Neuropsihologia clinică

Prof. Ion V. Moldovanu

Catedra de Neurologie
Universitatea de Medicină şi
Farmacie “N.Testemitanu”
 Neuropsihologie: Întrebări majore
1. Afazia. Definiţie. Deosebirea de disartrie
2. Agnozia. Tipurile de agnozie. Prosopagnozia
3. Definiţia apraxiei şi formele ei clinice
4. Sindromul lobului frontal
5. Sensory Neglect Syndrome. Definiţie
6. Alte manifestări clinice în leziunea lobului parietal
7. Leziunea lobului temporal - manifetări clinice
8. Lobul occipital - semnele de leziune
9. Demenţa. Definiţie.
10. Maladia Alzheimer şi demenţa vasculară
Predecesorii Neuropsihologiei:
Frenologia
 Neuropsihologia
Disciplină care se ocupă de funcţiile
mentale superioare în cadrul raportului
lor cu structurile cerebrale*

(Hecaen H. 1973 )

► înţelegerea relaţiilor dintre creier şi

comportament
► funcţionarea creierului ce produce o varietete de
acţiuni proprii fiinţei umane
Paul Pierre Broca (1824 - 1880)
Zona Broca
In 1861 Broca descrie cazul unui pacient, care
a pierdut capacitatea de vorbire (putea doar să
emită zgomote şi sunete neinteligibile)

La necropsie s-a constatat o leziune în zona

cortexului frontal al emisferei stângi.

Actualmente, această deteriorare este referită

zonei Broca ce determină afazia Broca: vorbile
lentă, înceată cu o structură gramaticală foarte
simplă
DR. CARL WERNICKE
(1848-1904)

 Celebru prin lucrarea sa despre afazia

sensorială (1874) şi poliomielita
hemoragică superioară, ambele îi
poartă numele
 Carte despre leziunea capsulei
interne
 Manual de neurologie.
Asimetria funcţională
a emisferilor cerebrale
 Asimetria funcţională a emisferilor
cerebrale
 Două structuri simetrice = aceleaţi funcţii?
(ochi, urechi,rinichi, plămâni)

 Broca 1861,Wernicke 1874 şi conceptul “emisferei

dominante”

• Curentul localizator
(creierul un mozaic de centre funcţionale)

• Curentul globalist
(creierul o masă omogenă cu excepţia ariilor motorii şi
senzoriale primare)

“A localiza leziunea care duce la pierderea vorbirii

şi a localiza vorbirea sunt două lucruri diferite”
(Jackson,1864)
 Asimetria funcţională a emisferilor
cerebrale (II)

Comisurotomia, creier
secţionat (split-brain)

 Conceptul de asimetrie
funcţională
 Asimetria funcţională a emisferilor
cerebrale (II)

Comisurotomia, creier
secţionat (split-brain)

 Conceptul de asimetrie
funcţională
 Conflictul
interemisferic
(intermanual)
 Neuropsihologia clinică

analiza modificărilor capacităţilor

♦ intelectuale
♦ de percepţie
♦ limbaj
♦ memorie
♦ personalitate

apărute în urma unei leziuni cerebrale

Paul Pierre Broca (1824 - 1880)
Zona Broca
In 1861 Broca descrie cazul unui pacient, care
a pierdut capacitatea de vorbire (putea doar să
emită zgomote şi sunete neinteligibile)

La necropsie s-a constatat o leziune în zona

cortexului frontal al emisferei stângi.

Actualmente, această deteriorare este referită

zonei Broca ce determină afazia Broca: vorbire
lentă, înceată cu o structură gramaticală foarte
simplă
DR. CARL WERNICKE
(1848-1904)

 Celebru prin lucrarea sa despre afazia

sensorială (1874) şi poliomielita
hemoragică superioară, ambele îi
poartă numele
 Carte despre leziunea capsulei
interne
 Manual de neurologie.
 AFAZIA
Afazia este o alterare achiziţionată a
limbajului în rezultatul unei leziuni
cerebrale
Nu se consideră afazie:

Deficienţele de însuşire ale limbajului

leziuni precoce
insuf. dezvoltării creierului
autizm
surditate

Tulburări psihice

Atingere sensorială

Paralizia organelor efectorii

disfonie
dizartrie
Afazia motorie (Broca)
Afazia Broca este o varietate a afaziilor non fluente, care se
caracterizează prin reducerea discursului. (N =90 c/min)
Vorbirea e:
rară, constând esenţial din nume, verbe tranzitive şi adjective
esenţiale;
cuvintele scurte sunt omise, dând limbajului un stil telegrafic,
agramat.
eforturile bolnavului pentru a vorbi şi mimica sa denotă prezenţa
conştiinţei erorilor cu reacţii de enervare sau angoasă frecvente.

