SUBIECTE PENTRU EVALUAREA FINALĂ LA

DISCIPLINA DREPTUL AFACERILOR

1. Definiți conceptul dreptului afacerilor și caracterizați obiectul și metoda de reglementare a

dreptului afacerilor.
Dreptul afacerilor este o ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce legalizează relațiile
juridice care apar în procesul constituirii, funcțioinării și încetării activității întreprinderilor, precum și normele care
legalizează raporturile juridice la care agenții economici participă, inclusiv raporturile în organele administrației
publice locale.
Activitatea economică în RM poate fi desfășurată sub forma unor întreprinderi. Întreprinderile sunt subiecții
principali, care desfășoară activitate economică, însă agenții economici sunt acei care realizează produse pentru
consumatori, organizează circulația mărfurilor, prestează diverse servicii populației, construiesc diverse clădiri
(edificii), ș.a.
Referitor la obiectul dreptului afacerilor sunt două sisteme care tratează această problemă, și anume sistemul
subiectiv și sistemul obiectiv. Sistemul subiectiv este acceptat de legislația germană și constituie normele juridice la
care sunt supuși comercianții. Sistemul obiectiv formează normele juridice aplicate comerțului, adică acele acte
juridice, fapte și operațiuni, care sunt calificate de lege ca fapte de comerț, indiferent de persoanele care le săvârșesc.
Metoda de reglementare a dreptului afacerilor preusupune trei acte normative care reglementează raporturile
juridice între fondatori și raporturile juridice între agenții economici.
a.Raporturi juridice cu caracter patrimonial – apar la începutul activității unei întreprinderi. Este un raport care apare
în legătură cu desfășurarea activității economice având scopul de obținere a unui profit.

b.Raporturi juridice cu caracter nepatrimonial – sunt raporturi care nu prea aduc beneficii întreprinderii. Aceste
raporturi ajută antreprenorul să obțină profit, însă profitul nu apare ca rezultat al realizării acestora. Pentru a înființa o
întreprindere individuală sau colectivă este necesar de a întocmi și audentifica actele de constituire, de a lua diferite
decizii privind alegerea organelor de conducere.

c.Raporturi apărute între organele de stat și agenții economici – organele statului sunt împuternicite să reglementeze
acte normative. Prin acte normative și legi sunt puse în sarcina agenților economici un șir de obligațiuni.

2. Caracterizați principiile dreptului afacerilor.

Principiile dreptului afacerilor sunt:
I.Principiul egalității – acest principiu declară că toți cetățenii sunt egali în fața legii.
II. Principiul inviolabilității proprietății private – acest principiu declară că statul ocrotește proprietatea publică și
privată și garantează dreptul de proprietar, numai în concordanță cu legea.
III. Principiul libertății de a contracta – acest principiu prevede că participanții la circuitul civil își aleg singuri
contraagenții pentru a stabili cauzele contractului. Acest principiu funcționează într-o strânsă legătură cu principiul
inviolabilității proprietății private.

3. Definiți activitatea de întreprinzător și elementele definitorii ale acesteia.

Activitatea de întreprinzător reprezintă activitatea de fabricare a producției, de executare a lucrărilor și de prestare a
serviciilor desfășurată de cetățeni în mod independent, în numele și cu riscul propriu în scopul asigurării unei surse
de venituri permanente.
În calitate de întreprinzător poate activa o persoană fizică sau juridică, care activează orice gen de activitate
economică neinterzisă de lege.
Elementele definitorii ale activității de întreprinzător sunt:
Activitate practicată de cetățeni și de asociațiile lor - persoana fizică, fără a constitui persoana juridică, poate
desfășura activitatea dată, dacă:
 a.a obținut patenta de întreprinzător;
b.a înregistrat o întreprindere individuală;
c.a înregistrat o gospodărie țărănească.

