Capitolul V

DISPUNEREA ICOANELOR IN BISERICÃ

            Ultimul capitol al lucrãrii noastre l-am consacrat studierii modului de dispunere al
icoanelor în bisericã. Chiar dacã în prima parte a discursului despre icoane ne-am ocupat
de icoana Mântuitorului, aceasta nu înseamnã cã am neglijat reprezentãrile celorlalte
persoane sfinte. Posibilitatea reprezentãrii lor se întemeiazã pe faptul cã toate persoanele
ce au dobândit un loc de reprezentare în bisericã au încarnat în ele Verbul divin. Prin
prezenta lor în locasul de cult mãrturisesc acelasi Cuvânt divin, astfel încât, în loc sã
sãrãceascã slava lui Dumnezeu privitorul nu poate decât sã exclame cuprins de uimire:
“Doamne, pe toate cu întelepciune le-ai fãcut!” sau “Dumnezeu prin sfintii sãi de pe
pãmânt, toatã voia Sa a fãcut-o”.

De la început trebuie precizat cã pictarea bisericilor nu este numai un gest

decorativ. Asa cum am arãtat în altã parte scopul decorãrii cu imagini a bisericilor este de
a-l introduce pe credincios prin intermediul vãzului într-o atmosferã potrivitã cultului si
închinãrii. Valoarea esteticã nu trebuie neglijatã, dar în primul rând ele trebuie sã
conducã spre o «teologie în imagini». De aceea pentru aprecierea lor corectã sunt necesar
cunostinte de dogmaticã, de exegeticã, de cult si istorie a Bisericii s.a..

            Urmãrindu-se un scop atât de precis, si de înalt în acelasi timp, din partea picturii,
înseamnã cã decorarea bisericilor nu a fost niciodatã lãsatã la voia întâmplãrii. În timp,
modalitatea de zugrãvire s-a conturat într-un “sistem, un program sau tipic
iconografic”[68] în asa fel încât ansamblul arhitectural si iconografic al unui locas de cult
sã fie coerent si sã exprime un principiu cãlãuzitor. Dacã în momentul de fatã se poate
vorbi de un sistem iconografic si arhitecutral al bisericilor ortodoxe, totusi el nu a fost
dintru început cristalizat în forma actualã. “El s-a format cu încetul si a variat dupã epoci
si regiuni potrivit si cu evolutia arhitecturii religioase, deci în functie de varietatea
tipurilor arhitecturale, de dimensiunile bisericilor si suprafata de pictat. Au contribuit la
aceasta si ideile sau curentele teologice (dogmatice) care au frãmântat cugetarea crestinã,
gusturile si intentiile ctitorilor ziditori de biserici, care au impus uneori pictorilor
preferintele lor, precum chiar si fantezia pictorilor însisi, care, pe acest teren aveau
prilejul sã-si afirme personalitatea”[69]. Putem vorbi de o diversitate mai pronuntatã a
stilurilor arhitecturale si iconografice, mai cu seamã în perioada preiconoclastã. Dupã
distrugerile suferite de biserici în timpul prigoanei iconoclaste si stabilirea definitivã a
cultului icoanelor odatã cu Sinodul VII ecumenic (Niceea 787), Biserica a restrâns
diversitatea iconograficã si s-au stabilit principalele modalitãti canonice de reprezentare a
locurilor de cult si a icoanelor portabile. Astfel, din sec. VIII – IX înainte se poate vorbi
de “evolutia artelor sacre dupã principii riguroase si reguli precise”[70].
            “Principiul general sau ideea directoare care stã la baza acestui program
iconografic si care fixeazã si rânduieste locul fiecãrei scene sau figuri sfinte pe peretii
bisericii, este conceptia teologicã”[71]. Remarcãm în acest sens, câteva nume importante
în teologia ortodoxã, care au gândit si scris în legãturã cu explicarea simbolicã a locasului
de cult si a actelor liturgice care se sãvârsesc în el: în sec. VII Sf. Maxim Mãrturisitorul
(Mystagogia), în sec. XIV Nicolae Cabasila (Tâlcuirea dumnezeiestii Liturghii), iar în
sec. XV Sf. Gherman patriarhul Constantinopulului (Descrierea bisericii si explicare
misticã) si arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului (Tâlcuire despre dumnezeiescul locas).