Discursul e:
aspontan
încetinit
monoton
silabisit
laconic
emis cu efort ( disprozodie )
Afazia motorie (Broca)
Comprehensiunea orală ( înţelegerea limbajului adresat
pacientului ) este relativ păstrată

Denumirea la ordin a obiectelor şi imaginilor e corectă şi în

absenţa apraxiei pacienţii execută comenzile simple

Cauza:
consecinţa unei leziuni ischemice, interesând emisfera stângă şi
se asociază cu o hemiplegie dreaptă cu sau fără
hemianestezie, apraxie bucco-facială, eventual cu apraxie ideo-
motorie.
Fluenţa verbală
 Fluenţă categorială* :
 denumiri de animale 2 min
 Fluenţa fonematică:
 Cuvinte comune ce încep cu litera “m”
 Scorul
 < 20 pentru denumiri de animale (16)
 < 15 pentru cuvinte comune (10)

 Variază în funcţie de nivelul socio-cultural

 Afazia senzorială (Wernicke)
Afazia Wernicke- afazie fluentă
(producţie verbală abundentă şi incoerentă).
Limbajul este :
 normal articulat
 spontan
 logoreic (incontinuu)
 parafazii, neologisme asemantice
 test.cuvintelor decupate:
/iepurii/ / vânează/ /vânătorul/
 Afazia senzorială (Wernicke)
 Conţinutul discursului este, ca regulă, lipsit de sens
neînţeles pentru persoanele înconjurătoare

 Anosognozia

 Comprehensiunea pacientului e perturbată

 Afazia Wernicke se manifestă în absenţa hemiplegiei. O

hemianopsie laterală omonimă pe dreapta se asociază frecvent

 Leziunile responsabile interesează cortexul auditiv asociativ

(partea posterioară a primei circumvoluţii temporale) şi lobul
parietal inferior ( gyrus supramarginal şi angular ).
 AGNOZIA
Agnozia – deficit de recunoaştere
a stimulilor externi şi interni

Absenţa tulburărilor
♦ de percepţie
♦ de limbaj
♦ psihice
AGNOZIA
AGNOZIA
 AGNOZIA
Agnozii vizuale

 Agnozia vizuală pentru obiecte şi imagini este

incapacitatea de a identifica vizual un obiect sau
reprezentarea sa grafică
(în absenţa tulburărilor funcţiilor vizuale elementare sau a capacităţilor intelectuale. Obiectul nu este recunoscut vizual,
dar e identificat palpator)

 Agnozia culorilor - imposibilitatea de a numi culorile

atunci, când ele sunt corect aplicate obiectelor.

 Agnozia facială (prozopagnozia)- imposibilitatea

recunoaşterii feţelor persoanelor chiar apropiate.
(Identificarea poate deveni posibilă la auzirea vocii).

Afectarea lobului occipital e cauza manifestării diferitor

forme de agnozii vizuale.
Prozopagnozia
Agnozii vizuale

 Agnozia facială
(prozopagnozia)-
imposibilitatea
recunoaşterii feţelor
persoanelor chiar
apropiate.
 Identificarea poate deveni
posibilă la auzirea vocii.
 AGNOZIA
Agnozii auditive

 Surditatea corticală sau agnozia auditivă (rară). Pacientul e

incapabil de a identifica sunetele, fie că e vorba de zgomote
familiare, muzică sau mesaj verbal

 Leziunile responsabile sunt bilaterale cu afectarea zonei Heschl

sau a relaţiilor ei cu corpul geniculat intern

 Surditatea verbală constituie un deficit selectiv de identificare a

conţinutului mesajului verbal. Ea e, ca regulă, asociată cu afazia
Wernicke

 Amuzia desemnează incapacitatea de a identifica melodiile,

determinată de afectarea lobului temporal drept
 AGNOZIA
Stereognozia: cunoaşterea tactilă
a obiectelor
 Astereognozia este incapacitatea de a
identifica un obiect pe cale tactilă în
absenţa oricărei informaţii vizuale sau
auditive.
Astereognozia e frecventă în leziunile cortexului
parietal, fiind, ca regulă, asociată cu tulburări
importante ale sensibilităţii de localizare, de pozişie
şi discriminare ale stimulilor tactili.
 AGNOZIA
Cunoaşterea spaţiului extra- şi
intracorporal

Sensory Neglect
(Neglijarea spaţială unilaterală -NSU)
deficit lateralizat a cunoaşterii spaţiale,condiţionat
de leziunea lobului parietal, care se caracterizează
prin imposibilitatea de a descrie verbal, de a
răspunde şi de a se orienta în raport cu stimulările
de partea controlaterală leziunii
 Sensory Neglect
(Neglijarea spaţială unilaterală -NSU)

Cunoaşterea spaţiului
extra- şi intracorporal

Bolnavii ignoră de obicei hemispaţiul

stâng:
 un dirijor ignoră muzicanţii din
orchestră plasaţi la stânga sa,
 pacienţii îşi rad doar hemifaţa dreaptă,
etc.
 tulburări de citire, căci nu cercetează
jumătatea stângă a paginii.

