principal:
 modul în care activitile specifice sunt organizate si planificate;
 capacitatea de a se încadra în timpul afectat;
 modul în care materialele, dispozitivele, echipamentele sunt pregtite si întretinute;
 capacitatea de a identifica corect particularitile fiecarei lucrari / activiti si de a se
organiza în mod corespunzator.
T 11. REGULI DE INSTALARE A TUBULATURII FUNCTIE DE TIPUL ACESTEIA
 Instalarea tubulaturii trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
 tubulatura pentru sistemele de securitate sa nu se intersecteze cu trasee ale instalatiei

electrice;
 tubulatura sa fie la cel putin 10 cm de circuitele electrice;
 tubulatura sa fie la distant a de alte circuite (antenna prin cablu, telefonie, etc) ;
 tubulatura sa fie rezistenta la actiuni mecanice;

 tubulatura se pozitioneaza in locuri cat mai greu accesibile;

 tubulatura se pozitioneaza cat se poate de mascata;
 tubulatura sa nu parcurga trasee inutile;
 gradul de ecranare tubulaturii.
Page |
30
T. 12. MODURI DE INSTALARE A CABLURILOR SI A VERIFICARII CONTINUITATII
ACESTORA
 Traseele de cablu de tip conducte, canale etc. trebuie sa permit introducerea si scoaterea cu
usurinta a cablurilor. Accesul trebuie permis prin înlaturarea sau deschiderea unor capace de
protectie.
 Acolo unde cablurile traverseaza(penetreaza) pereti si plansee cu rol de rezistenta la foc

(antifoc), golurile trebuie asigurate împotriva incendiului astfel încât rezistenta la foc a
elementului de compartimentare traversat sanu se reduca.
 Conexiunile de cabluri, altele decât cele din carcasele echipamentelor, se evita. În cazul în
care acest lucru nu este posibil, conexiunea trebuie carcasata într-o cutie de conexiune,
accesibila si identificabila. Metoda de conexiune nu trebuie sa reduca fiabilitatea si rezistenta
la foc a cablului fara conexiune.
 Pentru reducerea interferentelor electrice din cauza apropierii de instalatiile de date si cele
electrice de joasatensiune, cablurile instalatiilor de semnalizare a incendiilor se separade
cablurile altor sisteme prin:
 instalarea în conducte, ghene etc. separate;
 intermediul unor elemente despartitoare mecanice continue si rigide din materiale
rezistente la foc;
 instalarea la o distantade minim 0,3 m de cablurile altor sisteme .
 Se evita instalarea cablurilor instalatiilor de semnalizare a incendiilor si sistemelor e alarma

împotriva efractiei în lungul conductelor calde, interzicân-du-se instalarea pe suprafete calde.
De asemenea, se evita traseele expuse la umezeala.
 Pe portiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafete calde (minim 40 °c) sau la încrucisari
cu acestea, distanta între circuitele instalatiilor de semnalizare a incendiilor si sistemelor de
alarma împotriva efractiei trebuie sa fie de minim 12 cm sau se iau masuri de izolare termica.
 Se evita instalarea cablurilor instalatiilor de semnalizare a incendiilor si sistemelor de alarma

împotriva efractiei în tuneluri sau canale tehnice în care se gasesc cabluri electrice cu tensiuni
mai mari de 1000 V. In cazurile în care nu este posibilao alta solutie, cablurile se instaleazaîn
tuneluri sau canale tehnice pe peretii opusi sau pe aceeasi parte cu cablurile electrice la o
distantade cca 40 cm, sub cele electrice.
 Când lungimile de paralelism depasesc 150 m, iar tensiunile sunt mai mari de 1000 V, se
face, de la caz la caz, calculul de protectie, luându-se masuri corespunzatoare conform
normativelor si standardelor în vigoare.

 La stabilirea traseelor se evitatrecerile prin spatii cu pericol de explozie, medii corosive sau
zone în care exista pericol de scurgere a unor lichide ce ar putea deteriora învelisul cablurilor
sau ar prezenta pericol de incendiu, alegându-se solutii de montaj pe peretii exteriori acestor
spatii (cu conditia protejarii împotriva efectelor de radiatii termice în caz de incendiu si
deteriorarilor mecanice), si anume, în spatiile de circulatie, anexe tehnice sau alte spatii fara
pericol. Page |
31
 Pentru realizarea circuitelor de alarmala incendiu pentru conectarea dispo-zitivelor de
alarmase tilizeazaacelasi tip de cablu.
 Cablul de joasa tensiune pentru alimentarea echipamentului de control si semnalizare la

incendiu se monteaza pe o intrare separata în carcasa echipamentului, fata de toate celelalte
cabluri ale sistemului de detectare si de alarma la incendiu.
 Pentru sistemele de detectare si de alarmala incendiu si sistemele de alarma împotriva

efractiei se prevad puncte de concentrare separate, marcate corespunzator.
 Cutiile de conexiuni se instaleaza numai în locuri uscate, asigurate împotriva accesului

persoanelor neautorizate, usor accesibile personalului de întretinere.
 Cablurile, conectoarele, bomele etc. trebuie sa fie marcate pentru a putea fi usor identificate.
 Rezistenta de izolatie fatade pamânt a circuitelor de semnalizare trebuie safie de minim 10

Mohm cu decuplarea bomei de împamântare.
 In cladirile înalte si foarte înalte coloanele dispuse pe verticala, pentru circuitele destinate
instalatiilor de semnalizare a incendiilor si sistemelor de alarma împotrivaefractiei, trebuie
safie separate de celelalte categorii de instalatii electrice sau de telecomunicatii.
 Organizarea echipamentului aferent instalatiilor de semnalizare a incendiilor si sistemelor de

alarma împotriva efractiei se face pe niveluri de acces a echipamentului cu sistem de
parolare.
 Circuitele pentru instalatiile de semnalizare a incendilior si sistemele de alarma împotriva

efractiei se instaleaza în tuburi separate.
 Circuitele pentru televiziune cu circuit închis se realizeaza în tuburi sau cu cabluri separate.
In cazul când instalatiile dispecer sau interfon au functiuni de alarm ala incendiu circuitele se
instaleaza în acelasi mod.
T. 13- CARACTERISTICILE SISTEMELOR DE DETECTIE EFRACTIE SI CONTROL AL

ACCESULUI
 Rolul principal al unui sistem de supraveghere are ca scop patru componente:

 a descuraja;

 a detecta;
 a documenta;
 a împiedica sau întârzia orice încercare de patrundere în obiectiv sau zona protejata.
 Aplicarea masurilor de securitate trebuie planificata in functie de necesitatile si nevoile

obiectivului protejat.
Page |
 Functiile sistemului: 32
 interzicerea accesului neautorizat al persoanelor si autovehiculelor in zonele
securizate;
 atentionarea operatorilor dispeceri cu privire la tentativele de patrundere neautorizata,
cu indicarea locului de incercare;
 alarmarea sistemului TVCI in scopul atentionarii operatorilor dispeceri;
 transmiterea semnalelor de alarma catre sistemul de detective antiefractie;
 dezactivarea manuala a filtrelor de control a accesului
Componenta unui sistem de control/admitere acces

 centrala de control
 tastatura centrala
 chei digitale
 cititor de cartele (magnetice, proximitate)
 cititor de chei digitale
 cartele de acces
 tastatura de acces
 turniketi pentru acces personal
 software
 In practica aceste echipamente folosesc software care au, de regula, si functia de pontaj,
des ceruta in aplicatii.
Dispozitive de identificare
 Organizatiile si institutiile, fie ca sunt private sau publice, au posibilitatea sa-si creeze un
sistem propriu de identificare prin obiecte. Documentele eliberate de acestea, legitimatii de
serviciu sau alte documente de identificare, sunt în multe situatii mai sigure si mai greu de
falsificat decât actele emise de autoritatile publice.
 Metodele de protectie despre care vom vorbi se refera numai la atasarea de actul de identitate
a unor dispozitive, componente sau alte elemente care sunt folosite pentru identificarea
electronica a obiectului respectiv.
Cele mai des întâlnite sunt:

 coduri de bare;
 banda magnetica;
 cartela de proximitate;
 cartela Wiegand;
 cartela inteligenta (Smart card);
 cartela laser.

Sisteme Biometrice
 termenul „biometrie” se refera la toate tehnicile de identificare bazate pe o serie de
caracteristici fizice sau fiziologice, dificil sau imposibil de modificat sau imitat.
 specialistii în securitate apreciaza ca folosirea pin si a parolelor, cele mai aplicate metode
de identificare folosite de tehnologia informatica actuala, sunt de mult depasite.
 serie de caracteristicile fiziologice sunt folosite în mod traditional pentru identificare. Page |
astfel, descrierea fizionomiei si a semnelor particulare, întâlnite la pasapoarte, este destul 33
de grosiera si arareori este suficient de sigura pentru a identifica categoric o persoana. la
cealalta extrema, exista tehnicile criminalistice invazive, bazate pe radiografii dentare si
ale scheletului.
Indici Biometrici
 Înfatisarea ( înaltimea, greutatea, culoarea pielii, a parului si ochilor, semne caracteristice
vizibile, genul, rasa, parul facial etc., toate acestea prezentate, de regula, într-o
fotografie);
 comportamentul (de exemplu: ticuri, caracteristicile generale ale vocii, stilul de
exprimare, handicapuri vizibile, trasaturi memorate video);
 bio-dinamice (de exemplu: presiunea si viteza de executie a semnaturii, caracteristici
statistice ale vocii, viteza de apasare a tastelor în cazul introducerii unei parole etc.);
 elemente fiziologice naturale (de exemplu: dimensiunile scheletului – antropometrie,
leziuni osoase sau dentare tratate, amprentele papilare si palmare imaginea retiniana,
modelul vaselor capilare faciale sau din lobul urechii, geometria mâinii, amprenta ADN
etc.);
 elemente artificiale (folosite în special pentru identificarea animalelor, putând exemplifica
cu: bratari, coduri de bare tatuate, zgarzi, microcipuri inserate sub piele, emitatoare radio
etc.).
CERINTE OPERATIONALE
 Alegerea tipului de sistem de supraveghere este influentata de obiectivul protejat (tipul

