Centrul de Excelență în Medicina şi Farmacie ,,Raisa Pacalo’’

Catedra Nursing

Suport de curs

Nevoia fundamentală de a fi preocupat în vederea

realizării
Definiţie:
A te preocupa în scopul de a te realiza este o necesitate a oricărui individ de a
înfăptui activităţi care-i permite satisfacerea nevoilor sau să fie util celorlalţi.
Acţiunile pe care le înfăptuieşte îi permite să-şi dezvolte simţul creator şi să-şi
folosească potenţialul la maxim.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale.
Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu
sau şef-subaltern pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul
are nevoie de consideraţie, dragoste, stimă şi respect reciproc în activitatea pe care
o desfăşoară.
Capacitatea individului de a se realiza este unica şi necesară pe tot parcursul
vieţii.
Unii au nevoia de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce alţii
pot să aprecieze just criticile şi să regăsească resursele necesare pentru a se realiza.
Munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire a omului pentru
a nu deveni o povară, ci o plăcere.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factorii biologici
- Vârsta şi creşterea – activitatea dominantă a copilului este jocul.
Aceasta permite copilul să se dezvolte, să cunoască mai adânc lumea
înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el reuşeşte să
cunoască. Jocul influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, percepţie,
memorie, imaginaţie, gândire, sentimente, interese, voinţă. Se practică
jocurile colective, jocuri în care apar conducători şi conduşi şi le dă
posibilitatea să se afirme.
- Preadolescenţa – este vârsta la care un pas însemnat este în relaţiile
lui cu societatea. Activitatea dominantă este învăţătura, dar el participă şi la
jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate,
dârzenie, dăruire.
- Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a
personalităţii proprii. Conştiinţa de sine se afirmă puternic, începe să
cunoască, observând pe alţii şi comparându-se cu ei. Este mai critic faţă de
alţii decât faţă de sine.
- Adolescenţa – experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială
permit o mai mare independenţă în atingerea şi conducerea unor activităţi,
dar şi responsabilităţi pentru faptele lor. Adolescenţa este vârsta formării
unui ideal în viaţă, a proprietăţii personalităţii lui în viitor şi este capabil să
lupte pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect, încep să
suporte criticele, să ţină cont de punctul de vedere al altora.
- Adultul care joacă mai mult roluri în societate este pus în valoare pe
măsură alegerii acestora şi a satisfacerii pe care roluri le dau aspiraţiilor lui.
 Interesul şi pasiunea faţă de muncă, atingerea scopului propus, reprezintă un
puternic factor de bucurie.
- Persoanele în vârstă, pot de asemenea, să-şi pună în valoare prin
activităţile pe care le înfăptuiesc conform gusturilor şi posibilităţilor fizice,
folosind experienţa acumulată. Este unul din cei mai importanţi factori ai
longevităţii.
- Constituţiile şi capacităţile fizice – indivizii trebuie să-şi aleagă
activităţi care să le permită să se realizeze în concordanţă cu constituţia şi
capacităţile fizice. Încredinţarea unor mari răspunderi sau activităţi ce
solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini îl
copleşeşte şi este cauza majoră a oboselii fizice şi nervoase.
Psihologici
- emoţiile – apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi
presupun evaluarea, acordarea de semnificaţie valorică activităţilor
desfăşurate. Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea şi bunăstarea
influenţează satisfacerea acestor nevoi.
Sociologic
- cultura – în funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le
permită afirmarea prin folosirea cunoştinţelor acumulate.
- rolurile speciale – individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii
sale, se poate realiza deplin în funcţie de normele sociale. De asemenea,
individul se realizează în funcţie de rolurile pe care le joacă în societate pe
măsura pregătirii sale, a voinţei şi a dorinţei de a-şi asigura menţinerea
acestor roluri.