Pentru a cerceta NSU se utilizează

copierea unui desen. Pacientul cu NSU
va “uita” jumătatea stângă a figurii.
Şlşldfkdşlkdşlkdfşlkdsşgk
,mv.,mv.mv.,mv.m
D,..,fv,.vn dfn
dd.Mds
Sensory Neglect
(Neglijarea spaţială unilaterală -NSU)
.msdmsd,.m
Şlsdsldmflsdmfsdm
Sdms.dmd,mds.m
Şsdmsdm.sm.dm
Sd,fmas,.mf.d
fksşlfkş
 AGNOZIA
Anozognoziile hemiplegiei (sindromul Anton- Babinski)

dispariţia mai mult sau mai puţin totală a hemicorpului stâng

din câmpul conştiinţei. E o formă majoră de
hemiasomatognozie. Pacientul refuză existenţa deficitului său
motor. Aparţine preponderent leziunilor vasculare ale lobului
parietal în perioada lor iniţială

Autotopagnozia - pierderea capacităţii de a indica la comandă

orală părţile propriului corp

Sindromul Gerstmann (tetradă simptomatică):

 agnozie digitală,
 agrafie pură,
 dezorientare dreapta-stânga
 acalculie.
 APRAXIA
Apraxia – perturbare ale mişcărilor
voluntare achiziţionate

Nu sunt atribuite:
- tulburărilor motorii primare
- deficitului de înţelegere

leziunii frontale sau parietale

 ACTIVITĂŢI GESTUALE:
APRAXIILE
Principalele aspecte ale apraxiei
Apraxia dinamică
incapacitatea de a supune acţiunea unui plan,
evidenţiată prin testele de apraxie: incapacitatea
de a reproduce un grafism regulat alternant

Ansamblul acestor tulburări indică o perturbare a

controlului exercitat de lobul frontal asupra
gestului. Apraxia dinamică e severă în cadrul
leziunilor frontale bilaterale.
ACTIVITĂŢI GESTUALE: APRAXIILE
Apraxia ideo-motrice (gestuală şi de mimare)*
Pacientul e incapabil de a executa la ordin salutul militar sau de a mima gestul
utilizării unui ciocan.
Executarea e perfectă atunci, când pacientului i se propune să utilizeze real un
obiect (de exemplu, ciocanul) în loc să-i mimeze întrebuinţarea

Ca regulă, apraxia ideo-motrice e bilaterală şi rezultă din leziunea lobului parietal

stâng.

Apraxia ideatorie
se manifestă în cadrul utilizării obiectelor în acţiuni simple: utilizarea unui creion, a
aprinde un chibrite sau în acţiuni mai complexe: a face un plic, a aprinde o
lumânare
Apraxia ideatorie e bilaterală, ca regulă asociată cu o importantă apraxie ideo-
motrice ca consecinţă a unei leziuni vaste a lobului parietal stâng.

Apraxia constructivă
Perturbări de utilizare a relaţiilor spaţiale.
Apraxia constructivă rezultă dintr-o leziune parietală stângă sau dreaptă sau a
corpului calos. Ea e facilitată prin asocierea unei leziuni frontale.
Examenul apraxiilor
 Apraxia reflexivă (imitaţie) :
Inel dublu
 Aripi defluture
 Mânile încrucişate
 Mânile încrucişate (invers)
 Ideomotorie(reproducerea gesturilor cunoscute)
 Salut militar
 Adio
 A trimite un sărut
 A curăţi o banană
 Constructivitatea grafică
 Copierea desenelor
Stephen
Haking
Semiologia clinică
neuropsihologică
în cadrul leziunilor
diverselor structui
cerebrale
 Lobul frontal
Lobul frontal

Zona prefrontală (“funcţiile cognitive superioare” )

planificare

organizare

soluţionarea problemelor

atenţie selectivă

personalitatea

o varietate de " funcţii cognitive superioare " incluzând comportamentul şi

emoţiile
.
Zona premotorie

modificarea mişcărilor
Sindromul lobului frontal
(fenomene neuropsihologice)

 Apraxia mersului (aria premotorie)

Lipsă se iniţiativă
Mersul în foarfece
Reacţii de magnet (magnet apraxia Denny – Brown)
Reflexul de prehensiune şi de tatonare

 Personalitate frontală (cortexul prefrontal)

Apatie şi inerţie motorie
Moria -comportament dezinhibat,pueril
-schimbari de dispaziţie
-tendinţă spre calambururi
-megalomanie
-hipersexualitate, bulimie

 Perseveraţii motorii

 Comportament de utilizare şi imitare

 Tulburări de atenţie

 Afazia Broca

 Sindromul Diogene
 Sindromul lobului parietal
(fenomene neuropsihologice)