            Arhitectura si iconografia bisericii fiind împletite ca un tot unitar, în cele

ce urmeazã vom prezenta în paralel cu compartimentele clasice ale locasului de cult si
imaginile sacre care le însotesc.

Dupã doctrina Sf. Maxim Mãrturisitorul între Cosmos, suflet si Bisericã existã o
asemãnare structuralã, Biserica fiind modelul si germenele sfintitor al amândurora:

“Sfânta bisericã a lui Dumnezeu este chip si icoanã a întregului cosmos,

constãtãtor din fiinte vãzute si nevãzute, având aceasi unitate si distinctie ca si el.

Ca edificiu, aceasta fiind un singur locas, se deosebeste totusi dupã forma ei

spatialã, împãrtindu-se în locul destinat numai preotilor si liturghisitorilor, pe care îl
numim ieration, si în cel lãsat pe seama întregului popor credincios, pe care îl numim
naos.

[…] Tot asa si totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la existentã prin

creatiune, se împarte în cosmosul inteligibil, constãtãtor din fiinte spirituale si netrupesti
si în cosmosul acesta sensibil si corporal, tesut grandios din multe forme si naturi. Prin
aceasta e un fel de altã bisericã a lui Dumnezeu, nefãcutã de mâini, indicatã cu
întelepciune de aceasta, care e fãcutã de mâini. Aceastã totalitate are ca ieration cosmosul
de sus, destinat puterilor de sus, iar ca naos pe cel de jos, la îndemâna celor sortiti sã
trãiascã o viatã legatã de simturi”[72]. În mod asemãnãtor Biserica este chip si al
sufletului omenesc:

“Toate cele ce au fost arãtate cã tin de minte si ies progresiv din ea, le indicã
biserica prin ieration. Iar cele arãtate cã tin de ratiune si ies din ea prin desfãsurare, le
ilustreazã prin naos. În sfârsit toate le adunã spre taina ce se sãvârseste pe dumnezeescul
altar, tainã prin care, tot cel ce poate sã înteleagã cu întelepciune cele ce se sãvârsesc în
bisericã, îsi face cu adevãrat bisericã a lui Dumnezeu si dumnezeesc sufletul sãu. Cãci
pentru suflet ni s-a dat poate, spre cãlãuzirea lui cãtrã cele înalte, biserica cea fãcutã de
mâni, care îi este si model prin diferitele simboale dumnezeesti din ea”[73].

Dar sã dezvoltãm putin aceastã ultimã afirmatie a Sf. Maxim Mãrturisitorul

anume, cum poate omul pornind de la cele ce se vãd în bisericã sã-si înalte sufletul spre
contemplarea lui Dumnezeu. Mai întâi, asemenea Cortului mãrturiei, biserica aratã celor
nevãzãtori ai celor ceresti, prin forme sensibile, pe cele care sunt în ceruri. “Biserica este
cerul pe pãmânt”[74] spunea Sf. Gherman patriarhul Constantinopolului. Având dintru
început scopul de a arãta cerul, biserica desfãsoarã în fata credinciosului, prin icoanele
lor, realitãtile ceresti. Mai mult, prin chiar ordinea asezãrii icoanelor în bisericã se
observã recapitularea (includerea) tuturor în Hristos. Recapitulare realizatã în sfinti si în
curs de realizare în noi. Imaginea predominantã si care exprimã ceea ce am spus este
chipul lui Hristos Pantocrator din cupola centralã a naosului. Prin faptul cã suntem cu
totii inclusi (recapitulati) în El, suntem “trupul lui Hristos, si mãdulare fiecare în parte” (I
Cor. 12, 27), iar aceasta înlesneste ca si între noi sã fie o legãturã puternicã. Hristos ni se
împãrtãseste tuturor atât spiritual, prin comuniunea de gând si de credintã stimulatã prin
vederea icoanei Lui, cât si prin Sfânta Împãrtãsanie, unde Hristos se dã pe Sine întreg
fiecãruia.