acestuia, materiale care trebuiesc protejate) mediul inconjurator, amenintarile posibile dar
si de experienta acumulata in paza si protectia obiectivului respectiv.
 Toate aceste idei furnizeaza baza pentru o analiza initiala dar nu sunt suficiente pentru a
dezvolta efectiv sistemul de securitate.
 Natura si ritmul activitatilor in zona obiectivului de supravegheat, sau langa acesta,
configuratia fizica a ariei controlate, comportamentul oamenilor si al mediului
inconjurator sunt factori care trebuie luati in calcul atunci cand se realizeaza un sistem de
securitate.
 Multe obiective, datorita caracteristicilor in continua schimbare, necesita o abordare
dinamica si pragmatica a supravegherii interioare si exterioare.
SOLUTII TEHNOLOGICE
 Elemente principale ale unui sistem de supraveghere:

 centrale de alarmare;
 senzori;

 dispecerat de monitorizare;
 infrastructura de comunicaii.
 Pe langa aceste elemente fizice nu trebuie sa uitam sa ne referim atat la personalul de

deservire cat si la procedurile de actiune in diferite situatii.
 In prima parte a acestei expuneri e vom referi la “senzori” care po fi clasificati foarte simplu Page |
in senzori de interior si senzori de exterior. 34
T14 – PRINCIPII DE DETECTIE
 Un sistem de securitate poate fi definit ca fiind un ansamblu de dispositive care detecteaza si

semnalizeaza o patrundere sau o stare de pericol asociata patrunderii neautorizate intr-un
spatiu supravegheat/protejat.
Categorii de detectie:
 Pasiva: este cea care utilizeaza un parametru existent in mediu asociat evenimentului ce se
doreste a fi detectat- analiza unor parametri existenti in mediu
 Activa: presupune generarea unui parametru existent in mediul supravegheat a carui

modificare este asociata cu evenimentul care se doreste a fi detectat- generarea unor semnale
in mediu si analiza acestora.
Utilizarea undelor mecanice

In domeniul undelor mecanice sunt utilizate urmatoarele domenii de frecventa:
 4-6 Hz – detectoare geofonice sau seismice (termenul seismic este utilizat in mod fortat
deoarece domeniul de frecventa al unei unde seismice este cuprins intre 1,5 si 3,5Hz).
 Zeci – sute de Herti – detctoare de vibratii.
 1 – 10 Khz – spectrul acustic utilizat de detectoarele de geam spart.
 40 – 80 Khz - detectoarele de miscare ultrasonice.
Domeniul undelor electromagnetice

 Banda 10,5 Ghz (lungime de unda aprox. 3 cm) si banda 24Ghz (lungimea de unda aprox.
1cm) – detectoare cu microunde.
 Domeniul de lungimi de unda 8-14 µm (radiatie infrarosie de joasa frecventa – domeniul
termic) – senzori pasivi in infrarosu (cu un varf la 9,4 µm) .
T.15. TIPURI DE DETECTOARE, PRINCIPII DE DETECTIE, INSTALARE, CAUZELE

ALARMELOR FALSE SI MODALITATI DE SABOTARE
TIPURI DE DETECTOARE:

 Contactul magnetic
 Este un sensor activ.
 Se utilizeaza pentru sesizarea pozitiei elementelor de acces in spatiile protejate(usi,
ferestre).
 Este un ansamblu format dintr-un releu reed si un magnet.
 Exista intr-o mare varietate constructiva
Page |
 Este usor de sabotat prin utilizarea unui magnet exterior puternic in cazul in care este
cunoscuta pozitia in care este instalat. 35
 Exista si tipuri constructive care sunt greu de sabotat.
 Senzorul pasiv in infra-rosu (PIR)

 Este un sensor pasiv
 Este destinat detectiei deplasarii cu cel putin 10-15 cm/s a unui corp cu diferenta de
temperatura fata de mediu de 3-5 grade Celssius
 Este sensibil la radiatiile in infrarosu
 Modul de instalare si dimensiunile senzorilor determina caracteristicile de detective ale
acestora
 Nu detecteaza miscarea in exteriorul spatiului protejat
 Se instaleaza la 2-2,3 m de la podea
 Asigura un unghi de detective de 90-105 grade
 Raza de actiune este de cca 10-12 m
 Senzorul activ cu microunde

 Este un sensor activ
 Functioneaza pe principiul reflecxiei undelor electromagnetice reflectate de corpuri
 Senzorul genereaza alarme
 Puterea semnalului are o bataie de maximum 100 m in linie dreapta
 Emitatorul si receptorul sunt amplasate in acceasi carcasa
 Se poate utiliza atat la interior cat si la exterior
 Nu sunt sensibile la variatii termice
 Sunt greu/imposibil de mascat
 Nu se utilizeaza pentru delimitarea spatiului protejat
 Senzorul de vibratii
 Detectoarele de vibratii sunt utilizate in aplicatii speciale (protectia peretilor tezaurelor
sau a suprafetelor vitrate)
 Are o raza de detective variabila, functie de natura materialului de constructive e peretelui
 Reglarea sensibilitatii trebuie facuta cu atentie pentru eliminarea alarmelor cauzate de
zgomotele de mediu
 In cazul peretilor izolati antifonic cu polistiren, se instaleaza pe structura de baza a
peretelui
 Senzorul de geam spart

 Functioneaza pe baza analizei spectral a sunetului produs de spargerea unei suprafete
vitrate
 Este mult mai indicat in protejarea suprafetelor vitrate, deoarece nu sunt sensibili la
zgomotele exterioare

 Sunt fabricate intr-o mare varietate

 Are o acoperire de cca 6 m
 Testarea si reglajul se fac cu dispositive special
 Nu sesizeaza taierea geamului
 Senzorul geofonic (seismic) Page |

 Este utilizat in aplicatii de inalta securitate, fiind asimilati senzorilor de vibratii 36
 Este sensibil la undele subsonice (4-6 Hz)
 Este foarte indicat a fi utilizat in detectarea tendintelor de gaurire mecanica a seifurilor si
blindajelor
 Pot fi instalate in zone zgomotoase, in special in cazul protejarii unor pereti exterior aflati
in zone cu trafic greu
 Detectorul dual PIR+MW

 Combina cele doua tehnologii (PIR si MW)
 Are o rata redusa a alarmelor false (partea PIR zona de detective este foarte bine
limitata, iar partea MW asigura imunitatea la curentii de aer)
 Se utilizeaza cu succes in spatii comerciale, mai putin in aplicatiile rezidentiale
 Detectorul dual PIR+ geam spart
 Detectorul dual PIR+ ultrasonic
 Detectorul antimasching
 Este detector cu dubla tehnologie
 Sesizeaza obturarea zonei supravegheate
 Se utilizeaza in aplicatii de inalta securitate
 Senzori in linia de vizibilitate

 Se utilizeaza in cazul terenului plat
 Exista doua tehnologii: IR sau MW. Tehnologia IR poate fi atat active cat si pasiva,
bariere si senzori
 Zona protejata este zona de vizibilitate emitator-receptor
 In cazul aplicatiilor de exterior, distanta maxima de detective va fi redusa la jumatate
 Trebuie acordata atentie alimentarii, puterea bateriei de alimentare reducandu-se in
perioada rece
 Barierele cu microunde sunt mai sigure in functionare in mediul exterior, comparative cu
barierele IR
 Cauzele principale ale declansarii alarmelor false sunt:
1. Educatia - verificati daca fiecare membru al familiei, sau angajati stie sa utilizeze

sistemul de alarma. Cel mai comun caz este cand se intra in cladire si se uita parola. Este
foarte important ca angajatii sa stie la cine sa apeleze in cazul defectarii sistemului.

2. Mentenanta sistemului de securitate - un senzor defect, un cablu rupt, sunt cauze care
genereaza alarme false. Cel mai recomandat este sa aveti un contract cu o firma specializata
pentru mentenanta sistemului de securitate. Asfel aveti garantia ca investitia in sistemul de
securitate a merit.
3. Testarea - Cand ati testat sistemul de securitate ? Are sistemul de securitate activata
optiunea de testare periodica a comunicarii cu dispeceratul ? Testele simple efectuate periodic Page |
pot preveni eventualele alarme false si va garanteaza ca sistemul functioneaza corect . 37
4. Animalele de companie - foarte des se intampla ca dupa instalarea sistemului de securitate
sa achizitionati un animal de companie , si daca sistemul nu a fost prevazut cu senzori cu
imunitate la animalele de casa riscati ca acestea sa declanseze alarme flase.
T16. CADRUL LEGISLATIV NATIONAL SI INTERNATIONAL
T. 17 CRITERII MINIME DE ECHIPARE A CONSTRUCTIILOR CU SISTEME DE