Epilepsie somato - senzitivă parţială

Hemianestezie parietală

Amiotrofie parietală

Extincţia (neatenşie senzitivă)

Asteriognozie

Apraxie

Hemiasomatognozie
sindromul „Alice în Ţara minunilor”
hemi-depersonalizare (parcă n-ar exista jumătate de corp)

Sindrom Anton- Babibnski ( anozognozia hemiplegiei)

Sindromul Gerstman
agnozie digitală
agrafie pură
dezorientare dreapta – stânga
acalculie

Negligenţă (agnozie) spaţială unilaterală

Sindromul lobului temporal
(fenomene neuropsihologice)
Tulburări de audiţie
Sunete nediferenţiate (zgomote simple)
Halucinaţii auditive bine organizate (cuvinte ,cîntece,clopot)

Tulburări olfactive (gyrusul hipocampic)

Halucinaţii olfactive (benzină, fum, usturoi)

Tulburări gustative
Halucinaţii gustative (în cadrul “crizelor uncinate”) ¹

Epilepsie temporală somatosenzorială

(crize gustative,olfactive,auditive,vertiginoase, vegetative)

Tulburări de comportament (sndr. Kluver - Bücy )

(tendinţe orle, placiditate, comp.sexual anormal, tend. de a fi distrat )

Leziuni bilaterale
Amnezie globală (afectarea hipocampului bilaterală)
Agnozie auditivă
Agnozie vizuală
sndr. Kluver – Bücy
Sindromul lobului occipital
(fenomene neuropsihologice)
Iluzii şi halucinaţii vizuale
scotom
iIuzii
halucinaţii

Cecitate corticală (cecitate psihică) [leziune bilaterală+abs. tulb vederii periferice]

refl. foto-pupilar – N
motilitate oculară păstrată
reflex de ameninţare absent

Amnezie şi dezorientare în spaţiu (“amnezie occipitală”)

pierderea memoriei topogrqafice (analogie cu prozopagnozia)

Prozopagnozia
(nu poate fi explicată printr-o deteriorare intelectuală şi mnezică globală şi nici printr-o
tulburare perceptuală )

Sndr Balint¹
paralizia psihică a privirii
ataxia optică
tulburare atenţională (simultagnozia)
MEMORIA
Memoria este
capacitatea
organismelor vii de
a obţine, de a reţine
şi de a utiliza un
ansamblu de
cunoştinţe sau de
informaţii
Procesul mnezic (Memoria)
Depresie
CODIFICAREA Îmbătrânire

STOCAREA
(procesul de memorizare)
Alzheimer

Îmbătrânire
RECUPERAREA Depresie
 SEMIOLOGIA AMNEZIILOR
 Amnezia anterogradă imposibilitatea sau diminuarea capacităţii
de a reţine informaţii actuale, noi, apărute după instalarea tulburărilor
mnezice

 Amnezia retrogradă- corespunde imposibilităţii evocării

amintirilor dobândite înainte de instalarea acută sau progresivă a
tulburărilor de memorie

 Amnezia lacunară - desemnează o perioadă de viaţă a

subiectului, care n-a lăsat nici o urmă în memoria sa.

 Confabulaţiile - răspunsuri verbale eronate referitoare la

rememorarea amintirilor recente sau din trecut
SEMIOLOGIA AMNEZIILOR
Sindromul Korsakoff şi amneziile axiale - tulburare severă a
memoriei cu confabulaţii şi recunoaşteri false asociate cu
polineuropatie consecutivă unei carenţe de tiamină la alcoolici
denutriţi. Asemenea tulburări mnezice se mai constată la subiecţi cu
afecţiuni bilaterale ale structurilor limbice sau ale regiunii
diencefalice.
(exemplu clinic)
Amneziile lacunare- ca regulă, sunt consecinţa unei pierderi a
conştiinţei sau a unei perioade de confuzie mentală: pe parcursul
acestei perioade nici o trasă mnezică n-a fost înregistrată. Există o
întrerupere în biografia bolnavului

Ictusul amnezic- se instalează brusc la subiecţii de 50-70 de ani

fără cauză declanşatoare precisă, durează 6-8 ore şi nu lasă alte
sechele decât o amnezie lacunară

Amneziile globale se înregistrează în cadrul diferitelor forme de

demenţă, atunci când tulburările mnezice nu sunt decât un aspect al
unei deteriorări mai vaste a funcţiilor intelectuale.
Sindromul demenţial : DSM IV
 Apariţia diverselor deficite cognitive multiple
 Altrerea memoriei pe termen scurt
 Una sau mai multe tulburări cognitive ce urmează:
Afazie, apraxie, agnozie, tulb. funcţiilor executive
 Alterări importante a funcţionării sociale
 Declin în comparaţie cu nivelul de funcţionare anterior