Avansând în locasul bisericii, ajungem treptat din pronaos în naos si apoi în altar.
În mod traditional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor, sau doritorilor de
Dumnezeu. Aceastã treaptã eclesialã corespunde stadiului de purificare a sufletului. Cei
din aceastã categorie[75] sunt initiati, prin intermediul imaginilor din pronaos, în mãretia
si puterea lui Dumnezeu, cel de care vor sã se apropie. Scene ca Judecata de Apoi sau
întâmplãri din Vechiul Testament, pictate aici, sensibilizeazã omul spre frica de
Dumnezeu cu deschidere spre cea de-a doua treaptã, a credintei în El.

Naosul este partea cea mai impozantã din punct de vedere arhitectonic. Forma sa
obisnuitã este pãtratã (patru zãri - simbolul lumii terestre), pe care se sprijinã o cupolã în
calotã sfericã (sfera este simbolul perfectiunii divine). Cupola centralã este dominatã de
chipul lui Hristos Pantocrator (Atottiitorul) sub care sunt reprezentati multime de îngeri,
mijlocitori ai nostri înaintea lui Dumnezeu. Pe stâlpii ce sustin bolta îi vedem pe cei patru
evanghelisti ca pe unii care prin Evanghelii unesc cerul cu pãmântul. Partea de jos, din
imediata vecinãtate a credinciosilor este ocupatã cu reprezentãri ale sfintilor: patriarhi,
învãtãtori, preoti, mucenici, scene din Noul Testament, iar înspre Apus spre intrarea în
bisericã cuviosi si asceti. Toti acestia, prin icoanele lor, au rolul mãrturisit de a fi
exemplu si întãrire credinciosilor, sau primitorilor de Dumnezeu, cãci naosul este prin
excelentã locul dedicat lor. Credinciosul, cel iluminat prin Taina Botezului, se
desãvârseste în credintã prin imitarea lui Hristos si prin împãrtãsirea cu Sfintele Taine.

În unele biserici, pe arcada altarului spre naos, sunt reprezentate cele nouã cete
îngeresti. Rolului mijlocitor al îngerilor îi corespunde stadiul eclesial intermediar, din
imediata apropiere a clerului, reprezentat în Bisericã de monahi. Acestia, prin modul de
viatã închipuie, într-un chip mai direct stadiul uman al veacului viitor, dupã spusa
Mântuitorului: “Cãci atunci când vor învia din morti, nici nu se mai însoarã, nici nu se
mai mãritã, ci sunt ca îngerii în ceruri” (Mc. 12, 25). Locul acestora în bisericã este de
obicei în fata altarului, de multe ori ajutând clerul la buna desfãsurare a cultului.

Iconostasul este o piesã care a cunoscut poate cea mai spectaculoasã dezvoltare în
timp. Este asezat frontal între naos si altar, rolul sãu fiind atât despãrtitor cât si unificator.
Despãrtitor prin simpla lui prezentã, semnificând deosebirea dintre preotia haricã si cea
universalã, si unificator prin intermediul icoanelor de pe el, care descoperã ochiului celui
neavizat mãretia Tainelor care se petrec în altar[76].
 Partea “cea mai dinlãuntru” a unei biserici este reprezentatã de altar, locul de unde
preotul sau slujitorul conduce cultul si unde se sãvârseste Jertfa nesângeroasã a
Mântuitorului. Starea spiritualã a celor care au fost învredniciti cu acest dar este unirea
cu Dumnezeu, pe care sunt datori sã o insufle credinciosilor, iar credinciosii sã o
primeascã. Unirea cu Dumnezeu se realizeazã prin dobândirea dragostei. Persoana umanã
capabilã de cea mai mare iubire fatã de Dumnezeu este Fecioara Maria, Maica Domnului
nostru Iisus Hristos. În altar figura centralã este cea a Maicii Domnului Platytera (mai
mãritã, mai desfãtatã (decât cerurile)). Ea este reprezentatã sezând, cu coatele îndoite si
mâinile ridicate în rugãciune spre cer, iar la piept, frontal, Hristos copil binecuvântând.
Se mai poate întâmpla ca în preajma tronului sãu sã fie reprezentate douã din cetele
îngeresti: serafimii si heruvimii[77]. Rolul mijlocitor al Maicii Domnului este subliniat
prin dispunerea acestei icoane exact deasupra mesei altarului. În jos, spre pãmânt, sunt
reprezentate în ordine scena împãrtãsirii Apostolilor din mâinile lui Hristos, Sfintii Trei
Ierarhi si Heruvimii si Serafimii.