Activitate independentă – stabilește modalitatea de lucru și asigură că nimeni nu va interveni în afacerea sa. Exemplu,
ÎI, SRL. Poate constitui un comerciant, dar și mai mulți.
Activitate din proprie inițiativă – Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată, reală și legală.
Activitate în nume propriu – dacă este îi, numele său trebuie să fie inclus în denumirea de firmă, iar dacă este persoană
juridică cu scop lucrativ este desfășurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie. Denumirea de firmă și
numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.
Activitate pe riscul propriu și sub răspunderea patrimonială proprie – pe lângă câștig apare și riscul de a pierde,
datorită unor datorii sau datorită prezenței distorsiunilor dintre activ și pasiv, ș.a.
Activitate permanentă – actele de comerț efectuate cu o anumită regularitate, care aduc autorului un anumit venit.
Activitate aducătoare de beneficii – profitul reprezintă diferența dintre valoarea capitalului investit și valoarea
realizată din activitate.

4. Caracterizați genurile activității de întreprinzător.

Producerea mărfurilor – are ca obiect transformarea materiilor prime și a materialelor în produse noi cu o valoare mai
mare.
Executarea lucrărilor – întreprinzătorul se obligă să îndeplinească o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din
materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcții, montaj.
Prestarea serviciilor – satisface necesitățile persoanelor fizice și juridice prin acordarea diferitelor servicii,
consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială, ș.a.
Comercializarea mărfurilor și produselor – poate fi făcută direct și nemijlocit de către producător prin magazine sau
depozite angro propriii ori prin intermediari (firme de distribuție).

5. Caracterizați modalitățile de intervenție a statului în activitatea de întreprinzător.

Statul se implică în toate sferele vieții economice. Instrumentele pe care acesta le utilizează, cu scopul de a influența
activitatea economică privată, se pot împărți în trei mari categorii:
-impozitele – care reduc veniturile și cheltuielile cu caracter privat furnizând resursele necesare sectorului public.
-cheltuielile – care determină firmele sau lucrătorii să producă bunuri și servicii și transferurile de la buget care
asigură veniturile unei părți a populației.
-măsurile de control – care permit sau nu oamenilor să desfășoare anumite activități economice (de exemplu, referitor
la limita în care este admisă poluarea, la condițiile de muncă, ș.a.)

6. Elucidați diferențele între monopolul de stat și monopolul natural.

Monopolul de stat este definit ca situație în care un număr limitat de agenți sunt investiți de către autoritățile
administrației publice cu drepturi de desfășurare a unei anumite activități aducătoare de profit. Acestea sunt:
Ministerul Finanțelor – confecționarea ordinelor și medaliilor.
Ministerul Agriculturii – asistență veterinară animalelor infectate cu boli deosebit de periculoase, fabricarea
produselor din tutun.
Ministerul Transporturilor – prestarea serviciilor poștale.
Ministerul Sănătății – acordarea unor categorii de asistență medicală cum ar fi, certificate despre starea sănătății
psihice, expertiza privind pierderea capacității de muncă, ș.a.
Ministerul Apărării – repararea armamentului.
Banca Națională a Moldovei – emisia și baterea monedei.

Monopolul natural desemnează situația în care prestarea anumitor tipuri de servicii se află sub controlul direct al
unuia sau mai multor agenți economici, alții decât statul.
Lista activităților monopolurilor naturale este aprobată de către Hotărârea Guvernului cu privire la reglementarea
monopolurilor. Astfel de activități sunt:

-activități legate de exploatarea căilor ferate,

-activități legate de exploatarea gărilor feroviare,
-activități legate de exploatarea autostrăzilor, ș.a.

7. Caracterizați activitățile economice interzise de către stat.

Potrivit Codului penal, se interzic și se sancționează:
a.activitatea mercenarilor (art.141),
b.traficul de ființe umane (art.165),
c.traficul de copii (art.206),
d.munca forțată (art.168),
e.practicarea ilegală a medicinii și activității farmaceutice (art.214),
f.proxenetismul (art.220).

8. Caracterizați genurile de activitate supuse licențierii și cele practicate în baza patentei de

întreprinzător.
Activitățile supuse licențierii sunt stabilite la art.7 din Legea privind licențierea unor genuri de activitate. Exemplu:
-activitatea de audit,
-activitatea de evaluare a bunurilor imobile sau efectuarea expertizei mărfurilor,
-activitatea bursieră,
-activitatea în domeniul asigurărilor,
-activitatea de administrare a activelor fondurilor nestatale de pensii,
-activitatea asociațiilor de economii și împrumut ale cetățenilor,
-activitatea legată de metale prețioase și pietre prețioase,
-funcționarea caselor de amanet.