 Consecinţe patologice organice

 Necondiţionate de o stare confuziunală
Maladia Alzheimer :
definiţie
 Asocieri :
 un sindrom demenţial
 Absenţa altor cauze
 diagnosticul de prezumţie, de
eliminare
 Maladia Alzheimer probabilă sau

posibilă
 Sunt oare leziuni cerebrale
caracteristice: DNF(degenerescenţă
neuro-fibrilară), plăci neuritice Caz clinic
 MMS
Orientation :
Noter 1 point par réponse exact ; 0 si la réponse est inexacte ou en l’absence de réponse.
1) En quelle année sommes-nous ? _____
2) En quelle saison ? _____
3) En quel mois ? _____
4) Quelle est la date ? _____
5) Quel jour de la semaine sommes-nous ? _____

6) Dans quel ville nous trouvons-nous ? _____

7) Quel est le nom du département ? _____
8) Dans quelle région sommes nous ? _____
9) Quel est le nom de l’hôpital (ou adresse du médecin) ? _____
10) A quel étage sommes-nous ? _____

Mémoire immédiate (apprentissage) :

Nommez trois objets, attendez une seconde entre chaque. Demandez au patient de les répéter tous les trois. Compter 1 point
par mot correctement répété.
11) Cigare Citron _____
12) Fleur Clef _____
13) Porte Ballon _____
Répéter jusqu’à ce que les 3 mots soient appris, noter le nombre d’essai.

Attention et calcul mental :

Le patient doit soustraire 7 de 100, arrêter après 5 soustractions. Compter 1 point par soustraction correcte. En cas
d’erreur, demander “ êtes-vous sûr ? ” et compter 1 point si la réponse est bonne ;
14) 100-7 _____
15) 93-7 _____
16) 86-7 _____
17) 79-7 _____
18) 72-7 _____

Pouvez-vous épeler le mot “ monde ” à l’envers (épreuve obligatoire mais non cotée).
 MMS
Mémoire à court terme :
Vous souvenez-vous des trois mots que vous avez répétés tout à l’heure ? Compter 1 point par mot répété.
19) Cigare Citron _____
20) Fleur Clef _____
21) Porte Ballon _____

Langage :
22) Dénommer un crayon en présentant l’objet (réponse juste = 1 point) _____
23) Dénommer une montre en présentant l’objet (réponse juste = 1 point) _____
24) Répétez : “ Il n’y a pas de mais, de si, ni de et. ” _____

Faire exécuter un ordre triple :

25) Prenez ce papier dans la main droite _____
26) Pliez-le en 2 _____
27) Jetez-le par terre. _____
Notez 1 point par item souligné correct.

28) “ Faites ce qui est marqué ” “ fermez les yeux ” (1 point si l’ordre est effectué). _____

29) Copiez ce dessin sur une feuille _____

30) Ecrivez-moi une phrase, ce que vous voulez, mais une phrase entière. _____
(compter 1 point pour une phrase comprenant au moins un verbe, un sujet, un complément, sémantiquement correcte,
grammaire et orthographe indifférentes).
Score total sur 30 :
Toutes les cases doivent être remplies
MMS
 Probă cognitivă globală
 Examen de depistare şi supraveghere
 Facil şi rapid la utilizare
 De luat în calcul nivelul socio- cultural

 30 - 28 normal sau MCI sau MA în debut

 26/24>MMS>20 demenţă legeră
 19>MMS>10 demenţă moderată
 <10 demenţă severă
 Neuropsihologie: Întrebări majore
1. Afazia. Definiţie. Deosebirea de disartrie
2. Agnozia. Tipurile de agnozie. Prosopagnozia
3. Definiţia apraxiei şi formele ei clinice
4. Sindromul lobului frontal
5. Sensory Neglect Syndrome. Definiţie
6. Alte manifestări clinice în leziunea lobului parietal
7. Leziunea lobului temporal - manifetări clinice
8. Lobul occipital - semnele de leziune
9. Demenţa. Definiţie.
10. Maladia Alzheimer şi demenţa vasculară
 MEMORIA.
 Memoria (M) este capacitatea organismelor vii de a obţine, de a
reţine şi de a utiliza un ansamblu de cunoştinţe sau de informaţii.
 Memoria pe termen scurt (memoria imediată sau primară) se referă la un
sistem, ce menţine informaţii temporar (de ordinul unui minut), înainte ca
aceasta să fie transformată sub o formă mai durabilă în memoria pe termen lung
(memoria secundară). Memoria imediată are o capacitate limitată la 7 cifre sau
fenomene prezentate auditiv sau vizual. Fiind efemeră, memoria imediată nu
poate fi suportul memoriei de lucru (a reţine temporar numărul unui telefon),
decât ccu preţul unui efort de atenţie.
 Memoria de lung termen se referă la achiziţii durabile, accesibile la o
reamintire conştientă (memoria declarativă sau explicită)sau ce ţin de însuşirea
procedurilor tehnice şi cognitive (memoria procedurală sau implicită). Memoria
explicită poate fi explorată prin intermediul întrebărilor relativ la cunoştinţe
didactice şi evenimente ale trecutului. Printre aceste achiziţii unele se referă la o
circumstanţă definită a vieţii subiectului şi evocarea lor se produce în context
specific (memoria epizodică). Altele aparţin fondului cultural şi condiţiile însuşirii
lor au fost uitate (memoria semantică).
DR. CARL WERNICKE
(1848-1904)