Din descrierea succintã a structurii arhitecturale a bisericii, dimpreunã cu

iconografia aferentã diferitelor zone din locasul de cult, credinciosii pot vedea drumul
care duce de la fricã, prin credintã cãtre dragostea de Dumnezeu. Capãtul drumului este
si scopul scopul vietii omului, adicã dobândirea vietii vesnice prin unirea cu Dumnezeu.
Pe acest drum ei se regãsesc cã nu sunt singuri iar atingerea scopului le este sustinutã si
mijlocitã atât pe verticalã prin sfinti si îngeri, cât si pe orizontalã prin intermediul preotiei
harice.

 
COLEGIUL NAłIONAL „N
ASCEZA CRESTINĂ
PROIECT DIDACTIC
Pucioasa, 1 Aprilie 2008
NICOLAE TITULESCU”
PUCIOASA
ICOLAE
2

Wtàx zxÇxÜtÄx
Profesor: Marian Dobrescu
Disciplina: Religie
Clasa: a XII-a B
Unitatea de învăŃare: Spiritualitate si misiune
Titlul lecŃiei: Asceză crestină
Tipul lecŃiei: mixtă
CompetenŃe specifice:
EvidenŃierea importanŃei harului divin si a ascezei crestine în plan personal si
în cel al
vieŃii comunităŃii
CompetenŃe derivate:
Dezvoltarea respectului faŃă de cele sfinte
Respect si înŃelegere faŃă de semenii de alte credinŃe si convingeri
Asumarea propriei identităŃi religioase
Strategia: inductivă, deductivă, dirijată, cognitivă.
Organizarea: frontală si independent-individuală
Metode: brainstorming-ul, expunerea, explicaŃia, observarea, conversaŃia
euristică, lectura si
interpretarea textului biblic, stiu – vreau să stiu – am învăŃat, tabelul SINELG.
Material didactic: fise cu texte selectate.
Material bibliografic:
1. Biblia sau sfânta Scriptură, EIBMBOR, Bucuresti, 1998
2. Crainic, N., SfinŃenia – împlinirea umanului, Editura Trinitas, Iasi, 1993
3. Sfântul Teofan Zăvorâtul, ViaŃa duhovnicească si cum o putem dobândi,
Editura Buna Vestire, Bacău, 1998
4. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Spiritualitatea ortodoxă – ascetică si mistică,
EIBMBOR, Bucuresti, 1992
3
fvxÇtÜ|âÄ w|wtvà|v
Momentele
lecŃiei
Timp
CompetenŃe
derivate
Activitatea didactică Strategii
didactice
Evaluare
Activitatea profesorului Activitatea elevilor
Momentul
organizatoric
2’
Asumarea
propriei
identităŃi
religioase
Profesorul si elevii rostesc împreună rugăciunea „Împărate ceresc”.
Profesorul verifică prezenŃa
Elevii îsi pregătesc manualul si maculatorul
Rostirea
rugăciunii
Observarea
Pregătirea
aperceptivă
5’
Dezvoltarea
respectului faŃă
de cele sfinte
Solicită elevii să îsi amintească ceea
ce au învăŃat în legătură cu viaŃa
primilor oameni, înainte de
momentul căderii în păcat.
Propune elevilor lectura textului nr.
1 (Fac. II, 7- 9, 15 – 17), după care
urmează un exerciŃiu de interpretare
a acestuia, pe următoarele
coordonate:
Care este sensul primei
porunci date de Dumnezeu
primilor oameni? Se poate
vorbi de un post în textul
citit?
Care este semnificaŃia sau
rolul acestui post?
Citesc textul indicat de
profesor si participă la discuŃii.
Lectura si
interpretarea
textului biblic
Observarea
Analiza
răspunsurilor
AnunŃarea
titlului lecŃiei
noi
2’
AnunŃă titlul noii lecŃii, pe care îl
notează pe tablă, si anunŃă
competenŃele propuse
Îsi notează titlul lecŃiei pe
caiete.
4
Comunicarea
noilor
cunostinŃe
22’
Asumarea
propriei
identităŃi
religioase
Respect si
înŃelegere faŃă
de semenii de
alte credinŃe si
convingeri
Împarte elevii în cinci grupe.
Solicită elevii să îsi împartă foaia de
caiet în trei coloane si să scrie „Stiu”
deasupra primei coloane, „Vreau să
stiu” deasupra celei de a doua si
„Am învăŃat” deasupra celei de a
treia.