Activitățile de întreprinzător pot fi desfășurate în baza patentei de întreprinzător și sunt stabilite la anexa nr.1 a Legii
privind patenta de întreprinzător. De exemplu:
-comerțul cu amănuntul la tarabe,
-tejghele,
-tonete,
-în chioșcuri(gherete),
-pavilioane și din autovehicule din piețe sau în locuri autorizate de autoritatea administrației publice locale,
-servicii logopedice,
-servicii veterinare,
-zootehnice.

9. Numiți subiecții dreptului afacerilor.

Întreprinderea devine subiect de drept la data înregistrării ei în registrul de stat al comerțului. Întreprinderile sunt
subiecții principali care desfășoară activitatea economică. În această categorie se includ:
-întreprinderile mixte,
-sindicatele,
-compania de acționari,
-trustul,
-cooperativele,
-companiile cu răspundere limitată.
În concluzie noțiunea de subiect de drept a devenit o parte componentă a vieții cotidiene a fiecărui stat. Rolul său
este pe plan intern și internațional.

10. Caracterizați persoana fizică în calitate de întreprinzător.

Pentru ca persoana fizică să fie subiect de drept comercial ea trebuie să înființeze o întreprindere și să practice
activitatea de întreprinzător. Această concluzie, presupune încheierea unor acte juridice de valoare și asumarea unor
obligațiuni în fața contraagenților.
Persoana fizică în calitatea sa de subiect, ca fondator, care participă cu drept de vot la adunări are dreptul de a fi ales în
organele de conducere, de a efectua controlul activității.
Persona juridică și întreprinderile ca subiect de drept au aceleași drepturi și obligațiuni cu excepția răspunderii
patrimoniale prin obligațiile lor.

11. Definiți persoana juridică și elucidați trăsăturile caracteristice acesteia.

Persoana juridică este organizația care are un patrimoniu distinct. Răspunde pentru obligațiile sale cu acest
patrimoniu, poate să dobândeacsă și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și persoane nepatrimoniale.
Să-și asume obligații. Poate fi reclamat și pârât în instanță de judecată.
Trăsăturile caracterisice persoanei juridice sunt:
1.Persoana juridică nu are propria capacitate, și pentru a activa, face uz de capacitatea indivizilor care o formează.
2.Persoanele juridice sunt simple patrimonii, fără subiect.
3.Persoana juridică este un corp, un organism în care celulele și-au pierdut individualitatea.
4.Persoanele juridice sunt colectivități, organizate în vederea realizării unui scop.
5.Persoana juridică există acolo unde este un scop colectiv și o voință care urmărește un interes colectiv.
6.Întreprinderea de stat ca persoană juridică este statul care evidențiază o parte din bunuri, destinându-le unei
activități concrete.
7.Persoana juridică este o realitate socială bazată pe o relație specială dintre oameni cu privire la un patrimoniu.
8.Persoana juridică își afirmă explicația de purtător al capacității juridice, a persoanei juridice de stat, este colectivul
de muncitori și slujbaș al întreprinderii în spatele căruia stă întregul popor muncitor unit în statul socialist, proprietar
unic al tuturor bunurilor.

12. Numiți drepturile și obligațiile titularului de licență.

Drepturile titularului de licență sunt:
-să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalații pentru întreținere, revizii, reparații și intervenții necesare
pentru asigurarea funcționării normale a capacității.
-să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea.
-să desființeze sau să reducă culturi, plantații ori alte amenajeri existente și să restrângă activități ale proprietarului
cu respectarea legislației în vigoare.
Titularul licenței este obligat:
-să înștiințeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor care vor fi afectate ca urmare a lucrărilor.
-să plătească despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse.
-să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară în cel mai scurt timp posibil.

