I.

Argument

Subiectul pentru această lucrare „Circumcizia sau tăierea împrejur în Vechiul

Testament” are o foarte mare importanță atât în teologia ortodoxă dar şi în cea universală. De
modul cum este înțeles acest Legământ între Dumnezeu și om depinde întreaga teologie
hermeneutică iar pentru o corectă interpretare am apelat la scrierile marilor Sfinți Părinți ai
Bisericii și la Cuvântul lui Dumnezeu cuprins în Sfânta Scriptură. Pătrunși de smerenia care-l
înalță pe om la cugetarea celor dumnezeiești, Sfinții Părinți sunt singurii ce au interpretat
Sfânta Scriptură în general şi Cartea Facerii în special, în oblăduirea Sfântului Duh, unde și
aflăm prima dovadă scripturistică cu referire la această practică a circumciziei sau a tăierii
împrejur.
În Sfinții Părinți aflăm „mintea Bisericii”, înțelegerea vie a revelației lui Dumnezeu
și a planurilor Sale. Ei sunt legătura noastră între vechile texte ce cuprind descoperirea
dumnezeiască şi realitatea de astăzi cu o lume tot mai secularizată şi îndepărtată de izvorul ei,
adică Dumnezeu.
„Dacă nu ne cunoaștem trecutul nu avem viitor”, spune o vorbă înțeleaptă. Eu spun
că atunci când nu știi, sau nu te interesează de unde vii nu știi nici încotro te îndrepți. Nefiind
de față niciun om, martor, la cele pe care Dumnezeu le-a creat, adevărul celor întâmplate nu
poate fi cunoscut decât prin descoperire, prin revelația lui Dumnezeu și prin Sfintele Scripturi.
Noi, cei de astăzi, crescuți în societatea consumistă, super tehnologizată şi super
raționalizată avem un mare neajuns în a primi „simplul”, adevăr revelat, Sfinții Părinți au
putut-o face mult mai ușor pentru că aveau mai prezent în ei Duhul lui Dumnezeu. Cine
cercetează cele ale lui Dumnezeu dacă nu Duhul Său şi cine cercetează cele ale omului dacă
nu duhul omului? Fericiți cei cu gândul smerit, că aceia vor cunoaște adevărul.
M-am lăsat călăuzit de Sfinții Părinți și de Cuvântul lui Dumnezeu în Sfintele
Scripturi de la un capăt la celălalt al lucrării şi aşa am îndrăznit să aflu cele descoperite lor,
dar și nouă, de către Dumnezeu, şi mult m-am bucurat.
Pentru mine, această lucrare, pe lângă scopul ei didactic, este ca o întoarcere în timp
şi nu în orice timp, ci în vremea mai marelui Avraam și a soției sale, Sarra.

4
 II. Introducere:

Din punct de vedere etimologic cuvântul „circumcizie” vine de la latinescul „circum”

care înseamnă „împrejur” și „caedere” care înseamnă „a tăia”.
Dacă putem da o definiție conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
circumcizia sau tăierea împrejur este considerată un ritual obligatoriu de sacrificiu și inițiere,
constând în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizând omagiul omului față de divinitate,
practicată de unele popoare orientale.1
Circumcizia sau tăierea împrejur poate fi considerată una din cele mai vechi metode
chirurgicale. Reprezentări timpurii ale acestei metode chirurgicale de tăiere a prepuțului sunt
găsite în picturile rupestre și mormintele antice egiptene, deși unele dintre acestea sunt
îndoielnice.
Ca prime semnificații ale circumciziei putem spune că aceasta putea fi folosită ca o
punte de trecere către viața de familie, către acceptarea în interiorul unui trib, a unei societăți,
fiind un ritual de inițiere, de trecere specific unui anumit spațiu social-demografic.
De asemenea, tăierea împrejur, putea fi văzută și ca un legământ, o alegere înțeleaptă
către o viață plină de împliniri și bucurii, ea fiind considerată un pas spre mântuire.
Circumcizia sau tăierea împrejur, de către evrei, este văzută ca „semn exterior” al
Legământului dintre Avraam și Dumnezeu, ca semn văzut al alegerii făcute de Avraam și
continuată de Isaac, de aici ne dăm seama că procreerea nu este rodul unei plăceri oarbe, iar
prin circumcizie sau prin tăierea împrejur fiecare a fost înfrânat de la această plăcere
trupească, primind drepturi dar în același timp și îndatoriri în cadrul societății din care face
parte, urmarea și ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.2
Tăierea împrejur reprezintă cel de-al III – lea Legământ al oamenilor cu Dumnezeu,
Acesta dând frâu liber puterii de a alege a omului, adică de a alege să săvârșească sau nu
circumcizia, alegând sau nu calea spre mântuire, Dumnezeu introducând această libertate de a
alege ca principiu al istoriei, semnele și actele acestei libertăți a omului fiind circumcizia sau
tăierea împrejur, în cazul de față, cum vedem și la Facere capitolul 17.
Este știut faptul că poporul evreu a devenit neamul lui Dumnezeu în virtutea
Legământului, care nu este un pact sau o înțelegere, ci un hrisov datorat îngăduinței, iubirii și

1
Academia Română, Dicționarul Explicativ al limbii române, Ediția a III-a, Editura Univers Enciclopedic, 2009
2
Dicționar enciclopedic de Iudaism, tradus de Viviane Prager, C. Litman și Țicu Goldstein, Editura Hasefer,
București, 2000, p. 208
5
dragostei lui Dumnezeu față de neamul omenesc, circumcizia sau tăierea împrejur devenind
un însemn distinctiv al neamului ales, al evreilor.
Acest Legământ al circumciziei se manifestă în mod concret în cult, prin
circumciderea copiilor de parte bărbătească, totodată fiind și oportunitatea de a căpăta un
nume nou, acestea constituind opera lui Dumnezeu în lume.
Circumcizia sau tăierea împrejur mai este folosită și în afara cultului din motive rituale, de
medicină preventivă, de medicină terapeutică, psihotice, ș. a.
Desigur, că există și oponenți ai circumciziei ce subliniază anumite riscuri pe care le
presupune această procedură de extirpare a prepuțului, bazându-se pe faptul că cele mai multe
circumcizii sau tăieri împrejur sunt practicate de membri ai familiei și nu de către cadre
medicale specializate, iar în multe țări africane circumcizia sau tăierea împrejur, datorită
condițiilor precare în care este săvârșită dar să nu uităm faptul că cei circumciși sunt lăsați
fără mâncare și apă până nu se vindecă, provoacă uneori consecințe tragice.
La evrei, procedura este efectuată de specialiști religioși, și anume de către „mohel” -
persoană evreiască instruită pentru a săvârși această practică a circumciziei - ea rămâne însă
tot o mică operație chirurgicală efectuată de către amatori, întrucât puțini sunt „mohelim”
care dețin o diplomă sau o oarecare pregătire în domeniul medical.3
Criticii, combatanții împotriva circumciziei doresc interzicerea acesteia, sau cel puțin
cea săvârșită asupra copiilor de vârstă mică pe motive religioase și medicale, pe care ei o
consideră un abuz traumatic și anacronic asupra integrității fizice și psihice a copiilor.
În continuare presupun că apar anumite întrebări, și anume: „Ce este circumcizia sau
tăierea împrejur?”, „Care este utilitatea circumciziei?”, „Ce imagine de sine are cel
circumcis?”, „Care sunt riscurile, consecințele, traumatismele care însoțesc această practică a
circumciziei?”, „Cum se săvârșește această practică?”, „Există, oare, o circumcizie creștină?”,
la care voi încerca să răspund pe parcursul prezentei lucrări.

III. Circumcizia sau tăierea împrejur, din punct de vedere medical

3
Lawrence A. Hoffman, Convenant of Blood, Circumcision and Gender in Rabbinic Judaism, University of
Chicago Press, 1996, p. 73
6
 Circumcizia sau tăierea împrejur este o procedură chirurgicală care implică
îndepărtarea parțială sau completă a prepuțului, pliul cutanat care acoperă glandul penian,
situat la extremitatea penisului.
Funcția biologică a prepuțului este aceea de a proteja, de a ocroti sensibilitatea
glandului penian, ferindu-l de unele iritații provocate de urină, materii fecale sau alți eventuali
factori nocivi străini. El protejează de asemenea uretra contra infecției și a rănirilor
accidentale.
Este porțiunea retractabilă de piele ce acoperă capul penisului. Această piele are rolul
de scut de protecție a glandului penisului, ferindu-l de iritații produse de uree, diverși
microbi, secreții si materii/materiale străine. De asemenea prepuțul protejează și meatul
uretrei (tăietura glandului, orificiul pentru urinare) de infecții si vătămări accidentale, efecte
mecanice.
Circumcizia poate include și excizia frenului (in limbaj curent „ața”) sau aceasta poate
fi realizată ca procedură individuală. Rezultatul va fi descoperirea completă și permanentă a
glandului.
Fiind si singurul element mobil al penisului, prepuțul intervine și în actul sexual,
facilitând activitatea sexuală. Structura sa cuprinde numeroase terminații nervoase care joacă
un rol foarte important în obținerea plăcerii sexuale, iar glandele sale produc uleiuri naturale
(smegmă) ce ajută atât la protejarea glandului penian cât și al vaginului femeii.
În majoritatea cazurilor prepuțul este atașat de gland la naștere și se va separa într-un
interval de timp variabil în primii ani de viață. Cât timp copilul este în scutece, prepuțul
protejează împotriva frecării de scutece și a contactului cu materiile fecale. De-a lungul vieții
prepuțul ține glandul moale și umed și îi conferă protecție împotriva traumelor și accidentelor.
Unele părți ale prepuțului, ca de exemplu mucoasa (prepuțul interior) și frenulul,
sunt în mod special sensitive și contribuie la plăcerea sexuală. Nervii specializați asigură
plăcerea sexuală.
Prepuțul interior (mucoasa) este porțiunea de piele aflată în contact direct cu
glandul. Ca și interiorul gurii, acest țesut este mai subțire și de o textură și culoare diferită față
de restul pielii care acoperă penisul (pielea de pe trunchi).
Frenulul este o membrană senzitiva în mod special și îngustă care se întinde în jos de
la șanțul ventral al glandului și se atașează de prepuț.
Banda crestată este interfața dintre prepuțul interior (mucoasa) și pielea trunchiului
penisului. Adesea stă încrețită peste vârful glandului. Banda conține fibre musculare care îi
7
dau proprietăți elastice ce permit prepuțului să se retracteze. Banda crestată are sensibilitate
tactilă echivalentă cu cea a buzelor.
Prepuțul conține o cantitate suficientă de piele pentru penis când devine erect.
Acționează ca o piele mobilă necesară penisului în timpul actului sexual, reducând frecarea și
nevoia de lubrifiant artificial și permit glandului și prepuțului să se stimuleze reciproc în mod
natural. 4

III. 1. Vârsta celui circumcis

4
Larousse Dicționar de medicină, Traducere de Elena I. Burlacu, Editura Universul Enciclopedic, București,
1997, p. 482
8
 Vârsta celui ce urmează a fi circumcis este strâns determinată de tradițiile socio-
culturale și religioase ale spațiului istorico-geografic din care face parte, nefiind stabilită o
dată generală pentru săvârșirea circumciziei, aceasta având loc chiar în perioada neonatală și
la maturitate.
În religia musulmană, spre deosebire de celelalte religii, nu există o limită de vârstă
la care se poate face circumcizia, aceasta având statutul de „Sunnah”, însă profetul Mohamed
recomandă ca această practică să fie săvârșită în a șaptea zi de la naștere.
La evrei aceasta se practică în a opta zi de la naștere. De ce în cea de a opta zi?
Deoarece tot în a opta zi Dumnezeu a poruncit lui Avraam să se taie împrejur (cf. Facere 17,
12) și tot în cartea Facere la capitolul 17, versetul 14 ni se relatează următoarele: „Iar cel de
parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se
va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul meu”. Dacă cercetăm, în cărțile medicilor,
aceștia spun că ziua a opta că este o tranziție de la starea infantilă la perfecțiunea personală,
pentru că în această zi, în conformitate cu dispozițiile religioase evreiești, pruncul devine
copil și dobândește o anumită personalitate.5
Sfântul Andrei Criteanul separă primele 7 zile de după nașterea unui copil de cea de
a opta, spunând că a opta zi este completarea celor șapte și începutul viitorului. În
conformitate cu contextul religios evreiesc, a opta zi constituie o etapă extrem de importantă
pentru existența umană a fiecărui nou-născut, prin faptul că ea completează vârsta infantilă și
deschide vârsta maturității, care duce la perfecțiune. „Aceasta se face, spune Sfântul Părinte,
prin intermediul numelui, care este dat în ziua a opta”.
Punerea numelui, cu alte cuvinte, oferă pruncului o anumită identitate personală.
Acest act recunoaște, în mod solemn, dreptul natural al copilului de a fi o existență personală,
adică o ființă umană perfect constituită, printre celelalte ființe umane. Perfecțiunea despre
care vorbește Sfântul Andrei aici, face referire la identitatea personală pe care o dobândește
copilul atunci când își primește numele.
Egiptenii, ca și arabii, practicau circumcizia la băieți cu vârsta cuprinsă între 6 – 14
ani, însă această practică se deosebește de cea evreiască care este bazată pe semnul
Legământului dintre Dumnezeu și Avraam.

5
Cheyne T. K. (Thomas Kelly) și Black J. Sutherland (John Sutherland), Encyclopaedia Biblica: a critical
dictionary of the literary, political, and religious history, the archaeology, geography, and natural history of the
Bible, Morang, Toronto, 1899, p. 829
9
III. 2. Aspectul chirurgical al circumciziei

Circumcizia sau tăierea împrejur are trei forme sub care se săvârșește:
1. Circumcizia simplă, care implică doar îndepărtarea prepuțului;
10
 2. Subincizie, găsită la aborigenii australieni, ce implică tăierea
longitudinală de la uretră la scrot și deschiderea canalului uretral, oferind penisului un aspect
plat și, uneori, bifurcat;
3. Supreincizie, folosită în Polonia, care implică tăierea prepuțului de la
suprafața superioară până la regiunea pubiană.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă organelor medicale din țările endemice

cu SIDA și cu alte boli transmisibile sexual să practice circumcizia populației masculine
pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea. Această metodă s-a dovedit eficientă în
cercetările efectuate pe o populație heterosexuală din Africa, zona sub-sahariană, cu o
reducere a morbidității de 38%-66% la doi ani după aplicare și la un cost preferențial. 6
Medicii consideră că suprafața internă a prepuțului reprezintă o zonă prin care
virusul responsabil de SIDA poate intra în organism, în contrast cu pielea glandului si restul
penisului, care este mai rezistentă la penetrarea HIV. Unele studii au arătat însă că prevalența
infecției cu HIV este aproape identică la bărbații circumciși și necircumciși, în măsura în care
cei din urmă au o bună igienă a penisului, măsurată prin prezența sau absența acumulărilor
lichide și semilichide între gland si fața internă a prepuțului, în special după relațiile sexuale.7
Mai trebuie menționat faptul că tăierea împrejur nu este o intervenție chirurgicală
fără riscuri: complicațiile apar la unul din 500 din bebelușii supuși intervenției, și deși
majoritatea acestor complicații sunt minore, uneori apar și complicații serioase gen infecții
sau răniri ale penisului; de exemplu în anul 2000 s-a anunțat în SUA că între 1996 și 2000
peste 100 de răniri ale penisului au fost provocate cu ocazia circumciziei bebelușilor, în
majoritate din cauza unor instrumente medicale defectuoase sau nepotrivite. Se fac
circumcizii (incizii operatorii circulare, sau qvasi-circulare) și asupra altor organe care
necesită o astfel de intervenție.8

6
Siegfried N., Muller M, Deeks J. J., Volmink J., Male circumcision for prevention of heterosexual acquisition
of HIV in men, Editura Siegfried - Nandi, 2009, p. 263
7
Uthman OA, Popoola TA, Uthman MMB, Aremu O., Economic Evaluations of Adult Male Circumcision for
Prevention of Heterosexual Acquisition of HIV in Men in Sub-Saharan, Africa: A Systematic Review, PLoS
ONE, 2010, p. 128
8
Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield. Milos, Marilyn Fayre, Male and female circumcision,
Kluwer Academic/Plenum Publishers, New York, 1999, p. 260
11
 III. 3. Beneficiile și riscurile circumciziei9

Beneficiile Circumciziei:

9
Larousse Dicționar de medicină, Traducere de Elena I. Burlacu, Editura Universul Enciclopedic, București,
1997, p. 118
12
 1. Reducerea infecțiilor produse la tractul urinar: riscul fiind mai
mare in copilărie decât la bărbații mai în vârstă.
2. Reducerea riscului de a face cancer: comparativ cu bărbații
necircumciși, bărbații circumciși par să aibă un risc mai mic de a face cancer,
inclusiv a partenerilor care pot avea un risc mai mic de a face cancer de col
uterin.
3. Reducerea inflamației penisului și a tulburărilor retractile.
Inflamația penisului are o incidență mai mică la bărbații circumscriși dar se
poate dezvolta chiar dacă circumcizia a avut loc sau nu.
4. Reducerea bolilor cu transmitere sexuală (sifilis, herpes, HIV).