DETECTARE, SEMNALIZARE SI ALARMARE LA INCENDIU
 Principalele criterii de alegere a instalatiilor de semnalizare a incendiilor sunt:

a) -categoriile de importanta ale constructiilor (conform HG 766 / 97);
b) -tipurile de cladiri si constructii (conform normativului P I18);
c) -riscul de incendiu conform normativului P l18, iar numarul ocupantilor conform
normativului I 7;
d) -destinatia cladirilor si constructiilor (conform normativului P I18 si HG 525/96);
e) -tipurile si parametrii de functionare specifici ai echipamentelor, timpii de alarmare-
alertare si zonele protejate (conform OMI 84 /2001).
 Echiparea cu instalatii de semnalizare a incendiilor, potrivit scenariilor de siguranta la foc

elaborate, sau dupa caz la evaluarea capacitatii de aparare împotriva incendiilor, se asigura la
urmatoarele compartimente de incendiu, constructii si încaperi:
a) toate categoriile de constructii (compartimente de incendiu, încaperi) prevazute, conform
reglementarilor specifice cu instalatii automate de stingere cu apa, tip drencer sau
pulverizatoare, cu ceata de apa si substante speciale, în conditiile în care actionarea
acestora se face prin astfel de instalatii;
b) constructiile închise, de importanta exceptionala si deosebita (A, B), încadrate conform
legislatiei specifice, eechipate cu instalatii automate de stingere a incendiilor, precum si
cele echipate la care este necesara asigurarea semnalizarii incendiilor înainte de intrarea
în functiune a instalatiilor automate de stingere;

c) constructiile civile (publice) având destinatia:

• constructii administrative si financiar-bancare cu peste 600 de persoane;
• constructii de turism cu mai mult de 3 niveluri sau care adapostesc peste 150
persoane;
• constructii de cultura si învatamânt, cu mai mult de 4 niveluri sau care adapostesc
peste 600 persoane;
• constructii de sanatate care adapostesc peste 100 persoane (având paturi de Page |
spitalizare stationare); 38
• constructii comerciale si de sport, cu peste 1500 de persoane;
• constructii de cult cu peste 600 de persoane;
• cladiri înalte si foarte înalte, cu exceptia locuintelor;
• cladiri cu sali aglomerate;
• constructii de productie si depozitare (inclusiv încaperi ori spatii de productie si
depozitare amplasate în alte cladiri) din categoriile A, B sau C pericol de incendiu, cu
aria desfasurata mai mare de 600 mp, precum si depozite cu stive înalte (peste 4 m
înaltime).
 Timpii de alarmare/alertare asigurati de tipul 1 trebuie safie de 10 secunde pentru alarmare si

de la 10 secunde pâna la maxim 10 minute pentru alertare, din momentul intrarii în alarma a
unui detector sau actionarii unui declansator manual.
 Tipurile de acoperire a zonelor de detectare la incendiu sunt:

 total prin detectoare de incendiu si declansatoare manuale;
 partiala prin detectoare de incendiu si dec1ansatoare manuale;
 cai comune de evacuare prin detectoare de incendiu si declansatoare manuale;
 locala prin detectoare de incendiu si declansatoare manuale;
 pentru un echipament prin detectoare de incendiu;
 prin declansatoare manuale.
 Cu instalatii de semnalizare a incendiilor de Tipul 1 se pot realiza tipurile 1,2,3 si 6 de

acoperire, iar cu instalatii de semnalizare a incendiilor de Tip-ul II se pot realiza tipurile 4 si
5 de acoperire.
 Tipul II de instalatii de semnalizare a incendiilor se poate utiliza în combinatie cu tipul 1 si cu

toate tipurile de acoperire din tabelul 2. Acoperirea realizata astfel este de tip local sau pe
echipament.
 În toate constructiile unde exista pericol de scapari si acumulari de gaz sau vapori inflamabili,
se vor monta si/sau detectoare de concentratie pentru gaze sau vapori care, în anumite
concentratii, pot deveni periculoase (explozive sau toxice). Aceste detectoare trebuie
saavertizeze optic si acustic atingerea pragului de 20% din limita inferioarade explozie (LIE).
 Instalatiile de semnalizare a incendiilor se prevad doar cu dec1ansatoare manuale de alarmare

(butoane de semnalizare), numai acolo unde observarea initierii incendiilor se asiguraîn timp
util. Instalatiile de semnalizare a incendiilor prevazute cu detectoare automate se doteaza,
obligatoriu, si cu declansatoare manuale de alarmare.

T.18. ELEMENTE DE TEORIE A ARDERII SI PROPAGAREA INCENDIILOR.
Arderea ca fenomen este definita drept reactia exoterma a unei substante combustibile cu un
carburant, însotita, în general, de emisie de flacari si / sau incandescenta si / sau emisie de fum.
Temperatura de inflamabilitate- temperatura minima la care trebuie încalzita o substanta Page |
combustibila, pentru a forma cu aerul deasupra suprafetei sale un amestec de o anumita concentratie 39
care se aprinde încontact cu o sursa de amorsare, fara a se asigura însa arderea stabila a substantei în
continuare;
Temperatura de aprindere - temperatura cea mai mica la care o substanta combustibila aflata în
prezenta aerului sau oxigenului, trebuie încalzita pentru a se aprinde în contact cu o sursa de caldura
si continua sa arda de la sine fara încalzire ulterioara;
Temperatura de autoaprindere– temperatura minima la care unmaterial sau o substanta
combustibila trebuie încalzita pentru a se aprinde,fara a veni în contact direct cu o sursa de aprindere
si de a arde încontinuare fara încalzire ulterioara;
Explozia- proces de ardere foarte rapida si violenta a amesteculuiexploziv care se produce în
fractiuni de secunda cu degajare de caldura sipresiuni mari;
Energia minima de aprindere– valoarea minima a unei energii, a unei scântei electrice sau
mecanice, capabila sa aprinda un amestec inflamabil de gaze, vapori sau pulberi combustibile si aer
la concentratia favorabila producerii fenomenului;
Continutul minim de oxigen pentru explozie– concentratia minimade oxigen a amestecului format
din aer si gaze, vapori si pulberi combustibile sub care numai este posibila inflamarea si ca atare nici
propagarea arderii în întregul volum;
Indicele de oxigen–continutul de oxigen al mediului, în care un material combustibil continua sa
arda dupa îndepartarea sursei de aprindere;
Viteza de ardere–cantitatea de materiale sau de substantecombustibile care se consuma prin ardere
în unitatea de timp;
Presiunea maxima de explozie– presiunea maxima generata de explozia unui amestec exploziv aflat
la presiunea initiala de 1 atmosfera , într-un recipient închis;
Puterea calorica– energia calorica ce poate fi degajata prin combustia completa a unitatii de masa
a unui material sau a unei substante combustibile.
 Pentru a se produce procesul de ardere, are nevoie de trei factori si anume:

 sa existe un material inflamabil/combustibil
 sa existe o sursa de temperatura in masura sa aprida materialul de combustie
 sa existe oxigenul necesar intretinerii arderii.
T.19. NOTIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE DETECTARE, SEMNALIZARE SI

ALARMARE LA INCENDIU
 Sistemele antiincendii reprezinta echipamente de detectie si avertizare a incendiilor cu

ajutorulsemnalelor venite de la detectorii de fum, de temperatura si de la butoanele de
averizare manuala a incendiului.

 Aceste elemente de detectie si semnalizare a incendiilor transmit catre centrala de incendiu

schimbarile de stare datorate fumului si temperaturii mediului unde sunt plasate acestea si
genereaza si o alarma optoacustica.
 Pentru o mai buna eficienta in combaterea incendiilor, pentru limitarea pagubelor materiale
si umane, se poate face integrarea sistemelor de detectie si semnalizare incendiu cu cele de
stingere a incendiilor (instalatii sprinkler, trape , voleti si eliberare a amestecului de gaze Page |
inerte si ecologice) 40
 Pentru zone restranse in care trebuie facuta protectia antiincendiu se recomanda folosirea
detectorilorde fum conectati la intrarile centralei iar pentru zone mai intinse de protectie
antiincendiu (spatiicomerciale mari, institutii financiar – bancare, hale de productie, hoteluri,
spatii de birouri, institutii deinteres public cat , ferme de animale, combinate agricole,
hidrocentrale, etc.) se utilizeaza sistemededicate pentru detectia si semnalizarea inceputului
de incendiu.
Componente
a. centrale conventionale de incendiu - au rolul de a controla si prelua toate semnalele de
stare de la
detectori decansand avertizarea sau preavertizarea la dispozitivele de semnalizare acustica si,
eventual, va actiona automat trapele de evacuare, lifturi etc.;
b. centrale adresabile de incendiu - indeplinesc aceasi functie ca si centralele conventionale ,
principala diferenta fiind in modul de conectare al detectorilor pe o bucla , usurinta conectarii
si identificarea usoara a alarmelor;
c. detectori de fum optici - au rolul declansarii alarmelor la aparitia fumului in zona lor de
analizat ;
d. detectori de fum cu ionizare - au o sensibilitate mult mai mare la analiza elementelor din
aer care
pot declansa o avertizare de incendiu datorita camerelor de ionizare a moleculelor de aer din
interiorul acestora ;
e. detectori de fum cu spot reflexiv in infrarosu - se sesizeaza prezenta fumului cu ajutorul
unui
emitator in infrarosu;
f. detectori de temperatura - sesizeaza un nivel ridicat de temperatura sau o crestere rapida a
temperaturii mediului ;
g. detectoare de monoxid de carbon - reactioneaza la o crestere peste un nivel de alarma a
monoxidului de carbon ;
h. detectori de fum tip bariera in infrarosu - au ca si detectorii de fum cu spot reflexiv in
infrarosu
acelasi principiu de functionare utilizandu-se in aplicatii unde este dificila amplasarea
detectorilor de fum uzuali ;
i. detectori de fum prin aspiratie - utilizeaza un sistem de conducte din diverse puncte de
acces si un
aspirator (pentru spatii greu accesibile)
j. detectori de flacara - foloseste un sistem combinat de receptori in ultraviolet si infrarosu;
k. module adresabile - prin intermediul lor se pot conecta la o centrala de incendiu adresabila
detectori conventionali ;

l. repetoare si emulatoare - pentru vizulizarea anumitor date, informatii sau comenzi in

diferite
puncte ale zonei controlate si monitorizate ;
n. izolatoare de bucla pentru sisteme adresabile - se recomanda folosirea lor pentru ca o
intrerupere
a buclei sa nu afecteze totalitatea detectorilor;
o. detectori de substante periculoase - pentru detectarea anumitor produse specifice Page |
periculoase din 41
punct de vedere al potetialului exploziv cum ar fi hidrogenul , vapori de petrol, de alcool
etilic, de amoniac, de GPL, de gaz metan;
p. sirene si indicatoare optice de semnalizare - asigura avertizarea optica si acustica la
initierea unui
incendiu ca si semnalizarea inceperii procedurii de evacuare.
r. electromagneti si elemente de blocare acumulatori - pentru mentinerea in functiune a
sistemului
de detectie si avertizare a incendiului la intreruperea alimentarii cu energie electrica a
centralei ;
s. butoane de urgenta pentru declansarea imediata a alarmei - se utilizeaza pentru
alarmarea
manuala la aparitia unui incendiu de catre personalul obiectivului monitorizat la incendiu.
T. 20.DETERMINAREA TIPULUI DE SISTEM SI A COMPONENTELOR SPECIFICE