13. Clasificați persoanele juridice.

Persoanele juridice sunt de drept public și de drept privat, care sunt situate pe poziții de egalitate.
1.Persoanele juridice de drept public sunt:
-statul (participă la raporturile reglementare de legislația civilă).
-unitățile administrativ-teritoriale (sate, orașe, raioane, UTA Găgăuzia).
-organele de stat împuternicite prin lege să exercite o parte din funcțiile Guvernului (Banca Națională a Moldovei,
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Curtea de Conturi).
-organele de stat împuternicite prin actele autorităților publice centrale să exercite o parte din funcțiile Guvernului,
dacă această posibilitate este prevăzută de lege (Camera Licențierii, Agenția Națională pentru Protecția Concurenței,
Agenția de Stat pentru drepturile de autor).
2.Persoanele juridice de drept privat sunt:
a.Persoane juridice cu scop lucrativ
– societatea comercială (societatea în nume colectiv, societatea în comandită-întreprinzător, societatea cu răspundere
limitată, societatea pe acțiuni).
– cooperativa (de producție, de întreprinzător, de consum).
– întreprinderea de stat (fondatorul este statul, așa întreprindere se formează în baza Hot. Guv. Sau a deciziei
Ministerului, ca ex. „Registru”).
- întreprinderea municipală (fondatorul este unitatea administrative-teritorială, la cererea primarului prin decizia
Consiliului local, ca ex. “Casa de deservire socială “).

b.Persoane juridice cu scop nelucrativ (organizații necomerciale)

-asociația (obșteasca, de partid politic, de sindicat-interes profesional, patronat, de locatari).
-fundația (organizație necomercială, fără membri, ex. Soros).
-instituția care are două forme, publică (teatru, circ, muzeu, bibliotecă, școală, liceu, colegiu, universitate, spital) și
privată (muzeu, școală, liceu, clinică).

14. Caracterizați întreprinderea de stat și întreprinderea municipală.

Întreprinderea de stat este agentul economic independent care desfășoară activitate de întreprinzător. Întreprinderea
de stat se deosebește de alte persoane juridice cu scop lucrativ prin faptul că ea nu dispune de dreptul de proprietate
asupra patrimoniului.
Întreprinderea de stat are dreptul să deschidă filiale și reprezentanțe cu acordul fondatorului și a organului care
exercită controlul asupra respectării legislației.
Statutul trebuie să conțină următoarele date: -firma (abreviată) și sediul firmei, -data, numărul deciziei fondatorului
privind înființarea întreprinderii și sediul fondatorului, - genurile de activitate, -durata întreprinderii, - componența
bunurilor și capitalul social, -planul și mărimea terenului ocupat de întreprindere, - răspunderea întreprinderii și
obligațiile sale, -organele de gestiune și control, -modul de repartizare și utilizare a beneficiului, - modul de
reorganizare și lichidare a întreprinderii.

Întreprinderea municipală este persoana juridică constituită pe baza proprietății municipale care produce anumite
tipuri de mărfuri, execută lucrări și prestează servicii pentru satisfacerea cerințelor fondatorului.
Întreprinderea municipală poate crea filiale și reprezentanțe. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligațiile
filialelor și reprezentanțelor, iar acestea poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii.
Statutul întreprinderii trebuie să conțină: -denumirea hotărârii fondatorului, numărul și data adoptării ei, -denumirea
întreprinderii și sediul întreprinderii, - scopurile și genurile de activitate, -mărimea și componența patrimoniului, -
modul de posesiune, folosință și dispunere de fondul statutar, -principiile de activitate a organelor de control, -modul
de reorganizare și lichidare a întreprinderii.

15. Determinați etapele constituirii persoanei juridice.

Orice persoană juridică are 3 elemente constitutive:
1)O organizare proprie – care să-i poată asigura activitatea ca un tot unitar.
2)Patrimoniul propriu – constă din totalitatea drepturilor și obligațiilor bănești, care aparțin unei persoane la un
anumit moment dat.
3)Scopul persoanei juridice – trebuie să fie determinat și legal pentru a putea determina capacitatea de folosință a
persoanei juridice.

16. Definiți noțiunea de fondator al persoanei juridice.

17. Descrieți actul de constituire specificând caracterele juridice ale acestuia.

18. Enumerați și caracterizați drepturile și obligațiile fondatorilor față de persoana juridică
constituită.
19. Definiți noțiunea de patrimoniu, capital social.
Patrimoniul întreprinderii reprezintă bunurile personale ale antreprenorului. Persoana fizică care practică
antreprenoriatul este obligată să țină evidența contabilă a veniturilor obținute din această activitate și a cheltuielilor
suportate.
Capitalul social este expresia bănească a valorilor tuturor bunurilor cu care fondatorii unei întreprinderi contribuie la
constituire acesteia.