De asemenea există și riscuri ale practicii circumciziei, rata probabilității ca

procedura să fie legată de complicațiile apărute este de aproximativ 1 – 5%, dintre care
majoritatea tratabile și fără efecte secundare.
1. Durere și suferință: îndepărtarea chirurgicală a prepuțului este
foarte dureroasă.
2. Sângerare și infecție locală: acestea două fiind cele mai
frecvente, cu un grad ridicat de apariție a complicațiilor. În cele mai multe
cazuri este vorba de o hemoragie severă. Infecția plăgilor apare rar și este
suficient să urmeze un tratament local.
3. Din motive cosmetice: îndepărtarea pielii prea mult sau prea
puțin poate provoca probleme.
4. Ulcerații: iritație de la scutecele ude pot provoca ulcerații în
primele câteva săptămâni după circumcizie.
5. Disfuncții sexuale: când prepuțul este îndepărtat, extremitățile
penisului devin mai puțin sensibile. Cu toate acestea, bărbații circumscriși nu
spun despre o scădere a funcției sexuale datorită tăierii împrejur.

IV. Circumcizia din punct de vedere istorico – geografic

Pentru început putem vorbi despre o istorie a circumciziei de-a lungul a câteva mii de
ani. Circumcizia rituală este o practică multimilenară. La popoarele semitice (musulmani,
evrei) ea reprezintă o formă de sacrificiu și de pact prin sânge cu divinitatea, cu Dumnezeu.
13
 Herodot (484 – 425 î. Hr.) este, pentru Occident, părintele istoriei, asta datorându-se
unei curiozități ieșite din comun a acestuia, folosindu-se de un limbaj plăcut și ușor de înțeles,
de asemenea nu putem trece cu vederea talentul său de narator și modul în care a tratat
evenimentele în scrierile sale.
În opera sa „Istorii”, redactată în dialect ionic și împărțită în epoca elenistică în 9
cărți, Herodot își propune să abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientală și cea
apuseană. Cu cinci secole înainte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Herodot nu a putut
plasa istoria acestui ritual universal în cadrul său geografic real, chiar și informatorii săi nu au
fost capabili să situeze data reală a apariției circumciziei și nici poporul, neamul ce a inițiat
această practică.
Totuși Herodot spune că egiptenii se diferențiau de celelalte popoare pentru că erau
tăiați împrejur ca metodă pentru a stabili gradul de curăție al preoților ce aveau grijă de cultul
zeilor, și că unii vecini ai Egiptului, precum sirienii, au adoptat și ei această practică a tăierii
împrejur sau a circumciderii. Printre acei vecini care au adoptat tăierea împrejur sau
circumciderea, probabil se aflau și evreii. 10
Se pare că practicarea circumciziei sau tăierii împrejur este mai veche decât
menționările istorice. O teorie postulează asupra faptului că circumcizia a început ca o
modalitate de „purificare” a persoanelor și a societății, prin reducerea sexualității și a plăcerii
sexuale. Se știe faptul că sexualitatea umană a fost văzută ca ceva murdar sau impur în unele
societăți, prin urmare tăierea organelor producătoare de plăcere a fost metoda cea mai
eficientă de a „purifica” pe cineva sau o societate. Este foarte posibil ca tăierea împrejur să fi
fost practicată pentru a împiedica masturbarea.
Această practică a început ca un sacrificiu religios, ca un rit de trecere, de marcare, a
unui băiat în vederea trecerii sale la maturitate, ca o formă de magie pentru a asigura
virilitatea sau fertilitatea, ca mijloc de consolidare a plăcerii sexuale, ca un ajutor de igienă, ca
mijloc de marcare a celor cu un statut social superior, ca un mijloc de umilire a dușmanilor și
a sclavilor fiind o castrare simbolică, ca un mijloc de a diferenția un grup de circumscriși de
vecinii lor necircumscriși, ca un mijloc de eliminare a „excesului” de plăcere, ca o
demonstrație de a suporta durerea, toate acestea avantajând anumite triburi ce practicau
circumcizia, ce a dus la răspândirea acestei practici.

10
Lyons Andrew P. și Lyons Harriet D., Circumcision, Male, Encyclopedia of Sex and Gender, Editura Fedwa
Malti-Douglas, Vol. 1, Macmillan Reference USA, Detroit, 2007, p. 294
14
 Limitându-ne la subiectul nostru putem spune că practicarea circumciziei sau tăierii
împrejur nu este specifică evreilor, ci ea apare și la egipteni, fenicieni, etiopieni, unele triburi
din Africa și America, arabi descendenți din Ismael, fiul nelegitim al patriarhului Avraam și la
musulmani.
Unii teologi raționaliști spun că circumcizia evreilor ar fi fost împrumutată de la
egipteni, această informație bazându-se pe informațiile lui Herodot (cf. Herodot, Istorii, 2, 36,
104) preluate și de Iosif Flaviu (cf. Iosif Flaviu, Antichități iudaice, 8, 10, 3) și pe cele
consemnate de scriitorii din antichitate (Origen, Contra lui Celsus, 1, 22; Sfântul Chiril al
Alexandriei, Contra lui Iulian, în P. G., vol. 76, col 1015; Clement Alexandrinul, Stomate, în
P. G., vol. 8, col. 768).
Conform celor spuse de către Iosif Flaviu (Contra lui Apione, 2, 13), este adevărat că
egiptenii cunoșteau circumcizia însă aceasta era practicată numai de preoți și de cei ce voiau
să fie inițiați în lucruri misterioase. Această opinie a sa va fi confirmată ulterior și de Origen
(cf. Origen, Comentariu la Epistola către Romani, în P. G., vol. 14, col. 910) și de Sfântul
Ambrozie al Milanului (cf. Sfântul Ambrozie al Milanului, Epistola II, în P. L., vol. 16, col.
1245) care ne arată că preoții egipteni se circumcideau. Aceste consemnări ne ajută să
înțelegem că evreii nu au împrumutat această practică a circumciziei ce se aplică tuturor
descendenților lui Avraam. 11
La temelia acestei practici a circumciziei, în ceea ce îi privește pe evrei, stă
Legământul încheiat de Dumnezeu cu Avraam și urmașii acestuia care vor forma comunitatea
celor ce cred, ascultă și urmează Cuvântul lui Dumnezeu.
Altfel spus circumcizia a fost introdusă din considerente religioase și reprezintă
semnul văzut al Legământului dintre Avraam și Dumnezeu fiind și un semn distinctiv față de
celelalte popoare. Ca semn al Legământului, circumcizia sau tăierea împrejur arată credința
lui Avraam și dreptatea pe care a obținut-o din această încredere a sa în Dumnezeu (cf. Facere
17, 16) Cel care primea circumcizia accepta actul consacrării divine și numai prin circumcizie
putea intra în comunitatea lui Israel.
IV. 1. Despre Circumcizie la greco-romani

Singurele grupuri care erau tăiate împrejur în Imperiul Roman au fost evrei, creștini
evrei, preoți egipteni, și arabi. Circumcizia a fost suficient de rară în rândul non-evreilor care

11
Pr. Prof. Dr. Abrudan Dumitru și Pr. Prof. Dr. Cornițescu Emilian, Arheologie Biblică, Editura EIBMBOR,
Sibiu, 2002, p. 237
15
considerau că tăirea împrejur este o dovadă concludentă a iudaismului sau a creștinismul
timpuriu.
Unii evrei au încercat să ascundă că erau circumciși. Astfel au apărut tehnici pentru
refacerea aspectului unui penis necircumcis. O astfel de tehnică era să legi de rămășițele
prepuțului o greutate de cupru (denumit pondum Judeum ) până când, în timp, deveneau
suficient de întinse pentru a acoperi glandul. Marele scriitor Celsus a descris două tehnici
chirurgicale pentru refacerea prepuțului în tratatul său medical.
Filon din Alexandria (10 î.Hr.-50 d.Hr.) a apărat circumcizia evreiască din mai multe
motive, inclusiv sănătatea, curățenia și fertilitatea celor circumciși. De asemenea, el crede că
circumcizia ar trebui să se facă cât mai curând posibil. El a susținut că prepuțul împiedică
lichidul seminal să ajungă să fertilizeze ovulul iar această practică a circumciziei ar trebui
făcută pentru a spori populația națiunii. El a mai menționat de asemenea că circumcizia ar
trebui să fie efectuată ca un mijloc eficient de a reduce plăcerea sexuală.
Filosoful evreu Maimonide (1135-1204) a spus că singurul motiv pentru care ar
trebui să ne tăiem împrejur ar fi credința și că prepuțul ar intensifica plăcerea sexuală. Acesta
credea că prin circumcizie sau tăiere împrejur, adică prin îndepărtarea prepuțului se reduce
plăcerea.
Un francez din secolul al 13-lea, discipolul lui Maimonide, Isaac ben Yediah a
afirmat că circumcizia a fost o modalitate eficientă de a reduce dorința sexuala a unei femei.
Cu un bărbat care nu este tăiat împrejur, a spus el, ea întotdeauna are o plăcere fizică și așa
apetitul ei sexual nu este îndeplinit, dar cu un bărbat circumcis ea nu primește nici o plăcere și
aproape niciodată nu ajunge la plăcerea fizică. 12

IV. 2. Despre Circumcizie la Egipteni

12
Maimonides Moses, The Guide of the Perplexed, translated by Michael Friedländer, Trübner and co., London,
1885, p. 267
16
 Prima dovadă a circumciziei sau a tăierii împrejur vine de la picturile murale
egiptene timpurii vechi de mai bine de 5000 de ani.13
Circumcizia în Egiptul antic a fost gândită să fie un semn al purificării, al curăției, al
dobândirii de drepturi pentru a avea acces la misterele și secretele sanctuarelor, și nu în
ultimul rând, de trecere de la copilărie la maturitate. Modificarea corpului și ritualul
circumciziei trebuia să acorde acces la misterele antice rezervate exclusiv pentru cel inițiat,
conținutul acestor mistere fiind neclare, dar sunt susceptibile de a fi mituri, rugăciuni,
incantații centrale pentru religia egipteană.
Cartea egipteană a morților , de exemplu, spune al zeului soare Ra efectua o auto-
circumcizie, al cărui sânge a creat două zeități minore. Circumciziile au fost efectuate de către
preoți într-o ceremonie publică, folosind o lamă de piatră. Aceasta a fost mai populară în
rândul claselor superioare ale societății, făcându-se diferența între clasele sociale ale vremii
însă deși circumcizia nu a fost universală și clasele inferioare aveau parte de săvârșirea acestei
practici. 14
Din punct de vedere istoric pe timpul celei de-a Șasea Dinastie (2345-2181 î.Hr.) au
fost descoperite opere de artă în morminte fiind considerate cele mai vechi dovezi ale
circumciziei, cea mai veche reprezentare fiind un basorelief din necropola de la Saqqara (cca.
2400 î.Hr.).
În cea mai veche scriere, de către un egiptean pe nume UHA, în secolul 23 î.Hr.,
acesta descrie o circumcizie sau o tăiere împrejur în masă, la care participă și el urmând a fi
circumcis, la urmă acesta se mândrește cu capacitatea sa de a îndura durerea cu stoicism.15
Prezența circumciziei în Egipt reprezintă o practică continuă încă din vremea
faraonilor fiind adesea greu ca oamenii să renunțe la aceste obiceiuri ce sunt adânc
înrădăcinate, acestea continuând să fie transmise din generație în generație.
O altă dovadă a acestei practici o găsim la Sfântul Clement Alexandrinul care ne
spune că: „Pitagora, pentru a le face pe plac, s-a circumcis, ca să poată pătrunde în sanctuarele
lor secrete şi să înveţe filozofia mistică a egiptenilor; a frecventat şi pe cei mai iluştri haldei şi

13
Mark Popovsky, Encyclopedia of Psychology and Religion, Editura David A. Leeming, Kathryn Madden and
Stanton Marlan, Springer, New York, 2010. pp.153-154
14
Cheyne T. K. și Black J. Sutherland (John Sutherland), Op. cit., p. 830
15
Gollaher David L. (2000). Circumcision: A history of the world's most controversial surgery, Basic Books,
New York, p. 2
17
magi; iar locul de adunare al discipolilor lui Pitagora era o prefigurare a ceea ce numim noi az
i biserică.”16

IV. 3. Despre Circumcizie la Evrei

16
Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a II-a, Stromatele, Note gnostice, potrivit filosofiei celei adevărat
e, col. PSB 5, tradus de Pr. Dumitru Fecioru, EIMBOR, Bucureşti, 1991, p. 49
18
 În religia evreiască, originea circumciziei sau a tăierii împrejur este atribuită lui
Avraam, care a stabilit un „legământ de sânge” cu Dumnezeu. Aceasta, la evrei poartă numele
de „Brit milah” care înseamnă „legământul circumciziei”, care este un act religios de
circumcizie a copiilor de parte bărbătească ce se săvârșește în ce-a de a opta zi din viața celui
ce urmează a fi circumcis, să nu uităm faptul că tot în această zi se pune și numele copilului.
Circumcizia evreiască este semnul celor ce intră în comunitatea oamenilor ce se tem
de Dumnezeu și împlinesc Cuvântul Lui. Pentru evrei, circumcizia este un act de cult cu un
adânc sens religios și moral. Prin circumcizie se arată în mod simbolic înfrânarea senzualității
exprimată prin extirparea unei părți din trup, tăierea prepuțului, pentru ca omul să urmeze pe
Dumnezeu și tot ceea ce este curat și drept, ce duce la sfințenie și la evitarea săvârșirii
păcatelor.17
Atunci, aceia erau arătaţi ca popor al lui Dumnezeu printr-o tăiere împrejur exterioar
ă (cf. Facere 17, 10), ca semn al Legământului încheiat cu Dumnezeu, acum insă, poporul lui
Dumnezeu are semnul tăierii împrejur în inimă.18
Evreii au adoptat circumcizia ca pe un ritual religios și au păstrat această practică
până în zilele noastre. Deși se pare că Moise a interzis circumcizia în timpul celor 40 de ani de
rătăcire prin deșert, ea a fost reinstaurată după moartea lui.
Spre deosebire de evrei, grecii și romanii au pus mare valoare pe prepuț. Romanii au
dat câteva legi prin care circumcizia era interzisă.
Ritualul circumciziei sau al tăierii împrejur este o cerință importantă a legii religioase
iudaice, însă nu tăierea împrejur face evreul cât nașterea sa, circumcis sau nu, la evreii
ortodocși, în perioada modernă, individul născut dintr-o mamă evreică este și el pe de-a
întregul evreu.
Conform Bibliei sau Sfintei Scripturi, aceasta reprezintă legământul de sânge
al poporul evreu cu Dumnezeu.
Practica iudaică impune tăierea împrejur în a 8-a zi de la naștere, chiar și în timpul
celor mai sfinte sărbători, cu excepția unor impedimente medicale pe ca le prezinte noul
născut: icterul noului născut, cazuri de hemofilie în familie și alte situații în care decizia
medicului este - în general - absolută și definitivă.