SISTEMULUI TVCI
 Pentru determinarea tipului de sistem trebuie sa fie stabilite clar urmatoarele elemente:
 ce se doreste prin instalarea sistemului de supraveghere video;
 la ce calitate se doreste sa fie facuta supravegherea video;
 ce calitate trebuie sa aiba inregistrarile video;
 care sunt conditiile de inregistrare si arhivare;
 cat timp se pastreaza informatia inregistrata;
 cum este oprat sistemul de supraveghere vodeo: permanent sau ocazional;
 daca se doreste exportul inregistrarilor si formatul in care se doreste acest lucru;
 care sunt conditiile de instalare: montaj, iluminat, locatie, etc;
 care sunt conditiile de transmisie a semnalelor video;
 care sunt conditiile de transmisie ale semnalelor de date;
 daca se doreste inteconectarea cu alte sisteme.
 Toate aceste detalii, dar nu numai acestea conduc in final la stabilirea caracteristicilor
necesare elementelor echipamentelor de supraveghere video:
 conditii de iluminat
 caracteristicile lentilei

 tipul camerei video

 adancimea campului de focalizare
 diafragma camerei video
 sensibilitatea camerei video
Page |
42
T21.STABILIREA CONDITIILOR DE MONTAJ SI INSTALARE
 Pentru indeplinirea functiilor sale, un system de securitate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte,
astfel:
 sa respecte principiile de realizare ale unui sistem (comanda-control- comunicatii si
informatii)
 arhitectura sistemului trebuie sa fie de tip deschis (sa permita dezvoltari ulterioare, fara
modificari ale interfetelor existente)
 sistemul trebuie sa die construit modular pentru a permite operatiunile de mentenanta si
service
 structura sistemului sa respecte principiul inelelor de securitate si al protectiei in adancime
 in vederea asigurarii tratarii complete a tuturor amenintarilotr identificate in obiectiv, vor fi
abordate in aceeasi conceptie si elementele de protective a integritatii corporale, a vietii
persoanelor si sanatatii acestora
 sistemul trebuie sa asigure integrarea unitara a componentelor hardware si software, precum
si a factorului uman (personal cu atributii in domeniul securitatii, personal neimplicat al
obiectivului, vizitatori, etc)
 asigurarea corelarii activitatilor de monitorizare cu masurile de avertizare si evacuare a
personalului din obiectiv in situatii de urgenta
 aplicarea masurilor de monitorizare, asigurand in acelasi timp, respectarea confidentialitatii
datelor personale
 asigurarea redundantei componentelor si conexiunilor cu roluri deosebit de inseminate in
functionarea sistemului
 efectuarea operatiunilor de back-up asupra bazelor de date operationale
T.22. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMELE DE MONITOIRZARE
 Definitie: Un sistem de securitate este un ansamblu de dispozitive ce detecteaza si

semnalizeaza o intruziune sau o stare de pericol asociata intrarii neautorizate in spatiul
protejat.
 Procesul de asigurare a securitatii presupune indeplinirea urmatoarelor etape:

 realizarea detectiei
 evaluarea alarmei
 intirzierea actiunii intrusului prin masuri de securitate mecanice asigurarea
interventiei (raspuns)
 Un sistem complex de securitate integreaza urmatoarele subsisteme:


 subsistem de detective si alarmare perimetrala

 subsistem de control acces
 subsistem TVCI
 subsistem de detective si alarmare la efractie
 subsistem de detective si alarmare /stingere la incendii, inundatii si alte pericole
 subsistem de comunicatii de securitate si transmiteri de date
Page |
 subsistem dispecerat
43
 In subsistemul dispecerat de monitorizare se realizeaza:
 corelarea si interconditionarea automata a functionarii elementelor subsistemelor
component in scopul realizarii functiilor SIS
 evaluarea gradului de amenintare in caz de atac extern
 punerea la dispozitia operatorilor a informatiilor complexe privind situatia create
 precizarea masurilor ce trebuiesc intreprinse de catre operatori pentru fiecare situatie
in parte
 alarmarea personalului si a fortelor de interventie in mod automat sau prin intermediul
operatorilor dispeceri, in functie de procedura stabilita
 inregistrarea si arhivarea datelor furnizate de subsistemele component in vederea
analizarii lor ulterioare
 Termeni specifici
 Acces- actiune de intrare/iesire dintr-o zona securizata
 Conditie de alarma – functia unui sIstem de alarma sau a unei parti din el, de a
reactiona in prezenta unui pericol
 Centru de monitorizare si receptie a alarmelor (CMRA)- centru care functioneaza
permanent si catre care este adresata informatia despre starea de functionare a
sistemelor de alarma conectate
 Sistem de alarma- instalatie electric ace raspunde unui detector automat/manual la
prezenta unor situatii de risc
 Echipament de transmisie a alarmelor- un echipament care este utilizat special
pentru transmiterea mesajelor de alarma de la sistemul de alarma la CMRA
 Autentificare- schimbarea unui cod pentru a identifica faptul ca permisele
supravegheate ale unui emitator-receptor nu au fost substituite de alte echipamente
similar sau ca informatia transmisa nu a fost modificata
 Criptare- traducerea unei informatii printr-o metoda specifica
 Mesaj- serie de semnale parcurse intr-o retea care include identificarea, functia si
diferite intelesuri pentru furnizarea propriei integritati, imunitati si receptii potrivite
 Format de mesaj- definitie cuprinsa detaliat a tipului de mesaj care nu are un inteles
specific
T.23 SEMNALE PROCESATE SI TRANSMISE LA CMRA DE CATRE SISTEMELE DE

ALARMA
 Principalele semnale transmise de centralele de alarma sunt:


Semnale de stare
 stare armata/dezarmata;
 alimentare curent alternativ;
 alimentare cu curent continuu;
 ceas intern al sistemului;
 baypas-are a zonei; Page |
 memorie a evenimentelor; 44
 partitii.
Semnale de alarme de efractie si hold-up:

 alarma de efractie in zona…;
 restaurare zona de efractie;
 alarma de panica;
 restaurare alarma de panica;
 alarma de sabotaj;
 restaurare alarma de sabotaj;
 alarma de constrangere;
 restaurare alarma de constangere.
Semnale de alarme de incendiu

 alarma la fum;
 restaurare pentru alarma la fum;
 alarma termica;
 restaurare pentru alarma termica;
 alarma de inundatie;
 restaurare pentru alarma de inundatie;
 alarma manuala de incendiu;
 restaurare pentru alarma manuala de incendiu;
 alarma la flacara;
 restaurare pentru alarma la flacara;
 alarma la gaz;
 restaurare pentru alarma la gaz.
Semnale de alarme de control a accesului

 armare/dezarmare efectuata de utilizator;
 autoarmare sistem;
 armare rapida;
 acces validat;
 acces refuzat;
 armare cu baypas-are;
 armare/dezarmare devreme;
 armare/dezarmare tarzie;
 armare/dezarmare partiala.
Semnale tehnice
 lipsa/restaurare alimentare ac;

 lipsa/restaurare alimentare cc;

 defect/restaurare zona;
 test periodic;
 defect/restaurare priferice;
 sabotaj cod utilizator;
 lipsa ceas intern;
Page |
 programare locala;
45
 eroare comunicare;
 lipsa/restaurare comunicatie;
 pierdere date.
T.24 STRUCTURA UNUI SISTEM DE MONITORIZARE
 Structura unui sistem de monitorizare cuprinde in principal:

 sisteme de alarma instalate la obiectivele protejate
 communicator digital, care poate fi interior/exterior sistemului de alarma
 mediul de comunicare
 CMRA
 echipamente de receptie
 unitati de procesare a informatiilor
 echipamente de comunicare verbala
 forte de interventie rapida
T.25 SISTEME SI ECHIPAMENTE DE TRANSMISIE SI RECEPTIE A MESAJELOR CMRA
ECHIPAMENTELE DE TRANSMISIE A ALARMELOR

 Echipamentele de transmisie a alarmelor, in functie de modul cum se face transmisia catre
echipamentele de receptie instalate la CMRA pot fi clasificate in:
 comunicatoare vocale
 comunicatoare de date
 Comunicatoarele vocale mai sunt utilizate doar pentru alarmele sociale sau pentru avertizari digitale
 Pentru aplicatiile de securitate antiefractie si incendiu sut folosite cu preponderenta comunicatoarele
digitale
 In functie de modul in care este preluata informatia de la sistemele de securitate, acestea se clasifica
astfel:
 comunicatoare analogice
 comunicatoare digitale
 Comunicatoarele analogice preiau de la sistemele de alarma semnalele analogica: nivele de tensiune

sau stari ale unor contacte, pe care le convertesc in semnale digitale si le transmit spre echipamentul
de receptie.