20. Relatați despre componența patrimoniului.

Patrimoniul este evidențiat în bilanțun contabil al societății comerciale sub formă de mijloace economice în activ și
surse de constituire a lor în pasiv.
Componentele patrimoniului rezultă din fluxurile de încasări și plăți la care participă continuu resursele financiare.
 Mijloacele economice din activul societății sunt evidențiate pe 3 grupe: active imobilizate, active circulante și
mijloace în curs de regularizare.
Activele necorporale – cuprind cheltuieli de constituire și dezvoltare a societăților comerciale.
Activele corporale – cuprind terenurile și mijloacele fixe (clădiri, instalații, utilaje).
Activele financiare – sunt titluri de participare ale unei societăți comerciale la constituirea capitalului altor societăți.
Activele circulante – reprezintă valorile materiale și bănești care îți schimbă permanent forma în circuitul economic.
Stocurile de mărfuri – ambalaje din magazine și depozite, de materii prime și produse finite, de materiale, de obiecte
de inventar de mică valoare.
Drepturile (creanțele) și obligațiile rezultate din relațiile de furnizorii și clienții (avansuri acordate furnizorilor pentru
livrări).
Titlurile de plasament – acțiuni și obligațiuni.
Capitalul subscris de asociați, dar neachitat.
Disponibilitățile bănești din conturile bancare, din casă și acreditivele deschise.
Mijlocele în curs de regularizare – cheltuielile efectuate în avans pentru perioadele următoare de activitate.
Resursele de formare a patrimoniului – cuprind: capitalul propriu, provizioanele(rezervele) pentru riscuri și cheltuieli
și datoriile.
Capitalul propriu – compus din capitalul social, constituit din aportul în bani sau în natură al asociaților.
Provizioanele (rezervele) – se constituie din profit.
Datoriile – apar în activitatea societății ca urmare a insuficienței capitalului propriu în raport cu activitatea
economică.
Împrumuturi din emisiuni
Credite bancare pe termen lung și mediu pentru acoperirea investițiilor.
Datoriile rezultate din deconectările cu furnizorii la aprovizionarea cu bunuri și servicii.
Efecte de plătit - (cambii, cecuri, bilete la ordin) la termenele pentru care acestea au fost emise ca mod de achitare a
bunurilor și serviciilor livrate de furnizori.
Clienți creditori – pentru avansurile primite de la clienți în contul livrării mărfurilor.
Sume datorate – (salarii, participare la profit), bugetul statului (impozite și taxe), asigurărilor sociale (contribuții),
ș.a.
Patrimoniul de la începutul perioadei de activitate este supus schimbării a fluxurilor de încasări și plăți din cursul
exercițiului.

21. Numiți și caracterizați organele societății comerciale.

Adunarea generală – organul cel mai important de conducere și este formată din totalitatea asociaților.
Adunarea ordinară – discută și decide asupra oricărei probleme ce ține de activitatea curentă a societății comerciale
și se întrunește cel puțin o dată pe an.
Adunarea extraordinară – se întrunește ori de câte ori este necesar pentru a se lua o hotărâre în probleme care
presupun modificarea actului constitutiv.
Dreptul de vot – la ședințele adunării generale au dreptul să participe toți asociații. Dreptul de vot este strâns legat de
participarea la capitalul social.
Hotărârile adunării – se iau prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu, pentru alegerea sau revocarea membrilor
consiliului de administrație și a cenzorilor sau pentru hotărâri referitoare la răspunderea administratorilor.
Administrarea societății – este o formă de executare a voinței adunării generale. Conducerea problemelor curente
este încredințată unuia sau mai multor administratori.
Controlul gestiunii administratorilor – se realizează de către asociați în anumite cazuri, sau de un organ specializat
format din cenzori.