17
Mark Popovsky, Op. cit., pp.153-154
18
Sfântul Macarie Egipteanul, Scrieri, Omilii duhovniceşti, col. PSB 34, trad. Prof. Dr. Constantin Cornițescu,
EIMBOR, București, 1992, p. 270
19
 Tot practica iudaică, evreiască, impune fie presarea, apăsarea zonei de către mohel
zonei pentru ieșirea sângelui, fie sugerea sângelui cu gura de către acesta sau printr-o altă
metodă indirectă de către mohel, specialistul în circumcizii, imediat după tăierea prepuțului,
probabil, pentru a exprima o picătură de sânge, deoarece datorită vascularizării sărace lipsa
acestei picături ar contraveni datinei, a Legământului prin vărsare de sânge dintre Dumnezeu
și om.
Instrumentele utilizate de mohel au o istorie foarte veche. Potrivit tradiţiei, cuţitul
(izamel) este ascuţit pe ambele muchii. Scutul (maghen) este o lamelă metalică subţire, prin
care se trece prepuţul înainte de incizie, pentru a proteja capul penisului şi a ghida cuţitul cu
precizie în timpul intervenţiei. Uneori, înainte de circumcizie se foloseşte un stilet de argint
pentru a detaşa prepuţul care tinde să adere la capul penisului.19
În perioada elenă, mulți evrei din orașe apelau la operația de restaurare a prepuțului
pentru a putea să participe fără complexe la concursurile de atletism, unde în anumite probe
sportivii concurau complet dezbrăcați.
În secolul al XIX-lea câțiva scriitori din iudaism, influențați de iluminism, au
considerat tăierea împrejur un gest irațional, militând pentru înlocuirea sau abolirea ei. O
minoritate a evreilor membrii ai iudaismului reformei au încetat să mai aplice ritualul,
practica asupra copiilor lor, însă erudiții iudaismului au continuat să pledeze pentru
menținerea tradiției, scoțând în evidență virtuțile ei în termeni de igienă personală a
individului circumcis.
Astăzi, sunt unii evrei non-tradiționaliști care dispută necesitatea tăierii împrejur,
pledând fie pentru abolirea ritualului, fie pentru înlocuirea lui cu ceremonii comparabile care
celebrează nașterea unei fete.
În Israel, de exemplu, mulți evrei laici preferă medici chirurgi în locul mohelului și
acești medici fac circumcizia cu ritual sau fără, folosindu-se și de alte mijloace ce ușurează
circumcizia, precum anestezia.
Tăierea împrejur practicată în tradiția evreiască prezintă anumite particularități care o
separă de ceea ce se practică în islam sau de anumite tradiții africane, fapt care o face subiect
de dezbatere între iudaismul progresiv și cel tradițional. Nivelul de durere provocat de tăierea
împrejur făcută în perioada neonatală, așa cum se întâmplă în tradiția evreiască, este severă
având loc anumite procese biologice: nivelul de cortizol (principalul hormon de stres) în

19
Dicționar enciclopedic de Iudaism, tradus de Viviane Prager, C. Litman și Țicu Goldstein, Editura Hasefer,
București, 2000, p. 209
20
plasma bebelușilor supuși circumciziei sau tăierii împrejur crește de două ori și jumătate față
de normal, asta chiar și sub efectul unei injecții anestezice. 
Tăierea împrejur la o vârstă destul de fragedă, așa cum este ea efectuată în tradiția
evreiască, este mai dureroasă și din alte puncte de vedere decât cele legate de particularitățile
sistemului nervos al sugarului în raport cu acela al adultului sau copilului ieșit din perioada de
nou născut. Cercetătorii spun că din cauza anatomiei penisului, cu cât această practică a tăierii
împrejur sau a circumciziei are loc la o vârstă mai mică, cu atât ea este mai dureroasă. În
perioada neonatală doar 4 % dintre bebeluși au prepuțul retractabil, în timp ce la 3 ani deja 90
% dintre copii au căpătat un prepuț retractabil; acest fapt se traduce prin realitatea că la 96 %
dintre bebelușii evrei, o dată cu săvârșirea circumciziei li se va rupe prepuțul din legătura lui
cu glandul, asta în afară de tăierea legăturilor acestuia cu baza glandului, aceasta constituind
circumcizia propriu-zisă. La copii de 3 ani și mai mult, doar 10 % dintre ei suferă acest
supliment de durere, ținând cont că prepuțul este atunci în 90 % dintre cazuri retractabil.
Suferința provocată de săvârșirea tăierii împrejur la vârste foarte mici conduce la o
restructurare a sistemului nervos, care are drept consecință o intensificare a răspunsului
comportamental la stimuli dureroși ulteriori, ca și cum sistemul nervos a fost sensibilizat.20
 Cercetătorii au constatat că răspunsul la durere al copiilor vaccinați este semnificativ
mai mare la copii circumciși în raport cu cei necircumciși, asta chiar și la o distanță de câteva
luni după procedură.
În religia iudaică, copiii de sex masculin sunt, în mod tradițional, circumciși în ziua a
opta după naștere, neexistând nicio contradicție medicală. Circumcizia, reprezintă legământul
făcut de Avraam și descendenții lui cu Dumnezeu, acesta fiind un semn exterior pentru toți
bărbații evrei. Justificarea lor pentru acest legământ se află în cartea lor sfântă, Tora.
Tăierea împrejur, continuă să fie practicată în tot neamul evreu. De exemplu, aproape
toți bărbații evrei nou-născuți în Israel, aproape 99% din bărbații evrei din Marea Britanie, din
Irlanda de Nord și 98% din Statele Unite ale Americii sunt circumciși. În Marea Britanie, cei
ce fac circumciziile trebuie să treacă de examenele teoretice și să participe la 40-50 de
circumcizii, înainte de a practica singur.
IV. 4. Despre Circumcizie la musulmani

20
Chebel Malek, Histoire de la Circoncision, Des Origines a Nos Jours (A History of Circumcision, from its
Origins to the Present Day), Editions Balland, Paris, 1992, p. 154

21
 „Khitan” sau „Khatna” sunt termenii folosiți pentru a denumi circumcizia sau tăierea
împrejur a bărbaților care fac parte din acest grup al musulmanilor. Această practică a
circumciziei este considerată a fi un semn sau o introducere, o acceptare în comunitatea
islamică.
Religia musulmană, la nivel global, este cea mai răspândită, care săvârșește această
practică a circumciziei sau a tăierii împrejur. Aceștia o văd ca o confirmare a relației lor cu
Dumnezeu, prin acest semn văzut, și o mai numesc „Tahera” ceea ce înseamnă „purificare”,
făcându-se referire la o anumită purificare, curățire a omului prin suportarea circumciziei.21
În contrast cu situația din iudaism, unde practicarea circumciziei este arătată explicit
în textul sacru, în Biblia evreiască, în Vechiul Testament, în islam ea este doar o recomandare
a tradiției, nefiind explicit menționată în Coran, fiind considerată „Sunnah”. 
Ceremonia asociată procedurii de săvârșire a circumciziei sau a tăierii împrejur are
loc în funcție de tradițiile familiei și ale comunității unde aceasta se săvârșește. Circumcizia
sau tăierea împrejur are loc la vârste cuprinse între 4 și 7 ani, însă nu este exclus ca această
practică să fie săvârșită mai târziu sau mai devreme.
„Legea divină” sau „Sharia” definește fiecare aspect al vieții musulmane. Ea se
bazează pe cele 3 lucruri care definesc religia musulmană, și anume: pe Coranul Sfânt, pe
„Hadith” (spusele profetului Mohammed) și pe „Sunnah”(tradiția profetului). Toți
musulmanii sunt de acord că acestea sunt cele 3 surse ale legii islamice, dar diferite grupuri
interpretează aplicarea lor în mod diferit.22
Circumcizia sau tăierea împrejur nu este menționată în Coranul Sfânt, dar are statut
de „Sunnah”. Cu toate acestea, procedura este frecvent practicată și cu siguranță privită ca
simbol foarte important de supunere în fața voii lui Dumnezeu.
Odată cu răspândirea globală a Islamului din sec. VII, circumcizia a fost adoptată pe
scară largă în rândul popoarelor necircumcise. În anumite regiuni tăierea împrejur era deja o
tradiție culturală înainte de venirea Islamului, de exemplu în Poro, Africa de Vest, în Timorul
de Est și în Asia de Sud – Est.
În alte regiuni, impunerea islamismului a reprezentat un factor al implementării
practicării circumciziei, de exemplu, în districtul Rakai, Uganda, 99% dintre bărbații
musulmani sunt tăiați împrejur.

21
Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield, Understanding Circumcision: a multi-disciplinary
approach to a multi-dimensional problem, Editura Kluwer Academic, New York, 2001, p. 273
22
Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield. Milos, Marilyn Fayre, Op. cit., p. 326
22
IV. 5. Despre Circumcizie la triburile africane

23
 „Distribuția circumciziei și ritualurilor de inițiere în toată Africa, și asemănarea
frecventă dintre procedurile ceremoniale în zone la mii de kilometri distanță, indică faptul că
ritualul circumciziei are o veche tradiție în spatele ei și în forma sa actuală este rezultatul unui
lung proces de dezvoltare.”23
Circumcizia de sex masculin, în Africa de Est este un rit de trecere de la copilărie la
maturitate, dar este practicat numai in unele triburi. Unele popoare din Africa de Est nu
practică circumcizia de sex masculin (de exemplu, Luo din vestul Kenyei ).
Printre oameni din Kenya, precum și persoanele Maasai din Kenya și Tanzania ,
circumcizia de sex masculin a fost, istoric, elementul de absolvire a unui program educațional
care a predat cunoștințe tribale, practici, cultură, religie și istorie tinerilor care au fost pe
punctul de a deveni membri cu drepturi depline ai societății.
Ceremonia de tăiere împrejur a fost publică unde tânărul trebuia să îți arate curajul cu
scopul de a menține onoarea și prestigiul familiei sale. Singura formă de anestezie era o baie
în apele reci ale unui râu, care tindeau să amorțească simțurile tinerilor într-o mică măsură.
După circumcizie, tinerii au devenit membri ai clasei războinicilor, și au fost
acceptați în societate și aveau dreptul să se căsătorească.
În contextul modern în Africa de Est, elementul fizic al circumciziei de sex masculin
rămâne în societățile care au practicat în trecut. Pentru mulți, operațiunea se efectuează în
prezent în mod privat într-un spital sau în cabinetul medicului. Anestezia este adesea folosită
în astfel de cazuri.
Cu toate acestea există triburi care nu acceptă acest mod modern de practicare a
circumciziei. Ei insistă asupra unei circumcizia în cadrul unei ceremonii publice, precum și un
test de curaj. Această abordare mai tradițională este comună în rândul Meru și Kisii, triburi
din Kenya.
În ciuda pierderii ritualurilor și ceremoniilor care au însoțit circumcizia de sex
masculin, în trecut, această operațiune fizică este esențială pentru identitatea personală și
mândria celui ce este circumcis dar și acceptarea acestuia în societate.
Un motiv pentru practicarea circumciziei în Africa îl constituie cultura și mistica
triburilor, care are o foarte mare importanță în dezvoltarea comunităților și în mentalitatea
indivizilor, mai ales a bătrânilor care vor păstrarea tradițiilor, crezându-se că cei circumciși
sunt mai vrednici, mai puternici, binecuvântați cu bogății de către zeii lor. Cei necircumciși de

23
Wagner G., The Bantu of North Kavirondo, International African Institute, London, 1949, p. 335
24
cel mai multe ori sunt luați cu forța sau excluși, excomunicați din cadrul tribului, aceștia
aducând cu ei blesteme și ghinion asupra locului unde stau.
Pentru triburile Xhosa din Africa de Sud, circumcizia sau tăierea împrejur este un
motiv de mare bucurie când un băiat este pe cale să devină bărbat. Participantul este bărbierit,
i se oferă o masă îmbelșugată, după care este dus în munți, într-o colibă special construită
pentru el și familia sa. Coliba va fi casa lui pentru următoarele câteva săptămâni. Adăpostul
este construit în așa fel încât să țină insectele și animalele la distanță, în principal pentru ca
locuitorii să fie protejați de boli. Apoi, fără niciun fel de anunț, la un moment dat își face
apariția o persoană din trib care îi face băiatului circumcizia sau tăierea împrejur. Prepuțul
este îndepărtat, de obicei cu o lamă tocită, apoi băiatul este lăsat singur. Acesta rămâne în
colibă fără apă sau mâncare până când este vindecat. Riscul de infecții este foarte mare. Lama
în sine, care este folosită pentru mai multe circumcizii, aceasta putând transmite boli. Una din
cele mai mari temeri ale băieților este că mulţi dintre ei au fost spitalizați din cauza acestei
tradiții.
Circumcizia sau tăierea împrejur este foarte practicată în Africa și din motive
medicale demonstrându-se în urma unui studiu că aceasta poate fi folosită ca o metodă de a
opri răspândirea bolilor cu transmitere sexuală și în mod special al virusului HIV, circumcizia
fiind și o metodă de igienă personală.

IV. 6. Circumcizia în restul lumii

25
 Printre popoarele care nu practică circumcizia sau tăierea împrejur găsim mărci
similare tribale, de inițiere sau de acceptare ca membru al tribului respectiv, depunerea sau
îndepărtarea de dinți, chiar și șlefuirea acestora (la unele triburi africane), tatuaje
semnificative, în unele cazuri, mutilări și mai drastice ale organelor sexuale (semi-castrarea),
chiar și anumite ritualuri de inițiere ce au la bază stăpânirea durerii, rezistarea la o durere
prelungită. La cele mai multe popoare, circumcizia sau tăierea împrejur obișnuia să fie
săvârșită la pubertate, ca prin intermediul acesteia, tineretul să fie recunoscuți printre oameni
ca membri ai locului respectiv, pentru a primit toate drepturile cuvenite dobândite odată cu
această poziție, și, în special, permisiunea de a se căsători.24
Practica este, de asemenea, parte din tradiției pre-islamică și arabă ce a devenit o
condiție aproape necesară pentru a deveni musulman. Practica este foarte răspândită și este
cunoscută doar de neamurile indo-germani, mongoli și non-musulmanii fino-ugrice.
Circumcizia, deși cunoscută, nu este practicată foarte mult în India.
Antropologii, psihologii și psihiatrii au oferit o varietate de explicații pentru această
practică: performanțe îmbunătățite sau sexuale scăzute, prestigiu social, a aduce jertfă zeilor
fertilității, semne tribale, reincarnare, ș. a. Cu toate acestea, cu excepția evreilor, pentru care
circumcizia a fost un semn al acestui neam, circumcizia cunoaște o creștere în Statele Unite.
Circumcizia copiilor de sex masculin este un element central atât în iudaism cât și în
islamism. De asemenea este importantă pentru multe culturi africane și in noile culturi
mondiale. Un număr tot mai mare de persoane, evrei și musulmani, resping această practică
din motive etice, deși ele sunt cu siguranță minorități. În trecut, mii de oameni au murit în
războaie pentru a-și păstra dreptul de a se tăia împrejur.
Tăierea împrejur, ca ritual, a creat încă din antichitate, animozități, reacții de repulsie
și de combatere, de interzicere, în special pe fondul antisemitismului oficial sau ocult - deși
numărul absolut al musulmanilor circumciși este covârșitor mai mare decât al evreilor.
În Creștinism, practica a fost abandonată, păstrându-se doar înțelesul său tainic, acela
de înlăturare, de extirpare a răutății și a gândurilor pătimașe. Cum tăierea împrejur se efectua
în a opta zi de la naștere, s-a făcut legătura cu starea de curăție proprie celor ce ajung să
dobândească ziua cea veșnică și mântuirea. Cu acest prilej mai avea loc și altă ceremonie de
numire a copilului, dacă era băiat, se punea numele copilului, motiv pentru care circumcizia a
fost și încă este apropiată de Taina Botezului.

24
Matei Horia C., Enciclopedia Antichității, Ediția a VI-a, Editura Meronia, București, 2007, p. 278
26
 Cu excepții majore ale iudaismului și islamismului, religia tinde să nu fie un factor
determinant al circumciziei de sex masculin, multe religii, inclusiv hinduismul și budismul,
par să aibă o poziție neutră față de această practică.
Creștinii copți în Egipt și creștinii ortodocși etiopieni practică două dintre cele mai
vechi forme de creștinism ce păstrează multe din caracteristicile creștinismului timpuriu,
inclusiv circumcizia, 97% dintre bărbații ortodocși din Etiopia sunt tăiați împrejur. O bulă
papală emisă în 1442 de către Biserica Romană-catolică a declarat că circumcizia este inutilă.
Circumcizia la bărbați a fost efectuată de-a lungul a miilor de ani și este probabil una
din cele mai comune proceduri chirurgicale la nivel global, aproximativ 30% dintre bărbați
fiind tăiați împrejur. Promovarea circumciziei pentru beneficiile medicale a fost întotdeauna
controversată, în mare măsură din cauza lipsei de dovezi efect indubitabil protector împotriva
bolilor comune. Cu toate acestea acum există dovezi clare care atestă faptul că circumcizia
reduce semnificativ riscul infecției cu HIV. Numărul de cereri pentru circumcizia de sex
masculin a crescut deja în est și Africa de Sud, regiune a lumii în care infecția cu HIV are cea
mai mare incidență. Cererea pentru efectuarea circumciziei este foarte probabil să crească date
fiind rezultatele pozitive ale cercetărilor.25
Unele biserici creștine din Africa de Sud se opun acestei practici, de asemenea,
considerând acest ritual ca fiind păgân, în timp ce altele, de exemplu Biserica Nomina în
Kenia, pentru a deveni membru trebuie să fii circumcis.
În unele țări din Africa de Vest, circumcizia tinde să fie mai scăzută în rândul celor
de religie tradițională decât printre creștini. Deși religia și originea etnică pot fi strâns
corelate, religia poate fi un factor puternic în cadrul unui grup etnic.
Circumcizia a fost practicată pentru multe mii de ani fără vreun motiv religios în
Africa și în multe grupuri etnice din întreaga lume, inclusiv aztecii și mayași, în America, și
locuitorii din Filipine, Indonezia de Est și din diverse insule din Pacific, inclusiv Fiji.