 Dezavantajul acestora este numarul limitat de semnale preluate de sistem (maxim 16) si implicit
nivelul scazut de informatii puse la dispozitia unitatii de procesare a informatiei-UPI
 Avantajul este ca pot fi interfatate la orice sistem de alarma, ele fiind un echipament exterior
centralelor de alarma
Page |
 Comunicatoarele digitale sunt cele mai utilizatesi in general ele preiau informatia de la
46
centralele de alarma, avand posibilitatea sa transmita toate schimbarile de stare ale sistemului
de alarma.
 Dupa calea de transmisie, comunicatoarele se pot clasifica in:

 comunicatoare telefonice pst
 gsm
 sms
 comunicatoare radio
 comunicatoare ip- pe retele de internet
 gprs
 Cele mai utilizate sunt comunicatoarele pe retelele publice PSTN
 Comunicatoarele GSM si SMS sunt echipamente externe centralelor de alarma, ele preluand
informatia fie prin intermediul interfetei 485, fie de la comunicatorul telephonic
 Comunicatoarele GSM sunt folosite ca sistem de transmitere redundant pentru reteaua pe

telefonia PTSN
ECHIPAMENTELE DE RECEPTIE A ALARMELOR
 Dupa mediul de transmisie, al mesajelor de la comunicatorul digital, echipamentele de receptie pot fi

clasificate in:
 echipamente de receptie telefonica
 echipamente de receptie gsm
 echipamente de receptie radio
 echipamente de receptie ip
 echipamente de receptie combinate
 Echipamentele de receptie pos sa indeplineasca doar rolul de receptie a mesajelor, sa decodifice

formatele de comunicare sis a transmita informatia unei unitati de procesare
 Avantajul acestor echipamente este costul redus al acestora
 Dezavantajul cel mai mare consta in faptul ca ofera o autonomie redusa in cazul intreruperii
alimentarii cu current continuu.
 La alegerea unui echipament de receptie, este recomandat ca:

 echipamentul de receptie trebuie sa poata asigura functionarea in regim de avarie, asigurand
receptionarea mesajelor de la sistemul de alarma si posibilitatea punerii la dispozitia operatorului
dispecer a unui minim de informatii necesare luarii unei decizii in vederea coordonarii fortelor de
interventie

 echipamentele de receptie trebuie sa aiba mai multe canale de intrare (in cazul folosirii retelelor
telefonice publice)
 echipamentele de receptie trebuie sa aiba posibilitatea ca fiecare canal de intrare sa receptioneze
mai multe formate de comunicare
 echipamentele de receptive trebuie sa aiba posibilitatea sa lucreze cu echipamente redundant fara
sa fie necesara interventia umana
 echipamentele de receptive trebuie sa poata receptiona pe cat posibil informatii de la mai multe Page |
tipuri de comunicatoare digitale, folosind aceeasi unitate de procesare a informatiei.
47
T.26 ARHITECTURA UNUI SISTEM. COMUNICATIA INTRE COMPONENTELE SISTEMULUI

SI CENTALA
Elemente constructive:
 senzori
 centrala
 echipamentele periferice ale centralei
 dispozitivele de avertizare locala
 dispozitivele de comunicare la distanta
Arhitectura unui sistem este prezentata in figura de mai jos:

Disp ozitive d e se mna liza re
MMI 1 MMI n
Ce ntra la MAGISTRALA COMUNICATIE (BUS)
EXP. 1 EXP 2 EXP n
 Exista mai multe tipuri de comunicatie in interiorul sistemului.

 Comunicatia intre senzori si central sau unitatile de expandare.
 Tipuri de conexiuni ale zonei:

 contact normal deschis (NO)
 contact normal inchis (NC)
 contact normal inchis cu rezistenta de cap de linie (EOL)
 contact normal inchis cu doua rezistente de cap de linie (DEOL)

IN IN IN
IN
AL AL AL
AL
Conta c t NO Conta c t NC Cone xiune EOL Cone xiune DEOL

T Page |
48
 Din punct de vedere al securitatii, in sistemele de securitate nu se utilizeaza contacte NO

deoarece acestea sunt mai usor de sabotat, prin taierea unui singur conductor.
 Pentru a asigura o securitate sporita impotriva sabotajului se foloseste conexiunea cu

rezistenta de cap de linie (rezistenta se monteaza fizic in senzor)
 Pentru utilizarea ergonomica a intrarilor in central, se foloseste conexiunea cu doua rezistente

de cap de linie. Conexiunea permite monitorizarea simultana a contactului de alarma (AL) si
a contactului de sabotaj (T=tamper) existent in carcasa senzorului
 Comunicatia intre central si expandoare sau MMI-uri este realizata prin intermediul unei
magistrale de date (BUS). Aceasta presupune transmiterea unei cantitati mai mari de
informatii. Centrala interogheaza ciclic idispozitivele aflate pe magistrala, printr-un protocol
de comunicatie seriala.
 Exista mai multe tipuri de comunicatie utilizate in sistemele de securitate. Unele nu prezinta
solicitari special referitoare la arhitectura magistralei si permit conexiuni de tip STAR sau
ramificate, altele prezinta anumite cerinte specific.
 Un protocol utilizat, in cadrul sistemelor de securitate dar si al sistemelor de control al

accesului cat si pentru actionarile si comenzile folosite in sistemele CCTV este protocolul RS
485. Acest procol de comunicatieseriala necesita:
 utilizarea unui mediu de comunicatie uniform
 arhitectura PIPE-LINE, in care dispozitivele sunt conectate pe BUS; ramificatiile,
conexiunile in stea nu sunt premise;
 terminatoare (adaptoarele de impedanta) la capetele magistralei de comunicatie.

T.27 REALIZAREA SETARILOR PROGRAMELOR SI CONFIGURAREA ZONELOR
 Atunci cand echipamentele instalate sunt insotite de programe de configurare si monitoirzare, acestea
trebuiesc setate pentru a permite comunicatia cu echipamentele instalate
 cand configurarea se executa de la distanta, se va seta modul de comunicare (linie telefonica
utilizand un modem dedicate acesteia sau o adresa IP) Page |
 cand operatiunea se executa local, se va seta portul de comunicatie sau adresa de IP
49
 Atunci cand se utilizeaza echipamente care sunt construite pentru a fi programate pe port
classic, apare o mica problema deoarece computerele mai noi nu mai detin acest tip de port.
 In aceasta situatie se instaleaza pe un anumit port USB sau o interfata USB-seriala si se

configureaza portul COM corespunzator specificatiilor programului de programare.
 Odata ce aceasta setare a fost a fost efectuata, interfata USB nu trebuie introdusa decat in
acel port USB , in care a fost configutara.
T.28 TESTAREA STARII DE FUNCTIONARE A SISTEMULUI
 Testarea periodica este recomandata sa fie facuta la cel putin 2 saptamani
 Se verifica functionarea fiecarei zone a sistemului de securitate.
 Scopul testului este de a verifica functionarea completa a sistemului:

 armare,
 generare alarma,
 verificare comunicatie cu dispeceratul de interventie
 La unele echipamente exista functia WALK TEST prin care se poate verifica fiecare zona fara a fi
necesara armarea sistemului si generarea de alarme.
 Aceasta se utilizeaza obligatoriu in conjuntie cu un test de alarma pentru a verifica atat semnalizarea
locala cat si in dispecerat. Acest test este specific utilizatorului si se va efectua de catre acesta
 Verificarea electrica a sistemului/mentenanta acestuia este o operatiune specifica echipei tehnice care
a instalat sistemul de securitate.
T.29 ARHITECTURA UNUI SISTEM. COMUNICATIA INTRE COMPONENTELE

SISTEMULUI SI CENTALA
Elemente constructive:
 senzori
 centrala

 echipamentele periferice ale centralei

 dispozitivele de avertizare locala
 dispozitivele de comunicare la distanta
Arhitectura unui sistem este prezentata in figura de mai jos:
Page |
50
Disp ozitive d e se mna liza re
MMI 1 MMI n
Ce ntra la MAGISTRALA COMUNICATIE (BUS)
EXP. 1 EXP 2 EXP n
 Exista mai multe tipuri de comunicatie in interiorul sistemului.

 Comunicatia intre senzori si central sau unitatile de expandare.
 Tipuri de conexiuni ale zonei:

 contact normal deschis (NO)
 contact normal inchis (NC)
 contact normal inchis cu rezistenta de cap de linie (EOL)
 contact normal inchis cu doua rezistente de cap de linie (DEOL)
IN IN IN
IN
AL AL AL
AL
Conta c t NO Conta c t NC Cone xiune EOL Cone xiune DEOL

T
 Din punct de vedere al securitatii, in sistemele de securitate nu se utilizeaza contacte NO

deoarece acestea sunt mai usor de sabotat, prin taierea unui singur conductor.

