Muzica Americană Clasică a secolului al XX-lea

După cum se poate constata, tranziția spre secolul al XX-lea nu este una bruscă
și nici forțată. Aceasta se poate sesiza prin ecouri descifrabile ale trecutului muzical
(precum Neoclasicismul, Postromantismul) și răspunde unor necesități complexe ale
limbajului artistic, respectiv muzical, în care perioadele revolute se schimbă treptat,
aducând înnoiri.
În ceea ce privește drumul muzicii, acesta este supus marilor evenimente care
au marcat istoria acestui secol, în cuprinsul căruia regăsim momentele de acalmie, au
fost foarte puține în comparație cu atomul războaielor mondiale, revoluțiilor și
sistemelor dictatoriale. Toate acestea, sunt reflectate într-un fel sau altul, în muzică.
Într-o înșiruire generală de curente și direcții, secolul al XX-lea subsumează
Impresionismul, Verismul, Expresionismul, Noile Școli Naționale, precum și tehnici
legate de sistemele sonore sau de noi surse și modalități de producere a sunetului,
depășind folosirea instrumentelor istorice și descoperind universul electronicii.
George Gershwin (1898-1937) este imaginea firească a americanului: culoare,
entuziasm, spontaneitate, sentiment, un puternic sens de vitalitate. Există doar câteva
elemente care transpar din muzica sa, la fel de proaspete și în ziua de astăzi ca în
momentul în care au fost concepute. Modul deosebit în care își articula muzica,
culoarea elegantă și fină pe care o acorda sunetelor au inspirat și continuă să inspire
publicul, cât și interpreții, fie că este jazz, operetă sau un gen simfonic. Instinctul
muzical al lui Gershwin împreună cu talentul său de melodist ieșit din comun îl
plasează pe drumul către celebritate și faimă. Personalitatea sa versatilă îl conduce
spre posibilitatea de a crea un stil nou, proaspăt, care îmbină elemente provenite din
lumea jazz-ului, operetei, a cântecelor anglo-saxone și care construiește firul muzical
astfel încât să nu poată fi confundat.
Compune “Rapsodia Albastră” la comanda directorului de orchestră Paul
Whiteman pentru formația instrumentală a acestuia. Este una dintre cele mai celebre
și cunoscute capodopere muzicale ale secolului al XX-lea. O lucrare pentru pian și
orchestră care a făcut rapid înconjurul lumii și este considerată de criticii muzicali ca
fiind cea mai prolifică compoziție a lui Gershwin. “Rapsodia Albastră” este o lucrare
revoluționară pentru încoronarea stilului propriu de jazz simfonic și se împletește cu
elemente din jazz-ul natal, tipic, ritmuri sincopate și efecte onomatopeice.