Iulian,

Cat am desavarsit noi societatea socialista multilateral dezvoltata, in comunism, occidentalii au schimbat
si ei destule in mentalitati, inclusiv au facut un "recurs la metoda", in ceea ce-l priveste pe Weber. Etica
protestanta a regandit nu doar timpul (orologiile), ci si interelatiile umane: (1) a separat familia de afacere
si (2) a pus onestitatea ca premisa a recunoasterii.

Or, in tarile civilizate cineva este charismatic prin faptul ca meritele sale depasesc obisnuitul,
demonstrabil, prin fapte. In ce priveste invazia maselor (prostimii) in istorie si individualismul, pe care
elitele culte au provocat-o ca sa demoleze clasa nobiliara, s-a mizat (gresit) pe ideea  ca masele se vor
"desvraji", abia asteapta sa se "lumineze", ca laicitatea va resolidariza lumea, prin stat (care l-a inlocuit pe
Dumnezeu). Or, Rousseau sau Kant sunt ca si profetii din Vechiul Testament, conteaza pentru
continuitatea ideilor, dar nu mai au relevanta, sunt depasiti, istoric. Cine sa mai creada in biete slogane de
genul  "Deasupra cerul instelat, in mine legea morala" (Kant), "Omul e nascut liber, dar e pretutindeni in
lanturi(Rousseau). Uneori e un mizerabil copy paste: "Nu mai exista nici francez, nici german, nici chiar
englez, toti suntem europeni" (Rousseau) e calchiar dupa apostolul Pavel: "Nu mai este iudeu, nici
elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti
una sunteti in Hristos Iisus".

Or, in primul rand  autonomia individuala a redus, in Occident, dependenta oamenilor de stat. Nu si in
Romania, unde mai toata lumea lucreaza la stat, pe banii UE, iar cel din varful gramezii e seful
dependentilor. In Occident e exact invers, dispretuirea maselor (Sloterdijk) de indivizi autonomizati
ameninta existenta statelor. As zice ca, spre deosebire de noi, Modernitatea occidentala nu e sau/sau
(amic sau inamic, a se vedea Carl Schmitt), ci si/si, pastrand in laicitate deschiderea religioasa catre
"aproape", pentru a gasi un echilibru rational intre rau si bine, a reaminti de umanitate, de faptul ca si
omul este dupa chipul si asemanarea omului, dar, mai ales, al lui Dumnezeu.

Deci, cazul despre care discutam este despre lipsa de repere, confuziei, a nu sti “sa dam cezarului ce e al
cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”. Iar confuzia vine din lipsa de cunoastere. Vestea buna
este ca oricat de “charismatic” e cineva, cazul Nastase, poate intra la puscarie, ca “etica datoriei”(fatza de
comunitate) incepe sa devina responsabilitate sociala. Evident, la rromi va fi altfel, mai dur, incepand
chiar cu profetii mincinosi, apostolii neamului si clica de profitori.