22. Analizați formele de reorganizare a persoanei juridice.

Reorganizarea persoanei juridice poate avea loc prin una dintre următoarele modalități:
-fuziune, care la rândul ei poate fi de două tipuri: contopire (presupune încetarea existenței a două sau mai multe
persoane juridice și unirea acestora) și absorbție (se realizează în cazul în care persoana juridică existentă înglobează
una sau mai multe persoane care îți încetează existența.
-dezmembrare, care poate avea loc prin: divizare (reprezintă procesul prin care existența unei persoane juridice
încetează, întregul său patrimoniu fiind împărțit la două sau mai multe persoane juridice care iau ființă) sau (x)prin
separare (persoana juridică continuă să existe, doar că o parte din drepturile și obligațiile sale le transmite la una sau
mai multe persoane juridice existente sau care se înființează).
-transformare(presupune schimbarea formei juridice de organizare a persoanei juridice prin modificarea actelor sale de
constituire.

23. Analizați formele de dizolvare a persoanei juridice.

Persoanele juridice de drept privat se dizolvă:
-dacă termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit,
-dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit,
-dacă scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuințate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau
ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decât cel declarat,
-prin hotărârea organelor competente ale acestora,
-prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut.
Persoanele juridice de drept public:
-se dizolvă numai în cazurile și în condițiile anume prevăzute de lege.

24. Definiți termenul de insolvabilitate, incapacitate de plată și supraîndatorare, administratorul

insolvabilității.
25. Caracterizați participanții la procesul de insolvabilitate.
26. Stabiliți și analizați fazele procesului de insolvabilitate.
27. Consecințele încetării procesului de insolvabilitate.
28. Statutul juridic al societății în nume colectiv.
Societatea în nume colectiv se constituie prin contractul de societate semnat de asociați și audentificat notarial.
Contractul constituit trebuie să cuprindă
-denumirea de firmă,
-sediul societății,
-numele asociaților,
-genul de activitate,
-termenul pentru care este constituită întreprinderea,
-forma cotelor de participare și valoarea bănească a lor,
-termenul de transmitere a cotelor părți, drepturile și obligațiile,
-responsabilitatea asociaților.
În calitate de asociați pot fi persoane fizice și persoane juridice și societatea poate avea în cadrul ei nu mai mult de
20 asociați.
Drepturile asociaților: -dreptul de a participa la adoptarea hotărârilor, -de a controla activitatea societății, -de a obține
beneficii și de a se retrage din societate.
Obligațiile asociaților: -obligația de a transmite aportul material, -de a participa personal la activitatea societății, -de
a informa pe alți asociați despre operațiunile săvârșite privitor la activitatea sa.
SNC îți va înceta activitatea dacă numărul asociaților se reduce pănă la 1 și în timp de 6 luni nu se va completa cu
alți asociați.

29. Statutul juridic al societății în comandită.

Societatea fondată de 2 sau mai multe persoane fizice și juridice, care și-au asociat bunurile pentru desfășurarea în
comun a activității de antreprenoriat sub aceiași firmă.
Actul constitutiv este contractul constitutiv încheiat în formă autentică. Acest contract cuprinde denumirea de firmă,
numele asociaților, genul de activitate.
Subiecții SC se împart în 2 categorii, comanditații și comanditarii. Numărul asociaților poate fi mai mare de 2 și nu
poate depăși de 20. Este oblogatoriu să fie cel puțin o persoană cu statut de comanditat și una cu statut de
comanditar.
Drepturile asociaților:
Drepturile comanditaților, sunt în drept să administreze societatea, să o reprezinte, să obțină beneficii.
Drepturile comanditarilor, să micșoreze sau să majoreze cota de participare, să controleze activitatea societății, să
obțină beneficii.
Obligații
Comanditații sunt obligați să administreze și să reprezinte societatea, să informeze asociații cu privire la activitatea
întreprinderii.
Comanditarii au obligația de a transmite în contul societății cota parte la care s-au obligat prin contract.
Încetarea acestui tip de societate este retragerea sau excluderea tuturor asociaților comanditari și comanditați.