IV. 7. Circumcizia femeilor

25
Michel Carael, Judith R. Glynn, HIV, Resurgent Infection and Population Change in Africa, Editura Springer,
Dordrecht, 2007, p. 135
27
 Prin extensie, termenul circumcizie sau de tăiere împrejur poate să se refere și la
înlăturarea pe motive religioase a unei porțiuni din organul sexual femeiesc, într-o astfel de
situație se vorbește despre circumcizia masculină și circumcizia feminină.
În timp ce circumcizia la bărbați este o practică destul de întâlnită, circumcizia
femeilor, de diferite tipuri, nu este atât de larg răspândită, fiind întâlnită ca mutilare în
societățile depărtate.26
Mutilarea genitală feminină se practică în 20 de țări de pe continentul African, în
câteva regiuni ale Asiei, în America de Sud şi câteva state din Orientul Mijlociu.
La femei, circumcizia nu este un ritual religios și este practicată în special în Africa,
anumite părți ale Asiei și America de Sud. Există o mare diferență între cea efectuată pe la
femei și cea efectuată la bărbați, întrucât la femei este un procedeu care desfigurează,
mutilează și este foarte periculos din punct de vedere al sănătății. Se încearcă stoparea
circumciziei la femei, văzută ca un act de cruzime inutil.
În multe țări occidentale, tăierea împrejur a femeilor este fie ilegală, fie violent
criticată ca fiind o formă de mutilare barbară și deloc necesară, deși unii antropologi consideră
astfel de decizii legale sau critici morale ar fi bazate pe puțina cunoaștere, și motivate mai
mult de rasism: până nu de mult, în chiar țările care azi permit tăierea împrejur masculină în
timp ce interzic prin lege practicarea ei asupra femeilor, precum e cazul cu Statele Unite ale
Americii, clitoridectomia nu era deloc o practică rară, obsesia occidentală contra săvârșirii
acestei practici asupra femeilor în lumea a treia nefiind de fapt decât un mijloc de a deturna
atenția opiniei publice de la niște forme de opresie a femeilor tiermondiste mult mai presante
și letale, cum e de exemplu lipsa de proprietate asupra terenului agricol, lipsa de apă potabilă
și alimente, războaiele, seceta și izolarea internațională, dar din păcate întotdeauna
Occidentului îi e mai ușor să se opună riturilor altora, decât propriilor lui fapte rele.27
Există trei tipuri principale de săvârșire a acestei practici asupra femeilor, unele mai
grave decât altele și acestea sunt:
1. Cea mai puțin întâlnită metodă este numită sunna sau clitoridectomie şi
se referă la îndepărtarea prepuțului clitoridian şi a unei părți sau în totalitate a clitorisului.
2. Eliminarea parțială sau totală a clitorisului şi a țesutului înconjurător –
labiile mici; de asemenea această poartă tot denumirea de sunna sau clitoridectomie.

26
Bădescu Ilie și Ozana Cucu-Oancea, Dicționar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie, București, 2005,
p. 628
27
Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield. Milos, Marilyn Fayre, Op. cit., p. 427.
28
 3. Îndepărtarea completă a clitorisului, labiilor mici şi chiar a labiilor mari,
urmată de coaserea cu catgut a labiilor mari, cu lăsarea unui mic orificiu pentru scurgerea
urinii sau a sângelui menstrual, practică denumită „infibulare” sau „circumcizie faraonică”.
Alte tipuri includ arderea clitorisului şi a regiunilor adiacente, tăierea vaginului
(„tăieturile gishiri”) sau producerea de excoriații la nivelul orificiului vaginal. Se mai practică
aplicarea de substanțe corozive sau ierburi în vagin pentru a produce sângerări şi cicatrizări, în
scopul de a-l îngusta.
Fetele din tribul Sabiny din Uganda trec printr-un proces dureros de mutilare
genitală pentru a deveni femei și pentru a putea intra în societate primind dreptul de a se putea
mărita. Dacă fata respectivă supraviețuiește, dovedește că este suficient de puternică pentru a
îndura obstacolele care vor apărea în viața sa, indiferent care ar fi acestea. 28
Circumcizia sau tăierea împrejur feminină este completă în momentul în care
clitorisul este tăiat parțial sau îndepărtat complet. Membrii tribului cred că astfel femeia îi va
fi mai credincioasă soțului său și nu va simți niciun fel de plăcere în timpul sexului,
încercându-se o înfrânare a plăcerii.
Mutilarea genitală se practică la vârste diferite în fiecare comunitate, mergând de la
cele mai mici vârste şi până în copilărie sau chiar la pubertate.
În anumite locuri, de obicei zone rurale sau îndepărtate, se efectuează fără anestezie,
în condițiile în care procedura este extrem de dureroasă, şi în condiții de igienă precară, ceea
ce mărește riscul de infecții sau sângerare.
Circumcizia feminină, clitoridotomia, în Islam este mai mult o practică culturală
decât una de învățătură islamică. În „Hadith”, spusele profetului Mohammed, nu se face o
referire exactă la această practică.
Mutilarea genitală feminină este adânc înrădăcinată în credințele populare, fiind mai
veche decât iudaismul, islamismul sau religiile creștine şi este practicată de către adepții unor
religii animiste, creștine sau musulmane, precum şi de către agnostici. Nici Biblia sau Sfânta
Scriptură şi nici Coranul nu recomandă mutilarea genitală feminină, deși credință conform
căreia această practică ar fi un element al credinței islamice este extrem de răspândită.
Învățătorii islamici spun că această practică nu este recunoscută de către doctrina pe care o

28
Bettina Shell-Duncan, Female „Circumcision” in Africa: Culture, Controversy, and Change, Lynne Rienner
Publishers, 2000, p. 7
29
reprezintă şi că nu se practică decât extrem de rar în țări precum Iran, Arabia de Sud sau
Pakistan.29
În timp ce există numeroase motive pentru stoparea acestei practici la nivel mondial,
grupurile umanitare şi societatea civilă din țările în care se practică aceste metode poartă în
prezent numeroase războaie ideologice. Pe baza amenințărilor față de sănătatea persoanelor
supuse acestor practici şi a unor tendințe de emancipare a femeii din aceste țări, au fost
introduse diferite programe de educație de la a căror implementare se așteaptă un impact
semnificativ în ceea ce privește stoparea mutilării genitale feminine.

Comparație cu privire la circumcizia bărbaților și femeilor

Atât frâul clitoridian cât și prepuțul reprezintă piele ce protejează organele sexuale,
respectiv clitorisul și glandul penian. Acoperind aceste organe, este permisă menținerea unui
nivel corespunzător de hidratare, protejând de factori microbieni externi și obținerea unui
maxim de sensibilitate și plăcere, datorită umidității ridicate.
Excizând acest înveliș tegumentar protector, aceste organe genitale interne devin
organe genitale „externe”. Ele nu mai sunt protejate și devin hipersensibile la fricțiunea cu
pielea, scrotul sau materialele textile (lenjerie intimă, piese de vestimentație, lenjerie). În
timp, aceste organe își pierd capacitatea de a-și asigura lubrifierea naturală și dezvoltă un strat
protectiv prin îngroșarea pielii de la nivelul clitorisului/glandului. Această îngroșare
tegumentară conduce apoi la o scădere subtilă a sensibilității și chiar a plăcerii sexuale.
Circumcizia la femei este considerata o mutilare genitală deoarece nu există niciun
motiv estetic, medical pentru care acest set de intervenții și-ar dovedi sub orice formă
necesitatea sau utilitatea, mai mult decât atât acestea implică și excizia parțială sau totală a
clitorisului, nu doar a frâului clitoridian. Această este practicată din considerente religioase și
conform unor tradiții antice - fidelitatate și lipsa plăcerii sexuale. De cele mai multe ori aceste
intervenții sunt practicate în condiții inumane, neigienice și fără existența unui instrumentar
medical, unui medic specialist-autorizat, fără consimțământul persoanei. Consecințele unei
circumcizii la femei sunt destul de grave: disfuncții sexuale grave, tulburări ale aparatului
urinar și de reproducere, infecții.30

29
Ibidem, p. 27
30
McGinn BM, The presence of God (part III), The Flowering of Mysticism, Men and Women in the New
Mysticism, Crossroad, New York, 1998, p 128.
30
 V. Circumcizia sau tăierea împrejur din punct de vedere religios

Circumcizia, mula – în ebraică și în greacă, este un act de cult

extraordinar, fiind inclus în actele de cult ce se săvârșesc rar sau o singură dată, ce pune în
lumină credința în Dumnezeu, monoteismul, și legătura omului cu Dumnezeu.
Circumcizia este Legământul de sânge între Avraam și Dumnezeu, episod ce ni se
relatează în cartea Facere la capitolul 17, versetele de la 9 – 14: „Şi i-a zis Dumnezeu lui
Avraam: Iar tu să păzești legământul Meu, tu şi urmașii tăi de după tine întru tot neamul lor.
Şi iată legământul pe care voi îl veți păzi între Mine şi tine şi urmașii tăi de după tine întru tot
neamul lor: toți cei de parte bărbătească ai voștri vor fi tăiați împrejur. Vă veți avea tăiată
împrejur carnea pieliței voastre; şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În a
opta zi de la naștere să fie tăiat împrejur tot pruncul de parte bărbătească întru tot neamul
vostru; născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la orice străin care nu-i din seminția
voastră, cu tăiere împrejur va fi însemnat şi cel născut în casa ta, şi cel cumpărat cu argintul
tău; şi legământul Meu în carnea voastră va fi legământ veșnic. Iar cel netăiat împrejur, cel de
parte bărbătească între voi care în ziua a opta nu va fi tăiat împrejur în carnea pieliței sale,
sufletul acela stârpit va fi din poporul său, pentru că Mi-a călcat legământul.”, de unde aflăm
că acest „semn” se aplica la toți oamenii de parte bărbătească din Israel, fie el născut sau
cumpărat cu bani de la orice străin. Tot conform acestui pasaj din cartea Facere, circumcizia
se săvârșea la 8 zile de la naștere și mai târziu ea se va săvârși numai la fii lui Israel, evreilor,
de sex bărbătesc ca semn al poporului ales fiind îmbinată și cu punerea numelui copilului. 31
La capitolul 17, versetul 5 avem dovada despre această numire a copilului sau
schimbarea de nume, prin noul nume, Dumnezeu îi oferă lui Avraam, prin acest Legământ, o
misiune, o treabă cu totul specială, indicată prin trimiterea la asonanța av-hamon, care
înseamnă tatăl mulțimii. Conform concepției antice, numele nu denumea numai ființa care-l
purta, ci îi determina și natura, orice schimbare a numelui reprezenta și schimbarea destinului.
Sunt mai multe popoare care se trag din mai marele Părinte Avraam (israeliții,
ismaeliții, edomiții și medianiții), dar nu e vorba de o mulțime. Poporul lui Hristos nu-l va
forma doar Israelul cel după trup, ci toți cei după duh, adică Biserica întreagă, desigur dacă

31
Origen, Scrieri alese, Partea I, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, col. PSB 6, trad. de pr. prof.
Teodor Bodogae, pr. prof. Nicolae Neaga, Zorica Laţcu, studiu introductiv şi note de pr. prof. Teodor Bodogae,
EIBMBOR, București, 1981, p. 252
31
sunt cu adevărat tăiați împrejur la inimă, iar nu numai la trup, cum spun iudeii și unii eretici,
despre poporul ales.
Această schimbare a numelui Patriarhului Avraam este explicată de către Clement
Alexandrinul: „pentru că se ocupa cu filosofia înaltă a celor ce se petrec în văzduh și cu
filosofia superioară a celor ce se mișcă în cer, a fost numit Avram, care se tâlcuiește: tată care
se îndeletnicește cu cele de sus. Mai târziu, a privit sus la cer și a văzut acolo, cu duhul său, pe
Fiul, după cum interpretează unii, sau înger slăvit, sau a cunoscut în alt chip pe Dumnezeu,
superior creației și întregii ordini din lume; de aceea a primit în plus la numele său litera a -
care înseamnă cunoașterea unicului și singurului Dumnezeu, și s-a numit Avraam în loc de
Avram; a ajuns, în loc de cercetător al naturii, înțelept și iubitor de Dumnezeu. Cuvântul
Avraam se traduce: tată ales al sunetului. Că cel ce a ajuns Cuvânt sună.”32
Despre Legământul dintre Avraam și Dumnezeu ni se spune și mai sus când
Dumnezeu îi spune lui Avraam următoarele: „Legământul Meu îl voi pune între Mine și tine
și seminția ta de după tine, întru tot neamul lor, legământ veșnic pentru ca Eu să fiu
Dumnezeul tău și al urmașilor tăi de după tine”(cf. Facere 17, 7).
În cartea Ieșire la capitolul 4, versetele de la 23 – 26 găsim tăierea împrejur a
copilului lui Moise de către Sefora și când aceasta îl numește pe Moise „soț crud”, atunci când
îngerul Domnului venise ca să-l omoare, ea a luat o piatră ascuțită și l-a tăiat împrejur pe fiul
ei. Tot atunci, Moise a descoperit și adevăratul sens al tăierii împrejur, adevăratul organ ce
trebuia circumcis fiind inima.
Tăierea împrejur era un simbol al unirii, al Legământului, comuniunii cu Dumnezeu,
nu doar de natură trupească ci era o unire dintre om și Dumnezeu și la Iosua capitolul 5,
versetele de la 2 – 8 citim despre circumcizia tuturor bărbaților esraeliți ieșiți din robia
egipteană și născuți pe cale, unde găsim și supranumitul „Deal al prepuțurilor”.
Despre circumcizia sau tăierea împrejur cea după trup a Mântuitorului ni se vorbește
la Sfântul Evanghelistul Luca capitolul 2, versetul 21 unde ni se relatează următoarele: „Şi
când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de
înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece”, însă cu toate că este prezentă în Sfânta
Scriptură în puține cuvinte, o serbăm la începutul anului pe 1 ianuarie, tăierea împrejur a
Domnului având o importanță deosebită fiind prefigurarea Sfântului Botez.33
32
Ioan Sorin Uscă, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, I, Facerea, Ed. Christiana, București, 2002, p.
89
33
Arhim. Scriban, Comentariul Sfintei Evanghelii. Tăierea împrejur a lui Iisus. Aducerea lui la biserică. Dreptul
Simeon. Prorocita Ana, BOR 5/1923, p. 337
32
 Părinții Bisericii ne explică faptul că Domnul nostru Iisus Hristos a fost tăiat
împrejur sau circumcis, pentru ca mai târziu, nimeni să nu se îndoiască de faptul că El și-a
asumat cu adevărat trup omenesc și că întruparea Lui nu a fost doar o iluzie, așa cum învățau
unii eretici.
Poporul israelit a devenit neamul lui Dumnezeu în virtutea Legământului pe care
Acesta l-a încheiat cu mai marele Avraam, care nu este un pact, ci un hrisov datorat
îngăduinței lui Dumnezeu din multa Sa dragoste pentru noi.
Prin acest însemn, al poporului ales, atât Avraam, Sarra, cât și Mântuitorul capătă
nume noi: Avraam devenind „tată al mulțimii”, iar Cel Întâi Născut primind numele de Iisus
ce înseamnă Mântuitor, această punere a numelui copilului păstrându-se și astăzi în rândul
celor ce practică circumcizia sau tăierea împrejur.
Despre tăierea împrejur ne vorbesc și Sfinții Apostolii, în primul sinod, din anul 50,
vorbind în mod special despre această temă, fiindcă „unii, coborându-se din Iudeea, învăţau
pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Şi
făcându-se pentru ei împotrivire şi discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel
şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru
această întrebare” (cf. Faptele Apostolilor 15, 1-2).
Sfântul Apostol Petru a spus că circumcizia este un jug, o povară pe care nici
înaintașii lor nu l-au putut purta: „Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit,
dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin
credinţă. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un
jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci, prin harul Domnului
nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia”( cf. Faptele
Apostolilor 15, 8-11). Așadar, altceva era necesar pentru mântuire, mai presus de această
practică a circumciziei, acela de a primi duh sfânt, de a-şi converti în primul rând inima
îmbrățișându-l pe Dumnezeu. Şi musulmanii îşi taie împrejur copiii de parte bărbătească, însă
la adolescenţă, pregătindu-i pentru viaţa sexuală ce va urma.
Sfântul Apostol Pavel ne arată sensul și rostul tăierii împrejur a omului în mai multe
din epistolele sale, numind tăierea împrejur sau circumcizia drept Legământ și ascultare față
de poruncile și în mod implicit de Cuvântul și Voia lui Dumnezeu. Desăvârşind sensul
adevărat al tăierii împrejur, Sfântul Apostol Pavel menționează: „Şi sunteți deplini întru El,
Care este cap a toată domnia şi stăpânirea. În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur
nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
33
Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui
Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi, Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în
netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate
greșalele”(cf. Coloseni 2, 10-13).
Sfântul Apostol Pavel ne vorbește despre tăierea împrejur sau circumcizie ca fiind o
înfrânare, o mărginire a gândurilor și a trupului nostru pentru a nu mai săvârși păcate, acea
tăiere împrejur a inimii și a minții.