Manifestări de independenţă
Integritatea fizică şi psihică
- activitatea optimă a funcţiilor fiziologice, în raport cu constituţia
individului. Dezvoltarea armonioasă, integritatea fizică şi psihică permit
optarea pentru orice gen de activitate şi îndeplinirea rolurilor sociale.
Manifestările de bucurie şi fericire
- activitatea pozitivă (stări de satisfacere, mulţumire, bucurie,
entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa sănătăţii
organice şi psihice, deoarece se asociază cu creşterea energiei vitale, cu
crearea unei atmosfere de destindere.
Autocritica
- tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca o formă de
exprimare a independenţei voinţei, se conjugă cu adaptarea unei atitudini
critice faţă de ideile şi acţiunile proprii şi cu receptivitatea faţă de opiniile
celor din jur.
Luarea de decizii
- rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi
urgentă şi adoptă hotărârea cea mai potrivită.
Stima de sine
 - Aprecierea obiectivă a capacităţilor, trăsăturilor caracteriale
predominante prin comparaţie cu alţii; trăsăturile a cunoaşterii de sine este
demnitatea; demnitatea înseamnă conştiinţa propriei valori în condiţiile
respectului, faţă de alţii, a neacceptării înjosirii şi a puterii de a adopta
decizii.
Imaginea de sine
- să-i placă înfăţişarea sa, aspectul pe care îl are şi să fie sănătos.
Comportamentul (legat de stadiul de dezvoltare)
- copilul
Mulţumire faţă de un succes şcolar:
– aprecierea pe care le face învăţătorul – profesorul, părinţii, colegii asupra
muncii lui îi provoacă emoţii puternice de bucurie şi satisfacere şi-i stimulează
voinţa de a se afirma
Activităţi sportive:
– inventivitate, dârzenie, dăruire, pentru reuşita echipei
Activitate pe plan social, familiar:
– îşi dă seama că munca depusă este importantă, o îndeplineşte cu
seriozitate, răspundere
- adulţii şi persoane în vârstă
Dragoste faţă de muncă:
– interesul faţă de muncă, dăruirea influenţează calitatea muncii şi
capacitatea de a munci
Aprecierea muncii:
– munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire, să fie în
echilibru cu capacitatea individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea
colectivului şi condiţiile de lucru corespunzătoare: respectarea tuturor normelor
igienice, aparatura corespunzătoare, colectiv în care predomină relaţiile de
ajutor, respectul reciproc, sunt factori care stimulează activitatea.
Ambiţia
- dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă
Motivaţia
- totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care
să se realizeze
Roluri sociale
- stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să
determine satisfacerea realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de
muncă, în societate)
Folosirea timpului liber
- apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.) dau
posibilitatea de a folosi propriile credinţe şi valori în preocupări plăcute şi
utile.
 Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei nevoii de
a fi preocupat în vederea realizării.
- se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice
ale persoanei
- îl ajută să-şi facă un plan zilnic
- orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii
sale şi care-i permit să se realizeze
- încurajează orice activitate care interesează
- îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, pot surveni:

1. Devalorizare
2. Neputinţa
3. Dificultatea de a se realiza - vezi anexele 3 şi 6
4. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale - vezi anexele 3 şi 6

Sursa de dificultate
Fizic – diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de control a sfincterelor,
neajuns fizic, obstacol pentru mişcări, durere.
Psihologic – tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine,
pierdere – separare, situaţia de criză.
Sociologic – eşec profesional, conflict profesional, condiţie socială, legi şi
reglementări în dezacord cu valorile individului, lipsa de cunoştinţe: insuficienţa
cunoaştere de sine, a altora, a mediului.

1. Devalorizarea: percepţia negativă pe care individul o are faţă de

valoarea personală şi competenţa sa.