30. Statutul juridic al S.R.L.

SRL este o întreprindere fondată din 2 sau mai multe persoane juridice, care și-au asociat bunurile în scopul
desfășurării activității de antreprenoriat sub aceiași firmă.
SRL se constituie prin contractul de societate și statut.
Conținutul contractului include: -firma și adresa societății, -numele sau denumirea fondatorilor, -principalul gen de
activitate, -valoarea totală a capitalului social, -forma și valoarea cotelor de participare.
Firma SRL trebuie să cuprindă în mod obligatoriu forma organizatorico-juridică a întreprinderii, tipul de proprietate
și o denumire asupra cărora convin fondatorii. Statutul SRL este un act obligatoriu necesar întreprinderilor. El
include majoritatea clauzelor contractuale, precum și alte clauze noi care reglementează modalitatea de funcționare a
întreprinderii.
Contractul de societate și statutul trebuie să fie semnate de fondatori și se prezintă la Camera Înregistrării de Stat.
Drepturile asociaților:
-să participe la activitatea societății,
-dreptul de a obține unele procente sau dividente,
-dreptul de a obține o cotă parte de avere în cazul lichidării societății.
Obligațiunile asociaților:
-să transmită societății aportul pe care l-au promis prin contractul constitutiv. Termenul de transmitere nefiind mai
mare de un an.
Lichidarea întreprinderii poate avea loc:
-dacă a expirat termenul de activitate prin care a fost constituită,
-dacă și-a atins scopul propus,
-dacă a fost declarată falită,
-dacă actele de constituire au fost declarate nevalabile,
-dacă numărul asociaților s-a redus până la 1 și în termen de 6 luni nu au fost primiți alți asociați.

31. Statutul juridic al S.A.

SA este societatea a cărui capital social este în întregime divizat în acțiuni.
SA se înființează prin încheierea contractului de societate, subscrierea fondatorilor, ținerea adunării, înregistrarea
societății și înregistrarea acțiunilor.
Fondatorii pot fi: -persoanele fizice, -persoanele juridice, -statul reprezentat prin organele AP, -statele străine, -
organizațiile internaționale.
În calitate de fondatori SA nu poate avea mai mult de 50 de persoane.
Pentru înregistrarea de stat a acțiunilor plasate la fondarea societății se vor prezenta următoarele acte:
-cererea privind înregistrarea SA, -copia certificatului de înregistrare, -lista fondatorilor.
Ca organe de conducere sunt: Adunarea Generală a Asociaților, Adunarea Generală poate fi Ordinară și
Extraordinară, Consiliul Societății, Organul Executiv.
Drepturile acționarilor:
Drepturi nepatrimoniale – fiind drepturile de a participa la Adunarea Generală, dreptul la vot, dreptul de a fi
informat.
Drepturi patrimoniale – dreptul la o cotă parte din bunurile societății, dreptul de a procura bunurile societății.
Obligațiile acționarilor:
-de a achita valoarea nominală a acțiunii subscrise,
-să informeze persoana care ține registrul acțiunilor despre toate schimbările din datele sale introduse în registru,
-să comunice în scris societății, comisiei de stat, pentru piața hârtiilor de valoare și organului de stat.
Hârtiile de valoare ale SA sunt acțiunile și obligațiunile. SA este în drept să efectueze operațiuni cu propriile hârtii
de valoare prin:
 -achiziționare,
-răscumpărare,
-convertirea hârtiilor de valoare,
-împărțirea acțiunilor societății.

32. Statutul juridic al societăților cooperatiste.

Societatea cooperatistă este un agent economic cu capital privat, este o asociație autonomă de persoane fizice sau
juridice în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor.
Numărul minim de membri cooperatori ai unei societăți cooperative se stabilește prin statut, dar nu este mai mic de 5.
Capitalul social al societății cooperative este variabil și nu poate fi mai mic de 5.000.000 lei.
Societatea cooperativă se constituie prin contract de societate și statut, care pot fi încheiate sub forma unui înscris unic
denumit act constitutiv. Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată și se semneazăde către toți membrii
fondatori.
Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află
un teren.
Principii cooperatiste care stabilesc cadru de acțiune al sistemului cooperatist:
-principiul asocierii voluntare și deschise,
-principiul controlului democratic al membrilor cooperatori,
-principiul participării economice a membrilor cooperatori,
-principiul autonomiei și independenței societăților cooperative,
-principiul euducării, instruirii și informării membrilor cooperatori,
- principiul cooperării între societățile cooperative,
- principiul preocupării pentru comunitate.
Societățile cooperative pot fi de gradul 1 sau 2.
Tipuri de cooperative:
-societăți cooperative meșteșugărești,
- societăți cooperative de consum,
- societăți cooperative de valorificare,
- societăți cooperative agricole,
- societăți cooperative de locuințe,
- societăți cooperative pescărești,
- societăți cooperative de transporturi.