 Pentru a asigura o securitate sporita impotriva sabotajului se foloseste conexiunea cu

rezistenta de cap de linie (rezistenta se monteaza fizic in senzor)
 Pentru utilizarea ergonomica a intrarilor in central, se foloseste conexiunea cu doua rezistente

de cap de linie. Conexiunea permite monitorizarea simultana a contactului de alarma (AL) si
a contactului de sabotaj (T=tamper) existent in carcasa senzorului
Page |
 Comunicatia intre central si expandoare sau MMI-uri este realizata prin intermediul unei 51
magistrale de date (BUS). Aceasta presupune transmiterea unei cantitati mai mari de
informatii. Centrala interogheaza ciclic idispozitivele aflate pe magistrala, printr-un protocol
de comunicatie seriala.
 Exista mai multe tipuri de comunicatie utilizate in sistemele de securitate. Unele nu prezinta
solicitari special referitoare la arhitectura magistralei si permit conexiuni de tip STAR sau
ramificate, altele prezinta anumite cerinte specific.
 Un protocol utilizat, in cadrul sistemelor de securitate dar si al sistemelor de control al

accesului cat si pentru actionarile si comenzile folosite in sistemele CCTV este protocolul RS
485. Acest procol de comunicatieseriala necesita:
 utilizarea unui mediu de comunicatie uniform
 arhitectura PIPE-LINE, in care dispozitivele sunt conectate pe BUS; ramificatiile,
conexiunile in stea nu sunt premise;
 terminatoare (adaptoarele de impedanta) la capetele magistralei de comunicatie.
T.30 REALIZAREA SETARILOR PROGRAMELOR SI CONFIGURAREA ZONELOR
utilizand un modem dedicate acesteia sau o adresa IP)

T.31 ZONAREA CLADIRILOR

 Impartirea unei cladiri in zone are ca scop identificarea rapida a locului de origine al alarmei in baza
indicatiilor centralei de semnalizare.
 Tipuri de zone:
 zona instantanee-zona care declanseaza instantaneu alarma
 zona temporizata-zona a carei activare genereaza o temporizare interna a sistemului dupa care, Page |
in cazul in care nu este dezactivat, declanseaza automat o alarma
52
 zone de panica-atac-zone instantanee care declanseaza o alarma silentioasa
 zone de sabotaj/defectiune tehnica- utilizate pentru monitorizarea securitatii sistemului.
REGULI PENTRU ZONAREA CLADIRILOR:
 aria desfasurata a unei zone trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1600 mp;
 distanta de cautare in interiorul unei zone sa fie mai mica sau egala cu 30 m;
 intr-o zona pot fi incluse mai multe incaperi, daca:
 suprafata lor nu depaseste 400 mp, numarul lor este mai mic de 5, iar incaperile sunt
invecinate;
 incaperile sunt invecinate cu acces usor intre ele, suprafata totala nu depaseste 1000 mp si in
central de semnalizare sunt prevazuti avertizori de alarma pentru spatial afectat de incendiu;
 fiecare zona trebuie limitata la un nivel al cladirii exceptand:
 zona este casa scarii, putul liftului sau o structura similar ace se intinde pe mai mult de un
nivel
 suprafata cladirii este mai mica de 300 mp.
T. 32 TESTAREA STARII DE FUNCTIONARE A SISTEMULUI
 Testarea periodica este recomandata sa fie facuta la cel putin 2 saptamani
 Se verifica functionarea fiecarei zone a sistemului de securitate.
 Scopul testului este de a verifica functionarea completa a sistemului:

 armare,
 generare alarma,
 verificare comunicatie cu dispeceratul de interventie
 La unele echipamente exista functia WALK TEST prin care se poate verifica fiecare zona fara a fi
necesara armarea sistemului si generarea de alarme.
 Aceasta se utilizeaza obligatoriu in conjuntie cu un test de alarma pentru a verifica atat semnalizarea
locala cat si in dispecerat. Acest test este specific utilizatorului si se va efectua de catre acesta
 Verificarea electrica a sistemului/mentenanta acestuia este o operatiune specifica echipei tehnice care
a instalat sistemul de securitate.
T.33 STABILIREA CERINTELOR DE CONECTARE SI PROGRAMARE


 Programarea sistemelor de securitate antiefractie este o procedura a carui nivel de dificultate

depinde nu atat de marimea sistemului, cat de nivelul de complexitate a interdependentelor
dintre subsisteme si automatizarile ce se doresc a fi implementate.
 Programarea sistemului reprezinta selectarea acelor functiuni utile pentru fiecare aplicatie.
Page |
 Instalarea sistemelor de securitate este o activitate in urma careia rezulta de cele mai multe 53
ori produse de serie mica sau chiar unicat.
 De aceea, fiecare sistem in parte are particularitatile lui in ceea ce priveste programarea.
 Etapele de programare ale unui sistem sunt:

 elaborarea procedurilor de functionare si utilizare a sistemului
 programarea propriu-zisa a sistemului
 Elaborarea procedurilor de functionare presupune armonizarea intre informatiile cuprinse in

proiectul tehnic de executie, solicitarile beneficiarului si cerintele legale pentru obiectiv.
 Aceasta activitate se face impreuna cu persoana desemnata de beneficiar sa receptioneze si sa

supervizeze exploatarea sistemului de securitate, aceasta fiind o atributie a managerului de
securitate ori a administratorului obiectivului.
 Programatorul sistemului de securitate trebuie sa obtina informatiile specifice referitoare la

modul de utilizare a spatiului (programului de lucru), a drepturilor de accesare a utilizatorilor.
 In practica, programatorul se afla in situatia de a genera solutii referitoare la utilizarea

sistemului pentru maximizarea rezultatelor in ceea ce priveste asigurarea securitatii in baza
normelor in vigoare si a functiilor specifice asigurate de echipamentul folosit.
 In cazul in care exista un plan de paza pentru obiectivul protejat, trebuie realizata corelarea
procedurilor de operare a sistemului de securitate cu masurile prevazute in planul de paza.
 Dintre informatiile specific care trebuie sa rezulte in urma acestei analize, se numara:
 timpii de intrare, iesire, durata semnalizarilor
 numarul de utilizatori si drepturile specific fiecaruia
 eventualele modificari referitoare la partitionarea sistemului, traseele principale de
acces catre tastaturi; daca sunt necesare modificari fata de proiectul avizat, acestea
trebuiesc operate si proiectul trebuie reavizat.
 Modificarile pot fi avizate cu ocazia inspectiei obligatorii care vor fi executate la finalul
lucrarilor.
 Programarea propriu-zisa este etapa de introducere a parametrilor programului in memoria

centralei.

 Programatorul trebuie sa fie familiarizat cu functiile de programare specific pentru

echipamentele instalate, cu accesarea modului de programare a echipamentelor si cu tehnica
de programare a fiecarei informatii in parte.
 In timpul programarii, operatorul care executa programarea sistemului de securitate va avea

in vedere urmatoarele probleme:
 operatiunile generale de functionare a centralei: afisarea orei, modul de semnalizare a Page |
anumitor evenimente, etc; 54
 tipul de zona specific fiecarei intrari si decriptorii de zona; in cazul in care
comportamentul unui tip de zona este programabil, se vor prigrama intai tipurile de
zona;
 timpii de intrare, iesire, durata de actionare a iesirilor de alarma;
 partitionarea (alocarea zonelor la partitii)
 programarea utilizatorilor (drepturile de utilizare- EXCLUS PROGRAMAREA
CODURILOR DE UTILIZATOR)
 programarea tastaturilor (functii specifice, blocare in caz de introducere repetata a
codurilor false, etc)
 programarea iesirilor sistemului: iesiri utilizate pentru semnalizarile de alarma si
celelalte iesiri utilizate ale sistemului;
 programarea comunicatorului digital al centralei; aceasta sectiune de programare
presupune utilizarea de date obtinute de la firma care afectueaza monitorizarea
sistemului: codul de abonat, numerele de telefon ale dispeceratului de monitorizare,
protocolul de comunicatie folosit, codurile de alarma, etc.
 La terminarea programarii vor fi testate toate intrarile sistemului si toate functiile de alarma,
inclusiv comunicatia cu dispeceratul de interventie.
T.34 ALIMENTAREA SI PORNIREA SISTEMULUI DE TELEVIZIUNE CU CIRCUIT INCHIS
 Alimentarea sistemului TVCI se va face pe cat posibil dintr-o singura faza a tablouli principal de
alimentare.
 In acest scop se va utiliza un circuit separate pentru acest subsistem sistem .
 Daca acest lucru nu este posibil, trebuie evitate problemele cauzate de diferentele in sincronizarea
camerelor alimentate din faze diferite.
 O atentie deosebita trebuie acordata impamantarii.
 Toate echipamentele trebuie sa fie conectate la impamantare pentru a permite o cale de aliminare a
descarcarilor electrice electrostatic si a protectiei personalului.
 Impamantarea nu va fi aceeasi cu masa de alimentare si masa de comunicatie.
 Pentru camerele cu alimentare in 12/24 VDC , pentru a se asigura un consum neintrerupt, este
recomandata folosirea de surse cu acumulatori sau asigurarea unei surse UPS cu durata de pana la 24
de ore (pentru camera si echipamentul de inregistrare, alimentate in current alternativ).

Page |
T.35 SETAREA SI INSTALAREA PROGRAMELOR DE FUNCTIONARE A ECHIPAMENTELOR 55
SI SISTEMELOR
utilizand un modem dedicate acesteia sau o adresa IP)

T .36 ALIMENTAREA CMRA
 Dispeceratul este conectat la reteaua publica de alimentare cu energie electrica ca sursa primara, si are
prevazute surse de alimentare electrica de rezerva: un generator de tensiune cu cuplare automata la
caderea tensiunii de la reteaua primara si o sursa UPS care sa asigure alimentarea echipamentelor de
receptie, procesare si comunicare pana la intrarea in functiune si stabilizarea tensiunii generate de
generatorul de rezerva.
 Distributia consutatorilor dispeceratului se va face pe circuite, astfel:

 circuitul echipamentului de receptie a semnalelor de alarma
 circuitul pentru echipamentele de securiate
 circuitul pentru iluminat si alti consumatori electrocasnici
 Tabloul de alimentare se amplaseaza obligatoriu in interiorul dispeceratului.
 Sursa de alimentare de rezerva va contine o baterie reicarcabila, localizata in interiorul CMRA cu o

capacitate suficienta de sustinere a functionarii echipamentului de receptie si a sistemelor proprii de
securitate pentru minim 24 ore, sau pentru minim 4 ore in cazul unui singur generator.

