1.

Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei,
Prusia, Rusia, Imperiul Otoman) de la Paris privind organizarea Principatelor Române s-a desfăşurat
între 10/22 mai -7/19 august 1858 şi s-a încheiat cu semnarea Convenţiei de la Paris (7/19 august),
prin care a fost stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al Principatelor.Textul
Convenţiei era, de fapt, o consecinţă a acordului stabilit la Osborne şi constituia un compromis faţă
de dorinţa şi voinţa de unire a românilor, remarcă istoricul Constantin C. Giurescu. În vara anului
1857, Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei deciseseră ruperea relaţiilor diplomatice cu Poarta
Otomană, care refuza să anuleze alegerile pentru adunarea adhoc din Moldova falsificate. Criza se
rezolvase prin întrevederea de la Castelul Osborne, de pe insula Wight (25 iulie/6 august - 28 iulie/9
august 1857), dintre împăratul Napoleon al IIIlea şi regina Victoria a Marii Britanii, în cadrul căreia
se ajunsese la o soluţie de compromis. Astfel, Marea Britanie acceptase atunci anularea alegerilor
falsificate din Moldova, iar Franţa s-a mulţumit cu o unire parţială, renunţând la proiectul privind
unirea Principatelor [. sub un principe străin.Prin Convenţia de la Paris din 1858, urma ca aceste
două ţări să poarte numele Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, fiecare cu domn
pământean, desemnat pe viaţă, guvern şi adunare legiuitoare proprie. Era înfiinţată Comisia Centrală
pentru alcătuirea legilor de interes comun, precum şi Curtea de Casaţie comune pentru ambele
Principate, avându-şi sediul la Focşani.
2.
1 Reformă:Secularizarea averilor mănăstirești Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate proprietățile și averile anumitor Biserici și
mănăstiri și a le trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”. Tot în timpul lui Cuza
unele mănăstiri și schituri au fost desființate total sau transformate în biserici de mir. Domnitorul
Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor
seminarii, centre de asistență socială etc.
2 Reformă:Instrucțiunea publică Legea asupra Instrucţiunii a Principatelor Unite va fi promulgată la
25 noiembrie 1864 și instituia școala primară, secundară, superioară şi particulară. Marea noutate
consta în obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare, primele patru clase. Legea
sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala.
Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi era
pentru ambele sexe.
3.
În determinarea direcţiilor prioritare ale politicii ruseşti în Basarabia ţarismul era nevoit să ţină cont
de interesele economice şi politice imperiale faţă de teritoriile nou-anexate. Ocupând la 1812 un
teritoriu ce nu-i aparţinuse şi la care nu avea niciun drept, ţarismul nu l-a inclus imediat în sistemul
economic şi politic al imperiului, dar l-a separat de pieţele tradiţionale europene prin cordonul
sanitaro-vamal de pe Prut şi Dunăre, iar de cele ruse – până în 1831 – prin cel de pe Nistru. Politica
imperială rusă în Basarabia era generată, în fond, atât de interesele clasei dominante – ale
dvorenimii agricole, cât şi de interesele cercurilor comercial-industriale în dezvoltare din Rusia, ce
tindeau să-şi extindă sferele de dominaţie economică şi politică. Această politică fiind determinată,
din start, de cercurile guvernante din Sankt Petersburg, conţinea, îndeosebi la început, elemente
contradictorii şi era promovată cu deosebită precauţie, folosindu-se pe larg demagogia socială de
tipul „grijă” faţă de popor, politică ce a cunoscut în evoluţia sa câteva etape.