Expresii și locuțiuni,valoarea lor stilistică :

Lexicul abordat în ,,Amintiri di copilărie,, de Ion Creangă reprezintă variante ale agraiului
moldovenesc,fie ale limbii literare,astfel,o parte a acestuia demonstrează prezența variabilității
lexicale,sub raport de vocabular stilistic.Scriitorul,preia limba poporului,limba vorbită și o pune
in valoare prin deversitatea lexicală .Prin utilitatea cuvintelor din fondul principal lexical,însă
completat prin arhaisme,regionalisme sau cuvinte cu registrul popular,facînd din ea descrierea
naturală a persoanelor sale,care sunt diversele fețe ale naratorului.Și situații hazlii ale vieții
satului romînesc din a doua jumătate a secolului al 19-lea.Ion Creangă scrie in varianta limbii
vorbite,apelînd la registrul popular,caracteristice zonei dialectate din care își trage obîrșele,se
transpun pe hirtie,redînd,,atmosfera,,locală pintr-o multitudine de variante lexicale,de locuțiuni și
expresii populare.Naratorul,care în ,,Amintiri di copilărie,,devine unul auto diegetic,utilizează un
limbaj bine șlefuit,printr-o selecție a cuvintelor și a realităților mediului rustic din care vin eroii
săi,prin oralitatea și afectivitatea de care dau dovadă aceștea.Poveștile sale,atît de bine
meșteșugite,sunt polarizate in jurul temelor precum:Lupta dintre bine și rău,contradicțiile dintre
generații,diferențele de statut social,tipicitatea morală a două lumi sau pur și simplu activitățile
țărănești,rutina zilnică.Caracterul popular al stilului crengian este bine conturat prin intermediul
lexicului,prin nuanțarea sinonimică,prin asonanțe și aliterații,prin comparații banale,la prima
vedere,prin expresii și elemente de factură populară,arhaică sau regională.În continuare,vă voi
arăta unități lexicale care vin să demonstreze apartenența termenilor și expresiilor utilizate in
graiul de casă.Pentru a afla dacă fac parte din registrul popular,regional sau argaic.
Exemple:Și toată pojijia ei”-regionalism.Totalitatea bunurulor intro gospogărie;paseri,,vite și
multe paseri alcatuiau gospodăria babei”-variantă populară a cuvintului ,,păsări’’;a
privighea,, ,,Voi privighea nurorile,le-oi pune la lucru”-variantă lexicală regională a verbului
popular ,,a priveghea’’-a sta sau a face de pază; a orîndui,,a nu orîndui nimic pentru împărțeală
pînă aproape de moartea sa’’-variantă semantică învechită și populară-A decide, a fixa,a stabili,a
porunci; a probozi-variantă învechită,familiară,regionalism-,,a mustra,a dojeni,a certa pe
cineva’’; abie-abie ,,abie-abie putu nimeri una după lpacul ei’’-variantă învechită,moldovenism
al adverbului,,abia’; ,,Apoi se suie iute in pod și scoboară și scoboară de acolo un știubei cu
pene’’; a migăi,,blajina noră migăia prin casă’’-variantă lexicală a verbului,,a migăi’’-a lucre cu
răbdare. Așadar, eroii lui Creangă sunt niște mesageri ai naratorului
care evocă viața satului din secolul al XIX-lea,cu coloritul său lucal,rural,selecția mijloacelor de
exprimare avînd nu doar un temei semantic,dar și simbolic,de descriere a epocii.

În concluzie,lexicul lui Ion Creangă,deși e foarte colorat,nu constituie un sistem diferit de

cel al limbii literare,ci mai curînd formează un sistem de variante lexicale și semantice.În profida
tuturor mărcilor oralității și expresivității,a multitudinii de expresii frazeologice,locuțiuni
populare,proverbe și zicători,de unde vocabularul de vază al operei crengiene este cel al limbei
romîne literale,ori,autorul cunoștea foarte bine limba literară,însă a scris intenționat anume
astfel,simulînd necunoașterea și conturîndu-se în condiția de țăran simplu,provocînd umorul și
buna dispoziție prin stilul său ironic,prin unele cuvinte și expresii inventate chear de sine,prin
capacitatea de a se contopi cu personajele sale,de a le simți atît de bine și de a le încadra atît de
reușit în realitatea spațiului rustic a satului moldovenesc și a timpului epocii.Autorul potențiază
redarea aptitudinii limbii de a varia,alterînd,după cum am prezentat mai sus,variantele literale ale
cuvintelor cu cele populare desenînd viața satului,cu bine și rele,gustul dulce-amărui sau
savorarea copilăriei sale îmbinată adesea cu prostia omenească.