Manifestări de dependenţă
Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine
- pacientul nu poate accepta noua stare în care se găseşte, modul cum
arată, înfăţişarea sa.
Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi
- starea de dependenţă în care se află nu-i permite participarea la
activităţi
Descurajare, depresie
- starea sufletească de tristeţe asociată cu nemulţămire.
Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere
- îndepărtarea din colectiv, nefolosirea în diverse activităţi
Incapacitatea de a trece peste dificultăţi
- nu poate depăşi anumite momente critice, care i-au diminuat
încrederea în sine.
Somnolenţă, pasivitate
- senzaţie de somn, indiferenţa la ce se întâmplă în jurul său.
Agresivitate
- comportament provocator pus mereu pe ceartă
Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării
- pacientul nu consideră necesar să efectueze activităţi, este
dezinteresat, neatent.
Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă
- starea de dependenţă fizică, psihică sau socială nu-i permite
pacientului efectuarea activităţilor preferate
Disperare
- starea de deznădejde, dezvoltare suferinţă deosebită
Observarea de problemele sale
- pacientul este preocupat în permanenţă de problemele sale, care au
prioritate faţă de activitatea depusă, în vederea realizării

Pacient cu sentiment de devalorizare

Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă
- ascultă activ pacientul pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele
privind dificultatea de a se realiza
- ajută pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciază
posibilităţile fizice şi intelectuale
- sesizează orice formă de interes pentru o anumită activitate şi-l
antrenează în desfăşurarea ei
- îndrumă spre acele activităţi care sunt atractive pentru pacient şi
totodată utile
- observă şi notează orice schimbare în comportamentul pacientului
(depresie, satisfacere)
- aplică tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului
- identific cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze : familia,
limite economice, starea de sănătate.
Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii
- cunoaşte aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului
- îl ajută în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale
- îl susţine în stabilirea unor proiecte
- ajută pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are sau la statutul
său
- îl ajută să realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în
colectiv
- observă reacţiile de satisfacere sau de nemulţămire ale pacientului
- explică necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din
jur.
 2. Neputinţa: percepţia individului asupra lipsei de control a
evenimentelor într-o situaţie dată

Manifestări de dependenţă
Conflict personal
- incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate
faţă de rolurile profesionale alese sau impuse
- se datorează conflictului dintre valorile individului şi normele sociale
sau starea de sănătate
Eşec profesional
- nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul
profesional pe care l-a ales sau i s-a impus
Dificultatea în a lua decizii şi a controla evenimentele
- pacientul nu poate lua deciziile cele mai potrivite în timp util, nu poate
cunoaşte şi corela evenimentele
Apatie
- prezintă lipsa de interes faţă de activitatea impusă sau aleasă
Retragere, resemnare
- renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în
această situaţie
Docilitatea
- se supune unor decizii care nu-i aparţin cu uşurinţă
Agresivitate
- caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de colectiv
Fatalitatea
- consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod
prestabilit de o forţă supremă; consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile
Lipsa de ambiţie
- nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva anume
Agasare
- starea de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanenţă sau
periodic
Tristeţe
- starea sufletească apăsătoare însoţită de mâhnire, amărăciune
Sentiment de inferioritate
- starea de dezavantaj pe care pacientul a percepe în comparaţie cu
ceilalţi

Intervenţiile asistentei
Pacientul cu sentiment de neputinţă
Pacientul să-şi recapete încrederea şi stima de sine
- identifică, prin observaţie şi conservaţie cu pacientul cauza neputinţei
sale şi situaţiile care îl provoacă sentimentul de inutilitate
- câştigă prin modul său de comportare şi prin discuţiile purtate,
încrederea pacientului
 - îl ajută în cunoaşterea şi reevaluarea capacităţilor sale
- îl consultă în planificarea activităţilor propuse
- informează pacientul asupra dreptului său de a lua decizii care îl
privesc
- observă reacţiile pacientului la luarea deciziilor
- îl convinge de importanţa lor şi a responsabilităţii ce-i revine
Pacientul să poată realiza şi aprecia obiectiv activităţile sale
- orientează pacientul spre alte activităţi decât cele anterioare în raport
cu capacităţile sale
- ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică pentru reducerea
handicapurilor şi obţinerea independenţei
- ajută pacientul să cunoască şi să-şi însuşească criteriile sale zilnice, a
obiectivelor realizate, a idealurilor sale
- observă obiectivitatea aprecierilor pacientului
- notează orice modificare în comportamentul sau starea pacientului.