Invită elevii să explice termenul
asceză, folosindu-se de cunostinŃele
dobândite anterior.
Toate informaŃiile furnizate de către
elevi sunt notate pe tablă de către
profesor în coloana „Stiu”.
Solicită elevii să formuleze întrebări
despre ce ar dori să stie legat de
tema propusă. Întrebările vor fi
notate în coloana „Vreau să stiu”
(aproximativ 5’).
Împarte fiecărui grup o fisă cu un
text în care este prezentată tema
abordată; această prezentare are
următoarele repere:
ÎnŃelegerea termenului;
Rădăcinile ascezei;
EvoluŃia ascezei;
PracticanŃi ai ascezei;
Efecte sau beneficii ale
practicării ascezei
(aproximativ 8’)
La final, fiecare grupă va prezenta
Răspund solicitării formulate
de către profesor.
Notează în caiet, în coloana
„Stiu”, informaŃiile cunoscute
anterior.
Formulează întrebările care
vor fi notate în coloana „Vreau
să stiu”.
Lecturează, în cadrul grupului
din care fac parte, textul dat de
profesor si notează pe
marginea acestuia simbolurile
adecvate.
Participă la discuŃia iniŃiată de
profesor si îsi notează noile
informaŃii.
Îsi argumentează opiniile.
ConversaŃia
euristică
Lectura
ExplicaŃia
Tabelul
SNELG
Observarea
Analiza
răspunsurilor
Aprecieri
verbale
5
celorlalŃi colegi, printr-un delegat,
răspunsurile la întrebările din fisă
(aproximativ 9’).
Urmează o scurtă discuŃie despre
lucrurile nou reŃinute precum si
despre neclarităŃile elevilor în
legătură cu textele citite în timpul
lecŃiei.
Fixarea noilor
cunostinŃe
5’
Respect si
înŃelegere faŃă
de semenii de
alte credinŃe si
convingeri
În vederea fixării noilor cunostinŃe,
se revine asupra întrebărilor pe care
le-au formulat elevii în etapa
anterioară si pe care le-au trecut în
coloana “Vreau să stiu”.
Se reia fiecare întrebare si se notează
răspunsurile aflate în timpul
predării noului conŃinut în coloana a
treia.
Întrebările la care nu există un
răspuns vor fi discutate într-o lecŃie
viitoare.
Identifică si prezintă răspunsurile
întrebărilor formulate în
cadrul etapei „Vreau să stiu”.
Expunerea
ConversaŃia
euristică
Observarea
Analiza
răspunsurilor
Aprecieri
verbale
Actualizarea
cunostinŃelor
8’
Respect si
înŃelegere faŃă
de semenii de
alte credinŃe si
convingeri
Le propune elevilor o discuŃie
pornind de la următoarea întrebare:
noi am putea deveni practicanŃi ai
ascezei?
Participă la discuŃia iniŃiată de
profesor.
ConversaŃia
Aprecierea,
asocierea si
generalizarea
3’
Asumarea
propriei
identităŃi
religioase
Asadar, asceza este o atitudine care a
condus la mântuire pe unii dintre
sfinŃi (pentru că nu toŃi au fost
asceŃi). Ea nu înseamnă atât efortul
de a evita păcatele, cât si pe acela de
Ascultă cu atenŃie cele spuse
de profesor si îsi notează.
Expunerea Observarea
6
a pune în locul lor practica virtuŃilor.
Perioadele de post, ca cea în care ne
aflăm si noi acum, sunt un prilej
numai bun de a încerca să practicăm
asceza crestină, cu ceea ce presupune
ea: post, rugăciune, fapte bune…
Evaluarea 1’
Profesorul apreciază/notează elevii care s-au remarcat pe parcursul
orei.
Aprecieri
verbale
Notarea
Activitatea
suplimentară
1’
De redactat un text, de aproximativ
o pagină, cu titlul „Asceza în istoria si
în viaŃa crestinilor”.
Ascultă si notează.
Încheierea 1’ Profesorul si elevii rostesc împreună rugăciunea „Tatăl nostru”.
Observarea
7
ANEXE
TEXTE SUPORT PENTRU ACTIVITĂłI
Textul nr. 1
„Atunci, luând Domnul Dumnezeu Ńărână din pământ, a făcut pe om si a suflat
în faŃa lui suflare de viaŃă si s-a făcut omul fiinŃă vie. Apoi Domnul