V. 1. Circumcizia în Vechiul Testament (repere scripturistice)

Dovezi ale circumciziei sau ale tăierii împrejur din Vechiul Testament găsim în
următoarele cărți:
34
  La Facere capitolul 17, versetele 9-14: „Şi i-a zis Dumnezeu lui
Avraam: Iar tu să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după tine întru
tot neamul lor. Şi iată legământul pe care voi îl veţi păzi între Mine şi tine şi
urmaşii tăi de după tine întru tot neamul lor: toţi cei de parte bărbătească ai
voştri vor fi tăiaţi împrejur. Vă veţi avea tăiată împrejur carnea pieliţei
voastre; şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În a opta zi de
la naştere să fie tăiat împrejur tot pruncul de parte bărbătească întru tot neamul
vostru; născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la orice străin care nu-i
din seminţia voastră, cu tăiere împrejur va fi însemnat şi cel născut în casa ta,
şi cel cumpărat cu argintul tău; şi legământul Meu în carnea voastră va fi
legământ veşnic. Iar cel netăiat împrejur, cel de parte bărbătească între voi
care în ziua a opta nu va fi tăiat împrejur în carnea pieliţei sale, sufletul acela
stârpit va fi din poporul său, pentru că Mi-a călcat legământul.”

Aici ni se descoperă Legământul dintre Dumnezeu și om, aici omenitatea fiind

reprezentată prin mai marele Avraam, pe care trebuia să îl respecte atât el cât și urmașii lui,
până și slugile din casă cât și cele cumpărate cu bani, spunând și consecințele ce vor urma
dacă nu se va respecta Legământul. Patriarhul Avraam avea să ajungă părinte al celor tăiați
împrejur după trup, al mulțimii, el primind, în vremea propriei sale tăieri împrejur, o
făgăduință care privea tocmai pe poporul cel tăiat împrejur.
Circumcizia este și va fi până în zilele cele de pe urmă, o caracteristică fundamentală
a poporului evreu fiind semnul prin care Dumnezeu își amintește de legământ și prin care
fiecare purtător al însemnului își menține conștiința apartenenței la poporul ales. Acest ritual
al circumciziei sau al tăierii împrejur este strâns legat de punerea numelui. Sfântul Apostol
Pavel va spiritualiza acest simbol printr-un transfer al semnificațiilor vorbindu-ne de o altfel
de circumcizie sau tăiere împrejur, a inimii și a minții.34

 La Ieșire capitolul 4, versetele 24-26: „Şi a fost că în timpul

drumului, la un popas de noapte, îngerul Domnului i-a ieşit înainte [lui Moise]
şi încerca să-l omoare. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, l-a tăiat împrejur
pe fiul său şi, căzându-i la picioare, a zis: „Stătut-a sângele tăierii împrejur a
fiului meu”. Şi s-a dus [Domnul] de la el, pentru că ea zisese: „Stătut-a

34
Prof. Dr. Nicolae Neaga, Facerea – text și scurte note explicative, Tipografia Arhidiecezana, Sibiu, 1945, p. 57
35
 sângele tăierii împrejur a fiului meu” Și s-a dus [Domnul] de la el, pentru că
ea zisese: „Stătut-a sângele tăierii împrejur a fiului meu”.

Aceasta este cea mai veche mărturie în ceea ce privește practicarea tăierii împrejur la
israeliți, ce apare ca un ritual primitiv independent de cultul lui Iahve.
Mânia divină, adică trimiterea îngerului ca să-l omoare pe Moise, provocată de
necircumcizia sa, este în cele din urmă potolită de către Sefora prin circumcizia fiului său:
„luând un cuțit de piatră, l-a tăiat împrejur pe fiul său”. Cuțitul de piatră arată vechimea
acestui ritual al tăierii împrejur, de asemenea, prin piatră putem înțelege pe Hristos, în care
săvârșim o circumcizie, o tăiere împrejur a inimii, care are o foarte mare valoare în fața lui
Hristos.35
Acest episod enigmatic exprimă superstiția păgână, Sefora fiind o medianită, după
care ritualul, premarital, al circumciziei, însoțit de o anume formulă magică ce avea puterea
de a alunga duhurile inoportune, duhurile rele. Este stufărișul animist din care avea să se
limpezească religia lui Israel, monoteistă.
Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune următoarele: „Căci și filosofia (înțelepciunea)
morală, sau naturală, ar putea să-i fie vieții mai înalte soție și prietenă și părtașă de viață, dacă
cei născuți din aceasta nu aduc cu ei nimic din întinăciunea de alt neam. Dar dacă un astfel de
făt nu este tăiat împrejur și nu este curățit astfel încât să fie depărtat de la el tot ceea ce este
vătămător și necurat, îngerul venit în întâmpinare îi aduce frica de moarte. Dar pe înger îl
îmblânzește soția, care arată pe cel născut din ea curat, prin înlăturarea părții din care se
cunoaște ceea ce este străin în el”.36

 Levitic 12, 1 - 3: „Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis:

„Grăieşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: Dacă o femeie va zămisli şi va naşte
băiat, necurată va fi şapte zile; necurată va fi așa cum este în zilele necazului
ei. În ziua a opta, pruncul va fi tăiat împrejur, iar ea va mai ședea treizeci și
trei de zile spre a se curăța de sângele ei necurat; de nimic sfânt să nu se atingă
și-n locașul cel sfânt să nu meargă până ce i se vor împlini zilele curățirii.”
35
Ioan Sorin Uscă, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, II, Ieșirea, Editura Christiana, București,
2002, pp. 18-19
36
Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Viața lui Moise, trad. T. Bodogae şi N. Neagă, PSB 6, EIB, Bucureşti,
1982, p. 46.
36
 „Deși nașterea unui copil rezultă din supunerea la unul din primele comandamente
divine (cf. Facere 1, 28) şi deși în Israel copiii erau priviți ca un dar şi o moștenire divină (cf.
Psalmi 127, 3), iar o femeie însărcinată apărea în ochii comunității ca un semn al bunăvoinței
divine (cf. Psalmi 128, 3), totuși, actul fiziologic al nașterii provoca, în sistemul arhaic de
gândire, o stare de impuritate, legată de pierderea de sânge, pe de o parte, şi de domeniul
sexual, pe de altă parte. Considerarea lehuziei drept o stare impură este un fapt general în
culturile arhaice, ea regăsindu-se la indieni, perși, greci şi romani, ca şi, de altfel, în mediul
românesc tradițional.” Zilele necazului ei: „denominația ebraică pentru menstruație,
substantivul nidah – impuritate, este un eufemism”. De aici, traduceri greoaie, atât în
Septuaginta cât şi în versiunile ulterioare acesteia. 37
Odată cu săvârșirea păcatului, nașterea nu e doar binecuvântare divină, ci aduce şi
impuritate. „Curățirea cea de şapte zile este cea după lege, care în chipul sâmbetei de acum a
vestit sâmbăta cea duhovnicească” (Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXVI, 7). Întreg
timpul de acum, reprezentat prin 7, trebuie să-l folosim spre a ne curăţa, pentru a putea păşi în
ziua a opta.
„Noţiunea prepuţ, cuprinsă în termenul tehnic arlah din Biblia Hebraica a fost
semnificată cu dificultate în culturi care nu cunoşteau circumcizia. […] Prescrierea zilei a
opta după naştere ca moment ideal al circumciziei pare să aibă justificări medicale precise: în
această zi nivelul de concentraţie al protrombinei şi al vitaminei K – substanţele care reglează
coagularea şi cicatrizarea – se stabilizează la 100%, asigurând garanţia unei hemoragii reduse
şi a unei cicatrizări rapide.” În ce ne priveşte, ne pare mai convingătoare tâlcuirea mistică,
chiar dacă precizarea de mai sus nu e lipsită de interes.38
Circumcizia era semnul văzut al legământului dintre Dumnezeu şi poporul Israel. În
Creştinism, practica a fost abandonată, păstrându-se doar înţelesul său tainic, acela de
înlăturare a răutăţii şi gândurilor pătimaşe. Cum circumcizia se efectua în ziua a opta (de la
naştere), s-a făcut legătura cu starea de curăţie proprie celor ce ajung să dobândească ziua cea
veşnică. Cu acest prilej se punea copilului (dacă era băiat) numele, motiv pentru care
circumcizia a fost apropiată de Taina Botezului (legătura e mai largă, punerea numelui fiind
doar un amănunt).

37
Ioan Sorin Uscă, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, III, Leviticul, Editura Christiana, București,
2003, p. 45
38
Ioan Sorin Uscă, Op.cit., p. 46
37
 „Necurăția lăuzei consta din şapte zile dacă femeia năștea un băiat şi 14 zile dacă
năștea o fetiță. Femeia lăuză necurăţea toate obiectele atinse de ea şi, după această perioadă,
își spăla corpul şi veșmintele, devenind curate numai pentru cei ai casei şi pentru vizitatori. Ea
nu avea voie să părăsească casa 33 de zile pentru băiat şi 66 de zile pentru fată, după care
putea să vină la locașul sfânt şi preotul să aducă pentru ea jertfă de curățire un miel de un an
ca ardere de tot şi un pui de porumbel sau turturea ca sacrificiu pentru păcat. Femeilor sărace
li se admitea aducerea a doi pui de porumbel sau turturea” 39. Mielul jertfit vestește Mielul ce
va ridica păcatul lumii: „Miel se numește Atotneprihănitul Miel al lui Dumnezeu” 40. E şi un
înțeles ascuns al necurăției legate de naștere: „Femeia care naşte, şi pentru aceasta e necurată,
este […] firea omenească. Căci pentru moment îi atribuim firii însăși fața femeii. Şi firea e
osândită de lege şi e socotită vinovată de întinăciuni, pentru că naşte întru stricăciune
(corupere) şi nu este în cele ce era îndată ce a primit de la Dumnezeu existența (căci a făcut-o
spre nestricăciune), ci a fost abătută mai degrabă la trebuința de-a se corupe, fiind osândită din
pricina neascultării. […] Deci stricăciunea (coruperea) ivită pe urmă întinează firea şi
pricinuiește moartea care a pus stăpânire prin pizma diavolului, având drept rădăcină păcatul.
O întinează însă şi altfel faptul de-a fi semănați în voluptate cei ce se nasc.”41

 La Levitic capitolul 26, versetele 40-45: „Atunci îşi vor

mărturisi ei fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor: cum M-au lăsat ei pe
Mine de-o parte şi cum s-au făcut că nu Mă văd şi cum s-au mişcat ei
împotriva Mea, pentru care şi Eu venit-am asupră-le cu mânie mare, şi-i voi da
pierzării în pământul vrăjmaşilor lor; atunci inima lor cea netăiată împrejur se
va ruşina, atunci se vor căi pentru păcatele lor. Atunci Îmi voi aduce aminte de
legământul Meu cu Iacob, de legământul Meu cu Isaac; şi de legământul Meu
cu Avraam Îmi voi aduce-aminte, şi de pământ Îmi voi aminti. Dar pământul
va fi părăsit de ei şi pământul se va odihni întru Sâmbetele sale când în urma
39
Abrudan Dumitru şi Corniţescu Emilian, Op.cit., p. 299
40
Sfântul Simeon Noul Teolog, Filocalia, traducere de Prof. Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, Vol. I, Ediția a II-a,
Institutul de arte grafice „Dacia Traiană” S. A., Sibiu, 1947, p. 230
41
Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea I, Închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, col. PSB 38, trad., introd.
și note Prof. Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, EIMBOR, București, 1991, p. 521
38
 lor va fi pustiu, iar ei se vor împovăra cu propriile lor fărădelegi, pentru că Mi-
au nesocotit rânduielile, iar poruncile Mele le-au supărat sufletul. Şi totuşi,
chiar şi atunci, când vor fi ei pe pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi trece cu
vederea şi nu Mă voi scârbi de ei până într-atât, încât să-i nimicesc şi să stric
legământul Meu cu ei: Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor! De dragul lor Îmi voi
aduce-aminte de legământul cel dintâi, când sub ochii neamurilor i-am scos
din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul!”

Această secțiune finală a capitolului 26 asigură poporul ce nu asculta de Dumnezeu

că legătura dintre El și ei se poate realiza prin mărturisirea păcatelor și prin pocăință.
Dumnezeu nu avea să-Și uite cu desăvârșire poporul, ci avea să-Și aducă aminte de
promisiunile pe care le-a făcut în cadrul legământului.42

 La Iosua capitolul 5, versetele 2-9: „Şi în vremea aceasta a zis

Domnul către Iosua: „Fă-ţi cuţite de piatră, din piatră ascuţită, şi aşază-te şi
taie-i împrejur pe fiii lui Israel a două oară! Iar Iosua şi-a făcut cuţite de piatră,
cu muchiile ascuţite, şi i-a tăiat împrejur pe fiii lui Israel la locul ce se cheamă
„Dealul-celor-netăiaţi-împrejur”. În acest chip i-a tăiat Iosua împrejur pe fiii
lui Israel: câţi erau născuţi pe cale şi câţi nu au fost tăiaţi împrejur dintre cei ce
ieşiseră din Egipt, pe toţi aceştia i-a tăiat Iosua împrejur; căci patruzeci şi doi
de ani s-a tot învârtit Israel prin pustie, pricină pentru care cei mai mulţi dintre
luptătorii ieşiţi din ţara Egiptului erau netăiaţi împrejur, cei ce nu s-au supus
poruncilor lui Dumnezeu şi cărora Domnul le-a rânduit să nu vadă ţara din
care curge lapte şi miere, aceea pe care Domnul Se jurase fată de părinţii lor
să ne-o dea nouă; şi-n locul acelora i-a pus pe fiii lor, cei pe care Iosua i-a tăiat
împrejur, ei nefiind tăiaţi împrejur fiindcă erau născuţi pe cale şi, deci, netăiaţi
împrejur. Iar după ce au fost tăiaţi împrejur au şezut acolo, liniştiţi, în tabără,
până ce s-au vindecat. Și a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: În această zi
am ridicat de la voi ocara Egiptului. Și locul acela l-a numit Ghilgal”

42
Origen, Scrieri alese, Partea I, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, col. PSB 6, trad. de pr. prof.
Teodor Bodogae, pr. prof. Nicolae Neaga, Zorica Laţcu, studiu introductiv şi note de pr. prof. Teodor Bodogae,
EIBMBOR, București, 1981, p. 313
39
 După ce Iosua i-a eliberat pe cei ce erau în pustie, le-a redat libertatea după ce i-a
trecut Iordanul, a făcut popor nou și nobil, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu „Fă-ţi cuţite de
piatră, din piatră ascuţită, şi aşază-te şi taie-i împrejur pe fiii lui Israel a două oară! Iar Iosua
şi-a făcut cuţite de piatră, cu muchiile ascuţite, şi i-a tăiat împrejur pe fiii lui Israel la locul ce
se cheamă Dealul-celor-netăiaţi-împrejur”. Acest „deal-al-celor-netăiați-împrejur” mai este
numit și „Dealul Prepuțurilor” circumcizia sau tăierea împrejur fiind practicată din timpuri
străvechi și de unii băștinași ai Canaanului. Această „ocara Egiptului”, înseamnă de fapt
rușinea de a nu fi circumcis (cf. Facere 34, 14).43
Sfântul Chiril al Alexandriei în „Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan” spune:
„Numele de piatră ascuțită înseamnă în acestea neclintirea și nesfărâmarea Cuvântului lui
Dumnezeu. Iar numele de piatră ascuțită indică puterea Lui de a pătrunde cu subțirime în toate
și lucrarea cu totul ascuțită a Lui, cum numește și Pavel (...) pe Cuvântul lui Dumnezeu și
lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunzând până la despărțirea
sufletului și duhului (Evrei 4, 12). Iar Cuvântul atât de subțire și de ascuțit, pătruns în inimile
noastre prin Duhul Lui, ne curățește de toată necurăția. Și, tăind împrejur, cum nu se poate
spune, cele ale ultimei murdării de care suntem plini, ne face neprihăniți și sfinți”.44
Circumcizia practicată de cei din vechime este un tip al tăierii împrejur în Duh pe
care Mântuitorul Hristos o săvârșește la Botez.
Sfântul Ioan Damaschin spune: „circumciderea era un semn care despărțea pe Israil
de celelalte popoare (neamuri) printre care trăia. Circumciderea era tipul botezului. Căci după
cum circumciderea nu taie o parte folositoare a corpului, ci un prisos nefolositor, tot astfel,
prin Sfântul Botez, ni se taie împrejur păcatul. Păcatul, însă, este clar că e un prisos al poftei,
și nu o poftă folositoare”.45

 La Deuteronom capitolul 10, versetul 16: „Tăiaţi-vă împrejur

învârtoşarea inimii voastre, şi cerbicea voastră n-o mai întăriţi” și capitolul 30,
versetul 6: „Domnul va curăţi împrejur a inima ta şi inima urmaşilor tăi, aşa ca

43
Ioan Sorin Uscă, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, VI, Iosua. Judecătorii. Rut., Editura
Christiana, București, 2004, p. 17
44
Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea a IV-a, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, col. PSB 41,
trad. Introd. și note Prof. Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, EIMBOR, Bucureşti, 2000, p. 345
45
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Apologeticum, București, 2004, p.
174
40
 tu să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul
tău, ca să trăieşti.”