 Wernicke was born in Tarnovitz, Poland but his family

moved to Germany where he received all his education.
Interested in psychiatry, traditionally he studied anatomy
initially and neuropathology later. He published a small
volume on aphasia which vaulted him into international
fame. In it was precise pathoanatomic analysis paralleling
the clinical picture. He is best known for his work on
sensory aphasia and poliomyelitis hemorrhagia superior.
Both of these descriptions bear his name. Further, his
books on the disorders of the internal capsule and his
textbooks on diseases of the nervous system perpetuate
him.
Wernicke's drawing of Motor and Sensory Speech areas
Frontal Lobe Damage
 Cognitive Impairments Following Frontal Lobe Damage.
 Milner & Petrides (1984) reviewed the effects of frontal lobe
damage in humans and concluded that the following
behaviours were impaired:
 Temporal sequencing: i.e the ability to say which of 2
pictures had been presented most recently.
 Shifting of attention: there is an increased tendency to
persevere with an action when it is obviously incorrect
(perseveration).
 Conditional associations: the ability to associate a correct
response with a particular stimulus.
 Working memory: the ability to maintain a response in
memory and then act upon it appropriately.
 Previous slide Next slide Back to first slide View graphic version
 Wernicke's area (arrowed) is needed to understand language.
Keith Johnson, Harvard University

 Understanding words
 When you listen to (or read) words, you are using a part
of your brain known as Wernicke's area. It was named
after the German doctor Carl Wernicke, who first
realised that speaking and understanding words were
controlled by different parts of the brain. He described
patients who couldn't understand speech. Although they
could speak words clearly, they made no sense. They
had damage to the left temporal cortex of their brains.
 DR. CARL WERNICKE
(1848-1904)
 Wernicke was born in Tarnovitz, Poland but his family moved to
Germany where he received all his education. Interested in
psychiatry, traditionally he studied anatomy initially and
neuropathology later. He published a small volume on aphasia
which vaulted him into international fame. In it was precise
pathoanatomic analysis paralleling the clinical picture. He is best
known for his work on sensory aphasia and poliomyelitis
hemorrhagia superior. Both of these descriptions bear his name.
Further, his books on the disorders of the internal capsule and his
textbooks on diseases of the nervous system perpetuate him.
Wernicke's drawing of Motor and Sensory Speech areas
 Petite Biographie : Fils d'un chirurgien des armées impériales, il est né à Sainte-Foy-la-
Grande le 28 juin 1824. C'est à Paris qu'il fera ses études de médecine. Titulaire du Doctorat en
avril 1849, il mènera alors de front deux carrières accomplies au prix d'un travail forcené :
Chirurgien, chercheur, il participe à ce grand mouvement scientifique du XIXème Siècle. Reconnu
par ses pairs, il cumulera alors les charges, les honneurs. Membre de l'Académie de Médecine en
1866, il est le fondateur de l'Anthropologie moderne, vaste science évolutive. Il créera en 1868, le
Musée et le laboratoire d'Anthropologie de l'École des Hautes-Études à Paris. Mettant ses pas
dans ceux de Pierre Gratiolet, son aîné (1815-1865) et concitoyen, il prononcera son éloge
funèbre très touchant (cf. Archives Municipales de Sainte-Foy) et comme lui ses travaux sur les
localisations cérébrales, illustrent le savant (voir croquis).
 Républicain ardent, il est élu sénateur en 1880. Courte vie politique hélas, car il décède le 8
juillet 1880 de façon foudroyante. La science perd alors un Grand Homme.

 ______________________
 Définition : Zone et Aphasie de Broca,
 Il existe une zone dans le lobe frontal de l'hémisphère gauche, appelée la zone de Broca.
Elle est située à côté de la région qui contrôle le mouvement de certains muscles faciaux:
ceux de la langue, des mâchoires et de la gorge. Si cette zone est détruite, des difficultés à
émettre des sons spécifiques en résulteront. On est alors dans l'incapacité d'effectuer de
façon adéquate, les mouvements de la langue ou des muscles faciaux pour produire des
mots. La personne est encore capable de lire et de comprendre les mots mais éprouve de
la difficulté à écrire (la formation de lettres ou de mots ne se fait pas sur les lignes). Ce
problème est appelé aphasie de Broca.