Dumnezeu a sădit
o grădină în Eden, spre răsărit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Si a făcut
Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuŃi la vedere si
cu
roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieŃii si pomul
cunostinŃei
binelui si răului. Si din Eden iesea un râu, care uda raiul, iar de acolo se
împărŃea în
patru braŃe. (…) Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse si l-a pus
în
grădina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o păzească. A dat apoi Domnul
Dumnezeu lui
Adam poruncă si î zis: Din toŃi pomii din rai poŃi să mănânci, iar din pomul
cunostinŃei
binelui si răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri
negresit!”.
Facerea II, 7- 9, 15 – 17
Grupa 1
„În opinia curentă cuvântul asceză este asociat cu un sens negativ. Asceza ar fi
pe toată linia reŃinere, înfrânare, strădanie negativă. (…)
În realitate, asceza are un scop pozitiv. Ea urmăreste fortificarea firii si
eliberarea de viermele păcatului care o roade, care promovează stricarea ei.
Asceza
sădeste în locul patimilor virtuŃile, care presupun o fire cu adevărat întărită. (…)
ultima Ńintă a ascezei este să elibereze firea nu numai de miscarea poftelor
păcătoase,
ci si de ideile care se ivesc în minte după curăŃirea de patimi”
Pr. Prof. dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă
RăspundeŃi următoarelor întrebări:
Ce trebuie să înŃelegem prin asceză?
Care este scopul ei?
Grupa 2
„Poate întreba cineva de vechimea postului, crezând că postul a fost rânduit de
Biserică mult mai târziu. Aici vă amintesc cuvintele Sfântului Vasile cel Mare
care
spunea că postul este una din cele mai vechi porunci, fiind rânduit chiar din rai.
Căci a
poruncit Dumnezeu lui Adam: Din toŃi pomii din rai poŃi să mănânci, iar din
pomul
cunostinŃei binelui si răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el,
vei muri
negresit! (Facere 2, 16-17). VedeŃi vechimea postului? Iar dacă Adam si Eva au
călcat
porunca postului si ascultării, vedeŃi că au fost izgoniŃi din rai si au murit? Iată
vechimea postului si iată si urmările celor ce au putut dar n-au voit să postească.
Postul se respecta si în Legea Veche. Iudeii posteau lunea si joia si în anumite zile
după rânduiala de cult a Vechiului Testament. In Legea Harului, SfinŃii PărinŃi,
8
pornind de la cultul iudaic, au rânduit două zile de post săptămânal obligatoriu:
miercurea, în amintirea vânzării Domnului de către Iuda si vinerea, în cinstea
răstignirii Lui pe cruce. Mai târziu s-a rânduit si lunea zi de post, mai ales pentru
călugări, ca să prisosească în toate Biserica crestină faŃă de cultul iudaic. Apoi s-
au
rânduit si celelalte patru posturi de peste an, dintre care cel mai important
pentru
pocăinŃa si cresterea noastră duhovnicească este Postul Mare. În acest sfânt post
crestinii se înfrânează de la mâncare de dulce, merg cât mai regulat la biserică, se
împacă unii cu alŃii, soŃii Ńin definitiv curăŃenie trupească. Apoi toŃi se
roagă mai mult,
citesc regulat Psaltirea, fac metanii si milostenie după putere, se spovedesc si se
împărtăsesc în post de două ori, sau măcar odată până la Sfintele Pasti, renunŃă
la
judecăŃi, la certuri si distracŃii care robesc mintea si înseală pe mulŃi”.
Pr. Ilie Cleopa, Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai
RăspundeŃi următoarelor întrebări:
Când se poate vorbi, pentru prima dată, despre post?