În vremea lui Avraam circumcizia sau tăierea împrejur era ca semn exterior,
corporal, care atesta apartenența la poporul ales, al lui Dumnezeu și respectarea Legământului
(Facere 17, 10).
Ce obeservăm noi în cartea Deuteronom este că ni se vorbește de o circumcizie
spirituală, aceea care desprinde și aruncă învârtoșarea inimii (inima fiind sediu al minții,
voinței și sensibilității), adică acea coajă care-l separă pe Dumnezeu de miezul ființei
omenești. Circumcizia învârtoșării inimii este prezentă aici ca lucrare a omului, circumcizia
inimii fiind o lucrare a lui Dumnezeu conform capitolului 30, versetul 6: „Domnul va curăța
împrejur inima ta și inima urmașilor tăi, așa ca tu să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din
toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești”; împreună, cele două realizează „synergia”,
adică împreuna-lucrare din relația Dumnezeu-om. Acest apel, al lepădării de învârtoșarea
inimii o aflăm și la profetul Ieremia capitolul 4, versetul 4: „Brazdă proaspătă răsturnaţi-vă
din pământ şi nu semănaţi printre spini. Dumnezeului vostru tăiaţi-vă împrejur şi tăiaţi
împrejur învârtoşarea inimii voastre, voi, bărbaţi ai lui Iuda, şi voi, cei ce locuiţi Ierusalimul,
ca nu cumva mânia Mea să se aprindă ca focul şi să ardă şi nimeni să fie s-o stingă din pricina
răutăţii năravurilor voastre.” Și reluat de Apostolul Pavel la Romani capitolul 2, versetul 29:
„ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă;
lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.”; Apostolul Pavel merge până acolo unde
va declara inutilitatea circumciziei fizice și înlocuirea acesteia cu circumcizia duhovnicească,
Botezul, singura poartă de intrare în Biserica lui Hristos.46

· Ieremia 4, 4: „Brazdă proaspătă răsturnaţi-vă din pământ şi nu

semănaţi printre spini. Dumnezeului vostru tăierea-împrejur şi tăiaţi împrejur
învârtoşarea inimii voastre, voi, bărbaţi ai lui Iuda, şi voi, cei ce locuiţi
Ierusalimul, că nu cumva mânia Mea să se aprindă că focul şi să ardă şi nimeni
să fie s-o stingă din pricina răutăţii năravurilor voastre.”

46
Ioan Sorin Uscă, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, VI, Iosua. Judecătorii. Rut., Editura
Christiana, București, 2004, p. 38
41
 Dar nu acelora, ci mai degrabă nouă ne cere Dumnezeu şi Tatăl să ne tăiem împrejur
la inimă, căci e vorba de tăierea prin Duhul Sfânt, săvârşită în iudeul cel dinlăuntru. Se cuvine
deci să ieşim din necredinţă şi să renunţăm la învârtoşarea inimii şi să trecem la o înţelegere iu
bitoare, de voim să scăpăm de mania pierzătoare.47
Dar câţi nu trec peste aceste cuvinte din urmă spunând că nu sunt limpezi? Ştim că e
xistă o margine a trupului bărbaţilor şi că ea trebuie tăiată împrejur, dar dacă urmărim mai adâ
nc raţionamentul, iată cam ce am putea spune: „Această margine a trupului e ceva congenital,
pe când tăierea ei împrejur e ceva întâmplător. Ceea ce a venit prin naştere se înlătură acum pr
in tăiere împrejur. Dar, dacă se cere să înlăturăm marginea trupului cea duhovnicească, atunci
trebuie să existe în inimă ceva congenital, ca să putem spune că ne-am tăiat împrejur la inim
ă.48

· Ieremia 9, 24-26: „Iată, zilele vin, zice Domnul, când Mă voi

răzbuna pe toți cei ce doar în trup sunt tăiați împrejur: pe Egipt şi pe Idumeea şi
pe Edom şi pe fiii lui Amon şi pe fiii lui Moab şi pe cei ce-şi rad fața de jur-
împrejur, chiar şi pe cei ce locuiesc în pustiuri; căci toate neamurile sunt
netăiate împrejur la trup, dar cei din casa lui Israel, toţi, sunt la inimă netăiați
împrejur”
Circumcizia sau tăierea împrejur, instituită prin Avraam precum vedem în cartea
Facere capitolul 17, versetele de la 1 la 13, era semnul trupesc al acestui Legământ dintre
Dumnezeu și om, dar alianța era menită să opereze în planul credinței și al moralității.

47
Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri, Comentariu la Evanghelia după Ioan, trad. T. Bodogae şi N. Neagă, PSB
41, EIB, Bucureşti, 1992, p. 258
48
Origen, Scrieri alese I, trad. T. Bodogae şi N. Neagă, PSB 6, EIB, Bucureşti, 1981, p. 390
42
 V. 2. Circumcizia în Noul Testament (repere scripturistice)

În Noul Testament, în harul Noului Legământ, nesângeros, circumcizia sau tăierea

împrejur este mereu în strânsă legătură cu Hristos. Doar în Iisus Hristos circumcizia sau
tăierea împrejur își definește rostul, sensul și menirea.  Prin El noi am dobândit har şi viață:
îngropați fiind din pricina păcatelor, cu El ne-am botezat şi am înviat, lucrându-le toate prin
credința în Hristos.
În Noul Testament, găsim adevărata tăiere împrejur pe care Dumnezeu a cerut-o de la
oameni, ne putem da seama cu ușurință motivul pentru care şi Mântuitorul a fost circumcis în
cea de a opta zi de la Naștere, pentru a fi asemenea oamenilor pentru a nu-i fi pusă la îndoială
natura Sa umană. Hristos a înlocuit în El şi tăierea împrejur şi netăierea. Tuturor toate s-a
făcut, pentru ca omul să cunoască îndumnezeirea prin har.
43
 În Hristos circumciderea şi netăierea împrejur își pierd rostul, deoarece acum El ia
locul acestora, devenind totul întru toate, făcându-l pe om hristofor, adică purtător de
Dumnezeu, Acesta este omul nou, dezbrăcat de cel vechi: „Unde nu mai este elin şi iudeu,
tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toți Hristos” –
Coloseni 3, 11.  E acea tăiere împrejur „nefăcută de mână” omenească, căci dacă ar fi fost așa,
atunci cu adevărat circumciderea rămânea un act pur formal, exterior, aplicat trupului şi
mădularelor acestuia exterioare. Ci ea se adresa duhului, sufletului şi inimii noastre.

· Luca 1, 59: „Şi a fost ca în ziua a opta au venit să-l taie-mprejur

pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său.” 
· Luca 2, 21: „Şi când s-au împlinit opt zile şi a fost să-L taie
împrejur, I-au pus numele Iisus, aşa după cum fusese numit de înger mai
înainte de a Se fi zămislit El în pântece. ”

Aici avem actul tăierii împrejur a Mântuitorului care îi arată pe părinții Acestuia
drept împlinitori ai Legii lui Moise, iar pe Iisus, pe cale de consecință, drept un israelit
credincios acesteia, după cum se va dovedi și în continuare, îndeosebi prin predicarea în
sinagogi, în zi de Sabat, sau în Templu, cu puțin înainte de moartea Sa.
Această împlinire a Legii, împreună cu „numirea de către înger”, construiesc o
paralelă cu situația identică în care se aflaseră părinții lui Ioan Botezătorul, Zaharia și
Elisabeta. Deși numirea fiului era, în iudaism, dreptul tatălui, faptul că îngerul hotărăște, prin
puterea harului, ca numele său să fie „Iisus” (Yehoshua/Iosua) arată, pe de o parte, că Iosif
trebuia să-l considere pe fiul Mariei propriul său fiu, după lege. Deși botezul în Hristos a pus
capăt tăierii-împrejur ca semn a legământului poporului ales cu Dumnezeu, Iisus este
circumcis, și el, „din iconomie”, pentru a împlini Legea și a putea fi primit ca învățător. Așa
cum o bucată de carne din trup  era înlăturată, botezul spală acum păcatul strămoșesc. 49

 Ioan 7, 21 – 23: „Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am

făcut şi toți vă mirați. De aceea v-a dat vouă Moise tăierea împrejur – nu că e
de la Moise, ci de la părinți – şi-i faceți omului tăierea împrejur sâmbăta. Dacă

49
Efthimie Zigaben, Tâlcuire la Evanghelia după Luca, trad. și note de Adrian Tănăsescu-Vlas, Sophia,
București, 2006, p. 38-39
44
 sâmbăta primește omul tăierea împrejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe
Mine vă mâniați pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg?”

Aici Mântuitorul nostru Iisus Hristos face o comparație destul de pertinentă prin care
ne arată binele făcut de către Moise în zi de sâmbătă; dacă binele poate fi operat asupra unei
părți din întreg, cu atât mai mult asupra întregului indiferent de zi.

· Romani 2, 25 – 29: „Căci tăierea-mprejur foloseşte numai dacă

păzeşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta-mprejur a devenit
netăiere-mprejur. Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzeşte poruncile legii,
oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere împrejur? Iar cel din fire
netăiat împrejur, dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce,
având literă [legii] şi tăierea împrejur, eşti călcător de lege? Pentru că nu cel ce
se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată-n trup pe dinafară este taiere
împrejur; ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii,
în duh, nu în literă; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.”

Vedem o interpretare silogistică în cazul unei eventuale neîmpliniri a perceptelor

Legii Vechiului Testament, a nerespectării legământului dintre Avraam și Dumnezeu.
Înțelesul complet al acestor versete se constituie pe două planuri și anume: primul,
deși pretinde că este posesorul, că respectă, legii lui Moise, implicit și al circumciziei ca semn
concret al angajării de a respecta această lege, iudeul nu își permite să nu o respecte; al doilea,
iudeul nu poate respecta legea tocmai din cauza legii, a cărei literalitate și ale cărei prescripții
sunt atât de complicate, încât îi fac imposibilă aplicarea, ea devenind astfel o piedică în calea
mântuirii.
.
· Romani 3, 29 – 31: „Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu
este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!, fiindcă unul este
Dumnezeu, Cel ce din credinţă îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin
credinţă pe cei netăiaţi împrejur. Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă?
Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.”

45
 Sfântul Apostol Pavel ne arată universalitatea lui Dumnezeu și multa Sa iubire față
de tot poporul omenesc fie el iudeu sau păgân, circumcis sau necircumcis, spunând că pe toți
îi va mântui Dumnezeu în virtutea credinței pe care deja o au, dar și prin mijlocirea credinței
pe care aceștia o dobândesc.

· Romani 4, 9 – 12: „Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru

cei tăiaţi împrejur, său şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I s-a socotit
lui Avraam credinţa că dreptate. Cum însă i s-a socotit?: când era tăiat
împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era
netăiat împrejur. Iar semnul tăierii-mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptăţii
pentru credinţa lui din vremea netăierii-mprejur, ca să fie el părinte al tuturor
celor ce cred pe durata netăierii-mprejur, pentru că şi acestora să le fie socotită
ca dreptate, şi părinte al celor tăiaţi împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt
tăiaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe urmele credinţei pe care o avea
părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.”

Cum vedem în aceste cuvinte scrise de Sfântului Apostol Pavel în epistola sa către
Romani ne arată scopul și rostul circumciziei sau tăierii împrejur pentru om. El numește
circumcizia drept pecete a credinței și fidelității față de poruncile Domnului, aceasta fiind un
semn văzut al respectării lor.

· I Corinteni 7, 18 – 19: „A fost cineva chemat fiind tăiat

împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii. A fost cineva chemat fiind netăiat
împrejur?: Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea
împrejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.”

Sfântul Apostol Pavel ne descoperă prin aceste versete acele operații chirurgicale de
refacere a prepuțului de care se vorbește la I Macabei capitolul 1, versetul 15, pentru a își
ascunde apartenența la grupul etnic, în acest caz fiind evreii.

· Galateni 5, 1-13: „Aşadar, ţineţi-vă tari în libertatea pentru care

ne-a eliberat Hristos şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă
46
 spun vouă că de vă veţi tăia-mprejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi din
nou mărturisesc oricărui om care se taie-mprejur că dator este să împlinească
toată legea. Cei care vreţi să vă îndreptăţiţi prin lege v-aţi îndepărtat de Hristos,
aţi căzut din har; căci noi în Duh aşteptam nădejdea îndreptăţirii prin credinţă.
Pentru că în Hristos Iisus nici tăierea-mprejur poate ceva, nici netăierea-
mprejur, ci credinţa lucrătoare prin iubire. Era bine cum alergaţi; cine v-a sleit
avântul, ca să nu vă supuneţi adevărului? Stăruinţa aceasta nu este de la Cel
care vă cheamă. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. În privinţa voastră eu
am încredere, intru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel care vă
tulbura îşi va purta osânda, oricine ar fi el. Dar dacă eu, fraţilor, încă mai
propovăduiesc tăierea-mprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Ar însemna că
piatra de poticnire a crucii a fost înlăturată... O, tăia s-ar cu totu-n bucăţele cei
ce va destrăma pe voi! Fiindcă voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai
să nu vă folosiţi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului, ci slujiţi-vă unul altuia
prin iubire.”

Încă o dată vedem că, credința lucrătoare prin iubire este cea care desăvârșește
tăierea împrejur şi netăierea împrejur. Despre tăierea împrejur este scris: „Iată legea tăierii îm
prejur”. Întrucât insă tăierea împrejur este încadrata şi ea la rubrica „lege” şi întrucât „Legea e
ste o umbră”, să cercetăm care „umbră a bunurilor viitoare” poate să cuprindă tăierea împrejur
pentru că Pavel să nu-mi spună, dacă voi rămâne în umbra tăierii împrejur: „De vă veţi tăia îm
prejur, Hristos nu vă va folosi la nimic”. Şi iarăşi: „Tăierea împrejur nu este cea din afară, în t
rup. Iudeu nu este acela care este iudeu În trup, ci acela care este iudeu întru ascuns”, „tăierea
împrejur este cea a inimii”, „după Duh”, nu „după literă” şi „laudă nu vine de la oameni, ci de
la Dumnezeu”.50

· Galateni 6, 11 – 15: „Vedeți cu ce litere mari v-am scris eu, cu mâna

mea. Câți vor să fie binevăzuți în trup, aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să
nu fie ei prigoniți pentru crucea lui Hristos. Fiindcă nici ei înșiși, cei care se taie
împrejur, nu păzesc legea, ci vor ca voi să vă tăiați împrejur pentru ca să se laude ei în
trupul vostru. Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru
Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. Că în
50
Origen, Scrieri alese, Partea a II-a, Execeze la Noul Testament, col. PSB 7, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae
Neaga, Zorica Lațcu, EIMBOR, Bucureşti, 1982, p. 160
47
 Hristos Iisus nici tăierea împrejur este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea
nouă.

În aceste versete ale Sfântului Apostol Pavel către galateni ne arată faptul că tăierea împrejur
era doar un semn exterior al legământului dintre Dumnezeu și om prin care se remarcau pe ei înșiși
după criteriile exterioare și nu după cele duhovnicești pe care le-a lăsat Dumnezeu de la Avraam.

· Filipeni 3, 2 – 6: „Păziți-vă de câini! Păziți-vă de lucrătorii cei

răi! Păziți-vă de împrejurul tăierii!, pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi,
cei ce-n duh Îi slujim lui Dumnezeu şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne
bizuim pe trup, deși eu aș putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul
socotește că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult: tăiat împrejur la opt
zile; din neamul lui Israel; din seminția lui Veniamin; evreu din Evrei; după
lege, fariseu; după râvnă, prigonitor al Bisericii; după dreptatea cea din lege,
fără prihană.”

Dacă facem o analiză, descoperim că între acest termen (katatomé) şi cel din versetul
următor (peritomé) e un sarcastic joc de cuvinte prin care Sfântul Apostol Pavel asociază
circumcizia iudaică, mai precis, pe cea a iudaizanţilor, cu automutilările corporale din
ritualurile orgiastice păgâne.
După unii comentatori, posibila aluzie la acei păgâni care în timpul ritualurilor
orgiastice ale zeiţei frigiene Cybela ajungeau să se automutileze prin tăierea unor mădulare
ale trupului.

