Nume: Corbu Alin Grupa: MA - 32

Proiectarea transformatorului electric de mică putere

Se prezintă o metodică de calcul electromagnetic pentru transformatoare monofazate de mică

putere, utilizate pentru alimentarea circuitelor electronice prin intermediul unui redresor, sau
la interconectarea liniilor de transmisie la distanță a informației sau a unor comenzi.
Date inițiale de calcul:
• Numărul de faze m = 1
• Frecvența rețelei de alimentare f = 50 Hz
• Tensiunea rețelei de alimentare (tensiune primară) U1 = 220 V
• Tensiunea rețelei de sarcină (tensiunea secundară) U2 = 110 V
• Puterea aparentă nominală produsă S2 = 200 VA
• Factorul de putere al sarcinii cosφ2 = 0.78
Observații:
Dacă transformatorul are mai multe înfășurări secundare care vor funcționa simultan, puterea
aparentă nominală se va exprima ca:
𝑆2 = ∑(𝑈2 ∙ 𝐼2 ).
Dacă transformatorul are mai multe înfășurări secundare care vor funcționa pe rând:
𝑆2 = max(𝑈2 ∙ 𝐼2 ).
Dacă transformatorul are o înfășurare secundară unică, cu prize, atunci:
𝑆2 = 𝑈2𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝐼2𝑚𝑎𝑥
Valorile curenților înfășurărilor se calculează astfel:
𝑆2 𝑆2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑2
𝐼2 = [𝐴] ; 𝐼1 = [𝐴]
𝑈2 𝑈1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑1

𝑆2 200
𝐼2 = = = 1.8182 [𝐴]
𝑈2 110

𝑆2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑2 200 ∙ 0.78

𝐼1 = = = 0.87 [𝐴]
𝑈1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑1 220 ∙ 0.88 ∙ 0.92

rezultat din definiția randamentului:

𝑃2 𝑆2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑2
𝜂= =
𝑃1 𝑈1 ∙ 𝜂 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑1

Conform tabelului rezultă: ɳ = 88 % = 0.88 pentru S2 = 200 [VA] ;

Pentru care se poate considera o valoare preliminară, conform tabelului următor:
S2 VA 25 50 100 200 300 400 500
ɳ % 75 81 84 88 90 92 94

Pentru transformatoarele de mică putere, sarcina este de obicei activă (𝑐𝑜𝑠𝜑2 = 1 ), astfel:
1 𝐼
𝑐𝑜𝑠𝜑1 = , unde 𝐼1𝑟 = 0.4 … . . 0.6, reprezintă raportul dintre componentele reactivă și
𝐼 2 1𝑎
√1+( 1𝑟 )
𝐼1𝑎

activă ale curentului absorbit de rețea, iar domeniul de valori reflectă experiența practică
existentă în domeniu. Astfel pentru factorul de putere circuitul primar rezultă domeniul de
valori: 𝑐𝑜𝑠𝜑1 = 0.86 … . . 0.92.
1 1 𝐼1𝑟
𝑐𝑜𝑠𝜑1 = = = 0.92 ; = 0.4
2 √1+(0.4)2 𝐼1𝑎
𝐼
√1+( 1𝑟 )
𝐼1𝑎

Puterea aparentă a înfășurării primare: 𝑆1𝑛 = 𝑈1 ∙ 𝐼1

𝑆1𝑛 = 𝑈1 ∙ 𝐼1 = 220 ∙ 0.87 = 191.5 [VA]
❖ Determinarea dimensiunilor principale ale circuitului magnetic
Circuitul magnetic se realizează din tole tip E și I, ale căror dimensiuni sunt tipizate din
considerente de tăiere economică a tablei. Tipurile de tolă utilizate uzual sunt: E5, E6.4, E8,
E10, E12.5, E14, E16, E18, E20, E25, E32, la care corespund tolele de tip I cu aceleași
indicative, reprezentând valoarea în milimetrii a dimensiunii ”a”, conform figurii și tabelului
de mai jos:
a* mm 5 6.4 8 10 12.5 14 16 18 20 25 32
i mm - - - 3.5 3.5 4.5 4.5 6 7 9 11
Transformatorul se construiește în manta, cu înfășurările bobinate pe o carcasă din material
izolant, așezate pe coloana centrală. Forma circuitului magnetic are avantajul că permite
închiderea liberă a fluxului magnetic și conduce la buna utilizare a spațiului ferestrei, asigurând
de asemenea protecția mecanică a înfășurărilor.
Calculul secțiunii geometrice a coloanei centrale a miezului se face cu o relație empirică:
𝑆𝑐𝑜𝑙 = (1.3 … 1.9)√𝑆1𝑛 ∙ 102 [𝑚𝑚2 ].

