Particularitățile metodologice

ale școlii austriece

Şcoala austriaca s-a format la Universitatea din Viena, la catedra pe care multi ani a condus-o Carl
Menger. Particularitățile ei metodologice pot fi caracterizate prin urmatoarele momente:

Individualismul metodologic extrem de riguros

Reprezentantii austrieci au pus la baza teoriei lor „metoda robinsonadei”, care plasează în centrul
cercetărilor comportamentul economic al unui individ izolat – a lui Robinzon. Trăsăturile
caracteristice gospodariei acestuia sunt extinse, ulterior, asupra economiei în ansamblu.

Subiectivismul consecvent
Valoarea de schimb a bunurilor de consum este considerată a fi dedusă de consumatori în mod
subiectiv, reieșind din importanța pe care ei o atribuie acestor bunuri. Iar valoarea de schimb a
bunurilor productive era determinată de aprecierile subiective ale valorii bunurilor de consum
produse cu ajutorul acestor bunuri productive.

Analiza cauzală și caracterul discret al cercetării

„Austriecii” dadeau preferinta analizei cauzale și nu celei funcționale. Spre deosebire de celelalte
curente marginaliste, ei se opuneau divizării infinite a bunurilor (nu intâmplator în calitate de
exemplu a bunului schimbat la ei figurau caii – bun indivizibil, în timp ce Marshall opera cu ceaiul –
bun perfect divizibil). Ca urmare, considerau ei, este posibilă doar scala discretă a cererii și ofertei
și, deci, nu poate exista un singur punct care ar indica prețul de echilibru.
Exista doar intervalul în care acest pret se stabilește.

Refuzul de la utilizarea instrumentarului matematic de analiză

Marginalismul austriac este pur verbal, fără formule și diagrame. Şi nu pe motivul că reprezentanții
acestei școli nu posedau suficiente cunostințe in domeniul matematicii. Ei tindeau să reprezinte
postulatele lor teoretice într-un mod maximal realist, cuvântul fiind considerat mai concret decât
schema.