T. 37 RECEPTIONAREA SEMNALELOR SI PROCESAREA ACESTORA
 Tipul si locatia fiecarui semnal receptionat este identificat separat in CMRA.
 Toate semnalele in CMRA vor fi inregistrate automat, oferind informatii despre:

 identificarea utilizatorului
 natura semnalului Page |
 data si ora receptionarii semnalului
56
 Acolo unde opertiunea operatorului rezulta din receptionarea semnalului, detaliile actiunilor vor fi
inregistrate (inclusive data si timpul si identitatea persoanei care a luat masurile)
 Mesajele pe banda magnetic/generate electronic, nu se vor folosi pentru transmiterea de semnale

CMRA ((in cazul sistemelor de alarma antiefractie care apeleaza automat)
 CMRA trebuie sa receptioneze semnalele referitoare la monitorizarea conexiunilor liniilor de

comunicare
 In cazul sistemelor de comunicare digitale, monitorizarea liniei de transmitere nu este posibila, calea
de transmitere fiind stabilita doar temporar.
 O metoda des utilizata este cea de initiere a transmisiilor test la interval regulate.
T.38 PROCEDURILE DE FUNCTIONARE SI OPERARE
 Dispeceratul trebuie intretinut de cel putin 2 operatori.
 Este recomandat ca fiecare dispecerat sa fie monitorizat de catre un alt dispecerat in

urmatoarele circumstante:
 deschiderea simultana a ambelor usi de intrare;
 atac asupra personalului;
 activarea alarmelor de efractie sau incendiu.
 Toate comunicarile catre dispecerat trebuiesc inregistrate iar inregistrarile trebuiesc arhivate
astfel:
 3 luni- comunicarile telefonice catre si din dispecerat;

 12 luni – comunicarile cu privire le evenimenta;
 12 luni- comunicarile cu privire la incidentele supuse cerintelor autoritatilor
T. 39 PROCEDURILE DE URGENTA
 Procedurile trebuie sa tina cont de toate pericolele care pot sa apara:

 incapacitatea totala de procesare a dispeceratului;

 distrugerea/avarierea utilitatilor;
 incendiu sau pericol de incendiu;
 inundatie/avarierea conductelor de alimentare cu apa;
 esecul comunicarilor de infrastructura;
 accidente rutiere/feroviare/aviatice;
 distrugerea/deteriorarea intentionata a dispeceratului;
Page |
 atacuri criminale/amenintari cu bomba/alte situatii de constrangere;
57
 deficit de personal sau alte activitati.
 In cazul in care CMRA este scos din functiune, procedurile de urgenta trebuie aplicate pentru
a face fata situatiei date.
 Procedura de urgenta trebuie sa acopere o situatie tehnica sau orice situatie
 Planul de urgenta trebuie sa cuprinda masuri pentru:

 informarea serviciilor de urgenta;
 conducerea dispeceratului din alt punct/redirectionarea semnalelor;
 informarea utilizatorilor de sistem afectat;
 informarea clientilor.
T. 40 MENTENANTA SISTEMULUI DE DETECTIE ANTIEFRACTIE SI CONTROL

ACCES
 Mentenanta consta intr-un ansamblu de operatiuni efectuate preventiv pentru pastrarea

caracteristicilor de functionare ale echipamentelor in parametrii nominali.
 Activitatile de mentenanta pentru sisteme de securitate, se desfasoara numai de catre firmele

instalatoare.
 Pentru mentenanta trebuiesc cunoscute detalii despre sistemul de securitate:

 tipul de echipament folosit pe fiecare categorie: central, detectoare, sisteme de
semnalizare, dispositive de comunicatie, etc
 caracteristicile acestora si modul de instalare
 modalitatea de realizare a cablarii
 traseele de cablare
 perioada de mentenanta si modalitatile de asigurare a acesteia
 Mentenanta periodica include:

 curatarea detectoarelor
 verificarea orientarii si fixarii acestora
 testarea zonelor
 verificarea incarcarii acumulatoarelor daca aceasta functie nu este realizata automat de
sistemul de securitate
 vizualizarea jurnalului de evenimente al centralei (in special pentru echipamentele la care
accesul la jurnalul de evenimente este permis numai instalatorului);

 test de comunicatie cu dispeceratul de monitorizare si interventie (daca este cazul)

 inlocuirea periodica a cumulatorilor de back-up la interval de 3 ani;
 Cele mai multe probleme de functionare a sistemelor de securitate sunt generate de problem
de alimentare, ca:
 lipsa pe o perioada mai indelugata a alimentarii cu energie electrica
 supratensiuni pararute in circuitul de alimentare Page |
 caderi repetate si reporniri bruste a retelei 58
MENTENANTA POATE FI:
 Mentenanta predictiva:
 curatire-gresare periodica
 aspectarea unor component specific
 Mentenanta corectiva
 diagnosticare
 inlocuire
 reparare:
- in site
- la sediul furnozorului de servicii
- la sediul producatorului
 Continutul proiectului de securitate trebuie sa contina date privind modul de desfasurare a procesului
de mentenanta.
MENTENANTA SISTEMULUI ANTIEFRACTIE
 Specific sistemelor de securitate antiefractie, procedurile de mentenanta includ:

 curatarea detectoarelor;
 verificarea orientarii si fixarii detectoarelor;
 testarea zonelor;
 verificarea incarcarii acumulatorilor daca aceasta functie nu este realizata automat de catre
sistemul de securitate;
 vizualizarea jurnalului de evenimente al centralei (in special la echipamentele la care accesul la
jurnalul de evenimenta este permis numai instalatorului);
 test de comunicatie cu dispeceratul de monitorizare sin interventie (daca este cazul);
 inlocuirea acumulatorilor de back-up la un interval de 3 ani.
T. 41 MENTENANTA SISTEMULUI DE CONTROL ACCES
 Operatiunile pentru mentenanta cuprind:
 verificarea functionarii cititoarelor de control acces pentru totalitatea tipurilor de cartele

de acces;

 verificarea programelor de control acces din punct de vedere al administrarii si generarii

de rapoarte;
 verificarea butoanelor de iesire si a butoanelor de evacuare pentru a vedea daca
functioneaza in conditii optime;
 verificarea sistemelor de inchidere si de blocare a cailor de acces in diverse zone si anume
a yalelor, electromagnetilor si amortizoarelor;
 verificarea turnichetilor. Page |
 verificarea la centrala de efractie a partii de alimentare de backup (acumulator sau UPS ) 59
pentru cazul intreruperii alimentarii cu energie electrica;
T.42 MENTENANTA SISTEMELOR DE DETECTARE , SEMNALIZARE SI ALARMARE LA

INCENDIU
Verificarea lunara de catre utilizator:

 se efectueaza proba de functionare a generatoarelor care asigura alimentarea cu energie
electrica sistemul de detectare si alarmare la incendiu si se asigurarea o cantitate
suficienta de combustibil pentru acestea;
 se declanseaza cel putin un detector automat sau un declansator manual (in fiecare luna in
alta zona) si se verifica receptionarea corecta a informatiei in centrul de detectie a
incendiilor, a declansarii alarmarii celorlalte dispozitive de protectie la incendiu;
 se verifica transmiterea catre Pompieri sau catre alte dispecerate - daca este permisa.
 Fiecare neconcordanta va fi mentionata in registrul de control si va fi remediata in cel mai

scurt timp posibil
Verificarea trimestriala de catre utilizator:
 La interval de maximum 3 luni utilizatorul, printr-o persoana autorizata va verifica

functionarea sistemului in urmatoarele privinte:
 daca inregistrarile din registrul de control sunt corecte si daca au fost efectuate lucrarile
necesare;
 corectitudinea conexiunilor la acumulatoare
 functionarea corecta a sistemului de alarma, semnalizarea defectiunilor si a actionarilor
centralei de detective a incendiilor;
 inspectarea vizuala privind formarea condensului in interiorul centralei si mentinerea in
stare normal a situatiei de mediu;
 se executa toate celelalte verificari impuse de instalatorul, producatorul sau distribuitorul
echipamentului;
 verificarea pastrarii structurii si destinatiei constructiilor protejate, care ar putea influenta
utilizarea declansatoarelor manual, a detectoarelor automate ori a dispozitivelor de
alarmare. In caz de nerespectare, se va executa o vizitare a locatiilor in cauza pentru
descoperirea locatiilor unde exista influente asupra pozitionarii declansatoarelor manual,
a detectoarelor automate si/sau dispozitivelor de alarmare. Aceasta vizitare are ca scop si
verificarea pastrarii unui spatiu liber de minim 50 cm pana la fiecare detectoe si pastrarea
neobturata si vizibila a butoanelor de incendiu.