· Coloseni 2, 11 – 13: „Întru El aţi fost tăiaţi împrejur cu tăiere

împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii întru tăierea-
mprejur a lui Hristos. Îngropaţi cu El prin botez, întru El aţi şi înviat prin
credinţa în lucrarea lui Dumnezeu Care L-a înviat pe El din morţi. Iar pe voi,
cei ce eraţi morţi în greșalele voastre şi în netăierea împrejur a trupului vostru,
v-a făcut vii împreună cu El, iertându-vă toate greșalele.”

Aici, Sfântul Apostol Pavel, ne arată sensul adevărat al circumciziei sau al tăierii
împrejur, mântuirea. Tăierea împrejur a trupului la care se referă Sfântul Apostol Pavel este

48
acea înfrânare, mărginire a trupului nostru și, în același timp, acea spiritualizare a circumciziei
prin care Apostolul ne cere o tăiere împrejur a inimii și a minții.

V. 3. Botezul ca împlinire a Circumciziei

Actul circumciziei sau al tăierii împrejur nu împărtășea harul divin, însă pe baza
credinței și nădejdii în venirea unui Mângâietor el prefigura Sfântul Botez al creștinilor, iar în
Vechiul Testament era semnul Legământului dintre om și Dumnezeu.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a răbdat tăierea împrejur cea după trup, împlinind
legământul dat pe timpul lui Avraam, ce avea ca scop diferențierea neamului său de celelalte,
fiind neamul Domnului.
Astăzi nu avem o tăiere împrejur făcută trupului ci una duhovnicească, nesângeroasă
a Sfântului Botez, fiind vorba de o tăiere împrejur a inimii noastre, ce atinge toate gândurile,
voile, dând la o parte tot ceea ce nu este în comuniune cu Hristos.
Tăierea împrejur în trup va trece prin Hristos la tăierea împrejur în duh, înlăturând nu
numai păcatele prin trup, ci şi pe cele din duh, prin puterea Duhului Sfânt. Acesta este Botezu
49
l. Trecerea istoriei de la Revelaţia din Vechiul Testament la cea în Hristos reprezintă şi o ridic
are a umanităţii din orizontul materiei în cel spiritual.51
Botezul a devenit și un rit al inițierii care a început să înlocuiască practicarea
circumciziei, aceasta fiind o practică sângeroasă și dureroasă prin care trebuia să treacă cel
inițiat pentru a-și dovedi curajul în fața comunității pentru a putea fi primit în rândul
comunității, pentru a putea deveni bărbat.
Precum circumcizia sau tăierea împrejur era semnul văzut al legământului dintre om
și Dumnezeu, la fel și Sfânta Taină a Botezului a devenit modul prin care omul este renăscut
într-o viață nouă, fără a mai avea în sine păcatul strămoșesc moștenit de la protopărinții noștri
Adam și Eva.
Botezul se oferă de asemenea celor care vor să devină creștini, precum în Vechiul
Testament păgânii erau circumciși pentru a deveni credincioși adevărați întru Dumnezeu fiind
renăscuți, inițiați – circumcizia sau tăierea împrejur fiind semnul credinței personale a
individului așa cum și botezul este săvârșit atât persoanelor adulte cât și copiilor pentru care
nașii de botez fac mărturisirea de credință.52
Ca o asemănare între Taina Sfântului Botez și circumcizia sau tăierea împrejur este
punerea numelui copilului care încununează cele două practici. Punerea numelui este strâns
legată de circumcizia având loc tot în a opta zi.
Tăierea împrejur din ziua a opta, arată trecerea de la o stare carnală, la una spirituală.
Actul liturgic, de tăiere a unui mici părți din organism presupune respingerea unei condiții
trupești, în care fiecare ființă umană se naște, în timp ce înlocuirea sa cu numele implică
intrarea ființei umane într-o altă stare, spirituală, care duce la perfecțiune.
Sfântul Andrei Criteanul face referire la Avraam și tatăl său Terah, cu scopul de a
clarifica aceste două condiții. Terah, care era idolatru, reprezintă condiția carnală a idolatriei,
care are în vedere lumea materială, trupească, desprinsă de Creatorul său. Avraam reprezintă
starea spirituală, care este în legătură cu Creatorul lumii, ca punct principal și esențial de
referință pentru viața omului și care îl face pe om membru al poporului lui Dumnezeu. Deci,
Sfântul Părinte spune: „Pentru că natura avea să fie frământată cu idolii de Terah, tatăl lui
Avraam, a fost necesar ca un popor din Avraam să fie pus deoparte pentru Creator, prin
intermediul unei peceți, până la venirea Lui, pecete necesară omului pentru a fi reînnoit.

51
Sfântul Ioan Damaschin, Op. cit., p. 174
52
Chebel Malek, Op.cit., p. 183
50
Tăierea împrejur respinge un reziduu al cărnii și oferă un sigiliu pentru a opta zi, care are în
vedere lucrurile viitoare”. 53 
Așadar, aceste două evenimente, Tăierea împrejur a Domnului și primirea numelui,
ne reamintesc nouă, creștinilor, că am intrat într-un legământ nou cu Dumnezeu și că am fost
tăiați împrejur „cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru
tăierea împrejur a lui Hristos”. În acest sens, chiar numele „creștin” (următor al lui Hristos)
este un semn al intrării a omenirii într-un legământ nou cu Dumnezeu.
Cum, însă, imităm noi oamenii moartea Sa și Învierea Sa dacă nu prin faptul că ne în
gropăm împreună cu El, cu Hristos prin botez, pentru a renaște într-o viată lipsită de păcatul
strămoșesc. Şi cum ne îngropăm? Şi care este folosul acestei imitării a morții și Învierii Sale?
În primul rând, este necesar să întrerupem felul de viaţă precedent, lepădarea de toate
cele lumești și îmbrățișarea lui Hristos. Acest lucru, însă, este imposibil dacă nu ne naştem de
sus, după cum spune Dumnezeu. Pentru ca renaşterea, după cum spune şi numele, să fie încep
utul celei de a două vieţi întru Hristos. Prin urmare, înainte de a începe cea de a doua viaţă se
cuvine să punem capăt celei precedente.
Imitând prin botez îngroparea lui Hristos, pentru că trupurile celor care se botează su
nt ca îngropate în apă, având loc, în mod simbolic lepădarea de faptele trupului, după cum
spune Apostolul, care zice: „Aţi fost tăiaţi împrejur cu o tăiere nefăcută de mină, în dezbrăcar
ea de trupul păcatului; cu tăierea împrejur a lui Hristos, întrucât v-aţi îngropat împreună cu El
în botez”(Coloseni 2, 11 – 12). Botezul este ca un medicament care curăţeşte sufletul de murd
ăria pe care a contractat-o cugetând la cele ale trupului, aşa cum s-a scris: „Spăla-mă-vei şi ma
i alb decât zăpada voi fi”( Psalmi 50, 9). De aceea, nu ne îmbăiem în felul iudeilor, după fieca
re întinare, ci cunoaştem un singur botez mântuitor.54
Origen ne spune referitor la Botez următoarele: „Numai dacă acceptăm în locul sinag
ogii Biserica, în locul tăierii împrejur Botezul creştin, numai văzând în întreg Vechiul Testam
ent o prefigurare a Legii noi, se pot explica în înţeles mai adânc toate tainele mântuirii, pe car
e ne-a pregătit-o Domnul”.55

53
Prof. Dr. Neaga Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 39
54
Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, Partea a III-a, Despre Sfântul Duh, col. PSB 12, trad. de Pr.Teodor Bodogae
şi Prof. Pr. Dr. Constantin Cornițescu, EIMBOR, Bucureşti, 1988, p. 49-50
55
Origen, Scrieri alese, Partea I, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, col. PSB 6, trad. de Pr. Teodor
Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lațcu, EIMBOR, Bucureşti, 1981, p. 30
51
 Botezul, în tot ceea ce reprezintă el, în esența sa este o împlinire a circumciziei, fiind
o consacrare a celui circumcis sau, în Noul Testament, botezat spre o viață dreaptă întru Iisus
Hristos având ca ultim scop mântuirea.

VI. Universul circumciziei

VI. 1. Prepuțul

Din punct de vedere medical, prepuțul este porțiunea retractabilă de piele ce acoperă
capul penisului. Această piele are rolul de scut de protecție a glandului penisului, ferindu-l de
iritații produse de uree, diverși microbi, secreții si materii/materiale străine. De asemenea
prepuțul protejează și meatul uretrei (tăietura glandului, orificiul pentru urinare) de infecții si
vătămări accidentale, efecte mecanice.

52
 Circumcizia poate include și excizia frenului (in limbaj curent „ața”) sau aceasta poate
fi realizată ca procedură individuală. Rezultatul va fi descoperirea completă și permanentă a
glandului.
Fiind si singurul element mobil al penisului, prepuțul intervine și în actul sexual,
facilitând activitatea sexuală. Structura sa cuprinde numeroase terminații nervoase care joacă
un rol foarte important în obținerea plăcerii sexuale, iar glandele sale produc uleiuri naturale
(smegmă) ce ajută atât la protejarea glandului penian cât și al vaginului femeii.
Prepuțul servește trei funcții: protectivă, senzorială și sexuală.
În majoritatea cazurilor prepuțul este atașat de gland la naștere și se va separa într-un
interval de timp variabil în primii ani de viață. Cât timp copilul este în scutece, prepuțul
protejează împotriva frecării de scutece și a contactului cu materiile fecale. De-a lungul vieții
prepuțul ține glandul moale și umed și îi conferă protecție împotriva traumelor și accidentelor.
Unele părți ale prepuțului, ca de exemplu mucoasa (prepuțul interior) și frenulul,
sunt în mod special sensitive și contribuie la plăcerea sexuală. Nervii specializați asigură
plăcerea sexuală.
Prepuțul interior (mucoasa) este porțiunea de piele aflată în contact direct cu
glandul. Ca și interiorul gurii, acest țesut este mai subțire și de o textură și culoare diferită față
de restul pielii care acoperă penisul (pielea de pe trunchi).
Frenulul este o membrană senzitiva în mod special și îngustă care se întinde în jos de
la șanțul ventral al glandului și se atașează de prepuț.
Banda crestată este interfața dintre prepuțul interior (mucoasa) și pielea trunchiului
penisului. Adesea stă încrețită peste vârful glandului. Banda conține fibre musculare care îi
dau proprietăți elastice ce permit prepuțului să se retracteze. Banda crestată are sensibilitate
tactilă echivalentă cu cea a buzelor.
Prepuțul conține o cantitate suficientă de piele pentru penis când devine erect.
Acționează ca o piele mobilă necesară penisului în timpul actului sexual, reducând frecarea și
nevoia de lubrifiant artificial și permit glandului și prepuțului să se stimuleze reciproc în mod
natural. 56
Din punct de vedere religios, prepuțul este considerat a zecea parte a trupului și este
văzut a fi ceva murdar, necurat ce trebuie îndepărtat conform Legământului dintre Dumnezeu
și om ca semn văzut al acestuia.

56
Larousse Dicționar de medicină, Traducere de Elena I. Burlacu, Editura Universul Enciclopedic, București,
1997, p. 482
53
 VI. 2. Justificarea circumciziei

Justificarea obișnuită pentru mutilarea aceasta este de natură igienică dar și ca mod
de a împiedica masturbarea și plăcerea sexuală.
Circumcizia sau tăierea împrejur de sex masculin este o practică, o procedură
chirurgicală comună în multe părți ale lumii, ce este săvârșită din numeroase motive
religioase, culturale sau pentru indivizii ce primesc această practică își pot dovedi apartenența
la anumite grupuri social-culturale.
Ca prim motiv al săvârșirii acestei practici inumane, considerată de către unii o
mutilare a corpului uman, dar totuși ,într-o oare care măsură, necesară a fi săvârșită celor ce

54
au anumite probleme de natură medicală ce necesită această măsură evazivă, această mică
operație locală pentru eliberarea glandului.
Trebuie să menționăm și faptul că pentru anumite societăți, triburi, popoare această
practică a tăierii împrejur are legătură cu mistica și cultul lor fiind foarte bine înrădăcinată în
tradiția și cultul lor, circumcizia fiind transmisă din strămoși, ea constituind identitatea
acestora care are ca și ultim scop recunoașterea în interiorul societății fiind un însemn specific
inițierii, trecerii în viața de familie, de adult.
Tăierea împrejur este și un fel de vindecare spirituală în ceea ce privește această pati
mă exagerată a plăcerii trupeşti pe care o simt tinerii de astăzi, demonstrându-se că prin
extirparea prepuțului se reduce plăcerea.
Unii cercetători și doctori spun că această practică a tăierii împrejur sau a
circumciziei ar fi „vaccinul” împotriva anumitor bolilor cu transmitere sexuală și în special al
virusului HIV. Datorită acestei descoperiri tot mai mulți îndeamnă populația din Africa să își
circumcidă copiii, se recomandă chiar și adulților pentru reduce riscul de infectare cu virusul
HIV. Totodată numeroase organizații se revoltă și fac demersuri pentru ca această practică să
nu se mai săvârșească, indiferent de ce efecte ar avea asupra persoanei considerând-o un atac
la persoana respectivă, o mutilare inutilă.57

VI. 3. Inițiere și sacrificiu

Dacă putem da o definiție conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române,

circumcizia sau tăierea împrejur este considerată un ritual obligatoriu de sacrificiu și inițiere,
constând în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizând omagiul omului față de divinitate.
Circumcizia este socotită unul din marile ritualuri de inițiere sau rituri de trecere, de
renaștere la o nouă viață, ce este practicată din cele mai vechi timpuri și din diverse motive,
atât de natură spirituală cât și din punct de vedere medical și igienic.

57
Michel Carael, Judith R. Glynn, HIV, Resurgent Infection and Population Change in Africa, Editura Springer,
Dordrecht, 2007, p. 135
55
 La popoarele semite (arabi, evrei) circumcizia sau tăierea împrejur reprezintă o
formă de sacrificiu și de încheierea unui pact prin vărsare de sânge cu divinitatea.58
Adesea întâlnim această practică a circumciziei, a tăierii împrejur ca fiind un ritual
foarte complex și luat foarte în serios de anumite popoare, neamuri ce este asemănată cu o
inițiere.
Pentru adolescenții de parte bărbătească este un act de inițiere în cadrul comunității
din care fac parte aceștia fiind primiți în sânul bărbaților dovedindu-și curajul asemenea
războinicilor ce vor deveni, pentru cei de parte femeiască de a primi dreptul de a se putea
căsători.
În vechime circumcizia era considerată un sacrificiu, o vărsare de sânge adusă
înaintea unui zeu, unei divinități ca mai apoi să se transforme într-o formă de inițiere, de
trecere, de renaștere.
Pentru poporul este un semn distinctiv, o obligație religioasă pe care o găsim în
cartea lor sfântă, Tora, la Geneză capitolul 17 unde are loc încheierea Legământului dintre
Dumnezeu și Avraam. Spre deosebire de evrei, musulmanii, încă nu sunt deciși dacă
circumcizia are vreun temei religios însă majoritatea celor de parte bărbătească sunt
circumciși. Pentru aceștia circumcizia reprezintă o stare de curăție, de purificare și de control
asupra eului. Trebuie să menționăm că nu găsim în Coran, cartea lor sfântă, nicio referire la
această practică a circumciziei sau a tăierii împrejur.
La creștini această practică nu este nici necesară și nici interzisă însă avem o
consemnare dată de către Biserica Catolică care au declarat circumcizia sau tăierea împrejur
nu este o practică necesară. Biserica Coptă spun despre circumcizie ca fiind un ritual de
trecere, de inițiere.
VI. 4. Circumcis sau necircumcis

Legat de această problemă, a fi sau nu circumcis, părerile sunt destul de împărțite

fiind foarte important din ce spațiu demografic faci parte, de religie și etnie.
Din punct de vedere medical voi prezenta următoarele avantaje și dezavantaje atât
ale unui penis circumcis cât și necircumcis.59

58
Pr. Prof. Dr. Abrudan Dumitru și Pr. Prof. Dr. Cornițescu Emilian, Arheologie Biblică, Editura EIBMBOR,
Sibiu, 2002, p. 238
Sorrentino F. și Sorrentino M., Restoration of the prepuce, A historical review, Historical Committee of the
59

European Association of Urology, 2004

56
  Avantajele şi dezavantajele unui penis circumcis
Iată avantajele de care se bucura un bărbat circumcis:
1. Igiena a penisului mai ușor de întreținut;
2. Scăderea riscului dezvoltării unei infecții urinare;
3. Scăderea riscului dezvoltării cancerului de prostată;
4. Scăderea riscului la partenera de a dezvolta infecții cu Chlamydia şi
Trichomonas, dar şi cancer cervical;
5. Un penis considerat mai excitant şi mai curat.

Iată şi dezavantajele circumciziei:

1. Sângerare şi posibilă infecție;
2. Îndepărtarea prepuțului mai mult decât trebuie va duce la rezultate evidente
odată cu maturitatea bărbatului: erecții dureroase;
3. Scăderea răspunsului la stimuli în zona glandului;
4. Scăderea plăcerii sexuale la ambii parteneri, deoarece prepuțul este o zonă
erogenă importanta iar lipsa lui scade plăcerea sexuală a bărbatului. În plus, expunerea
constantă a glandului scade treptat sensibilitatea acestuia la atingere.