𝑆𝑐𝑜𝑙 = 1.6 √191.5 ∙ 102 = 2214.1364 [𝑚𝑚2 ].

Alegerea tipului de tole se face ținând seama că raportul mediu între laturile dreptunghiului
care formează secțiunea coloanei centrale a miezului (respectiv raportul b/a din figura de mai
sus) este: 1,2 .... 1,8. Astfel, aria secțiunii coloanei devine:
𝑆𝑐𝑜𝑙 = 2𝑎 ∙ (1,2 … . 1,8) ∙ 2𝑎 = (1,2 … 1,8) ∙ 4 ∙ 𝑎2 .

𝑆𝑐𝑜𝑙 2214.1364
𝑎=√ =√ = 19.8842 [𝑚𝑚]
1.4 ∙ 4 1.4 ∙ 4

𝑎∗ = 20 [mm]
Pentru dimensiunea ”a” se alege o valoare normalizată, notată cu a*, și se recalculează cealaltă
dimensiune a dreptunghiului ”b”, apoi numărul de tole necesar nt care se rotunjește la un număr
întreg nt* și apoi se definitivează dimensiunea ”b”, valoarea finală fiind notată cu b*; cu Δ s-a
notat grosimea unei tole izolate:
𝑠𝑐𝑜𝑙 2214.1364
𝑏= ∗
= = 55.35 [𝑚𝑚]
(2𝑎 ) 2 ∙ 20
𝑏 55.35
𝑛𝑡 = = = 158.1428 [𝑡𝑜𝑙𝑒] → 𝑛𝑡 ∗ = 158 [𝑡𝑜𝑙𝑒]
∆ 0.35
𝑏 ∗ = 𝑛𝑡∗ ∙ ∆= 158 ∙ 0.35 = 55.3 [𝑚𝑚].
Se verifică ipoteza de plecare:
𝑏∗ 55.3
= = 1.3825 ∈ (1,2 … . 1,8).
(2𝑎∗ ) 2 ∙ 20
Cu dimensiunile din figura anterioară a tolei de tip E rezultă aria ferestrei:
𝐴𝑓𝑒𝑟 = 𝑎 ∙ (3𝑎) = 3 ∙ 𝑎2 .
𝐴𝑓𝑒𝑟 = 3 ∙ (19.8842)2 = 1186.1442 [𝑚𝑚2 ]
 ❖ Dimensiunea înfășurărilor:
2𝜋𝑓 𝑉
Calculul tensiunii pe spiră: 𝑈𝑠𝑝 = 𝑆𝐹𝑒 ∙ 𝐵𝑐 [𝑠𝑝𝑖𝑟ă] , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑆𝐹𝑒 = 2𝑎 ∗ 𝑏 ∗ 𝑘𝐹𝑒 este aria
√2

efectivă de fier a coloanei, unde kFe ține seama de prezența izolație dintre tole, valoarea sa
declarată de producătorul de tablă, iar ca valoare tipică pentru tabla cu Δ = 0,35 mm grosime,
se întâlnește kFe = 0,95.
2𝜋𝑓 2 ∙ 𝜋 ∙ 50 𝑉
𝑈𝑠𝑝 = 𝑆𝐹𝑒 ∙ 𝐵𝑐 = ∙ 2101.4 ∙ 10−6 ∙ 1.2 = 0.56 [ ]
√2 √2 𝑠𝑝𝑖𝑟ă
𝑆𝐹𝑒 = 2𝑎∗ 𝑏 ∗ 𝑘𝐹𝑒 = 2 ∙ 20 ∙ 55.3 ∙ 0.95 = 2101.4 [𝑚𝑚2 ]
Inducția în coloana Bc se alege în funcție de tipul tablei (laminată la cald sau rece) și de puterea
nominală Sn : Bc = (1,1 .... 1,5)T, valorile mari pentru tabla laminată la rece și pentru puteri mai
mari.
Bc = (1,1 .... 1,5)T = 1.2 T
Calculul numărului de spire al înfășurărilor se determină cu relațiile:
𝐸1
𝑤1 = , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝐸1 = 𝑈1 − ∆𝑢 [%] ∙ 𝑈1 /200
𝑢𝑠𝑃
219.912 220
𝑤1 = = 393 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝐸1 = 220 − 0.08 ∙ = 219.912 [𝑉]
0.56 200
𝐸2
𝑤2 = , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝐸2 = 𝑈2 + ∆𝑢 [%] ∙ 𝑈2 /200
𝑢𝑠𝑃
110.044 110
𝑤2 = = 197 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝐸2 = 110 + 0.08 ∙ = 110.044 [𝑉]
0.56 200