 La ville bastide de Sainte-Foy-
la-Grande, porte du Périgord,
est bâtie en bordure de la
Dordogne, aux confins de trois
départements: la Gironde, la
Dordogne et le Lot-et-Garonne.
Elle occupe une plaine
verdoyante entourée de
coteaux, premiers versants où
 Sainte-Foy-la- déjà s'étirent les ceps de
Grande : La Place vigne...
Broca et sa statue
avant qu'elle ne soit
déboulonnée par
les allemands
durant la guerre.
Paul Pierre Broca (1824 - 1880)
Petite Biographie : Fils d'un chirurgien des
armées impériales, il est né à Sainte-Foy-la-
Grande le 28 juin 1824. C'est à Paris qu'il fera ses
études de médecine. Titulaire du Doctorat en avril
1849, il mènera alors de front deux carrières
accomplies au prix d'un travail forcené :
Chirurgien, chercheur, il participe à ce grand
mouvement scientifique du XIXème Siècle.
Reconnu par ses pairs, il cumulera alors les
charges, les honneurs. Membre de l'Académie de
Médecine en 1866, il est le fondateur de
l'Anthropologie moderne, vaste science évolutive.
Il créera en 1868, le Musée et le laboratoire
d'Anthropologie de l'École des Hautes-Études à
Paris. Mettant ses pas dans ceux de Pierre
Gratiolet, son aîné (1815-1865) et concitoyen, il
prononcera son éloge funèbre très touchant (cf.
Archives Municipales de Sainte-Foy) et comme lui
ses travaux sur les localisations cérébrales,
illustrent le savant (voir croquis).
 Républicain ardent, il est élu sénateur en
1880. Courte vie politique hélas, car il décède le 8
juillet 1880 de façon foudroyante. La science perd
alors un Grand Homme.
 The two hemispheres of the cerebral cortex are linked by the
corpus callosum, through which they communicate and
coordinate. Nevertheless, they appear to have some separate
functions. The right hemisphere of the cortex excels at
nonverbal and spatial tasks, whereas the left hemisphere is
usually more dominant in verbal tasks such as speaking and
writing. The right hemisphere controls the left side of the
body, and the left hemisphere controls the right side.