Verificarea anuala de catre utilizator:
 Cel putin o data intr-un an, utilizatorul, printr-o persoana autorizata va verifica sistemul in
urmatoarele privinte:
 daca au fost executate correct verificarile zilnice, lunare si trimestriale;
 daca fiecare detector functioneaza correct, conform datelor fabricantului;
 se viziteaza sistemul in scopul verificarii conexiunilor si echipamentelor, a fixarii, Page |
integritatii si a protejarii acestora; 60
 se viziteaza sistemul in scopul verificarii identificarii eventualelor locatii in care pastrarii
structurii si destinatiei constructiilor protejate, care ar putea influenta utilizarea
declansatoarelor manual, a detectoarelor automate ori a dispozitivelor de alarmare. In caz
de nerespectare, se va executa o vizitare a locatiilor in cauza pentru descoperirea locatiilor
unde exista influente asupra pozitionarii declansatoarelor manual, a detectoarelor
automate si/sau dispozitivelor de alarmare. Aceasta vizitare are ca scop si verificarea
pastrarii unui spatiu liber de minim 50 cm pana la fiecare detectoe si pastrarea neobturata
si vizibila a butoanelor de incendiu;
 daca acumulatoarele functioneaza corect
Verificari la intervale mai mari
 Unele component ale unui sistem dispun de verificarea automata a unor functii. In acest caz
producatorul poate prescrie o marire a intevalelor successive de verificare manuala a acestor
functii.
T.43 MENTENANTA SI SERVICE-ULUI PENTRU SISTEMELE DE TELEVIZIUNE CU

CIRCUIT INCHIS
 VERIFICARI GENERALE(mentenanta predictiva)

 examinarea aspectului exterior al camerelor video/echipamentelor de comutare/inregistrare/afisare
 repozitionarea camerelor datorate slabirii elementelor de fixare
 verificarea calitatii imaginilor transmise/reglarea/verificarea cauzelor care produc aburirea
geamului incintei termostate/verificarea oxidarii mufelor
 verificarea afisarii calitatii imaginilor afisate de monitoare
 verificarea calitatii inregistrarilor video
 indepartarea prafului si murdariei de pe monitoare/inregistratoare/si orice alt echipament al
sistemului TVCI
 verificarea tensiunilor de alimentare si a incarcarii acumulatorilor
 VERIFICARI SPECIFICE LA REVIZII PERIODICE

 verificarea si reglarea camerelor video din punct de vedere al calitatii imaginii si al pozitiei
 verificarea parametrilor specifici monitoarelor
 verificarea functiilor si setarilor echipamentelor de comutare/inregistrare si afisare
 verificarea tensiunilor de alimentare a tuturor echipamentelor
 verificarea rahivarii si calitatii suporturilor de arhivare
 veficarea inregistrarilor si a arhivei

 verificarea elementelor de interactiune cu alte sisteme (comutare camera video la echipamente de

tip intrari alarma, detective de miscare, incendii, cutremure, etc)
 OPERATIUNI OBLIGATORII:
 se executa simularea reala a tuturor conditiilor de defect: intrerupere,scurt circuit, punere

la masa a circuitelor si buclelor, lipsa sursei de alimentare, scoaterea detectoarelor din Page |
circuit si constatarea semnalizarii tuturor acestor defecte pe centrala; 61
 se verifica comutarea pe sursa tampon de alimentare, se verifica semnalizarile la sirene
separat, cu alimentarea pe fiecare sursa de alimentare (retea si acumulatori);
 se verifica starea tehnica a tuturor acumulatorilor;
 se efectueaza intretinerea profilactica a centralelor de semnalizare;
 se verifica vizual placile electronice din centrala, integritatea circuitelor si contactelor, se
curata de praf si impuritati daca este cazul;
 se efectueaza intretinerea profilactica a elementelor active (detectori, contacti magnetici
declansatoare, butoane de semnalizare, camere video, etc.);
 se verifica starea de integritate a cablurilor, traseelor de protectie a cablurilor, dozelor de
conexiuni, dispozitivelor de izolare, a sirenelor de alarmare si se remediaza eventualele
defectiuni;
 se verifica individual fiecare detector sau buton, prin actionare, se constata functionarea
acestora si semnalizarea specifica la unitatea centrala;- se completeaza fisele de service de
catre personalul avizat si se contrasemneaza de beneficiar.
 efectuarea intretinerii profilactice a elementelor auxiliare;
 verificarea rezistentei la impamantare;
 verificarea rezistentei de izolatie a cablurilor;
 verificarea starii marcajelor la detectoare, butoane, dispositive, cabluri, doze, conexiuni
 vizual prin control in instalatie;
 verificarea sensibilitatii tuturor detectorilor cu trusa de testare;
 efectuarea alarmarii fiecarui detector de incendiu folosind un stimul adecvat, in vederea
examinarii comportamentului acestora in stare de alarma;
T.44 MENTENANTA CENTRULUI DE MONITORIZARE SI RECEPTIE A ALARMELOR
 Echipamentele Centrului de Monitorizare si Receptie a Alarmelor vor fi verificate pentru a

functiona normal, iar rezultatele vor fi inregistrate, astfel:
La interval de maxim 24 ore:

 exactitatea orei/orelor interne ale echipamentului de receptionare a semnalelor de alarma;
 comunicarile externe;
La interval nu mai mari de 7 zile:

 sursele de alimentare principal si secunadra, transformatorul, iluminatul de urgent si
sistemul de alarma al CMRA

 toate liniile de receptie a semnalelor de alarma impreuna cu cele care furnizeaza

comunicarea vocala in CMRA.
 Evidenta acestor operatiuni se consemneaza in jurnalul de service .
Page |
62
T.45 MENTENANTA SISTEMELOR DE SECURITATE MONITORIZATE
 Scopul principal al mentenantei este asigurarea functionarii unui sistem in conditii optime pe
un termen cat mai lung.
 Aceasta include atat operatiuni de intretinere periodica a unui sistem, cat si repararea sau
inlocuirea componentelor ce se defecteaza in timp.
 Verificarile periodice ce trebuiesc operate asupra echipamentelor si sistemelor de securitate,

sunt de regula prevazute de producatoriii echipamentelor, dar si prin norme tehnice ale
autoritatilor de reglementare
 Aceste verificari revin in sarcina utilizatorului-verificari zilnice, saptamanale, dar si in

sarcina personalului firmelor de specialitate care asigura mentenanta-verificari lunare,
trimestriale, anuale
 Cand sistemul de securitate este monitorizat, este foarte important, pe langa aceste verificari,
firma care asigura monitorizarea sa asigure verificari asupra sistemelor de transmisie a
mesajelor
 Verificarea functionalitatii unui sistem transmitator de alarma trebuie sa cuprinda un numar

de aspect ca:
 verificarea comunicarii directe la CMRA a alarmei date de fiecare dispozitiv de
detective sau alarma manuala
 verificarea comunicarii la CMRA a sabotajului pentru fiecare dispozitiv, circuit
electric/sau element constructive al sistemului
 verificarea comunicarii corecte la CMRA a mesajelor de defect
 verificarea autonomiei sistemelor pe sursa stand-by
 verificarea faptului ca mesajele de alarma sunt trimise printr-un sistem la destinatia
intentionata si testate de sistemul de monitorizare
 verificarea timpului de transmitere a alarmei
 verificare vizuala a sistemului de securitate si identificarea notificarilor operate asupra
acestuia de natura sa diminueze nivelul de securitate initial

1.TSS Suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.TSS Suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC PROFESIONAL SECURITY DIVISION SRL

Programul de formare profesionala

TEHNICIAN PENTRU SISTEME DE DETECTIE,

TEHNICIAN PENTRU SISTEME DE DETECTIE, SUPRAVEGHERE VIDEO, CONTROL

 Societatile specializate de paza si protectie/companiile de securitate sunt societati comerciale

 Prin servicii de dispecerizare centru de alarma se intelege organizarea si asigurarea permanenta

 Programa-cadru “Tehnician pentru sisteme de detectie, supraveghere video, control acces” a

 Continutul programei-cadru este în strânsa corelatie cu cerintele standardului ocupational

 La elaborarea programei-cadru s-a avut in vedere:

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

B. UNITATI DE COMPETENTA GENERALE

C. UNITATI DE COMPETENTA SPECIFICA:

 Cursul se va desfasura conform prevederilor normative specifice formarii profesionale a

 Tipul programului este de specializare.

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

 Absolventul cursului de specializare trebuie sa aiba abilitatile de comunicare folosind

 Cursul se va desfasura pe sase module.

 Evaluarea cursantilor in comisia de examinare se va efectua la finalul cursului. Page |

In elaborarea programei-cadru s-a utilizat standardul ocupational: „Tehnician pentru sisteme

 La finalul cursului absolventii trebuie sa dobandeasca cunostintele, deprinderile si abilitatile

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

j) sa asigure instalarea sistemelor tehnice de detective, efractie si control al accesului;

6. PRECIZARI PRIVIND PROGRAMA-CADRU

 Furnizorii de formare profesionala au obligatia respectarii in totalitate a programei-cadru, iar

 Aplicarea prezentei programe-cadru se va face in conformitate cu prevederile normative

T1- LEGISLATIA APLICABILA SI STANDARDE DE SANATATE SI SECURITATE A

LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în munca.

 SCOP- instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în

 Legea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor

 Domeniu de aplicare: în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.

 Prevederile legii se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

 Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori

 Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.

 Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea

 Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire

 Fiecare lucrator trebuie sa isi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea

 Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

T.2 ECHIPAMENTE DE PROTECTIE, DE LUCRU SI MATERIALE IGIENICO-

 Din categoria echipamentelor de protectie, fac parte:

 Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de angajator.

 Definitie: Materialele igienico-sanitare sunt mijloace de igiena individuala utilizate pentru

Caracteristicile locurilor de munca pentru care se acorda materiale igienico-sanitare:

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE

IF-0000209 PROFESIONAL SECURITY DIVISION DISPECER CENTRU DE ALARMA

 Alimentatia de protectie se acorda persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun

 Substante pentru care s-au stabilit indicative ce accentueaza periculozitatea lor:

T3 - PROCEDURI DE URGENTA SI EVACUARE.

 Evacuarea se executa in baza planurilor intocmite in conditiile prevazute de norme.

 In caz de situatii de urgenta actiunea de evacuare incepe imediat dupa identificarea

 Desfasurarea acestei activitati impune interventia echipelor specializate pentru evitarea

 Organizarea, conducerea si asigurarea actiunilor de evacuare se stabilesc prin planuri de

 Personalul si bunurile materiale care se evacueaza, gradul de urgenta si ordinea in care se

 Organizarea actiunilor de evacuare cuprinde, in principiu, urmatoarele activitati:

 Planurile de evacuare se elaboreaza din timp, in starea de normalitate, in functie de riscurile

ID FORMATOR CURS SPECIALIZARE