La determinarea tensiunilor electromotoare induse E1 și E2, se consideră căderea de tensiune

totală Δu împărțită egal între înfășurările primară și secundară. Pentru căderea de tensiune se
dau în tabelul următor o serie de valori orientative:
S VA 25 50 100 200 300 400 500
Δu % 20 15 11 8 6 6 6

Conform tabelului rezultă: Δ u = 8 % , pentru S2 = 200 [VA] ;

Alegerea conductoarelor din care se bobinează înfășurările necesită predeterminarea
secțiunilor acestora și calculul diametrului, cu precizarea că aceste înfășurări, funcționând la
curenți reduși, se realizează din conductor rotund:

𝐼1 4𝑆𝑐1
𝑆𝑐1 = [𝑚𝑚2 ], 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑑𝑖𝑎𝑚𝑒𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑑1 = √
𝐽 𝜋
0.87
𝑆𝑐1 = = 0.3482 [𝑚𝑚2 ]
2.5

4𝑆𝑐1 4 ∙ 0.3482
𝑑1 = √ =√ = 0.6658 [𝑚𝑚]
𝜋 𝜋

𝐼2 4𝑆𝑐2
𝑆𝑐2 = [𝑚𝑚2 ], 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑑𝑖𝑎𝑚𝑒𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑑2 = √
𝐽 𝜋
1.8182
𝑆𝑐2 = = 0.7273 [𝑚𝑚2 ]
2.5

4𝑆𝑐2 4 ∙ 0.7273
𝑑2 = √ =√ = 0.9623 [𝑚𝑚]
𝜋 𝜋

Densitatea de curent are valori cuprinse uzual în intervalul J = (2 .... 3,5) A/mm2 pentru
înfășurări de cupru. Valorile mai mari se pot alege pentru transformatoare ale căror înfășurări
au condiții bune de răcire. Dacă rezultă totuși un diametru de conductor d > 1,5 mm se optează
pentru construirea căii de curent din conductoare în paralel.
J = (2 .... 3,5) A/mm2 = 2.5 A/mm2
Din tabelele cu dimensiuni standard de conductoare se aleg 𝑑11 , 𝑑21 , 𝑆𝑐1
1 1
, 𝑆𝑐2 .
𝑑11 = 0.65 [𝑚𝑚]
𝑑21 = 0.95 [𝑚𝑚]
Dispunerea înfășurărilor se face deobicei cu bobinele concentrice; se așează lângă miez
înfășurarea de înaltă tensiune, deoarece are curentul mai mic, deci conductorul mai subțire și
asigurându-i o lungime cât mai redusă de spiră, se reduce rezistanța ei electrică și deci se
minimizează pierderile Joule.
De asemenea se reduce consumul de conductor cu secțiune mică, știut fiind că prețul
conductoarelor este cu atât mai mare, cu cât conductorul este mai subțire.
 𝑆𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑆𝑖𝑛𝑓
Calculul coeficientului de umplere a ferestrei: 𝛾 = = ∑𝐴 . Suprafața ocupată de o
𝐴𝑓𝑒𝑟 𝑓𝑒𝑟

𝑤[𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒]
înfășurare se calculează astfel: 𝑆𝑖𝑛𝑓 = 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒 . Coeficientul de umplere ns este funcție de
𝑛𝑠 [ ]
𝑐𝑚2

diametrul conductorului. El ține seama de izolația conductorului și de izolația între straturi. În

tabelul următor sunt date valori ale acestui coeficient, determinate experimental pe
transformatoare de mică putere dintre construcțiile utilizate curent.

𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒
d 𝑛𝑠 [ ]
𝑐𝑚2
Fără Cu izolație
[mm] izolație între
intre straturi
0.15 2880 2260
straturi
0.18 2050 1730
0.2 1715 1465
0.22 1460 1210
0.25 1140 978
0.28 925 813
0.3 807 722
0.35 594 530
0.4 470 350
0.45 371 277
0.5 300 224
0.55 246 190
0.6 209 162
0.65 180 142
0.7 153 125
0.75 134 110
0.8 127 95.5
0.85 106 87
0.9 93 78
0.95 84 70
1 75 65
1.2 52 40.5
1.4 39 30.7
1.5 33.5 26.5
 𝑤1 393
𝑆𝑖𝑛𝑓1 = = = 2.7676 𝑐𝑚2
𝑛𝑠1 142
𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒
𝑛𝑠1 = 142 [ ]
𝑐𝑚2
𝑤2 197
𝑆𝑖𝑛𝑓2 = = = 2.8142 𝑐𝑚2
𝑛𝑠2 70
𝑠𝑝𝑖𝑟𝑒
𝑛𝑠2 = 70 [ ]
𝑐𝑚2
𝑆𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑆𝑖𝑛𝑓 𝑆𝑖𝑛𝑓1 + 𝑆𝑖𝑛𝑓2 2.7676 + 2.8142
𝛾= =∑ = = = 0.4706
𝐴𝑓𝑒𝑟 𝐴𝑓𝑒𝑟 𝐴𝑓𝑒𝑟 11.8614

Este de dorit ca valoarea coeficientului de umplere a ferestrei să se înscrie în domeniul:

𝛾𝑜𝑝𝑡𝑖𝑚 𝜖[0.6 … 0.75].
Dacă este nevoie se poate corecta valoarea factorului de umplere, pentru optimizarea
consumului de material, printr-una din următoarele posibilități:
• Se modifică în sensul dorit numărul de spire, prin modificarea dimensiunii b1 a
miezului feromagnetic, deci a numărului de tole;
• Se schimbă tipul de tolă, trecând la treapta imediat următoare (superioară sau
inferioară, după cum 𝛾 este prea mare sau prea mic).
❖ Calculele de verificare și stabilirea performanțelor
Calculul rezistenței înfășurărilor se face cu expresiile:
𝜌𝜃 ∙ 𝑤1 ∙ 𝑙𝑚1 𝜌𝜃 ∙ 𝑤2 ∙ 𝑙𝑚2
𝑅1 = , 𝑅2 = , 𝜌𝜃 = 0.022
𝑆𝑐1 𝑆𝑐2
𝜌𝜃 ∙ 𝑤1 ∙ 𝑙𝑚1 0.022 ∙ 393 ∙ 270.6
𝑅1 = = = 6.7191 Ω
𝑆𝑐1 0.3482
𝜌𝜃 ∙ 𝑤2 ∙ 𝑙𝑚2 0.022 ∙ 197 ∙ 270.6
𝑅2 = = = 1.6125 Ω
𝑆𝑐2 0.7273
Unde 𝜃 este temperatura normalizată de lucru pentru clasa de izolație la care se realizează
transformatorul. Astfel, 𝜃 = 1150 𝐶 pentru clasa F. Mărimile 𝑙𝑚1 și 𝑙𝑚2 sunt lungimile medii
de spiră corespunzătoare celor două înfășurări și se calculează ținând seama cât mai exact de
geometria reală a înfășurărilor, așezarea lor pe coloană și izolația practicată.
Iată în continuare o schiță tipică de izolație pentru transformatoarele de mică putere în clasa de
izolație F:

𝜀0 – este grosmimea izolației dintre bobină și coloană (carton electrotehnică clasa A,

respectiv pânză de sticlă în clasa F); 𝜀0 = (1 … 2)𝑚𝑚;
𝛿12 – grosimea izolației între înfășurări; 𝛿12 = (0,1 … 1)𝑚𝑚;
𝜀3 – distanța de la bobină la jugurile laterale; 𝜀3 = (3 … 5)𝑚𝑚;
𝛿1 , 𝛿2 – grosimile înfășurărilor;
𝑎 ≥ 𝜀0 + 𝑘2 (𝛿1 + 𝛿12 + 𝛿2 ) + 𝜀3 , unde 𝑘2 este un coeficient de mărire a grosimii
bobinei datorită aderării incomplete a straturilor.
𝑎 ≥ 1.5 + 1(0.65 + 0.5 + 0.95) + 4 ≥ 7.6 [𝑚𝑚]
Se poate calcula lungimea medie a spirelor în ipoteza umplerii optime a ferestrei, ca lungime
medie în fereastră în jurul coloanei centrale:
𝑙𝑚1 ≃ 𝑙𝑚2 ≃ 𝑙𝑚 = (2 ∙ 𝑎∗ + 𝑎∗ + 𝑏 ∗ + 𝑎∗ ) ∙ 2
𝑙𝑚1 ≃ 𝑙𝑚2 ≃ 𝑙𝑚 = (2 ∙ 20 + 20 + 55.3 + 20) ∙ 2 = 270.6 [𝑚𝑚]
Verificarea căderilor de tensiune în înfășurări, ținând seama de valorile reale ale rezistențelor
𝑅1 ∙𝐼1 𝑅2 ∙𝐼2
acestora: ∆𝑢1 [%] = ∙ 100, ∆𝑢2 [%] = ∙ 100.
𝑈1 𝑈2