When split-brain patients stare at the "X" in the center of the

screen, visual information projected on the right side of the
screen goes to the patient's left hemisphere, which controls
language. When asked what they see, patients can reply
correctly.
When split-brain patients stare at the "X" in the center of the screen, visual
information projected on the left side of the screen goes to the patient's right
hemisphere, which does not control language. When asked what they see,
patients cannot name the object but can pick it out by touch with the left
hand.
 The left frontal lobe (colored regions at left) supports our ability to retrieve
the meaning of words and objects. (Courtesy of Prof. Anthony Wagner.)
 Highlights of this Course
 This course features selected lecture notes associated with lecture content
and readings. The assignments give students the opportunitiy to delve into
the course's subject matter by writing research proposals and delivering
class presentations.
 Course Description
 Surveys the literature on the cognitive and neural organization of human
memory and learning. Includes consideration of working memory and
executive control, episodic and semantic memory, and implicit forms of
memory. Emphasizes integration of cognitive theory with recent insights
from functional neuroimaging (e.g., fMRI and PET). Staff
 Instructor:
Prof. Anthony Wagner Course Meeting Times
 The Forebrain.
 The forebrain consists of the two cerebral hemispheres.
 Each hemisphere receives sensory information from the opposite
(contralateral) side of the body, and controls the muscles on the
contralateral side of the body.
 The outer cellular layer of the hemispheres is called 'cortex' and
consists of ‘gray matter’, axons descend from the cortex to form
'white matter'.
 Hubel & Wiesel (1979): the cortex contains around 50-100 billion
neurons, unfolded it would occupy an area of 2000cm²
 Neurons in one hemisphere communicate with corresponding
areas of the other hemisphere via two fibre pathways: the corpus
callosum, and the anterior commissure.
 Key Features of the Forebrain.
 White matter
 Grey matter
 Corpus callosum
 Lateral ventricle
 Anterior commissure
 Central sulcus
 Longitudinal fissure
 Key Features of the Forebrain.
 White matter
 Grey matter
 Corpus callosum
 Lateral ventricle
 Anterior commissure
 Central sulcus
 Longitudinal fissure
 Examples of Laminar Differences.
 Layer IV contains small cells that receive sensory
information and this layer is prominent in cortical regions
which process sensory information.
 Layer IV is absent in brain regions that control movement.
 It is thicker in the visual cortex of people with photographic
memories, and in the auditory cortex of musicians
(Scheibel, 1984).
 Layer V contains large pyramidal cells which are
responsible for motor control.
 Such cells predominate in areas of motor cortex.
 Mapping the Cortex
 Maps have been developed of cortical
subregions based upon differences in cell
density, cell shape, size, and connectivity.
 Divisions based upon structural criteria
define functional zones such as
specialised areas for touch, perception
and even distinct cognitive processes.
 Columnar Organisation.
 Cells that perform similar functions are organised into
collumns each around 3mm deep, arranged perpendicular
to the laminae.
 E.g. if a single cell within a column responds to touch on
the palm of the left hand, then other cells within the same
column will also respond to that stimulus.
 Mountcastle (1979) referred to these columns as
'macrocolumns' and estimated that around a million of
them existed in human cerebral cortex.
 These can be further subdivided into 'minicolumns' and
there are an estimated half a billion of them.
 1. Frontal Lobes.
 These extend from the central sulcus to cover the anterior
portion of the brain.
 They contain:
 Primary motor cortex (area 4).
 Premotor cortex (area 6).
 Broca's area (area 44).
 Prefrontal cortex.
 Each receives input from the thalamic nuclei, limbic
system, hypothalamus, and the other lobes, making it a
'control centre'.
 Damage to the frontal part of the brain is thus likely to
affect behaviour
 Motor Cortex
 Damage to the motor areas (4 and 6) produce a range of
impairments to the motor system including:
 Loss of fine motor control.
 Reduction in strength.
 Interruption of open-loop motor programmes (sequences of
fast muscle actions (e.g typing, piano playing, speech).
 This area also controls fine movements of the facial
muscles, patients with frontal lobe damage show relatively
little spontaneous facial expression (Kolb & Whishaw,
1990).
 Broca's Area.
 In 1861 Broca reported the case of a man who
had lost the power of speech (though he could
could still make speech noises and understand
speech).
 At autopsy the damage was found to be localised
to a specific region on the left hemisphere of
frontal cortex.
 This impairment is now referred to as Broca's
aphasia and is characterised by slow, deliberate
speech with a very simple grammatical structure.
 Role of Prefrontal Cortex.
 A key role of prefrontal cortex concerns working memory - the
ability to retain pieces of information for short periods of time
(Goldman-Rakic, 1984).
 Brain imaging studies, case studies of brain-damaged humans,
single-cell recordings confirm that this region is extremely active
during delayed response tasks.
 Prefrontal cortex is also involved in higher-order cognitive
behaviours:
 Planning.
 Organisation.
 Monitoring events, their outcomes, and the emotional value of
such actions (Tucker et al., 1995).
 Cognitive Impairments Following Frontal Lobe Damage.
 Milner & Petrides (1984) reviewed the effects of frontal lobe
damage in humans and concluded that the following behaviours
were impaired:
 Temporal sequencing: i.e the ability to say which of 2 pictures had
been presented most recently.
 Shifting of attention: there is an increased tendency to persevere
with an action when it is obviously incorrect (perseveration).
 Conditional associations: the ability to associate a correct
response with a particular stimulus.
 Working memory: the ability to maintain a response in memory
and then act upon it appropriately.
Parietal Lobes
 Damage to the Parietal Lobes.
 Damage here produces deficits in tactile
function, disorders of body image, right-
left confusion, and disorders of spatial
ability (Kolb & Whishaw, 1990).
 A common feature is sensory neglect, the
tendency to ignore one side of the body or
features of the outside world.
 target
 Patient’s response
 The ‘Binding Problem’.
 We perceive an integrated world despite the fact
that neural processing is conducted by distinct (but
interconnected) modules.
 How are separate functions integrated?
 As yet this remains a mystery but Robertson et al.,
(1997) proposed that regions of parietal cortex may
serve to combine different aspects of information to
form a coherent whole.
 This theory is based upon individuals with brain
damage to parietal cortex who can no longer bind
together different aspects of perception.
 Frontal Lobe - Front part of the brain; involved in planning,
organizing, problem solving, selective attention, personality and a
variety of "higher cognitive functions" including behavior and
emotions.
 The anterior (front) portion of the frontal lobe is called the
prefrontal cortex. It is very important for the "higher cognitive
functions" and the determination of the personality.
 The posterior (back) of the frontal lobe consists of the premotor
and motor areas. Nerve cells that produce movement are located
in the motor areas. The premotor areas serve to modify
movements.
 The frontal lobe is divided from the parietal lobe by the central
culcus
Parietal Lobes
 Damage to the Parietal Lobes.
 Damage here produces deficits in tactile
function, disorders of body image, right-
left confusion, and disorders of spatial
ability (Kolb & Whishaw, 1990).
 A common feature is sensory neglect, the
tendency to ignore one side of the body or
features of the outside world.
 target
 Patient’s response
 The ‘Binding Problem’.
 We perceive an integrated world despite the fact
that neural processing is conducted by distinct (but
interconnected) modules.
 How are separate functions integrated?
 As yet this remains a mystery but Robertson et al.,
(1997) proposed that regions of parietal cortex may
serve to combine different aspects of information to
form a coherent whole.
 This theory is based upon individuals with brain
damage to parietal cortex who can no longer bind
together different aspects of perception.
Neuropsihologia clinică
Prof. Ion V. Moldovanu

Catedra de Neurologie
Universitatea de Medicină şi
Farmacie “N.Testemitanu”