Care a fost consecinŃa nerespectării primei porunci date omului de către
Dumnezeu?
De ce este important postul în viaŃa crestinului?
Grupa 3
„Un părinte trăia în linistea pustiei. Demonii l-au atacat în mod văzut si au
început să-l tragă afară din pustie. Părintele însusi a început să se lupte cu ei, dar
ei lau
împins si l-au tras până la usă. Încă puŃin si l-ar fi scos afară. Văzând pericolul
mare
în care se afla, părintele a strigat: Doamne Iisuse Hristoase! De ce m-ai părăsit?
Ajutămă,
Doamne! De îndată ce a strigat, Dumnezeu a apărut si a alungat demonii si a
spus
părintelui: Nu te-am părăsit, dar pentru că nu M-ai chemat pe Mine si ai crezut
că te
poŃi descurca singur cu demonii, nu Ńi-am venit în ajutor. Cheamă-Mă, si
întotdeauna
vei primi ajutorul Meu imediat. După ce a spus acestea, Domnul s-a făcut
nevăzut.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul,
ViaŃa duhovnicească si cum o putem dobândi
RăspundeŃi următoarelor întrebări:
Ce este rugăciunea?
Care sunt efectele ei?
De ce este important să ne rugăm?
Grupa 4
„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, si toŃi sfinŃii îngeri cu El, atunci va
sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna înaintea Lui toate neamurile si-i va
despărŃi pe unii de alŃii, precum desparte păstorul oile de capre. Si va pune
oile de-a
dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta
Lui:
VeniŃi, binecuvântaŃii Tatălui Meu, mosteniŃi împărăŃia cea pregătită vouă
de la întemeierea
lumii. Căci flămând am fost si Mi-aŃi dat să mănânc; însetat am fost si Mi-aŃi
dat să beau;
9
străin am fost si M-aŃi primit; gol am fost si M-aŃi îmbrăcat; bolnav am fost si
M-aŃi cercetat;
în temniŃă am fost si aŃi venit la Mine. Atunci drepŃii Îi vor răspunde, zicând:
Doamne,
când Te-am văzut flămând si Te-am hrănit? Sau însetat si łi-am dat să bei? Sau
când Te-am
văzut străin si Te-am primit, sau gol si Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut
bolnav sau în
temniŃă si am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei:
Adevărat zic vouă,
întrucât aŃi făcut unuia dintr-acesti fraŃi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aŃi făcut”.
Sfânta Evanghelie după Matei XXV, 31 – 40.
RăspundeŃi următoarelor întrebări:
Ce presupune milostenia?
Care este fundamentul faptelor bune?
De ce este important să săvârsim fapte bune?
Grupa 5
„Si intrând el odată în biserica, a auzit din Evanghelie cuvintele spuse de
Domnul tânărului bogat: Dacă voiesti să fii desăvârsit, du-te, vinde averea ta, dă-
o săracilor
si vei avea comoară în cer; după aceea, vino si urmează-Mă (Matei 19, 21). A fost
ca si când
numai pentru dânsul s-a făcut citirea aceasta si, întorcându-se acasă, a împărŃit
săracilor averile sale, neoprindu-si pentru sine si pentru sora lui, decât cele de
trebuinŃă. ÎncredinŃă apoi pe sora lui unor credincioase fecioare, iar el se făcu
pustnic.
Deci, la început, se povăŃuia după viaŃa pustnicilor din apropiere de satul lui,
culegând de la toŃi, ca o albină din flori, toată fapta bună, avându-si chilia si el
tot
lângă sat, întărindu-se în viaŃa de pustie, în rugăciune, în nemâncare, in iubirea
de
oameni si asa se silea a urma lui Hristos, urmând tuturor. Si era iubit de toŃi din
sat”.
(ViaŃa sfântului Cuvios Antonie cel Mare)
RăspundeŃi următoarelor întrebări:
De ce (din ce motiv) s-a retras sfântul Antonie cel Mare din viaŃa bogată?
Cum a înŃeles el să trăiască după acest moment?
Care era scopul acestor fapte ale sale?