Teme si motive in poemul Luceafarul de Mihai Eminescu

· Tema Timpului ilustreaza ideea timpului filozofic bivalent:

- timpul individual: "Trecu o zi, trecura trei/ Si iarasi noaptea vine";

- timpul universal: "Si cai de mii de ani treceau/ in tot atatea clipe".

- conditia efemera a omului in relatie cu timpul si in antiteza cu eternitatea Universului: "Caci toti se nasc
spre a muri/ ()/ Iar tu, Hyperion ramai/ Oriunde ai apune".

· Tema Spatiului este ilustrata de cele doua planuri spatiale:

-planul uman-terestru: "in vremea asta Catalin,/ Viclean copil de casa/ Ce imple cupele de vin/ Mesenilor
la masa";

-planul universal-cosmic: "Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in
zadar/ Din goluri a se naste."

· Tema Cosmosului este reprezentata de axa luminii care strabate intreg poemul, definita printr-o
foarte variata gama de motive romantice: luna, luceafarul, noaptea, cerul, stelele, haosul,
geneza, zborul intergalactic: "O, vin, in parul tau balai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri
sa rasai / Mai mandra decat ele".

· Tema naturii este sugestiva prin crearea celor doua formule artistice de pasteluri:

- pastelul cosmic: "Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele-/ Parea un fulger ne-ntrerupt/
Ratacitor prin ele";

- pastelul terestru: "Caci este sara-n asfintit/ Si noaptea o sa-nceapa;/ Rasare luna linistit/ Si tremurand
din apa."

· Tema iubirii este chiar tema evidenta a poemului, fiind ilustrata prin ideile specific eminesciene:
idealul absolut de iubire, incompatibilitatea celor doua lumi, din care cauza cuplul nu se
realizeaza, forta geniului de a face sacrificiul suprem pentru implinirea idealului.

· Tema filozofiei este dominanta in poemul "Luceafarul" prin cateva idei profund filozofice:

- conditia nefericita a omului de geniu intr-o lume meschina, Incapabila sa-l inteleaga idealurile: "Traind
in cercul vostru stramt / Norocul va petrece,- / Ci eu in lumea mea ma simt / Nemuritor si rece.";

- ideea genezei si stingerii Universului: "Nu e nimic si totusi e / O sete care-1 soarbe / E un adanc
asemene / Uitarii celei oarbe.";

- ideea timpului filozofic bivalent: individual si universal;

- ideea filozofica "fortuna labilis" (soarta este schimbatoare -n.n.): "Ei doar au stele cu noroc / Si prigoniri
de soarte";