 Avantajele şi dezavantajele unui penis necircumcis

Iată avantajele unui penis necircumcis:
1. Igiena este ușor de întreținut cu dușuri frecvente;
2. Bărbatul poate purta lenjerie şi îmbrăcăminte din orice tip de material, fără să
irite glandul;
3. Atât partenerul, cât şi partenera, vă puteți bucura de mai multă plăcere sexuală
datorită mișcării de înainte şi înapoi a prepuțului, iar partenerul nu riscă să scadă sensibilitatea
glandului la stimuli.

Dezavantajele unui penis necircumcis sunt:

1. Prevenirea unei infecții urinare (1 din 3 bărbați necircumciși dezvolta o infecție
urinara, în timp ce doar 1 din 25 de bărbate necircumciși pot suferi o infecție a tractului
urinar);
2. 1 din 800 de bărbați necircumciși suferă de cancer penian, în timp ce doar 1 din
2000 de bărbați circumciși dezvolta acest tip de cancer;
57
 3. Riscul de cancer la prostată este cu 20% mai ridicat în rândul bărbaților
necircumciși.
Din punct de vedere religios nu există nici un fel de precizare asupra acestei
probleme, circumcizia sau tăierea împrejur pentru anumite religii fiind o necesitate.
Trebuie să precizăm faptul că datorită epidemiei în Africa de răspândire a virusului
HIV, circumcizia sau tăierea împrejur reduce semnificativ transmiterea virusului, acest lucru
determinând organizațiile medicale să promoveze circumcizia ca o metodă suplimentară de a
controla răspândirea virusului HIV.60

VI. 5. Simbolistica circumciziei

Circumcizia sau tăierea împrejur este semnul văzut încheiat între Avraam și
Dumnezeu ce este păstrat până în ziua de azi. Această practică mai reprezintă și o formă de
sacrificiu în numele divinității.
Egiptenii vedeau circumcizia ca pe o curățire, o măsură de igienă personală, o
purificare fiind rezervată doar marilor caste. Această practică putea preveni anumite boli cu
transmitere sexuală.
Existau, în vechime, la evrei două tăieri împrejur care aveau două înțelesuri diferite
și anume: prima, era săvârșită din punct de vedere trupesc prin îndepărtarea prepuțului, tăierea

60
Siegfried N., Muller M., Deeks J. J., Volmink J., Male circumcision for prevention of heterosexual acquisition
of HIV in men, Editura Siegfried - Nandi, 2009, p. 263
58
împrejur cea după trup, ce înlătura păcatul strămoșesc prin vărsarea de sânge și a doua din
punct de vedere spiritual prin tăierea împrejur a inimii și a minții spre a-l călăuzi pe cel tăiat
împrejur spre comuniunea cu Dumnezeu.
Circumcizia sau tăierea împrejur marchează trecerea de la adolescența la maturitate
sau un semn de apartenență la un grup etnic anume. Se presupune că îndeplinea și un anumit
ritual magic, menit să-i protejeze pe bărbați de mânia zeilor și de fertilitate, practicat la vârsta
pubertății. Cercetătorii arată că există o legătură strânsă între circumcizie și căsătorie, în
vechime, neputându-se săvârși căsătoria fără a fi circumcis sau tăiat împrejur, adică nefăcând
parte din comunitate și neavând acest drept de a te putea căsători.61
La majoritatea popoarelor africane aceasta simbolizează lăsarea în urmă a copilăriei
și pășirea în viața de bărbat, de cap al familiei având, dobândind dreptul de a-și întemeia o
familie. Aceasta se aplică și în cazul femeilor din unele triburi din Africa a căror părinți
primesc de la viitorul soț o anumită „monedă de schimb” (animale) pentru a-și circumcide
fata. Acesta este absolut necesară pentru a se putea înfăptui ritualul căsătoriei, fetele
necircumcise fiind considerate blestemate.

VI. 6. Psihanaliza circumciziei

Există dovezi ce ne arată că, copiii circumciși la o vârstă destul de fragedă au o

predispoziție spre a fi mai nervoși, se simt răniți, zona devine mai sensibilă, se simt
incompleți și inferiori celor necircumciși. Toate acestea datorându-se durerii pe care aceștia o
simt în timpul procedurii.
Este posibil ca în urma expunerii la durere, pe termen lung să se dezvolte anumite
probleme ale dezvoltării creierului și dereglări ale comportamentului. Ca o boală survenită în
urma unei astfel de intervenție în copilărie este stresul post traumatic. Această boală adesea
rezultă, se dezvoltă în urma violării intimității sexuale, circumciziei forțate și/sau în urma
intervenției chirurgicale neadecvată.
Dicționar enciclopedic de Iudaism, tradus de Viviane Prager, C. Litman și Țicu Goldstein, Editura Hasefer,
61

București, 2000, p. 209

59
 Freud vedea acest procedeu ca pe un ritual de supunere în fața autorității paterne. Un
alt psiholog, Jung, îl interpreta ca pe un ritual de sacrificiu, având aceeași valoare ca şi
sacrificiul animalelor domestice sau a primului născut. În societatea occidentală tăierea totală
sau parțială a prepuțului este o practică chirurgicală în cazul fimozelor (prepuțul este strâmt şi
nu poate fi retras la baza glandului).
Ca o vedere generală circumcizia sau tăierea împrejur aplicată asupra unui minor nu
este nici etic, nici legal, majoritatea celor care se opun acestei practici făcând referire la
Drepturile omului și a individului ca persoană considerând această practică plauzibilă doar în
cazul în care copilul prezintă anumite probleme medicale care necesită ca metodă de
vindecare circumcizia, cum ar fi fimoza, tumoră prepuțială, ș. a. însă chiar și în aceste cazuri
medicul are o responsabilitate etică de a asigura că procedura se face în condiții de siguranță
pentru a minimiza daunele atât asupra persoanei cât și a psihicului.

VII. Concluzii

Circumcizia sau tăierea împrejur a fost instituită de Dumnezeu și în acest fel se

exclude acea părere a împrumutului ei de la alte popoare dau rațiunea că ea ar fi avut ca
motive de săvârșire igiena individului circumcis și nu fundamentul ei religios. Țin să precizez
că circumcizia rămâne o practică a Vechiului Testament ca dovadă a Legământului dintre
patriarhul Avraam și Dumnezeu fiind înlocuită în Noul Testament prin taina Sfântului Botez
instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca dovadă a noului Legământ încheiat între om și
Dumnezeu prin dovada nesângeroasă a Sfântului Botez. Această practică a circumciziei încă
este respectată până astăzi de credincioșii mozaici.

60
 Circumcizia sau tăierea împrejur este un procedeu considerat de unii ca fiind barbar,
de alții ca fiind sacru care în vremurile noastre acceptat chiar de către medici, ca mijloc
profilactic și ca metodă evazivă în cazul unor infecții ale glandului, ce a fost și este folosit
îndeosebi în zonele cu climat cald. Însuși acest detaliu denotă considerentele sanitare care au
stat și stau la baza acestei practici a circumciziei, acolo unde existența prepuțului și lipsa
igienei mențin un focar al infecțiilor.
În ceea ce îi privește pe evrei. circumcizia sau tăierea împrejur este săvârșită de către
mohel, un om cunoscător al prescripțiilor mozaice și special învățat pentru a săvârși aceasta,
când noul născut a împlinit 8 zile de la naștere, chiar dacă această zi pică în zi de sărbătoare.
Când această practică este săvârșită la maturitate sau mai târziu de către un medic trebuie să ia
parte și un mohel, întrucât circumcizia este și un act de cult în care se rostesc rugăciuni și
binecuvântări.62
Prin acest act al circumciziei sau al tăierii împrejur se respectă Legământul lui
Dumnezeu cu patriarhul Avraam și, în același timp, se pune numele copilului și i se acordă
binecuvântarea tatălui.
Trebuie precizat că acest act de cult nu se aplică și celor născuți de parte feminină,
însă pentru punerea numelui acestora este stabilită prima sâmbătă de la naștere.
Circumcizia sau tăierea împrejur este, a fost și v-a fi un ritual, o practică religioasă
care îi definește pe evrei fiind un simbol foarte puternic ce atrage cu sine mai multe polemici
rămânând un subiect de tabu considerat de cercetători nu un ritual săvârșit la naștere și nici de
începere a vieții ci un ritual ce este parte văzută al unui legământ.
VIII. Bibliografie

A. Sfânta Scriptură

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiune

diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, EIBMBOR,
București, 2001
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a
Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Societatea Biblică, București, 1974

62
Pr. Prof. Dr. Abrudan Dumitru și Pr. Prof. Dr. Cornițescu Emilian, Arheologie Biblică, Editura EIBMBOR,
Sibiu, 2002, p. 239
61
 B. Scrieri patristice

3. Ambrozie al Milanului (Sfântul), Scrieri, partea a II-a, Despre Sfintele Taine,

Scrisori, Imnuri, col. PSB 53, trad., introd. şi note Pr. Ene Branişte, David Popescu, Dan
Negrescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1994
4. Ambrozie al Milanului (Sfântul), Scrieri, partea I, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură,
col. PSB 52, trad. de Pr. Teodor Bodogae, Pr. Nicolae Neaga, Maria Hetco, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2007
5. Chiril al Alexandriei (Sfântul), Scrieri, partea a IV-a, Comentariu la
Evanghelia Sfântului Ioan, col. PSB 41, trad. introd. şi note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000
6. Chiril al Alexandriei (Sfântul), Scrieri, partea I, Închinarea şi slujirea în duh şi
adevăr, col. PSB 38, trad., introd. şi note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991
7. Clement Alexandrinul (Sfântul), Scrieri, partea a II-a, Stromatele, col. PSB 5,
trad., cuvânt înainte, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982
8. Grigorie de Nyssa (Sfântul), Scrieri, partea I, col. PSB 29, trad. Pr. Dumitru
Stăniloae, Pr. Ioan Buga, note Pr. Dumitru Stăniloae, indice Pr. Ioan Buga, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982
9. Ioan Damaschin (Sfântul), Dogmatica, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Editura
Apologeticum, București, 2004
10. Ioan Gură de Aur (Sfântul), Scrieri, partea a II-a, Omilii la Facere (II), col.
PSB 22, trad., introd., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989
11. Macarie Egipteanul (Sfântul), Scrieri, Omilii duhovniceşti, col. PSB 34, trad.
Pr. Prof. Dr. Constantin Corniţescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992
12. Origen, Scrieri alese, partea a II-a, Exegeze la Noul Testament, Despre
rugăciune, Filocalia, col. PSB 7, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Laţcu,

62
studiu introductiv şi note Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982
13. Origen, Scrieri alese, partea I, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament,
col. PSB 6, trad. Pr. Teodor Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Laţcu, studiu introductiv şi note
Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1981
14. Simeon Noul Teolog (Sfântul), Filocalia, traducere de Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae, Vol. I, Ediţia a II-a, Institutul de arte grafice „Dacia Traiană” S.A., Sibiu, 1947,
pag. 230
15. Vasile cel Mare (Sfântul), Scrieri, partea a III-a, Despre Sfântul Duh,
Corespondenţă (Epistole), col. PSB 12, trad., introd., note şi indici de Pr. Prof. Dr. Constantin
Corniţescu, Pr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988

C. Dicționare și Enciclopedii

16. Academia Română, Dicționarul Explicativ al limbii române, Ediția a III-a,

Editura Univers Enciclopedic, 2009
17. Bădescu Ilie și Ozana Cucu-Oancea, Dicționar de Sociologie Rurală, Editura
Mica Valahie, București, 2005
18. Cheyne, T. K. (Thomas Kelly) și Black, J. Sutherland (John Sutherland),
Encyclopaedia Biblica : a critical dictionary of the literary, political, and religious history, the
archaeology, geography, and natural history of the Bible, Toronto : Morang, 1899
19. Dicționar enciclopedic de Iudaism, trad. Viviane Prager, C. Litman şi Ţicu
Goldstein, Editura Hasefer, București, 2000
20. Larousse Dicționar de medicină, Traducere de Elena I. Burlacu, Editura
Universul Enciclopedic, București, 1997
21. Mark Popovsky. Encyclopedia of Psychology and Religion. Ed. David A.
Leeming, Kathryn Madden and Stanton Marlan. New York: Springer, 2010
22. Matei Horia C., Enciclopedia Antichității, Ediția a VI-a, Editura Meronia,
București, 2007

D. Lucrări şi studii
63
 23. Abrudan, Pr. Prof. Dr. Dumitru și Cornițescu, Pr. Prof. Dr. Emilian, Arheologie
Biblică, Editura EIBMBOR, Sibiu, 2002
24. Bettina Shell-Duncan, Female "Circumcision" in Africa: culture, Controversy,
and Change, Lynne Rienner Publishers, 2000
25. Chebel Malek, Histoire de la Circoncision, Des Origines a Nos Jours (A
History of Circumcision, from its Origins to the Present Day), Editions Balland, Paris, 1992.
26. Daniel, Constantin, Pe urmele vechilor civilizații, Editura Sport-Turism,
București, 1987
27. Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield, Understanding
Circumcision: a multi-disciplinary approach to a multi-dimensional problem, Editura Kluwer
Academic, New York, 2001
28. Denniston George C.  Hodges, Frederick Mansfield. Milos, Marilyn Fayre,
Male and female circumcision, Kluwer Academic/Plenum Publishers, New York, 1999
29. Efthimie Zigaben, Tâlcuire la Evanghelia după Luca, trad. și note de Adrian
Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2006
30. Gollaher, David L. (2000). Circumcision: A history of the world's most
controversial surgery. New York: Basic Books
31. Krieger, JN: Male circumcision and HIV infection risk, World J. of urology,
2011
32. Lawrence A. Hoffman, Covenant of Blood: Circumcision and Gender in
Rabbinic Judaism, University of Chicago Press, 1996
33. Lyons, Andrew P., and Harriet D. Lyons. "Circumcision, Male." Encyclopedia
of Sex and Gender. Ed. Fedwa Malti-Douglas. Vol. 1. Detroit: Macmillan Reference USA,
2007
34. Maimonides, Moses (translated by Michael Friedländer) (1885). The Guide of
the Perplexed.. London: Trübner and co.
35. McGinn BM, The presence of God (part III), The Flowering of Mysticism,
Men and Women in the New Mysticism, Crossroad, New York, 1998
36. Michel Carael, Judith R. Glynn, HIV, Resurgent Infection and Population
Change in Africa, Editura Springer, Dordrecht, 2007
37. Neaga, prof. dr. Nicolae, Facerea - text şi scurte note explicative, Tipografia
Arhidiecezană, Sibiu, 1945
64
 38. Neaga, prof. dr. Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Editura Renașterea,
Cluj-Napoca, 2004
39. Prelipcean, Vladimir, Nicolae Neaga, Gh. Barna, Mircea Chialda, Studiul
Vechiului Testament (pentru Institutele teologice), ediția a II-a, EIMBOR, București, 1985
40. Rusescu, Constantin, Studiu asupra Cărţei Pentateucul. Cartea I. Facerea, urmat
de textul original ebraic cu o traducere literară în româneşte şi o analiză gramaticală şi în fine
parafrasa chaldaică, versiunea syriană, versiunea samariteană şi versiunea arabă, pentru
folosul studenţilor în teologie şi mai ales al candidaţilor la doctorat, Tipografia Kalber,
București, 1908.
41. Scriban, arhim., „Comentariul Sfintei Evanghelii. Tăierea împrejur a lui Iisus.
Aducerea lui la biserică. Dreptul Simeon. Prorocita Ana”, BOR 5/1923, pp. 334348.
42. Siegfried, N., Muller, M, Deeks, JJ, Volmink, J: Male circumcision for
prevention of heterosexual acquisition of HIV in men, Editura Siegfried - Nandi, 2009
43. Sorrentino F. și Sorrentino M., Restoration of the prepuce, A historical review,
Historical Committee of the European Association of Urology, 2004.
44. Usca, Ioan Sorin, Ana Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți,
III, Leviticul, Editura Christiana, București, 2003
45. Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, I, Facerea,
Editura Christiana, București, 2002
46. Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, II, Ieșirea,
Editura Christiana, București, 2002
47. Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, V,
Deuteronomul, Editura Christiana, București, 2004
48. Usca, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, VI, Iosua,
Editura Christiana, București, 2004
49. Uthman OA, Popoola TA, Uthman MMB, Aremu O (2010) Economic
Evaluations of Adult Male Circumcision for Prevention of Heterosexual Acquisition of HIV
in Men in Sub-Saharan Africa: A Systematic Review
50. Wagner, G., The Bantu of North Kavirondo, London: International African
Institute, 1949

65