𝑅1 ∙ 𝐼1 6.7191 ∙ 0.87
∆𝑢1 [%] = ∙ 100 = ∙ 100 = 2.657 %
𝑈1 220
𝑅2 ∙ 𝐼2 1.6125 ∙ 1.8182
∆𝑢2 [%] = ∙ 100 = ∙ 100 = 2.6653 %
𝑈2 110
Dacă ∆𝑢1 [%] și ∆𝑢2 [%] diferă de valorile aproximate inițial, este necesară recalcularea
numerelor de spire ale înfășurărilor și reluate etapele următoare, reiterând aceste etape până la
o bună verificare. Abaterile care intervin sunt datorate alegerii de conductoare standardizate și
stabilirii unor densități reale de curent diferite în cele două înfășurări. Cu valorile definitive se
continuă calculul transformatorului cu evaluarea pierderilor:
𝑃𝐽𝑛 = 𝑅1 ∙ 𝐼12 + 𝑅2 ∙ 𝐼22 ; 𝑃𝐹𝑒𝑛 = 𝑘 ∙ 𝑝0 ∙ 𝐵𝑐2 ∙ 𝛾 ∙ 𝑉𝐹𝑒
𝑃𝐽𝑛 = 6.7191 ∙ 0.87 2 + 1.6125 ∙ 1.8182 2 = 10.4164
𝑃𝐹𝑒𝑛 = 𝑘 ∙ 𝑝0 ∙ 𝐵𝑐2 ∙ 𝛾 ∙ 𝑉𝐹𝑒 = 1.2 ∙ 1 ∙ 1.22 ∙ 7650 ∙ 0.0005308 = 7.0167
Unde: - k=1,1 ... 1,3 este coeficient de majorare a pierderilor detorită tehnologiei;
- p0=1 reprezintă pierderile specifice, determinate în funcție de calitatea tolei, de inducția
Bc și frecvența nominală a transformatorului;
𝑈1 220
𝐵𝑐 = = = 1.2 [𝑇]
2∙𝜋∙𝑓 2 ∙ 𝜋 ∙ 50 −6
∙ 𝑤1 ∙ 𝑆𝐹𝑒 ∙ 393 ∙ 2101.4 ∙ 10
√2 √2
𝑆𝐹𝑒 = 2 ∙ 𝑎∗ ∙ 𝑏 ∗ ∙ 𝑘𝐹𝑒 = 2 ∙ 20 ∙ 55.3 ∙ 0.95 = 2101.4 [𝑚𝑚2 ]
𝛾 = 7650 [𝑘𝑔⁄𝑚3 ]
𝑉𝐹𝑒 = (3 ∙ 𝑎∗ ∙ 4 ∙ 𝑎 ∗ + 2 ∙ 6 ∙ 𝑎∗ ∙ 𝑎∗ ) ∙ 𝑏 ∗ ∙ 10−9 [𝑚3 ] dacă dimensiunile sunt în mm.
𝑉𝐹𝑒 = (3 ∙ 20 ∙ 4 ∙ 20 + 2 ∙ 6 ∙ 20 ∙ 20) ∙ 55.3 ∙ 10−9 = 0.0005308[𝑚3 ]
Calculul randamentului transformatorului la funcționarea în sarcină nominală, la un factor de
putere cosφ2 specificat.
𝑆2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑2
𝜂=
𝑆2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝜑2 + 𝑃𝐽𝑛 + 𝑃𝐹𝑒𝑛
200 ∙ 0.78
𝜂= = 0.9
200 ∙ 0.78 + 10.4164 + 7.0167
Abaterea valorii randamentului de la cea estimată la începutul calcului, presupune modificarea
valorii curentului I1 al transformatorului. Dacă abaterea valorii curentului este prea mare,
trebuie făcute recalculări pentru ∆𝑢1 [%], urmate de modificările constructive respective. În
ansamblu, dimensionarea transformatorului de mică putere este compusă dintr-un șir de
procese iterative, care presupun verificarea unor parametrii ce nu pot prelimina decât cu un
oarecare grad de aproximare, dar se pot apoi recalcula mai precis.